Daca eroarea relativa este sub 1% atunci metoda de analiza este considerata foarte

exacta, daca eroarea relativa este cuprinsa între 1% și 5% metoda este aproximativ exacta, iar
valori peste 5% sunt caracteristice metodelor analitice a caror acuratețe este scazuta.
Precizia metodei de analiza este un indicator de reproductibilitate a metodei sau
al unui rezultat (analiza repetata conduce la aceleași rezultate).
Specificitatea metodei: indica absenta interferentei (raspuns similar de la mai
multe specii, în afara celei de analizat); metoda trebuie sa permita raspunsuri univoce, fara
interferente.
Sensibilitatea metodei reprezinta capacitatea unei metode de a distinge între
doua probe cu concentratie diferita ale aceluiasi analit. O metoda se alege în funcție de limita
de detecție a echipamentului și de domeniul probabil de concentrație al poluantului.
Echipamente, durata și costuri: Metodele de analiza pot fi comparate între ele în
termeni de echipament utilizat, timpul necesar pentru a finaliza analiza și costul unei probe
analizate. Costul unei probe analizate difera de la metoda la metoda, este dependent de
numarul probelor analizate per ora, de echipamentul utilizat și costul cu manopera al
lucratorului care efectueaza analiza. Metodele care au sensibilitate si acuratete ridicate
necesita de obicei echipamente scumpe si sunt utilizate pentru elaborarea de standarde si
metode noi. Metodele curente de analiza utilizeaza, pentru indicatori uzuali de calitate ai apei,
echipamente curente, cu sensibilitate si acuratete medie.
Calitatea apei este reprezentata de ansamblul de caracteristici fizice, chimice,
biologice si bacteriologice care sunt în relație directa cu scopul pentru care aceasta este
utilizata. Datele privind calitatea apei sunt necesare pentru controlul poluarii, evaluarea
acesteia pe termen lung și impactul asupra mediului. Criteriile de calitate ale apei sunt
cuprinse între nivelul maxim al concentrației unei substanțe prezente în apa sau sedimente,
concentrație care nu dauneaza atunci când apa este folosita pentru un scop anume (industria
alimentara, industria medicamentelor, piscicultura, irigații, etc), și concentrația minima de
substanța pentru a asigura menținerea funcțiilor biologice ale organismelor prezente în
emisar.
Sistemul mondial de supraveghere a mediului înconjurator prevede urmarirea
calitatii apelor prin trei categorii de parametri:
- parametri de baza: temperatura, pH, conductivitate, oxigen dizolvat, colibacili;
- parametri indicatori ai poluarii persistente: cadmiu, mercur, compusi organo -
halogenati si uleiuri minerale ;
- parametri optionali: carbon organic total (COT sau TOC), consum biochimic de oxigen
(CBO), detergenti anionici, metale grele, arsen, bor, sodiu, cianuri, uleiuri totale, streptococi.