Sunteți pe pagina 1din 5

ACTIVITĂȚI SPECIFICE DESFĂȘURATE DE INVESTIGATORUL

ACOPERIT

GHINEA BOGDAN OVIDIU


Academia de Poliție ,,Alexandru Ioan Cuza”
Abstract:
Termenul "lucrez sub acoperire" este tot mai des întâlnit, deși pare o joacă, un rol, însă
esenţa activităţii este una delicată şi periculoasă. Munca sub acoperire începe în cazul în care
există indicii temeinice şi concrete că s-a săvârşit sau că se pregăteşte săvârşirea unei
infracţiuni contra siguranţei naţionale precum şi în diferite infracţiuni. Pe lângă calităţile
meseriei pe care o exercită, lucrători operativi din cadrul poliţiei judiciare trebuie să posede şi
calităţi de actorie, întrucât, fiecare clipă a misiunii reprezintă un rol pe o scenă a vieţii.
Cuvinte cheie: acoperire, calitate, investigator, identitate, infracțiune

Investigatorul sub acoperire este acea persoană căruia i se atribuie o identitate fictivă,
prin plăsmuirea unor date de stare civilă nereale în vederea prezentării sale în fața persoanelor
care urmează a fi cercetate, sub o identitate conspirativă. Datele care i se atribuie constau într-un
nume nou, domiciliu nou, starea civilă, furnizându-i-se înscrisuri care să certifice această
identitate (carte de identitate, pașaport, permis de conducere, etc.), în plus față de acestea
trebuind să se construiască o identitate nouă a investigatorului care să fie credibilă. Asemenea
lucrătorilor operativi din cadrul serviciilor de informații, nu este suficient ca investigatorului să i
se atribuie date de stare civilă noi ci ele trebuie să privească o altă identitate ceea ce înseamnă că
trebuie să i se creeze o biografie falsă pe care acesta este obligat să și-o însușească: locul nașterii,
numele părinților, dacă aceștia sunt sau nu în viață, localitățile unde a trăit până în acel moment,
religia, locul unde și-a desfășurat studiile, ce profesie are, care au fost ocupațiile sale trecute, ce
hobby-uri are, etc.
Scopul utilizării unei identități fictive este dublu: îngreunarea identificării
investigatorului ca un lucrător al poliției și protejarea investigatorului de răzbunări pentru
activitatea sa. Pentru aceste motive, nu se poate admite folosirea aceleiași identități conspirative
____________
Mihail Udroiu, „Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală”, C.H. Beck, Bucureşti, 2015
în cazul unor procese penale diferite, impunându-se atribuirea de noi identități pentru
investigatori. Totodată, ar fi o lipsă de prevedere gravă din partea organelor de urmărire penală,
folosirea aceluiași investigator sub acoperire în două procese penale care se desfășoară
concomitent deoarece ar implica folosirea a două identități conspirative alături de înscrisuri care
să certifice aceste două identități.
Din interpretarea prevederilor art. 148 C. pro. pen. şi a doctrinei pentru ca o persoană să poată fi
autorizată investigator sub acoperire trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) să aibă calitatea de poliţist judiciar;
b) să fie special desemnat de structura din cadrul MAI la care activează în calitate de
poliţist judiciar;
c) să consimtă în acest sens;
d) să existe autorizarea procurorului.
Din interpretarea textului art. 148 alin. (1) rezultă că utilizarea investigatorilor sub
acoperire este grevată pe lângă condiţiile referitoare la persoană şi de următoarele condiţii:
a) să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni
contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale,ori în cazul altor
infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare;
b) măsura este necesară şi proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor sau a probelor ce
urmează a fi obţinute ori gravitatea infracţiunii;
c) probele sau localizarea şi identificarea făptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar
putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia
ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
Activitatea investigatorilor sub acoperire
Investigatorul sub acoperire culege date și informații în baza ordonanței prin care a fost
autorizat, pe care le pune, în totalitate, la dispoziția procurorului care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală, întocmind un proces-verbal. În cazul în care desfășurarea
activității investigatorului impune participarea autorizată la anumite activități (de pildă
organizarea unui flagrant la o infracțiune de corupție sau de trafic internațional de droguri etc.),
procurorul va dispune prin aceeași ordonanță sau printr-o ordonanță distinctă autorizarea acestui
procedeu probatoriu în condițiile art. 150 NCPP.
Pentru anumite activități este posibil să fie necesară pe lângă autorizația procurorului și
autorizația judecătorului de drepturi și libertăți ( spre exemplu, investigatorul sub acoperire
autorizat în cauză de procuror poate să efectueze anumite activități ce presupun accesul într-un
sistem informatic sau copierea datelor informatice descoperite într-un computer în urma
accesului, dacă această măsură a fost autorizată, la rândul ei, de judecător; tot astfel, în cazul
investigării unor infracțiuni referitoare la pedo-pornografie, comise pe internet, investigatorul
sub acoperire poate fi autorizat să intre în contact cu persoanele suspecte de săvârșirea
infracțiunilor, să acceseze, prin mijloace specializate, de la distanță computerul făptuitorului în
scopul obținerii de date și informații). În cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca
investigatorul sub acoperire să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau
înregistrări audio și video, sesizează judecătorul de drepturi și libertăți în vederea emiterii
mandatului de supraveghere tehnică, în cazuri de urgență procurorul poate dispune autorizarea
pentru o durată de 48 de ore a măsurilor de supraveghere tehnică.
Organele judiciare pot folosi sau pune la dispoziția investigatorului sub acoperire orice
înscrisuri ori obiecte necesare pentru desfășurarea activității autorizate. Activitatea persoanei
care pune la dispoziție sau folosește înscrisurile ori obiectele nu constituie o infracțiune. În
ipoteza în care în urma activităților autorizate de investigatorul sub acoperire rezultă pagube
materiale pentru persoanele (fizice sau juridice) care nu au legătură cu activitățile infracționale
investigate, plata despăgubirilor se asigură din fonduri speciale constituite în acest sens.
Activitatea investigatorilor sub acoperire trebuie desfășurată în așa fel încât să nu
conducă la provocarea săvârșirii unei infracțiuni, în cazurile în care aceștia acționează pe baza
unor indicii temeinice că se pregătește săvârșirea unei fapte penale, este interzis a determina o
persoană să săvârșească sau să continue să săvârșirea unei infracțiuni în scopul obținerii de
probe. Rațiunea acestei interdicții constă în aceea că statul, prin agenții săi, nu poate să-și
depășească competența de a aplica legea, prin instigarea unei persoane să săvârșească o
infracțiune, pe care altfel nu ar fi comis-o, pentru ca apoi să declanșeze mecanismele procesului
penal, în vederea tragerii la răspundere. Astfel sunt create limite ale exercitării activităților de
urmărire penală în cadrul unei anchete pro-active, în vederea protecției cetățenilor împotriva
provocărilor provenite de la agenții statului, precum și in scopul protecției integrității sistemului
justiției penale, care altfel ar fi compromisă dacă instanțele ar trebui să țină seama de probele
rezultate din aceste practici vădit inacceptabile ale reprezentanților statului însărcinați cu
aplicarea legii.
Dacă persona suspectată de săvârșirea sau pregătirea săvârșirii unei infracțiuni dintre cele
prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. (a) NCPP profită de ʺoportunitateaʺ oferită de investigatorii sub
acoperire, în împrejurări în care rezultă că acesta ar fi acționat în același fel dacă ʺoportunitateaʺ
ar fi fost oferită de o altă persoană, nu se poate reține existența provocării. În schimb, dacă prin
activitatea desfășurată de către investigatorul sub acoperire, făptuitorul a fost determinat să
comită o infracțiune pe care altfel, în absența manoperelor utilizate de investigatori, nu ar fi
săvârșit-o, probele astfel obținute de procuror nu vor putea fi folosite în cadrul procesului penal.
Valorificarea probatorie a activității investigatorilor sub acoperire
Datele și informațiile obținute de investigatorul sub acoperire sunt consemnate intr-un
proces-verbal și pot fi folosite în cauza penală și în legătură cu persoanele la care se referă
autorizația emisă de procuror ori în alte cauze sau în legătura cu alte persoane, dacă sunt
concludente și utile.
În vederea aprecierii legalității și loialității activității investigatorului, precum și a
posibilităților părților de a adresa întrebări acestuia, instanțele pot dispune audierea acestuia ca
martor, în aceleași condiții ca și martorii amenințați.
Potrivit art.103 alin. (3) NCPP, hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea
pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe
declarațiile investigatorului.
BIBLIOGRAFIE:

1. Mihail Udroiu, „Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală”, C.H.
Beck, Bucureşti, 2015