MONEDĂ ŞI CREDIT

Banii şi funcţiile lor. Analiza funcţiilor banilor pe

exemplul monedei naţionale

Banii au apărut ca urmare a unei îndelungate evolutii economice.

Istoria banilor s-a dezvoltat în decursul a mii de ani. Odată cu dezvoltarea societătii s-a
resimtit în paralel și nevoia de noastră de forme tot mai sofisticate de bani.

Initial o marfă se schimba cu o altă marfă (barter, troc). Pentru a face schimbul mai facil se
impune o marfă căutată de toată lumea să joace rolul „banilor”, marfă-bani sau echivalent
general. Aceasta formă fiind diferită de la o tară la alta și de la o epocă la alta, cele mai
diverse mărfuri erau vitele, sarea, ceaiul tutunul, blănurile, cafeaua. Renuntarea la diferitele
bunuri care au fost etalon de schimb, se datoreaza faptului ca acest sistem era departe de a
satisface cerintele impuse. Pe langă diversitatea lor de la o regiune la alta era, natura lor
perisabilă, greutatea și volumul mare. Toate acestea îngreunând schimbul. Faptul de a atribui
unui bun material utilitatea sau functiunea de instrument de schimb cade in vointa posesorului
său. Acest bun care îndeplinește functia de instrument de schimb este doar ban.

Perioada în care obiectele confectionate sau alte bunuri diferite de cele metalice erau
considerate instrumente de schimb, se numește pre-metalică.

Dintre toate bunurile care au deservit ca instrument de schimb ,metalele s-au dovedit a avea o
utilitate generală la toate popoarele, în toate timpurile și toate păturile sociale. Luau forma
obiectelor de podoabă, arme de aparare, ornamente , ș.a.

Metalele pretioase, aurul și argintul au fost cunoscute cu peste o mie de ani înainte de epoca
în care se presupune că ar fi fost bătute primele semne monetare. Au îndeplinit cel mai bine
rolul de bani. Avantajul semnificativ era valorea mare în volum mic precum și unele
proprietăti ca: divizibilitate fără pierdere de valoare, omogenitatea tuturor părtilor și
inalterabilitate în timp.

Mijloacele de schimb se perfectionează ceea ce face ca epoca de folosire a banului să fie

premonetară. Preocupările economice se intensifică , astfel perfectioanarea lor duce la aparitia
monedei.

Aparitia certă a monedei nu este cunoscută, ca o dată fixă. Cert este că apare când statul ca o
putere politică suverană preia controlul asupra sa, iar mai târziu confectionarea sistemului
monetar. Acest moment este prevăzut în istorie ca fiind aprozimativ în secolul VIII-VII î.Hr la
chaldeo-babilonieni, cei dintâi care au implementat sistemul de greutăti ordonat știintific.

Primele semne monetare au apărut la lydieni și la greci , cu precizarea că primele monede au

fost bătute(aur=strateri, argint=didrahme, drahme) sub domnia regelui Croesus. Jaques Gernet
în „Lumea chineză” Editura Meridiane , București1985 precizează că primele monede apar în
China , în secolul IX î.Hr.

BANII: GENEZA, EVOLUTIE, FUNCTII

Banii reprezinta o conditie indispensabila a circulatiei marfurilor (a schimbului). Banii sunt

insa o notiune deosebit de complexa si, dupa majoritatea economistilor, greu de definit si de
cuantificat. Cu privire la esenta banilor exista numeroase teorii care s-au dezvoltat pe masura
dezvoltarii circulatiei marfurilor.

Esenta banilor poate fi mai bine inteleasa daca analizam geneza si evolutia lor.

a) Banii au aparut din necesitatea de a mijloci schimbul de marfuri. La inceput, schimbul

a imbracat forma trocului. De aceea s-a impus necesitatea gasirii unei marfi care sa aiba rol de
echivalent general al celorlalte marfuri.

Din totalitatea marfurilor, s-au desprins unele cu rol etalon monetar, cu ajutorul carora se
efectua schimbul, care la inceput era sub forma trocului (marfa contra marfa). Astfel incepe era
banilor marfa. Rolul de bani 1-a indeplinit, in functie de zona geografica, marfa care avea cea
mai larga consumatie in zona respectiva (blanurile, pietrele de moara, tutunul scoicile etc).

Treptat, rolul de bani au inceput sa-1 indeplineasca metalele pretioase (aurul, argintul) si
astfel apare era banilor din metale pretioase. Utilizarea metalelor pretioase prezenta
urmatoarele avantaje: valoare mare intr-un volum mic, perfect divizibil, fara a pierde din
valoare, inalterabil, usor de transportat. Initial banii din metale pretioase au fost utilizati sub
forma de lingouri, inele, bratari etc. Ulterior, ei au luat forma de moneda batuta (emisa) de
autoritatea statala.

In procesul circulatiei, monedele de aur cunosc un proces de uzura, ajungandu-se in situatia

in care valoarea nominala a monedei sa nu mai corespunda cu continutul ei in aur, iar monedele
de aur cu acelasi nume sa aiba valori fizice diferite. De asemenea, la un moment dat cantitatea
de aur era insuficienta pentru a indeplini rolul de echivalent general. De aceea, a aparut
necesitatea inlocuirii banilor din metale pretioase cu banii de hartie, moment in care in evolutia
banilor se inregistreaza o noua etapa: era banilor de hartie.

In prima faza, banii au imbracat forma bancnotelor (bilete de banca). Acestea erau emise
de bancile care garantau convertibilitatea lor si aveau acoperire la bancile respective in aur sau
in alte valori. Dupa primul razboi mondial a incetat circulatia monedelor de aur si argint, precum
si convertirea in aur a bancnotelor pentru persoanele particulare. Emiterea banilor de hartie se
realizeaza, incepand de acum, de catre stat, sub forma de bani de hartie fara convertibilitate sau
acoperire in aur sau alte valori. Este cea de-a doua faza in cadrul acestei etape in evolutia
banilor, respectiv cea in care banii de hartie imbraca forma hartiei-moneda.

Intrucat banii pot sa-si indeplineasca rolul lor de instrument de schimb fara a avea valoare,
intrinseca au aparut banii scripturali sau de cont. Acestia reprezinta depozite ale agentilor
economici in care si din care se fac incasari si plati fara numerar de catre sistemul bancar-
financiar, pe baza unor instrumente de plata specifice: dispozitii de incasare, de plata, C.E.C.-
uri. Odata cu aparitia banilor de cont, cantitatea de bani in circulatie (masa monetara) se
compune din: bani in numerar si bani scripturali (prin acestia din urma se realizeaza intre 70%
si 90% din totalul tranzactiilor).

Dupa al doilea razboi mondial, cand banii de hartie (numerar) si de cont indeplinesc functia
de mijloc de circulatie a marfurilor se diminueaza rolul metalului pretios. In 1944 in S.U.A. a
fost instituit sistemul etalon aur - devize, potrivit caruia, pe plan international, rolul de
instrument de plata si pastrare a rezervelor il indeplineau banii reali (aurul) si monedele
nationale cu rol de devize (dolarul american, lira sterlina). In 1976 Fondul Monetar
International a decis demonetizarea aurului (in sensul ca acesta si-a incetat functiile banesti,
nici o unitate monetara nemaidefinindu-se prin continutul sau in aur). In aceste imprejurari,
banii nu mai au valoare intrinseca, ci reprezinta titluri de valoare emise de stat, investite cu
putere de cumparare si de plata, iar puterea lor de cumparare reflecta starea unei economii in
fiecare etapa a evolutiei acesteia.

In ultimii ani, in tarile dezvoltate a aparut o forma noua a banilor, denumita bani
electronici (bani imateriali: linii de credit, carduri etc).

Banii au un rol covarsitor in cadrul economiei de piata:

- banii servesc la masurarea volumului factorilor de productie atrasi si utilizati in

activitatea economica;

- banii servesc la repartizarea bunurilor si valorilor in societate;

- banii reprezinta instrumentul principal de control al activitatii economice, atat la nivel

microeconomic cat si la nivel macroeconomic;

- banii au un rol de vector principal al sistemului informational in economie;

- banii indeplinesc si rolul de calcul si masurare a eficientei economice, intrucat cu

ajutorul lor se exprima ceea ce intra si ceea ce iese in si din activitatea economica;

- banii indeplinesc un rol deosebit in asigurarea fluxurilor economice intrucat fluxurile

materiale sunt dublate de fluxuri monetare (valorice).

Rolul banilor poate fi mai bine inteles prin analiza functiilor pe care acestia le indeplinesc
in economia moderna.

Majoritatea economistilor contemporani insista asupra a trei functii:

Functia de masura a valorii consta in faptul ca banii servesc la exprimarea valorii tuturor
bunurilor prin pret, adica suma de bani pe care cumparatorii apreciaza ca o reprezinta pe piata
fiecare bun, serviciu sau activitate, in functie de cantitatea, calitatea si structura sa. Aceasta
functie este indeplinita de catre bani in mod imaginar (nu este necesara prezenta lor). Pentru
indeplinirea acestei functii, in fiecare tara se utilizeaza o unitate monetara (leul, euro, dolarul
etc; denumirea de leu a aparut in 1880). La inceput, unitatea monetara reprezenta o anumita
cantitate de aur sau de metal pretios stabilita de stat. In prezent, in toate tarile unitatea monetara
se stabileste in functie de dolar si prin aceasta se raporteaza la aur.

Functia de mijloc de schimb este considerata principala functie a banilor si consta in

aceea ca banii mijlocesc schimbul. O data cu aparitia banilor, schimbul se divide in doua acte
opuse si complementare: vanzarea, respectiv transformarea marfii in bani (M - B) si
cumpararea, respectiv transformarea banilor in marfa (B -M). Existenta banilor creeaza
posibilitatea separarii in timp si spatiu a actelor de vanzare si cumparare.

Pentru indeplinirea acestor functii banii trebuie sa fie prezenti, sa existe o anumita cantitate
de bani in circulatie. In calitate de mijlocitor al schimbului este necesara evidentierea
specificului banilor:

- banii sunt mijlocul de schimb universal, prezenti in orice tranzactie si fiind acceptati
de catre toti participantii la schimb dintr-un spatiu economic si teritorial numit zona
monetara. Daca acest spatiu depaseste limitele granitelor nationale ale unui stat, avem de-
a face cu bani internationali;

- banii ca mijloc de schimb au calitatea de mijloc de plata instantaneu sau de lichiditate

prin excelenta. Aceasta inseamna ca banii se pot schimba cu orice alt bun economic imediat,
avand costuri de tranzactie nule sau foarte mici.

Functia de rezerva de valoare (de economisire, de tezaurizare) - ea consta in aceea ca

veniturile banesti necheltuite pot fi retinute de posesor ca rezerva pentru economii si consumuri
viitoare. In perioada circulatiei banilor cu valoare deplina, tezaurizarea se realiza prin retragerea
acestor bani din circulatie. In prezent, realizarea acestei functii necesita schimbarea banilor.

Atributele esentiale ale monedei, care au transformat-o intr-un instrument indispensabil al

lumii moderne sunt:

- acceptabilitatea: moneda reprezinta un instrument care este acceptat de catre toti agentii
economici si de intreaga populatie a unei comunitati monetare ca mijloc de schimb si de plata;

- durabilitatea: moneda trebuie sa aiba o viata naturala rezonabila si sa nu se deterioreze

imediat;

- convertibilitatea: moneda trebuie sa poata fi folosita cu usurinta;

- divizibilitatea: moneda trebuie sa poata mijloci orice tranzactie, indiferent cat de mare
sau cat de mica ar fi aceasta;

- uniformitatea: orice moneda, orice instrument monetar trebuie sa fie de aceeasi calitate
si sa poata indeplini aceleasi functii;
 - stabilitatea: adica mentinerea puterii de cumparare a monedei pe o perioada cat mai
indelungata;

- greutatea falsificarii: reproducerea monedei sa fie dificila sau imposibila.

Moneda este creata de sistemul bancar, intre banci existand insa o delimitare a atributiilor
in privinta emisiunii monetare. Astfel, moneda creata de banca centrala, ca institutie unica de
emisiune a monedei manuale se manifesta ca moneda centrala (nationala), iar moneda creata
de celelalte banci (comerciale si specializate) se numeste moneda bancara si se manifesta
numai ca moneda scripturala sau de cont.

Cantitatea de moneda existenta in circulatie intr-o economie nationala sau intr-o zona
determinata a acesteia, apartinand diferitilor agenti economici,intr-un interval de timp
delimitat, constituie masa monetara

În 2017 aniversăm 150 de ani de când Leul este moneda naţională a României. Pe
parcursul acestui an, Bursa de Valori Bucureşti organizează o competiţie specială,
numită „Leii Bursei”, pentru premierea investitorilor individuali pe piaţa de capital
autohtonă.

La 22 aprilie (pe stil vechi) 1867, prin Legea monetară, este stabilită moneda naţională
leul, o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur şi
având 100 de diviziuni, numite bani.

Leul echivala cu un franc francez. Monedele de 5, 10 şi 20 de lei erau din aur, iar cele de 1 şi
2 lei, precum şi cele de 50 de bani erau din argint. Până la înfiinţarea Monetăriei statului
(1870), primele monede au fost bătute la Birmingham.

La 3 martie 1870, se înfiinţează la Bucureşti Monetăria Statului, care bate, în acelaşi an,
moneda de argint de un leu şi pe cea de aur de 20 lei. Punând în circulaţie aceşti bani,
guvernul român „a ignorat complet pretenţia otomană’ care se referea la existenţa pe monede
a unui însemn al suveranităţii turceşti. În anii următori, sistemul monetar românesc avea să fie
întregit cu piesa de argint de 50 de bani (numită „dupcă”, în Moldova, şi „băncuţă”, în
Muntenia) şi cele de doi şi, respectiv, de cinci lei.

Primele bancnote româneşti au apărut în Războiului de Independenţă. Statul român a

pus în circulaţie aşa-numitele „bilete ipotecare”, cu scopul de a strânge noi fonduri
pentru înzestrarea armatei. Legea din 12 iunie 1877 stipula: „Aceste bilete vor fi la
purtător, ele vor avea curs obligatoriu şi se vor primi în plată de toate casele publice. Ele se
vor retrage din circulaţie într-un timp determinat, când atunci li se vor socoti zece la sută mai
mult peste valoarea lor nominală”.

După unirea Principatelor şi Cuza a avut ideea unei monede naţionale, care urma să se
numească român sau romanat, dar Imperiul Otoman s-a opus. La 1860, s-a bătut totuşi o
monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat.
În 1864, chestiunea a fost reluată şi s-au bătut câteva monede de probă. Este vorba de piesele
de „5 sutimi”, care aveau pe avers efigia domnului şi inscripţia „Alecsandru Ioan I”. Ele
nu au fost puse în circulaţie niciodată. O astfel de monedă poate fi văzută la Muzeul
Naţional de Istorie a României din Bucureşti.

Numele de leu are rădăcini vechi. La mijlocul secolului al XVII-lea, în plin declin politic al
Ţării Româneşti şi Moldovei, piaţa monetară e invadată de mai multe monede străine. Cea
mai cunoscută a devenit însă talerul olandez (leeuvendaalder), care avea gravat pe una
dintre feţe un leu. „Leii olandezi" au fost folosiţi mai bine de un secol. Popularitatea lor a
fost atât de ridicată încât, chiar şi după retragerea din circulaţie, au fost identificaţi în popor cu
noţiunea de monedă. Asta a durat cam două veacuri, până când leul primeşte certificat de
naştere pe 22 aprilie 1867.

CURIOZITATI
- pe lângă România, o monedă naţională cu acelaşi nume – leul, este folosită şi în Republica
Moldova.
- moneda a fost lansată urmare a Legii pentru influenţarea sistemului monetar naţional şi
pentru fabricarea monedelor naţionale, din 1867, 1 leu fiind divizat atunci în 100 de bani.
- în bulgară, cuvântul „leu” se traduce „lev” – care este şi moneda lor naţională.
- Cel mai puternic leu din istoria României a fost cel din 1867, atunci când cu un leu puteai
cumpăra zece pâini, un litru de vin costa 0,40 lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar
kilogramul de cartofi era 0,05 lei.
- cea mai mare valoarea a unei bancnote româneşti a fost în anii de după cel de-al Doilea
Război Mondial, atunci când a fost tipărită bancnota de 5.000.000
–primele bancnote româneşti au fost emise în 1877, în timpul Războiului de Independenţă.
- pe bancnota de 100 de lei, în perioada comunistă, apărea Nicolae Bălcescu.
- În 2005, BNR a denominat leul. Valoarea de 10.000 de lei a devenit atunci 1 leu.
- moneda cu cea mai mare valoarea numerică a fost cea de 100.000 de lei, emisă în perioada
de după cel de-al Doilea Război Mondial.
- în secolul al XVII-lea apar în ţările române mai multe monede. Cea mai cunsocută dintre
acestea este talerul olandez (leeuvendaalder), care avea gravat pe una dintre feţe un leu.

Moneda de 25 de bani din 1966