Sunteți pe pagina 1din 2

Ce pot spune oare despre copilaria mea…?

A fost si inca mai este una dintre cele


mai pretuite comori pe care nimeni nu ti-o poate lua din sufletul tau in care infloreste din
ce in ce mai mult.Copilaria mea este cel mai important lucru pe care l-am primit in
aceasta viata.Ma gandesc cum sa mi-o traiesc din plin ,sa o impart cu pritenii si cu toata
natura care imi poate oferi adevarate jocuri felurite.
Nu voi sta in fata ecranului luminos al calculatorului sa ma joc,ma voi duce afara si voi
dsescoperi minunile ce ma poarta spre lumea viselor reale.Aici pot redescoperi ce este
copilaria fara sa ma gandescla sfarsitul ei.In cele din urma sfarsitul ei va veni:sufletul se
va maturiza,zambetul de pe fata noastra va pieri.Dar de ce sa vorbesc de ce va fi?Eu
ma gandesc la prezent,la fericirea ce este in sufletul meu,la prietenii mei care ma
asteapta afara sa ne jucam.Astept sa vina dimineata sa ies la joc,sa uit de scoala,de
invatat,de griji,de tot ce ne poarta cu gandul la lumea de maine.Clipa aceasta nu o voi
mai intalni niciodata in aceasta viata,in alta zi.Cand oare am creat atatea jocuri de care
ne bucuram acum.Chiar daca am foarte putini ani de viata am invatat sa ma
bucur dinadis de frumusetea lucrurilor care ma inconjuara.
Acum copiii nu se mai bucura de copilarie.Locuiesc in orase aglomerate si
poluate.Poate daca se nasteau si ei intr-un sat cu flori si parfumuri,copaci si verdele
nesfarsit,veselie si gingasie,si-ar fi gasit si ei fericirea sufleteasca.M-am nascut intr-un
oras magic,iar in fiecare zi descopeream ceva nou.Am cei mai minunati prieteni din
lume.Povestile au o vraja necunoscuta in linistea infernala.Exista insa o poveste pe cat
de frumos va povestesc pe atat de magica este ea.Povestea orasului este una fericita
si gingasa.
Era de mult,pe meleagurile de odinioara,o floare atat de viu colorata si frumoasa,dar
aceasta floare era trista pentru ca nu avea prieteni,dar intr-o zi,cand razele soarelui
cadeau pe fata galbena a flori facand-o sa se simta macar o clipa fericita,crescu langa
ea un bujor rosu ca focul,catifelat si gingas.La inceput si el a fost trist ca nu avea o
prietena,dar o zana asa de buna la dus in padurea celor o mie de minuni.acum are o
prietena cu care poate sa se joace.Asa este si cu un copil:are nevoie de prieteni pentru
a gasi veselia, de spijin pentru a o cauta si de indrumare pentru a se gandi la aceasta
idee stralucita.
COPILARIA-UN BASM FARA SFARSIT.

Copilaria este un taram magic.Nu stim cand si unde incepe sau cand si unde se
termina. Ne trezim doar ca nu mai suntem copii, caam iesit din timpul copilariei, uneori
fara sa fi trait pe deplin«Copilaria este o lume duioasa, dulce, lina, fermecata in care
oricese poate intampla. La varsta aceasta suntem cei mai apropriati deDumnezeu. Ne
putem intalni oriunde cu un balaur cu sapte capetesau trei zmei care au rapit de la palat
trei printese. Ne credem vrajitori si totodata credem in sacul mosului, plin de jucari,
credemin iepurasul de Pasti, care ascunde oualele de ciocolata, frumoscolorate in iarba
sau ne speriem cand auzim ca vine ,,bau -bau``daca nu dormim.Apoi, pe masura ce trec
anii, devenim maturi, cu multe griji, nu nemai bucuram de ceea ce ni se ofera, zambim
din ce in ce mai putin,devenim mai seriosi, fara a mai crede in frumoasele povesti
alebunicilor spuse la gura sobei.Vom ajunge la varsta la care vom dori sa aruncam
peste umar unpumn de sperante, pentru a inflori sub mangaierea zanelor si a piticilor cu
barbi de clestar