Sunteți pe pagina 1din 5

Introducere

Polonia (în poloneză Polska) este o țară din Europa Centrală, care se învecinează
cu Germania la vest, cu Cehia și Slovacia la sud, cu Ucraina și Belarus la est și
cu Lituania, Rusia și Marea Baltică la nord. Are, de asemenea, o frontieră maritimă
cu Danemarca și Suedia. Întreaga suprafață a Poloniei este de 312.679 km², situând acest stat pe
poziția 70 în lume din punct de vedere al suprafeței. Polonia are o populație de 38,5 milioane de
locuitori, concentrați, în principal, în orașe și municipii mai mari, precum capitala istorică –
Cracovia, și cea actuală – Varșovia. Este o republică compusă din șaisprezece voievodate.

Limba oficială: polonă. Stat membru al UE de la: 1 mai 2004. Moneda: zlot polonez
(PLN). Polonia se pregătește să adopte moneda Spațiul Schengen: Stat membru al spațiului
Schengen de la 21 decembrie 2007.

Polonia este o putere regională, precum și o posibilă putere mondială emergentă.Este a opta cea
mai mare și una dintre cele mai dinamice economii din Uniunea Europeană, și are un nivel foarte
înalt de dezvoltare umană și un nivel relativ scăzut de corupție.Polonia este o țară
dezvoltată și democratică, cu standarde foarte ridicate de trai, de calitate a vieții, siguranță,
educație și libertate economică. Situată între Europa de Est și Vest, Polonia a dezvoltat un bogat
patrimoniu cultural, ce include numeroase monumente istorice și 15 situri
arheologice ale UNESCO. Polonia este membru la peste 60 organizaţii internaţionale, inclusiv
NATO, ONU, OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), Organizației
Mondiale a Comerțului (1995), și a Uniunii Europene(de la 1 mai 2004),IMF (Fondul monetar
international), UNIDO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială),
BERD(Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

Strategia naţională a Poloniei pentru campania de integrare în UE La începutul anilor ‘90,


ideea obţinerii de către Polonia a statutului de membru al Uniunii Europene era apreciată foarte
pozitiv de societate – anume în această perioadă au fost iniţiate dezbaterile publice la acest
subiect. Pe atunci, voturile populaţiei pentru integrarea Poloniei în Uniunea Europeană au
constituit 80%; în următorii ani, gradul de susţinere s-a micşorat, însă societatea poloneză, în
marea majoritate, s-a pronunţat pentru obţinerea de către Polonia a statutului de membru al
Uniunii Europene. Începutul procesului de transformare sistemică în Polonia a fost însoţit de
sloganul: “întoarcere în Europa”, iar integrarea în Uniunea Europeană a devenit unul dintre
obiectivele strategice ale politicii Poloniei, stabilit de către autorităţile guvernamentale ca fiind în
interesul naţional al ţării. În Polonia, funcţionează, aproximativ, 40 000 de organizaţii non-
guvernamentale (ONG). Cam jumătate dintre acestea sunt interesate de diferite aspecte ale
integrării europene. Deoarece, multe dintre ONG activează la nivel local, informaţia, care circulă
între acestea este bine cunoscută cetăţenilor. De asemenea, se cunoaşte că informaţia parvenită
de la ONG este considerată de către oamenii de rând ca fiind mai exactă. În scopul susţinerii
campaniei naţionale a Poloniei pentru integrare în UE, în perioada 1999-2000 au fost selectate un
şir de ONG-uri, care au preluat rolul de Centre Regionale de Informare Europeană. Guvernul
Poloniei a desemnat 35 de organizaţii nonguvernamentale, în vederea susţinerii instituţiilor,
agenţiilor şi punctelor de informare pro-europene, care activează la nivel local. Centrele
Regionale de Informare Europeană formau structura regională a statului polonez şi activau ca o
reţea. Fiind principalii aliaţi ai guvernului polonez în promovarea conceptului european, ONG-
urile au elaborat o multitudine de proiecte de cercetare şi rapoarte specializate, monitorizând
schimbările atitudinii publice faţă de obţinerea de către Polonia a statutului de membru al
Uniunii Europene. Cercetările şi rapoartele prezentate de către Centrul Regional de Informare
Europeană din Polonia au fost utilizate în cadrul procesului de monitorizare a posibilelor
modificări ale politicii de informare, în scopul definirii grupurilor-ţintă, care ar trebui să devină
obiecte ale unor acţiuni informaţionale şi educaţionale specifice. Cercetările şi rapoartele
prezentate de către Centrul Regional de Informare Europeană din Polonia demonstrează faptul,
că acţiunile informaţionale şi educaţionale ar trebui să fie orientate către grupurileţintă specifice.
Experţii din Polonia au identificat şi definit grupurileţintă deosebit de importante pentru poziţia
Poloniei de ţară membră a Uniunii Europene, şi anume acele grupuri, care vor fi cel mai mult
afectate de către schimbările, ce vor interveni ca rezultat al integrării Poloniei în UE, distribuitori
de informaţie, precum şi persoane, care nu participă activ la procesul de căutare a informaţiei.
Pentru aceste grupuri au fost elaborate programe speciale, inclusiv publicaţii corespunzătoare
preferinţelor acestor grupuri; de asemenea, au fost organizate cursuri de instruire şi întruniri de
informare.

Sistem politic Polonia este o republică parlamentară cu un șef de guvern (primul


ministru) și un șef de stat (președintele). Structura guvernului este centrată pe consiliul de
miniștri. Țara este formată din 16 provincii, bazate în mare parte pe regiunile sale istorice.
Autoritatea administrativă la nivel provincial este partajată între un guvernator numit de guvern,
o adunare regională aleasă și un executiv ales de adunarea regională.

Comerț și economie În 2016, cele mai importante sectoare ale economiei Poloniei erau:
industria (26,5 %); comerțul cu ridicata și cu amănuntul, transporturile și serviciile de cazare și
alimentație publică (26,2 %) și administrația publică, apărarea, educația, sănătatea și asistența
socială (14,7 %). 80 % din exporturile Poloniei se efectuează în UE (Germania 27 %, Regatul
Unit 7 % și Cehia 7 %). În afara UE, 3 % din exporturi se realizează către Rusia și 2 % către
Statele Unite. Importurile Poloniei provin în proporție de 72 % din celelalte state membre ale UE
(Germania 28 %, Țările de Jos 6 % și Italia 5 %). Printre importurile din afara UE, se remarcă
cele din China (8 %) și din Rusia (6 %).

Miniștrii din statele membre se reunesc periodic în cadrul Consiliului UE pentru a adopta norme
europene și pentru a coordona politici. În funcție de domeniul de politică abordat,
diferiți reprezentanți ai guvernului polonez participă în mod regulat la reuniunile Consiliului.

Președinția Consiliului UE Consiliul UE nu are un președinte permanent, așa cum au, de


exemplu, Comisia sau Parlamentul. Lucrările sale sunt conduse de către țara care deține
președinția Consiliului, iar aceasta se schimbă o dată la 6 luni.
Pe parcursul acestor 6 luni, miniștrii din guvernul țării respective prezidează reuniunile
Consiliului și contribuie la stabilirea agendei acestora în toate domeniile de politică. De
asemenea, ei au rolul de a facilita dialogul cu celelalte instituții ale UE. Președinția Consiliului
UE a revenit Poloniei în perioada:iulie - decembrie 2011

Comisia Europeană În echipa comisarilor europeni, comisarul nominalizat de Polonia


este Elżbieta Bieńkowska. Ea are în portofoliu piața internă, industria, antreprenoriatul și IMM-
urile. Comisia este reprezentată în fiecare țară a UE de către un birou local, numit
„reprezentanță”.
Comitetul Economic și Social European Polonia are 21 de reprezentanți în Comitetul
Economic și Social European. Acest organism reprezintă angajatorii, lucrătorii și alte grupuri de
interese și este consultat cu privire la reglementările propuse, pentru a se obține o imagine mai
clară a posibilelor modificări ale situației sociale și ale condițiilor de lucru în țările membre.
Comitetul European al Regiunilor Polonia are 18 reprezentanți în Comitetul European al
Regiunilor, adunarea UE a reprezentanților locali și regionali. Acest organism consultativ este
consultat cu privire la reglementările propuse, pentru a se garanta că legislația europeană ține
cont de punctul de vedere al fiecărei regiuni din UE.
Reprezentanța permanentă pe lângă Uniunea Europeană
Comunicarea dintre Polonia și instituțiile UE se desfășoară și prin reprezentanța permanentădin
Bruxelles. Reprezentanța acționează ca o „ambasadă” a Poloniei – principala sa sarcină este de a
se asigura că interesele și politicile țării sunt luate în calcul într-un mod cât mai eficient în UE.
Sumele primite/vărsate la bugetul UE Contribuțiile financiare ale statelor membre la bugetul
UE sunt repartizate în mod echitabil, în funcție de mijloacele disponibile. Cu cât este mai
dezvoltată economia unei țări, cu atât este mai mare contribuția sa. Bugetul UE nu are obiectivul
de a redistribui bogăția, ci mai degrabă pe acela de a se concentra asupra nevoilor tuturor
europenilor, în ansamblu.
Relația financiară dintre Polonia și UE (2017):Cheltuielile UE în Polonia: 11,921 miliarde
EUR

 Cheltuielile UE în Polonia, ca procent din venitul național brut (VNB) al acestei țări: 2,67 %

 Contribuția Poloniei la bugetul UE: 3,048 miliarde EUR

 Contribuția Poloniei la bugetul UE, ca procent din VNB-ul său: 0,68 %

Proiecte finanțate de UE în Polonia


Sumele cu care contribuie Polonia la bugetul UE sunt direcționate către finanțarea de programe
și proiecte în toate țările UE (construcții de drumuri, subvenționarea cercetătorilor, protecția
mediului etc.). În 2006, 83% de investiţii străine directe proveneau din statele Uniunii Europene.
Cei mai mari investitori au fost companiile din: Germania, Franţa, Olanda, Marea Britanie,
Spania. Dintre investitorii străini din alte state se remarcă: Elveţia, Japonia, Koreea de Sus şi
SUA.

Experienţa economică a Poloniei după aderarea la UE Experienta poloneza dupa 2 ani de


la aderarea la UE.
Administratia poloneza, reprezentantii comitetului UE precum si expertii independenti, au
apreciat pozitiv primii 2 ani de la aderarea Poloniei la UE. Din punct de vedere economic,
Polonia a resimtit profund atat momentul aderarii cat si perioada imediat urmatoare.
La 1 mai 2004 Polonia - impreuna cu Cehia, Slovacia, Ungaria, Lituania, Letonia, Estonia,
Slovenia, Malta si Cipru - a devenit membru cu drepturi depline al UE.
Sansele noilor membrii UE aduc cu sine beneficii economice si politice, ceea ce inseamna
gasirea pozitiei in grupul tarilor, care decid asupra viitorului Europei.
Sansele economice pe parcursul celor 2 ani au fost bine utilizate. Atat cresterea radicala a
dinamici exportului cat si dobandirea unei pozitii stabile in economia europeana de
catre intreprinzatorii mici si mijlocii, sunt dovada faptul ca intreprinzatorii polonezi au reusit sa
faca fata concurentei de pe piata libera. Efectele aderarii sunt unice si fluctuante (cresterea
preturilor la unele produse, eliminarea taxelor vamale la alimente in comertul bilateral cu UE,)
dar si de lunga durata, cu influenta asupra tendintei de dezvoltare (accelerarea cresterii
economice, creearea unor noi locuri de munca, atragerea de investitii straine directe, cresterea
volumului schimburilor comerciale, fonduri structurale, Politica Agricola Comuna).
Aderarea la UE a avut ca efect deschiderea pietei muncii pentru cetatenii polonezi - ne referim in
special la Marea Britanie si la Irlanda (la care putem adauga si Suedia, cu o pondere mai scazuta
a fortei de munca poloneze). Putem adauga ca nu s-au adeverit sumbrele presupuneri referitoare
la "exodul" polonezilor, dar cu toate acestea numarul polonezilor care pleaca in scopul de a lucra
in strainatate este mult mai mare.
Din punct de vedere al absorbtiei fondurilor comunitare, Polonia a avut rezultate bune, obtinand
statutul de beneficiar net. Datorita aderarii la UE, Polonia nu mai este "victima" deciziilor altor
state, luand parte la procesul de decizie al UE privind aspecte importante referitoare la Polonia si
Europa. Din punct de vedere politic, Polonia trebuie sa stie sa se regasesca in grupul celor care
iau decizii. In vederea unei colaborari corespunzatoare in cadrul UE, toate statele mebre trebui sa
constienetizeze faptul ca sunt "condamnate" sa faca compromisuri, sa caute rezolvari acceptate
de toti membrii UE. Este un proces complex, iar insusirea lui necesita o perioada de timp
corespunzatoare.