Paşca Rareş

Clasa a X-a E

Primul Război Mondial

 Paşca Rareş
Clasa a X-a E

Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, re-

numit, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial,
Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de
dimensiuni mondiale. Cronologic, evenimentele s-au
desfășurat astfel: în 28 iulie 1914 Imperiul Austro-Ungar a
atacat Serbia (în 23 iulie 1914 Austro-Ungaria a dat un
ultimatum, apreciat ca inacceptabil pentru un stat suveran,
Serbiei - considerată responsabilă pentru atentatul de la
Sarajevo, din 28 iunie 1914); în 30 iulie 1914, Rusia,
susținând Serbia, decretează mobilizarea generală; în
replică, Germania, aliata Austro-Ungariei, declară, la 1
august 1914, război Rusiei și, apoi, o zi mai târziu, la 3
august 1914, Franței; la 4 august 1914 Germania a invadat Belgia, iar Anglia și dominioanele sale au
declarat război Germaniei (5 august 1914) ; la rândul său, Austro-Ungaria declară război Rusiei (6 august
1914), iar Serbia, Germaniei (6 august 1914); Franța declară război Austro-Ungariei (11 august 1914),
urmată de Anglia (12 august 1914); la 23 august 1914, Japonia declară război Germaniei (prin acest act,
conflictul european devine mondial); Turcia declară, la 12 noiembrie 1914, război Triplei Înțelegeri; în 23
mai 1915, Italia declară război Austro-Ungariei; în 16 august 1916, România a intrat în război alături de
Tripla Înțelegere (Antanta), iar la 6 martie 1917 și Statele Unite ale Americii intră în război împotriva
Puterilor Centrale. În 11 noiembrie 1918, la ora 05.00 s-a semnat actul de armistițiu și, astfel, la ora 11.00
dimineața, războiul a luat sfârșit. Combatanții războiului au fost Antanta și Puterile Centrale. Nici un
conflict anterior nu a implicat un număr atât de mare de militari și nu a implicat atâtea părți pe câmpul de
luptă. În final, acest război a devenit al doilea conflict pe lista celor mai sângeroase conflicte notate de
istorie (după Rebeliunea de la Taiping). Douăzeci de ani mai târziu, însă, cel de-al Doilea Război Mondial
va face și mai multe victime.

„Toate statele care au intrat în Primul Război Mondial au avut fiecare interesele lor, fără să se
gândească la consecințe, care s-au soldat cu 10.000.000 de morți. Generalul Lyautey, rezident general al
Franței în Maroc declara: "Sunt complet nebuni! Un război între europeni înseamnă un război civil, cea
mai monumentală tâmpenie pe care lumea a făcut-o vreodată".”

O caracteristică a Primului Război Mondial este folosirea strategică pe scară largă a tranșeelor ca
linii de apărare pe Frontul de Vest, acestea întinzându-se de la Marea Nordului până la granița cu Elveția.
Mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de luptă ale războiului iar, pe lângă
acestea, mai mulți și-au pierdut viața în spatele liniilor frontului, datorită lipsei resurselor de bază -
mâncare, căldură sau combustibil, mobilizate cu prioritate pentru alimentarea armatelor - și a genocidului
comis sub acoperirea numeroaselor războaie civile și conflicte interne (de exemplu, genocidul armean).
Progresul tehnologic care s-a produs odată cu revoluția industrială a secolului XIX-lea se traduce în
creșterea puterii distructive a armelor și în diversificarea modalităților de atac aflate la dispoziția
generalilor din acea epocă. Astfel, în Primul Război Mondial au loc primele bombardamente aeriene din
istorie, iar în jur de 5% din totalul victimelor de război au fost civili, în timp ce în Al Doilea Război
Mondial procentul acestora va fi de 50%. Primul Război Mondial s-a dovedit a fi o ruptură decisivă cu
vechea ordine mondială, marcând încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa. Patru imperii au
fost doborâte: German, Austro-Ungar, Otoman și Rus. Cele patru dinastii ale lor, Hohenzollern,
Habsburg, Otoman și Romanov, care au avut rădăcini ale puterii încă din timpul cruciadelor, au căzut
după război.
 Paşca Rareş
Clasa a X-a E

Cauze
În ziua de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiducele
Austriei și moștenitorul tronului austro-ungar, a fost asasinat la
Sarajevo de Gavrilo Princip, un student naționalist sârb-bosniac.
Acesta a făcut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, susținuți
de Mâna Neagră, o societate secretă fondată de naționaliști pro-sârbi,
cu legături în armata Serbiei. Asasinatul a amorsat tensiunea gravă,
care exista deja în Europa. Rebeliunile de la Sarajevo provocate de
asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand au fost instigate de
minoritatea sârbă. Deși acest asasinat a fost considerat ca detonatorul
direct pentru Primul Război Mondial, cauzele reale trebuie căutate în
deceniile premergătoare, în rețeaua complexă de alianțe și
contrabalansuri care s-au dezvoltat între diferitele puteri europene, în
urma înfrângerii Franței și a proclamării Imperiului federal german
(Al II-lea Reich), sub conducerea "cancelarului de fier", Otto von
Bismarck, în 1871.

Cauzele Primului Război Mondial constituie o problemă complicată din cauza multitudinii
factorilor implicați, între care: naționalismul, disputele anterioare nerezolvate, precum lipsa surselor de
materie primă și de piețe de desfacere pentru industria central-europeană, sistemul de alianțe, guvernarea
fragmentară, întârzieri și neînțelegeri în comunicația diplomatică, cursa înarmărilor etc.

Primele bătalii
Unele din primele acțiuni ale războiului au avut loc departe de Europa, în Africa și în Oceanul
Pacific. În 8 august 1914, un contingent mixt, compus din unități franceze și britanice, a atacat
protectoratul Togo. La 10 august, forțe germane din Namibia au atacat Africa de Sud. Noua Zeelandă a
ocupat Samoa germană (30 august 1914), iar o forță australiană (Australian Naval and Military
Expeditionary Force]), la 11 septembrie, a debarcat pe insula New Britain, care era o parte a Noii Guinei.
Pe parcursul unor luni, forțele Antantei au acceptat capitularea mai multor unități germane în zona
Oceanului Pacific. Lupte crâncene au continuat pe teritoriul Africii, pe parcursul întregului război.

În Europa, Germania și Austro-Ungaria au avut dificultăți de comunicare privind intențiile exacte

ale celor două armate aliate. Inițial, Germania garantase că o să susțină invazia austro-ungară în Serbia,
dar interpretările acestei decizii variau. Liderii Austro-Ungariei credeau că Germania va apăra flancul lor
nordic contra Rusiei, însă Germania planificase ca Austro-Ungaria să-și concentreze forțele contra Rusiei,
astfel încât Germania să poată lupta contra Franței pe Frontul de Vest. Această stare instabilă a forțat
armata austro-ungară să-și diminueze rezervele în sud, pentru a întâlni forțele ruse la nord. Armata sârbă,
venind dinspre sudul țării, s-a confruntat cu armata austriacă în Bătalia de la Cer pe 12 august, 1914.
Sârbii au ocupat poziții defensive contra austriecilor. Primul atac a avut loc la 16 august, între
elemente ale Diviziei XXI austro-ungară și elemente ale Diviziei Combinate a Serbiei. Lupta a avut loc
noaptea și nici un oponent nu s-a evidențiat până ce Stepa Stepanovic nu a regrupat forțele sârbe. Trei zile
 Paşca Rareş
Clasa a X-a E

mai târziu, forțele austriece s-au retras peste Dunăre, după ce au suferit
pierderi de 21.000 de morți și răniți, în timp ce Serbia de doar 16.000.
Acest punct a marcat prima victorie a Aliaților în război. Austria nu a
putut să-și atingă imediat scopul (eliminarea Serbiei) și, astfel, Germania a
fost nevoită să păstreze soldați pe două fronturi.

Planul Germaniei pentru război (numit Planul Schlieffen) consta

dintr-un atac rapid și distructiv contra Franței, astfel încât Germania să-și
poată transfera forțele pe Frontul de Est, contra Rusiei (care se mobiliza
mai lent). În loc de o invazie directă a Franței dinspre est, strategii
germani considerau că era mai prudent să atace Franța dinspre nord.
Pentru a proceda astfel, armata germană trebuia să treacă prin Belgia.
Germania a cerut dreptul de trecere de la guvernul Belgiei neutre, cu
promisiunea că, dacă acesta va consimți, vor trata Belgia ca pe un aliat al
Germaniei. Când Belgia a refuzat propunerea, Germania i-a declarat
război, și armata germană, după invadarea Luxemburgului, a început să
treacă prin teritoriul belgian spre Franța. Armata germană a întâlnit
rezistență la forturile de lângă orașul belgian Liège, cu toate că elementele
principale ale armatei continuau să se miște rapid înspre Franța. Marea
Britanie a trimis un contingent numit British Expeditionary Force în ajutorul Franței, care a mers direct
înspre Belgia. Primul soldat al Imperiului Britanic, care a fost ucis în război, a fost John Parr, la 21 august
1914, lângă Mons. Inițial, germanii s-au bucurat de un mare succes în Bătălia Frontierelor (14-24 august
1914).

Totuși, din pricina întârzierilor cauzate de rezistența forțelor belgiene, franceze, și britanice,
mobilizarea neașteptat de rapidă a Rusiei și obiectivele lor prea ambițioase, planurile germane au fost
dejucate. Rusia a atacat Prusia Orientală, atrăgând forțe germane destinate Frontului de Vest. Germania a
învins Rusia într-o serie de lupte, care sunt cunoscute sub denumirea de Bătălia de la Tannenberg (17
august-2 septembrie). Această diversiune a intensificat problemele mișcării lente ale forțelor germane,
care nu erau anticipate de generalii germani, și a permis forțelor franceze și britanice să oprească
avansarea forțelor germane înspre Paris, în Prima Bătălie de la Marne (septembrie 1914). Astfel, Antanta
a forțat Puterile Centrale să lupte pe două fronturi. Armata germană s-a luptat până ce a obținut o poziție
defensivă favorabilă în Franța și a eliminat din război cu 230.000 mai mulți soldați francezi și britanici
decât a pierdut ea însăși, în lunile august și septembrie. Totuși, incompetența sau timiditatea unor ofițeri
ca Ludendorff, care a procedat incorect transferând forțe din dreapta, pentru a le dirija spre Sedan, au
anihilat șansa Germaniei de a obține o victorie rapidă.

Bibliografie:
-Manualul de Istorie pentru clasa a X-a; pag. 58-60
-www.wikipedia.ro