UNIVERSITATEA

VALAHIA
Facultatea de Drept

Tema: „Legiuirea lui

Justinian”

Profesor: Dan Gună Student: Tudorache Robert

 Cuprins

Introducere despre intocmirea codificarii lui Justinian .....1

Codex sau Codul..................................................................2-3

Digesta sau Digestele...........................................................3-4

Institutiones sau Institutele.................................................4-5

Novelae sau Novelele.............................................................5

Alteratiunile de texte...........................................................6-7

Incheiere................................................................................8

Concluzie................................................................................9
Note……………………………………………………………………………………..9
Bibliografie.............................................................................9
Introducere
Spre sfârşitul epocii postclasice, societatea sclavagista romană a ajuns in ultimul
stadiu al decăderii. Conştient de aceasta realitate, împaratul Iustinian a ordonat
unor specialişti din domeniul dreptului sa sistematizeze şi să repună în vigoare
cele mai importante izvoare ale dreptului clasic, în speranţa că prin repunerea în
vigoare a celor mai importante izvoare ale dreptului clasic, societatea sclavagista
romană se va revitaliza. Comisiile organizate din ordinul împaratului Iustinian au
elaborat o sistematizare a izvoarelor de drept clasic si au repus in vigoare acele
izvoare. Insa, sistemul sclavagist roman nu a putut fi salvat, căci legile istorice şi-
au spus cuvântul, iar sistemul sclavagist a fost înlocuit cu cel feudal.

Cu toate acestea, opera legislativă a împaratului Iustinian prezinta o importanţă

istorică inestimabilă. Dar această importanţă istorică decurge dintr-un fapt
conjunctural, şi anume, din faptul că cele mai importante texte ale dreptului clasic
roman nu au ajuns pâna la noi pe cale directă, intrucât au fost distruse de barbari.
Pe când opera legislativă a împaratului Iustinian s-a păstrat, a ajuns pina la noi,
astfel încât pe baza acestei opere legislative am putut reconstrui fizionomia
tuturor instituţiilor dreptului privat roman.

Codul său, care a dorit să înlocuiască codurile : Gregorian, Hermogenian şi

Theodosian, este pus în vigoare în anul 529. Compilaţia, denumită Digesta sau
Pandectae, intră în vigoare în anul 533. Doroteu şi Teofil, însărcinaţi de împărat,
redactează un manual de şcoală numit Institutiones, înzestrat şi el cu putere de
lege.

Opera legislativă a împaratului Iustinian cuprinde patru lucrări:

1) Digesta, cuprinde extrase din operele jurisconsulţilor romani, puse în

concordanţă cu veacul VI. În total, 50 de cărţi.

2) Codul are 12 cărţi şi cuprinde constituţiile imperiale de la Hadrian şi până în

anul 334.

3) Instituţiile sunt un manual de studiu.

4) Novelele sunt scrise în limba greacă şi conţin constituţiile date de Iustinian.1

1
Codex sau Codul
Codul împăratului Iustinian a fost elaborat de o comisie formata din 10 profesori
şi avocaţi în frunte cu Tribonian, cel mai mare jurisconsult al vremii. Lucrarea a
fost publicta in două ediţii. Prima editie cuprinde constituţiunile imperiale care au
fost date din vremea împaratului Hadrian pâna în 529, iar editia a II-a cuprinde
constituţiunile imperiale date din vremea lui Hadrian pâna în 534.

Prima ediţie a Codului s-a pierdut, dar ediţia a II-a, denumită Codex repetitae
praelectionis, a ajuns pâna la noi. În cadrul acestei lucrări textile au fost
sistematizate în 12 cărţi, cărţile au fost împărţite in titluri, titlurile în constituţiuni,
iar unele constituţiuni, acelea care cuprindeau mai multe dispoziţii, au fost
împarţite şi în paragrafe.

Fiecare constituţie era precedată de o inscription ce cuprindea numele

împaratului care o edictase şi al destinatarului, urmată de o subscriptio, în care se
indica locul şi data emiterii. Se pare că Iustinian ar fi intenţionat sa-şi rezume
întreaga operă legislativă numai la acest cod. Totuşi, nevoile practicii arătau că de
o revizuire similară aveau nevoie si normele dreptului roman (ius vetus) ce se
găseau în operele jurisconsulţilor clasici. Această operă care adusesera Romei o
faimă nepieritoare ajutasera si ele-dupa secole de existenţă- să prezinte
contradicţii, să conţina elemente căzute in desuetudine sau abrogate, să devină
neclare sau necorespunzătoare faţă de nivelul social al epocii lui Iustinian. Se
impunea, aşadar şi aici ca şi în materie de constituţii, să se întocmească o selecţie
substanţială din ce era mai important în operele juriştilor clasici. Adaptată la
nevoile secolului al IV-lea, ea trebuia să fie o chintesenţă a dreptului roman şi un
îndreptar pentru practica judecătoarească. Sarcina era deosebit de grea şi nimeni
înaintea lui Iustinian nu realizase nimic în această directie, intenţia împăratului
Teodosie al II-lea (408-450) de a face o colecţie din operele juridice clasice
ramânând la vremea ei un simplu deziderat. Se pare că însuşi Iustinian a avut
îndoieli cu privire la perspectivele îndeplinirii unei lucrări atât de dificile şi
complexe. “Înainte de domnia noastră- spunea împăratul-nimeni n-a sperat şi nici
n-a crezut că [ o asemenea legiuire] ar fi cumva cu putinţă pentru iscusinţa
omenească2.

2
Cu toate acestea, îndemnat şi sfătuit în mare masură de consilierul său Tribonian,
se hotărăşte să înceapă lucrarea . Înainte de a numi comisia de specialişti,
împăratul le dicta pentru a ajuta munca de prelucrare a materialului mai multor
constituţii 3 menite să elimine unele controverse care de secole îi despărţeau pe
jurisconsulţii romani şi în special pe sabinieni si proculeeni4.Aceste constituţii vor
sluji drept ghid comisiei pentru conturarea operelor juriştilor clasici şi
practicienilor în soluţionarea speţelor daca ar fi fost invocate opinii ale marilor
jurişti romani de odinioară.

Codul lui Iustinian cuprinde dispoziţii din domeniul privat şi din cel public, iar în
două carţi sunt cuprinse şi dispoziţii de drept canonic.

Digesta sau Digestele

Digestele lui Iustinian au fost publicate în anul 533 şi sunt o culegere de
fragmente din lucrările jurisconsulţilor clasici.Această culegere a fost elaborată
de o comisie formată din 15 profesori şi avocaţi în frunte cu acelaşi
Tribonian.Metoda de lucru a comisiei a fost stabilită chiar de împăratul Iustinian,
prin 3 constituţiuni imperiale care ulterior au devenit prefeţe ale Digestelor.
Împăratul Iustinian a cerut comisiei sa alcătuiască o lucrare cu finalitate practică,
iar textele jurisconsulţilor clasici trebuiau adaptate de aşa manieră, incât să poată
fi aplicate la noi realităţi,iar trecându-se la cercetarea lucrărilor jurisconsulţilor
clasici membrii comisiei au constatat că unele soluţii erau controversate iar unele
instituţii erau depăşite.De aceea împăratul Iustinian a mai dat 50 de constituţiuni
imperiale prin care a pus capăt controverselor şi a desfiinţat toate instituţiile
depaşite în vederea elaborării digestelor,membrii comsiei extrăgând texte din
2000 de lucrări clasice. Acele texte au fost sistematizate in 50 de cărţi.Cărţile au
fost împarţite in titluri, titlurile în fragmente, iar fragmentele în paragrafe, în
fruntea fiecărui fragment se afla o inscription, în care se precizează din ce lucrare
s-a extras fragmentul respectiv şi cine este autorul acestei lucrări.

3
La 15 decembrie 530, prin constituţia Deo Auctore, Iustinian numeşte pentru
compilarea operelor juriştilor clasici o comisie alcătuită din 17 membri.Iata
numele si apreciere pe care imparatul le-o face cu aceasta ocazie.

Aşadar, comisia era alcătuită din doi inalţi funcţionari imperiali, inclusiv
Tribonian, patru profesori universitari- doi de la Constantinopol şi doi de la
Beirud- şi 11 avocaţi .5

Aşa s-a născut Digesta sau cu termenul grecesc Pandectele, fiind cea mai
importantă colecţie de drept roman care împarţită în 50 de cărţi, conţinând 150
de mii de rânduri extrase de la cei mai de seamă jurisconsulţi romani pune în
corcondanţă structura social- politică contemporană care a continuat de secole
de-a rândul să constituie sursa de inspiraţie şi model de “classicism” juridic pentru
aproape toti teoreticienii şi practicienii dreptului, iar Iustinian o numeşte
”adevăratul şi preasfinţitul templu al dreptaţii” unde chintesenţa dreptului roman
se află la adăpost “ca intr-o cetate” spre a rezista incercărilor viitoare.

Publicate în 16 decembrie 553 prin constituţia Tanta Digestele intră în vigoare în

ziua de 30 decembrie a aceluiaşi an.6

Insitutiones sau institutele

Tot în anul 533 au fost publicate şi Institutele lui Iustinian.Institutele lui Iustinian
sunt un manual adresat studenţilor la drept, ca şi Institutele lui Gaius dar spre
deosebire de cele ale lui Iustinian au putere de lege. Manualul a fost alcătuit pe
baza unor texte extrase din Institutele clasice mai cu seamă din Institutele lui
Gaius, Marcian şi Florentin.Textele clasice au fost sistematizate în 4 cărţi în titluri
iar titlurile in paragrafe. Institutele nu cunosc o sistematizare a textelor clasice şi
pe fragmente iar dacă lipsesc fragmentele înseamnă ca lipseşte inscription şi dacă
lipseşte inscription, noi, modernii, nu putem şti la prima vedere, cine sunt autorii
textelor care au fost incluse în Institutele lui Iustinian.Lipsa fragmentelor se
explică prin faptul că într-un manual de şcoală nu se pot succeda în orice ordine,
ci într-o ordine logică până când studenţii înţeleg fizionomia instituţiilor juridice.

4
Manualul este redactat cu claritate şi precizie, urmând să servească drept
îndrumător pentru tinerele generaţii de jurişti, căci,aşa cum spunea Iustinian –
deşi instituţiile au izvoare tulburi, făcând aluzie la sursele lor atât de diferite ca
loc, timp şi concepţie ele constituie totuşi un lac limpede,sugerând in acest mod
unitatea de sistem de gândire şi uneori de soluţii pe care autorii au reuşit să le-o
dea.Codul începe cu o invocaţie religioasă, iar prima carte este dedicată dreptului
bisericesc şi de stat.Faptul sublinia rolul conducător pe care religia trebuia să-l
aducă în toate treburile statului şi concepţia teoretica a lui Iustinian pe care
acesta o sublinia în constituţii cât şi în toata opera sa legislativă,ori de câte ori i se
ivea prilejul.Începând cu cartea a doua şi sfârşind cu a opta, codul priveşte
instituţii cu drept privat, pe când în cartea a noua sunt publicate constituţii de
drept penal iar în ultimele două – drept administrativ.7

Novelae sau Novelele

Novelele împăratului Iustinian cuprind constituţiile imperiale date între 534 şi
565. Cu toate că acele constituţiuni au fost date de împăratul Justinian,
sistematizarea lor în cadrul operei s-a făcut după moartea împăratului, de către
persoane particulare. Acele persoane care au inclus în Novele şi constituţiunile
rămase în vigoare şi constituţiunile abrogate, astfel încât în mod frecvent, textele
din Novelele lui Iustinian se contrazic. Novelele sunt în cea mai mare parte
redactate în limba greacă. Constrâns de realităţile vieţii practice, Iustinian, cu
toata tradiţia romanităţii pe care voia să o păstreze, se văzu silit să facă unele
concesii. “ Nu am scris această lege- afirma cu o privire la o novelă de-a sa- în
limita naţională, ci tot datorită uşurinţei, cea grecească, pentru ca să fie
cunoscută de toţi datorita uşurinţei cu care o vor intelege-o”. Şi ceea ce împăratul
spune despre această novelă este valabil pentru cele mai multe din ele. În limba
latină sunt redactate numai constituţiile care interesau organizarea statului şi
cele destinate provinciilor unde se vorbea latineşte. Câteva au textul bilingv.8

5
Alteraţiunile de texte

1.Interpolaţiuni. Interpolaţiunile sunt modificări pe care juriştii lui Iustinian le-au

adus, cu bună ştiinţă, lucrărilor jurisconsulţilor clasici si constituţiunilor imperiale,
cu ocazia infăptuirii operei de sistematizare a legislaţiei.

Se ştie că sistematizarea legislativă a lui Iustinian a fost elaborată în scopul de a fi

aplicată în practică. Cele mai multe dispoziţii însă au fost adoptate cu mult în
urmă, aşa că, în unele cazuri, nu mai corespundeau realitaţilor din secolul al VI-
lea. Pentru a facilita aplicarea dispoziţiilor din compilaţie, Iustinian a decis ca
toate textele devenite anacronice să fie adaptate la noua situatie.

Interpolaţiunile sunt foarte greu de identificat, intrucât compilatorii nu au făcut

vreo menţiune în legătură cu modificările aduse lucrărilor clasice, astfel incât
cititorul ramâne cu impresia că redactarea pe care textul o are în opera legislativă,
aparţine chiar autorului clasic.

2. Cercetătorii au depus mari eforturi în vederea depistării interpolaţiunilor încă

din epoca renaşterii. Începutul cercetărilor în această direcţie a fost făcuta de
către romanistul Cujas, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

Între metodele care au dat rezultate în munca de depistare a interpolaţiunilor se

numără cea a comparării textelor. Această metodă se poate aplica numai în
textele care ne-au parvenit şi fragmentar şi prin intermediul Institutelor lui Gaius.
În asemenea cazuri, se compară un fragment aflat în Digeste cu partea
corespunzătoare din lucrarea care ne-a parvenit pe cale directă. Dacă între cele
două fragmente există deosebiri, deduce că fragmentul din Digeste a fost
interpolat.

6
Anumite texte, care prezintă interes pentru materii diferite, sunt reproduse de
două ori în aceeaşi lucrare (leges geminatae). Dacă între cele două texte apar
contradicţii, deduce, iarăşi că unul dintre ele a fost modificat. Interpretările mai
pot fi depistate şi prin constatarea unor substituiri de termeni. Astfel, dacă o
instituţie clasică este denumită prin termenul folosit în epoca postclasică pentru
indicarea instituţiei care i-a preluat funcţia, rezultă că textul clasic a fost
modificat.

Romaniştii au depistat unele interpolaţiuni şi prin utilizarea criteriului filologic-

dacă într-un text clasic apare o expresie neclasică, avem un indiciu sigur că textul
a fost modificat.

Prin depistarea interpolaţiunilor, cercetătorii au atins un dublu scop: în primul

rând au reuşit să reconstituie jurisprudenţa clasică, în al doilea rând, au stabilit în
ce măsură au fost modificate textele de către juriştii lui Iustinian.

3.Glose. Glosele sunt alteraţiuni de texte făcute din eroare, cu ocazia copierii
manuscriselor clasice. De-a lungul timpului, manuscrisele au fost consultate de
către practicieni sau de către alte persoane interesate, care au facut însemnări pe
marginea textului sau chiar printre rânduri. Cu ocazia transcrierii acestor
manuscrise, copiştii au introdus însemnările marginale în text, căci nu aveau
pregătire de specialitate şi nu inţelegeau sensul lor. Glosele, ca alteraţiuni de
texte nu trebuie confundate cu notiţele prin care juriştii de la începuturile Evului
Mediu explicau textele din opera legislativă a lui Iustinian.

Romaniştii au depus mari eforturi pentru a stabili care dintre alteraţiunile de texte
sunt interpolaţiuni şi care sunt glose, deoarece semnificaţia lor pentru
cunoaşterea şi interpretarea dreptului roman este total diferită.9

7
Încheierea
Cele patru parti ale legislatiei lui Justinian- Codul, Digestele, Institutiile si
Novellele- formeaza sub aspectul continutului, un tot unitary care de la inceputul
secolului al XII-lea va fi cunoscut sub denumirea de Corpus Iuris civilis (Colectia
dreptului civil). Astfel opera legislative a lui Iustinian reflecta inainte de toate
intentia acestuia de a restaura in domeniul juridic, ca sic el politic, ordinea
juridical romana.

Ideile sale, curente astăzi, dar aproape revoluţionare când le opunea părerilor
autorizate ale lui Thibaut şi Gans, se reduc la aceea că dreptul nu este o născocire
artificială, un produs al capriciului legiuitorului, ci o creaţie a societăţii de la care
emană, un rezultat, totodată, al tradiţiei şi al cerinţelor sociale ale unei anumite
epoci, un fenomen fatal în evoluţia unui popor, în care se recuperează dez-
voltarea, înflorirea şi decadenţa acestuia.

Codificarea lui Iustinian - o colecţie de lucrări fundamentale de jurisprudenţă

alcătuită între anii 529 şi 534 la porunca împăratului Iustinian I, care a avut o
influenţă durabilă asupra dezvoltării sistemului juridic din spaţiul european prin
reformele sale în domeniul dreptului, prin reunirea într-un sistem coerent a
întregului drept roman.

Atfel una dintre cele mai mari realizări ale lui Iustinian este codificarea dreptului
roman începută în 529. Iustinian a încercat să revitalizeze societatea romană,
aflată în ultimul stadiu al descompunerii, printr-o uriașă operă de sistematizare a
dreptului clasic și postclasic, astfel încât să poată fi aplicat la realitățile secolului al
VI-lea din Imperiul Roman.

Printre cele mai importante realizări ale împăratului Justinian cel Mare se numără
şi îmbunătăţirea sistemului legislativ, precum şi elaborarea unei colecţii de legi
care, altfel, s-ar fi pierdut. Pentru a strânge şi simplifica principalele legi care
ghidau viaţa societăţii bizantine, Justinian a angajat un faimos avocat, Trebonian.
Colecţia care a rezultat în urma muncii juriştilor bizantini poartă numele de Codul
lui Justinian, care se păstrează şi astăzi, fiind modelul după care multe ţări din
Europa s-au ghidat în legislaţia lor.

8
 Concluzie
Din punctul meu de vedere, opera legislativă elaborată de împăratul
Iustinian a dus la singura modalitate prin care romaniştii moderni au putut
reconstrui gândirea juridică.De asemenea trebuie să ţinem cont şi de faptul că şi
în ziua de astăzi, opera lui Iustinian se regăseşte în modelul după care multe ţări
din Europa s-au ghidat în legislaţia lor.

Note
1
E.Molcut, D. Oancea, op.cit.,pag.54
2
Constitutio Tanta- Dedoken, prefeta.
3
Este vorba de 50 de constitutii cunoscute sub numele de Quinquaginta decisions.
Dupa opinia clasica a lui G. Rotondi (Bullentino dell’Instituto di Diritto Romano,
XXIX,1916, p.143 si urm.) el ear fi fost edictate intre 1 august-27 noiembrie 530.
4
Jurisconsultii ce apartineau celor doua scoli din secolul I, care-si trageau
denumirea de la numele a doi dintre cei mai insemnati membri al lor: Sabinus si
Proculus.
5
Constitutio Tanta, 9.
6
Constitutio Deo auctore, 5.
7
Constitutio Cordi, 4-5
8
Novella VII, 1 (a.535).
9
Reprodus în D., 3,5,46 (47), 1

Bibliografia
 Emil Molcuţ-DREPT PRIVAT ROMAN
 Scribd
 Wikipedia
 Poezie.ro