Plan detaliat de tratament pentru tulburarea de anxietate socială

Ședințele 1-2
Evaluare
Constatați problemele prezentate.
Investigați toate simptomele.
Administrați SAQ (Fișa 5.2).
Administrați bateria standard de teste pentru evaluarea inițială (vezi Fișa 5.3) plus chestionare
suplimentare pentru evaluarea anxietății, după caz.
Evaluați comportamentele de evitare și de siguranță (rugați pacientul să completeze
Fișele 5.4 și 5.5.).
Evaluați disfuncțiile din domeniile social, academic și profesional.
Evaluați tulburările comorbide (de exemplu, depresia majoră, alte tulburări de anxietate).
Evaluați consumul de substanțe; evaluați nevoia de consiliere sau dezintoxicare, în cazul în care
pacientul prezintă
abuz sau dependență de vreo substanță.
Evaluați nevoia de tratament medicamentos.

Familiarizare cu intervenția
Comunicați pacientului diagnosticul stabilit.
Menționați faptul că această tulburare este destul de frecventă și poate fi tratată eficient cu terapii de
durată relativ scurtă.
Informați pacientul despre opțiunile pe care le are privind tratamentul medicamentos.
Discutați temerile/rezervele pacientului față de intervenție.
Oferiți pacientului fișe cu informații despre TAS (Fișele 5.1 și 5.6) și cu informații generale despre
terapia cognitiv-comportamentală (Fișa 10.1 din Capitolul 10).
Începeți să formulați scopuri terapeutice de scurtă durată și de lungă durată.
Cereți pacientului să înceapă utilizarea Fișelor 5.4. și 5.5 pentru automonitorizarea situațiilor evitate
și a comportamentelor de siguranță.
Cereți pacientului să redea în scris scopurile pe care vrea să le atingă în cadrul terapiei.

Ședințele 3-4
Evaluare
Evaluați tema de casă.
Evaluați nivelurile de anxietate (SAQ) și depresie (BDI-II) ale pacientului.
Intervenții cognitive
Învățați pacientul cum să își identifice gândurile automate, pornind de la situații sociale recente.
Intervenții comportamentale
Evaluați nevoia de tehnici de relaxare.
În caz de nevoie, începeți predarea relaxării musculare progresive și a relaxării prin respirație.
Teme de casă
Cereți pacientului să continue automonitorizarea situațiilor evitate și a comportamentelor de
siguranță.
Cereți pacientului să își noteze gândurile automate (utilizând Fișa 2.10, din Capitolul 2 sau Fișa
10.4, din Capitolul 10).
Cereți pacientului să exerseze acasă tehnicile de relaxare (dacă este cazul).

Ședințele 5-6
Evaluare
La fel ca în ședințele 3-4.
(continuare)TABELUL 5.7. (continuare)
Intervenții cognitive
Învățați-l pe pacient cum să clasifice gândurile automate, să testeze dovezile și cum să găsească
răspunsurile raționale.
Identificați tipare ale procesării evenimentului înainte și după desfășurare.
Prezentați experimentele comportamentale.
Intervenții comportamentale
Ajutați pacientul să alcătuiască o ierarhie a situațiilor de care se teme și la care urmează să fie
expus; planificați primele expuneri.
Evaluați deficitele de abilități sociale ale pacientului și argumentați necesitatea dezvoltării lor prin
tehnici specifice (dacă este cazul).
Oferiți feedback pentru performanțele reale ale pacientului (video, audio, din partea terapeutului
și/sau a grupului).
Ajutați-l pe pacient să exerseze comutarea atenției de la stimuli interni la stimuli externi.
Continuați predarea tehnicilor de relaxare (dacă este cazul).

Teme de casă
Îndrumați pacientul să își monitorizeze și contracareze pe fișă gândurile negative.
Îndrumați pacientul să exerseze focalizarea atenției asupra stimulilor externi în situații sociale.
Îndrumați pacientul să exerseze schimbarea modului de procesare a evenimentului înainte și după
desfășurare.
Îndrumați pacientul să continue exercițiile de relaxare (dacă este cazul).
Ședințele 7-13
Important: Prima ședință în care se efectuează expunerea poate să dureze 90 de minute; următoarele
ședințe pot dura 45 de minute, în cazul în care pacientul reușește să ajungă la habituare în acest
interval.
Evaluare
La fel ca în ședințele 3-4.
Intervenții cognitive
Obțineți informații de la pacient privind gândurile automate dinaintea, din cursul și de după
expunere și cereți pacientului să exerseze formularea unor răspunsuri raționale.
Înregistrați modificările în dispoziția pacientului în timpul ședințelor, identificați gândurile
automate și disputați‐le.
Continuați experimentele comportamentale.
Introduceți conceptele de asumpție dezadaptativă și schemă cognitivă disfuncțională.
Intervenții comportamentale
Începeți expunerea (în imaginar, jocul de rol și/sau expunerea in vivo condusă de terapeut).
Pe măsură ce pacientul reușește să stăpânească o situație, treceți la următoarea din ierarhie.
Planificați și discutați expunerile in vivo autodirecționate.
Identificați comportamentele de siguranță.
Continuați tehnici de dezvoltare a abilităților sociale (dacă este cazul) prin modelare, joc de rol.
Teme de casă
Îndemnați pacientul să asculte înregistrările cu expunerea în imaginar.
Îndrumați pacientul să se angajeze în expunere in vivo autodirecționată, renunțând la
comportamentele de siguranță.
Îndemnați pacientul să exerseze aplicarea autodirecționată a abilităților cognitive înainte și după
expunere.
Îndemnați pacientul să exerseze focalizarea atenției asupra stimulilor exteriori.
Îndemnați pacientul să continue exersarea dezvoltării abilităților sociale (dacă este cazul).

Ședințele 14-16
Evaluare
La fel ca în ședințele 3-4.
(continuare)TABELUL 5.7. (continuare)
Intervenții cognitive
Continuați identificarea și contracararea gândurilor automate.
Continuați experimentele comportamentale.
Identificați și contracarați asumpțiile subiacente și schemele cognitive (analiza traseului de
dezvoltare, reformularea în imaginar a scenariilor etc.).
Intervenții comportamentale
Continuați exercițiile de expunere urcând în ierarhia situațiilor anxiogene.
Teme de casă
La fel ca în ședințele 7-13.
Ședințele 17-20 (programate bilunar sau lunar)
Evaluare
La fel ca în ședințele 3-4.

Intervenții cognitive
Continuați să vă concentrați asupra asumpțiilor și schemelor cognitive.
Recapitulați tehnicile pe care pacientul le consideră utile.
Discutați problemele care pot surveni ulterior și modalități de a le face față.

Intervenții comportamentale
Efectuați exerciții de expunere la toate situațiile din ierarhie.
Cereți pacientului să își planifice singur expuneri.
Recapitulați tehnicile pe care pacientul le consideră utile.
Discutați problemele care pot surveni ulterior și modalități de a le face față.
Teme de casă
Cereți pacientului să caute oportunități de a se expune la situații anxiogene.
Încurajați pacientul să continue exersarea tuturor abilităților.