Indicele Fisher sau indicele ideal al lui Fisher derivă din numele economistului și

statisticianului american Irving Fisher, care a propus pentru prima dată utilizarea acestuia și este
un indice utilizat pentru a măsura variația volumelor sau a prețurilor anumitor agregate.

Indicele Fisher este media geometrică a indicilor Laspeyres și Paasche corespunzători.

Indicele volumului Fisher este, prin urmare, egal cu:

{displaystyle F_ {q} = {sqrt {L_ {q} de timp P_ {q}}}} {displaystyle F_ {q} = {sqrt {L_ {q}
ori P_ {q}} }}

unde {displaystyle L_ {q}} {displaystyle L_ {q}} este indexul volumelor de Laspeyres și

{displaystyle P_ {q}} {displaystyle P_ {q}} este indexul din volumele Paasche.

În mod similar, indicele prețului Fisher este dat de:

{stilul de afișare F_ {p} = {sqrt {L_ {p} de timp P_ {p}}}} {displaystyle F_ {p} = {sqrt {L_
{p} dacă P_ {p}} }}

unde {displaystyle L_ {p}} {displaystyle L_ {p}} este indicele prețurilor pentru Laspeyres și
{displaystyle P_ {p}} {displaystyle P_ {p}} este indexul din prețurile Paasche.

Având în vedere unele dintre proprietățile sale importante, aceasta este din ce în ce mai folosită
în conturile naționale pentru construirea de indici de lanț.

Până în prezent, aceasta este folosită, printre altele, de SUA și Canada, dar nu și de țările din
Uniunea Europeană, care au optat în schimb pentru construirea de indici de lanț pe baza indicilor
Laspeyres.

Proprietățile indicelui Fisher

Irving Fisher a identificat câteva proprietăți interesante pe care un număr de index ar trebui să le
satisfacă. În special cele ale:
proporționalitate: având în vedere un indice de preț (al cantității) dintr-un anumit agregat, dacă
toate prețurile (cantitățile) agregatelor variază de la un anumit factor, indicele ar trebui să varieze
în aceeași proporție;

invarianța (sau comensurabilitatea): indicele nu trebuie să varieze în funcție de unitățile de

măsură ale prețurilor și cantităților;

inversiune temporală: numărul de indice între 0 și t ar trebui să fie cel reciproc între t și 0;

factor inversiune: dat un agregat {displaystyle X_ {t} = suma _ {i} p_ {it} q_ {it}} {displaystyle
X_ {t} = suma _ {i} } __ {it}}, indicele agregatului ({displaystyle X_ {t} / X_ {0}}
{displaystyle X_ {t} / X_ {0}}) indicele prețurilor {{displaystyle P_ {t} / P_ {0}} {displaystyle
P_ {t} / P_ {0}}) și indexul cantității {{displaystyle Q_ {t} / Q_ {0}} {displaystyle Q_ {t} / Q_
{0}}), similar cu ceea ce se întâmplă în cazul unui singur produs.

circularitate: datând o perioadă s, între 0 și t, numărul de indici între 0 și t trebuie să fie egal cu
produsul numerelor index între 0 și s și între s și T.

În timp ce indicii Laspeyres și Paasche satisfac numai primele două proprietăți, indicele Fisher
satisface și cele ale inversiunii temporale și inversării factorilor. Prin urmare, numele "ideal".

O proprietate deosebit de importantă este cea a inversării factorilor. Acest lucru permite
calcularea indexului volumelor defltuind indicele corespunzător al agregatului, prin adoptarea a
ceea ce se numește: abordare indirectă. De exemplu, dacă doriți să obțineți indexul de volume
Fisher pentru un agregat X, puteți defila valoarea curentă a agregatului utilizând indicele de preț
corespunzător și îl puteți împărți cu valoarea agregatului în sine:

{{{{{{} {{{} {{{{{{{{}} { q} = {coada {{coada {X_ {t}} {F_ {p}}} 100} {X_ {0}}} 100}

În plus, chiar și în ceea ce privește proprietatea circulară, deși indicele Fisher nu-l satisface
formal, erorile din "concatenare" sunt mici. Deci, în general, este adevărat că:

{displaystyle F (0, t) la F (0, s) cdot F (s, t)} {afișareaF (0, t) la F (0, s) cdot F , t)}

Aceasta, împreună cu faptul că indicele Fisher are proprietatea de inversiune temporală, permite
evitarea rebalizării și facilitează interpretarea indexurilor lanțului.

Cu toate acestea, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu indicii Laspeyres și Paasche, indicele
este afectat de nivelul de agregare. Astfel, de exemplu, calculul indicelui pentru întreaga
producție este diferit de suma indiciilor calculate pentru componentele sale.