Universitatea din Pitești

Facultatea de Științe Economice și Drept

Specializarea Drept

Referat
Disciplina: Criminologie

Tema:
”Criminalitatea. Cartelul de la Medellin.
Marii traficanți de droguri.”

Coordonator științific: lector univ. Puran Andra-Nicoleta

A elaborat: Frunza Livia
anul II, grupa 3, ZI

Pitești 2018
Cuprins:
1. Criminalitatea
1.1 Noțiune
1.2 Criminalul
1.3 Clasificarea criminalității
1.4 Reacția socială împotriva criminalității
1.5 Flagelul drogurilor
2. Cartelul de la Medellin
3. Prezența femeilor în lumea criminalității
 1.Criminalitatea
1.1 Noțiune
Criminalitatea este fenomenul social-juridic negativ, care are legităţile sale, se
caracterizează prin trăsături cantitative şi calitative, are consecinţe dăunătoare pentru societate
şi necesită măsuri specifice de influenţă anticriminală. Este important de menţionat că
criminalitatea nu este o totalitate intimplătoare de infracţiuni, dar reprezintă un sistem cu
proprietăţi şi funcţii proprii, distincte calitativ de cele ale elementelor componente.
Fenomenul criminalităţii se află in interconexiune cu alte fenomene sociale, fiind frecvent
determinat de acestea.1
Un alt autor definește criminalitatea ca fiind „ansamblul faptelor penale comise într-un
spaţiu si într-o perioadă de timp determinate”.2

1.2 Criminalul
Analizat în termeni strict juridici, criminalul este acea persoană care a comis o infracţiune cu
vinovăţie sau la care a participat ca autor, complice sau instigator.
Criminologia modernă, acordă o importanţă esenţială dezvoltării mentalităţii criminale, a
procesului care conduce un individ la delincvenţă.
Criminologii, când caută să desluşească motivele crimei, vor să cunoască şi caracteristicile
indivizilor care au comis acele crime.
În spatele fiecărei crime se află unul sau mai mulţi criminali, care pot fi deosebiţi prin vârstă,
etnie, nivel socio-economic etc. Caracteristicile ne permit să grupăm infractorii pe categorii
fixate în funcţie de interesele cercetătorilor.
Se apreciază că populaţia tânără sub 18 ani, reprezintă aproximativ 8 procente din numărul
total al populaţiei şi aproape o treime din numărul celor care comit infracţiuni. Rata arestărilor
la tineri este destul de ridicată şi începe să scadă după vârsta de 30 ani şi urcă la maximum 2
procente în apropierea vârstei de 50 ani, după care începe să scadă, fără ca rata criminalităţii
să mai cunoască vreo modificare. Acest declin al ratei criminalităţii este cunoscut ca
fenomenul de îmbătrânire. De asemenea, studiile întreprinse au demonstrat că această relaţie
dintre crimă şi vârstă nu se schimbă, indiferent de sex, rasă, ţară, timp sau crimă. Crima scade
odată cu vârsta, chiar şi pentru acei indivizi care comit infracţiuni în mod regulat.3

1.3 Clasificarea criminalității

Ținând seama de măsura în care criminalitatea este cunoscută precum şi de măsura în care
mijloacele de drept penal reacţionează împotriva acesteia, poate fi împărţită în criminalitate
reală, aparentă şi legală.

Criminalitatea reală reprezintă totalitatea faptelor infracţionale săvârşite pe un anumit

teritoriu, într-o perioadă de timp determinată. Acest lucru înseamnă că în practică, există tot
1
Gheorghe Gladchi, Criminologie generală, Chişinău, Ed. „MUSEUM”, 2001, p. 12
2
Cioclei Valerian. Manual de criminologie. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 1998, p. 4
3
Tudor Amza, Criminologie teoretică. Teorii reprezentative și politică criminologică., București, Editura
Lumina Lex, 2000, p. 15
timpul o diferenţă cantitativă între numărul infracţiunilor comise în realitate şi numărul celor
prevăzute de statisticile judiciare.

Criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea infracţiunilor semnalate autorităţilor

judiciare şi înregistrate ca atare.

Criminalitatea aparentă este diferită de criminalitatea reală, deoarece aceasta nu poate fi

cunoscută şi cuantificată din următoarele motive:
· nu toate faptele penale sunt aduse la cunoştinţa organelor abilitate ale statului şi înregistrate
ca atare (multe din faptele comise nu sunt sesizate din variate motive: comoditate, lipsă de
timp, neîncredere în autorităţi, prejudiciu mic, teamă etc.);
· nu toate faptele penale sesizate în urma cercetărilor cu finalitate şi nu în toate cazurile
se pronunţă o hotărâre judecătorească definitivă;
· o bună parte din faptele sesizate rămân cu autori neidentificaţi.

Criminalitatea legală reprezintă totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunţat
hotărâri de condamnare râmase definitive.

Diferenţa dintre criminalitatea reală şi criminalitatea aparentă este denumita cifra neagra a
criminalităţii şi reprezintă faptele antisociale care, din diverse motive, rămân necunoscute
organelor judiciare.
Obiectul criminologiei are în vedere criminalitatea reală, cercetarea ştiinţifica încercând să
surprindă dimensiunile adevărate ale acestui fenomen.

Obiectul de studiu al criminologiei include: criminalitatea ca fenomen

social, infracţiunea, infractorul, victima şi reacţia socială împotriva criminalităţii.1

1.4 Reacția socială împotriva criminalității

Reacţia socială impotriva criminalităţii se realizează atit prin acţiunea asupra cauzelor şi
condiţiilor ei sociale şi individuale (prevenire) cit şi prin reacţia socială impotriva
criminalităţii deja săvirşite şi descoperite2, in vederea curmării activităţilor infracţionale, a
impiedicării repetării acestora, a tragerii la răspundere penală şi sancţionării infractorilor,
corectării şi reeducării condamnaţilor şi reintegrării lor sociale post-penale. Problematica
criminologiei include prevenirea criminalităţii, eficienţa sistemului de pedepse penale, a
regimurilor şi condiţiilor de executare a pedepsei, precum şi reintegrarea socială a
delincvenţilor. Menţionăm că in procesul de combatere a criminalităţii, criminologia işi
concentrează atenţia asupra prevenirii acestui fenomen negativ. Prevenirea criminalităţii
este sistemul de măsuri statale şi sociale orientate spre inlăturarea, minimalizarea sau
neutralizarea cauzelor şi condiţiilor criminalităţii, reţinerea de la săvirşirea infracţiunilor
corectarea comportamentului persoanelor ce sunt infractori potenţiali. Sistemul de prevenire
este analizat după următorii parametri: orientarea măsurilor de prevenire, mecanismul acţiunii
lor, etapele, amploarea, conţinutul, subiecţii prevenirii etc.

1
Gh.Nistoreanu, C.Păun – criminologia, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1996, pag.23.
2
Gheorghe Gladchi, Criminologie generală, Chişinău, Ed. „MUSEUM”, 2001, p.14

Prevenirea criminalității joacă un rol primordial în societatea noastră.

 Un jurist italian spunea: „Legile sunt condiţiile prin care oamenii - trăind independenţi şi
izolaţi - s-au unit în societate, sătui să vieţuiască într-o permanentă stare de război şi să se
bucure de o libertate care devenea inutilă tocmai pentru că lipsea certitudinea de a o putea
păstra ca atare. Au renunţat la o parte
din această libertate pentru a se putea bucura liniştiţi şi în deplină siguranţă de restul libertăţii
pe care o păstraseră. ”1

1.5 Flagelul drogurilor

Flagelul drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai complexe, mai profunde şi mai
tragice ale lumii contemporane. An de an, miliarde de dolari sunt deturnaţi spre scopuri
antisociale, umflă buzunarele unor traficanţi şi bande de criminali care sfidează autorităţile şi
legile. An de an, milioane de oameni cad pradă drogurilor şi o proporţie mereu mai mare
dintre ei sunt cu desăvârşire pierduţi pentru societate. An de an se înmulţesc apelurile,
întrunirile, conferinţele care îşi propun să găsească cele mai adecvate metode pentru a pune
capăt flagelului drogurilor. Pentru a înțelege mai bine consecințele tragice produse de
traficul de droguri trebuie să ne raportăm la trecut, și anume la cei mai mari furnizori de
narcotice din lume, Cartelurile Columbiene.
O creștere spectaculoasă a ratei criminalității a fost determinată de aceste carteluri.

În perioada anilor ’80, cartelurile drogurilor care operau pe teritoriul Americii de Sud au
devenit cei mai mari furnizori de narcotice, si mai ales de cocaina, din lume. Inaltarea
cartelurilor a propulsat traficul de droguri la cote alarmante pe mapamond si a dus la
precipitarea de mari dispute politice intre Statele Unite ale Americii si tari sud-americane
precum Columbia, Bolivia si Peru. Cartelurile sud-americane isi au originile la sfarsitul anilor
’60 si inceputul anilor ’70, atunci cand Columbia a devenit caminul unora dintre cele mai
violente si mai sofisticate organizatii traficante de droguri.
Narcotraficul columbian constituie o variantă de crimă organizată mai diferită de celelalte
forme de delincvenţă. In timp ce mafia, cu o logică a puterii, se concentrează in zona
extorsiunilor şi protecţiei, narcotraficul, cu o logică a pieţei, face acelaşi lucru in zona
comerţului de marijuana, cocaină şi heroină. Grupurile columbiene au fost şi sunt implicate
mai ales in producerea şi vanzarea de marijuana, procesarea şi distribuţia de cocaină şi, mai
nou, in producţia şi distribuţia heroinei.
Narcotraficanţii columbieni se ocupă de strângerea de bani şi a materiei prime din Peru şi
Bolivia în principal, de procesarea şi exportarea cocainei şi distribuţia ei în majoritatea ţărilor
consumatoare. În prezent, crima organizată columbiană ocupă o poziţie privilegiată în cadrul
pieţei internaţionale de cocaină, poziţie care le-a permis o acumulare culminantă de capital.

2. Cartelul Medellin
Primul cartel a fost infiinţat in anii 1970 şi işi avea sediul chiar in afara oraşului Medellin. Cartelul
Medellin este consacrat ca şi organizaţie dedicată traficului de cocaină. Principalii săi membrii au fost
Gonzalo Rodriguez Gacha, Pablo Escobar, fraţii Ochoa şi Carlos Ledher. Cartelul a operat in Columbia,
Bolivia, Peru, America Centrala si Statele Unite, dar si in Canada si chiar pe teritoriul Europei in
perioada anilor '70 - '80.

1
Cesare Beccaria, Despre infracțiuni și pedepse, Traducere din italiană, notă asupra ediţiei şi note de DANA
GRASSO, Editura Humanitas, București, p.47
Un exemplu de personaj complex din peisajul traficului de droguri este Pablo Emilio Escobar
Gaviria, un puternic narcotraficant columbian care a reuşit să facă carieră în politică ca şi
membru în Congresul Republicii Columbia. Ca şi lider al Cartelului Medellin, a fost capul
superm al mafiei columbiene. Autorităţile columbiene consideră ca acesta a avut de-a face cu
asainarea a peste 2000 de persoane. A organizat şi a finanţat o reţea extinsă de criminali în
serie şi cu actele lor teroriste (maşini bombă în principalele oraşe ale ţării) a destabilizat ţara
şi a devenit unul din cei mai căutaţi criminali din lume la începutul anilor ’90.
La doar 22 de ani, Escobar deja ajunsese milionar, implicându-se în numeroase
activităţi precum furturi de maşini, răpiri de persoane şi trafic de droguri.
În 1975, Escobar a început să-și dezvolte afacerile sale cu cocaină. Chiar el însuși a condus și
un avion de câteva ori, de regulă între Columbia și Panama, pentru a transporta drogurile
spre Statele Unite. Mai târziu el a cumpărat 15 avioane și șase elicoptere noi. Inițial,
contrabanda de cocaină o realizau prin ascunderea ei în anvelope vechi de avion și un pilot
putea câștiga până la $500.000 per zbor, în dependență de cât de multe droguri reușea să
transporte.
Pe parcursul anilor `80 Pablo Escobar devine cunoscut internațional datorită extinderii
traficului cu droguri în țări precum SUA, Mexic, Puerto Rico și Republica Dominicană.
Datorită influenței dobândite, Escobar avea susținerea oficialilor guvernamentali,
judecătorilor și politicienilor, cărora obișnuia să le aplice ultimatumul sau acceptă mită sau
vor fi asasinați. Cea mai cunoscută aplicare a acestui procedeu a avut loc în campania
electorală din 1989, când a ordonat asasinarea a trei din cei cinci canditați la Președinție. Alte
acțiuni sângeroase atribuite lui Escobar sunt: bombardarea zborului Avianca 203 și a unei
clădiri din Bogota, dar și luarea cu asalt a Tribunalului Suprem Columbian, rezultată în
uciderea a mai mult de jumătate din judecători.
Devenit cel mai puternic traficant de droguri din lume, în 1989 revista americană Forbes îi
atribuie un profit de 3 miliarde USD, în timp ce cartelul lui Escobar deținea controlul a 80%
din piața mondială de cocaină. Datorită banilor, el își clădește o imagine de Robin Hood
modern, ajutând săracii construindu-le case, biserici și implicându-se activ în dezvoltarea
fotbalului columbian.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pablo_Escobar#Cariera_criminal%C4%83
În 1991, ca urmare a declanșării unui război “murdar” în capitala Columbiei și în Medelin,
Escobar forțează mâna președintelui și reușește să cadă la înțelegere cu autoritățile
columbiene. În schimbul a 5 ani de interdicție de a ieși din casă și refuzul extrădării în SUA,
el acceptă să renunțe la traficul de droguri și, implicit, la imperiul creat. Pablo Escobar a fost
închis într-o închisoare pe care a construit-o singur și pe care a numit-o “La Catedral”.
Potrivit înțelegerii cu guvernul columbian, lui Escobar îi era permis să aleagă cine va merge
cu el în închisoare. De asemenea, își putea continua afacerile din spatele gratiilor. Închisoarea
era dotată cu teren de fotbal, grătare și grădini. În apropiere fusese ridicată o casă în care
locuia familia traficantului. La doar un an de la sentință, datorită incapacității acestuia de a se
ține de promisiuni, guvernul columbian ordonă mutarea lui Escobar într-o închisoare de
maximă siguranță. În momentul în care armata columbiană a luat cu asalt fortăreața acestuia,
descoperă dispariția sa. Urmare a acestui incident a fost implicarea, la cererea autorităților
columbiene, a trupelor americane Delta, Seal și Seal Team Six în căutarea, identificarea și
capturarea lui Pablo Escobar. Că răspuns, Pablo avea să ofere recompense fiecărei persoane
ce va ucide un polițist, un agent american sau a vreunui coordonator al campaniei împotriva
sa. În doar două luni, 65 de polțiști sunt executați și 12 bombe artizanale sunt detonate în
Medelin și Bogota. Ajunși în pragul disperării, cetățenii lezați de acțiunile lui Escobar
formează un grup numit Los Pepes, care vor diminua semnificativ puterea și influența
imperiului, prin asasinarea a peste 300 de oameni apropiați lui Escobar.
Observând pericolul iminent, Pablo Escobar încearcă să își scoată din țară familia cu
destinația Germania, însă, la implicarea oficialilor americani, Ministrul de Externe german
refuză cererea familiei de azil politic și o trimite înapoi în Columbia. Întoarsă din drum,
familia lui Escobar este capturată și “întemnițată” într-un hotel din Medelin, în speranța că va
fi contactată telefonic de Pablo Escobar. La scurt timp după aflarea veștii, Pablo face primul
pas greșit sunând la hotel, dar folosindu-se de mai multe celulare. Datorită unei tehnologii
sofisticate aduse din SUA, autoritățile columbiene îl localizează într-o casă din sudul
Medelinului.
Escobar a reușit să controleze pentru aproximativ 20 de ani cel mai mare cartel de droguri din
lume, de unde a reușit să-și facă faima în întreaga lume. Chiar și după moartea sa, au rămas
multe „legende” despre cel mai mare traficant de droguri din istoria omenirii.
Averea imensă a lui Escobar a devenit problematică, traficantul nemaiputând să spele banii în
timp util. Așa că a început să îi îngroape pe terenul fermelor din Columbia sau să-i ascundă în
case dărăpănate. Aproximativ 10% din acești bani putrezeau sau erau roși de șoareci. Asta
înseamnă că, în fiecară lună, Escobar pierdea cam 2.1 miliarde de dolari. Dar averea sa era atât de
mare, încât aceste pierderi aproape că nu se simțeau.
Într-un interviu acordat revistei Don Juan, fiul lui Escobar, Juan Pablo – care și-a schimbat
numele în Sebastian Marroqui – a povestit cum tatăl său a aprins un foc din bancnote care
însumau 2 milioane de dolari. Evenimentul s-a petrecut în timp ce Escobar se ascundea împreună
cu familia în munții din apropierea orașului Medellin. Atunci când fiica sa, Manuela, a devenit
hipotermică, Escobar a aprins un foc din bancnote însumând 2 milioane de dolari pentru a o
încălzi.
Când fiica lui Pablo Escobar a vrut un unicorn, acesta a cumpărat un cal și i-a capsat un con la
cap, însă calul a murit după ceva timp din cauza unei infecții.
La 25 de ani de la moartea celui mai mare traficant de droguri din istorie, columbianul Pablo
Escobar, întrebarea care persistă este: „Va putea cineva vreodată să uite toate crimele săvârşite de
acest infractor?” Conştientă că faptele lui Escobar au lăsat răni profunde în inimile multor familii ai
căror membri au fost uciși la comanda traficantului, sora lui încerca să obţină iertare pentru acesta,
lăsând mesaje emoţionante la mormintele victimelor lui.
Luz María a povestit cum au aflat cei din familie despre activitatea sa. Nu ştiau nimic până
când, într-o zi, Pablo le-a spus că şi-a făcut testamentul. Şocată şi speriată, mama sa l-a
întrebat motivul pentru care făcuse acest lucru, gândindu-se că ar putea fi vorba de vreo boală
terminală. „Sunt implicat în mafie, iar cei care fac parte din mafie nu mor niciodată de cauze
naturale sau boli. Mafioţii mor din cauza gloanţelor”, a fost răspunsul lui. Mama şi sora lui
Pablo nici nu ştiau semnificaţia cuvântului „mafie”. De-abia când ministrul justiţiei, Rodrigo
Lara Bonilla, a fost asasinat la comanda traficantului, în 1984, au înţeles în ce era implicat
Pablo.
Prin ochii fiului său
Fiul lui Pablo Escobar, Juan Pablo, care, după moartea tatălui său, a fost nevoit să plece
din Columbia şi să-şi schimbe numele în Sebastián Marroquín, vorbeşte despre cel care i-a dat
viaţă în cartea Pablo Escobar: Tatăl meu, considerând că a venit momentul să fie cunoscut
adevărul. „Mi-am petrecut copilăria lângă un tată drăgăstos, care mi-a fost prieten şi coleg de
joacă. În casă, Pablo Escobar era cu totul altul decât cel de afară. A făcut mult rău ţării
acesteia, dar a oferit multă dragoste alor săi. O contradicţie care se adaugă celorlalte pe care
le-a avut în viaţă”,a declarat Juan Pablo.
El povesteşte cum tatăl lui l-a îndemnat să nu-i calce pe urme şi să fie recunoscător pentru
toate lucrurile pe care le avea şi care lui îi lipsiseră. L-a sfătuit să se ferească de droguri,
pentru că cel mai curajos este acela care nu gustă din ele. Sebastián Marroquín simte nevoia
să lupte împotriva traficului de droguri mai mult ca oricine altcineva, dar le atrage atenţia şi
oamenilor politici şi autorităţilor în măsură să adopte legi eficiente pentru a combate această
gravă problemă.

2. Prezența femeilor în lumea criminalității

In ceea ce priveste prezenta femeilor in lumea criminalitatii, din anii ’80, lucrurile nu mai stau ca pe

vremuri. Potrivit sociologilor, in ton cu societatea, noua criminalitate este din ce in ce mai

“deschisa”, oferind “oportunitati” tot mai mari femeilor.

“Regina cocainei” Griselda Blanco, Medellin &New York.

Griselda Blanco şi-a început cariera criminală când avea doar 11 ani, când şi-a răpit un vecin, a cerut

răscumpărare, dar a ucis ostaticul. Mai târziu s-a afirmat ca una din figurile cheie în infamul cartel

Medellin, unde i-a fost mentor chiar lui Pablo Escobar. Prin 1980 s-a mutat în Miami, unde a pus

bazele unei reţele uriaşe de trafic cu cocaină. Nu a ezitat niciodată să îi elimine fizic pe cei care îi

stăteau în cale. Metoda sa preferată era “drive-by shooting” de pe motociclete. Se spune că ar fi

comandat peste 200 de asasinate, ea însăsi ocupându-se personal de câteva. De pildă, şi-a ucis propriul

soţ în timpul unui scandal. Blanco a fost încarcerată până la urmă, dar asta nu a împiedicat-o să îşi

continue cu succes afacerile din puşcărie. În 2004 a fost eliberată şi s-a întors în Columbia, unde

a încercat să ducă o viaţă cât de cât liniştită, până când ea însăşi a fost ucisă într-un “drive-by

shooting”.

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cei-mai-mari-traficanti-de-droguri-din-istorie
 Bibliografie:
1. Gheorghe Gladchi, Criminologie generală, Chişinău, Ed. „MUSEUM”, 2001
2. Cioclei Valerian. Manual de criminologie. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 1998
3. Tudor Amza, Criminologie teoretică. Teorii reprezentative și politică criminologică.,
București, Editura Lumina Lex, 2000
4. Gh.Nistoreanu, C.Păun – criminologia, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1996
5. Cesare Beccaria, Despre infracțiuni și pedepse, Traducere din italiană, notă asupra
ediţiei şi note de DANA GRASSO, Editura Humanitas, București
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Pablo_Escobar#Cariera_criminal%C4%83
7. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cei-mai-mari-traficanti-de-droguri-din-
istorie
 Laboratorul de cocaină

Captură de cocaină
columbiană şi de bani rezultaţi din traficul de cocaină realizat de Pablo Escobar
Prinderea lui Escobar
 Dezastrele produse de bombele lui Escobar

Imagini dezastruoase realizate ca urmare a războiului dintre Pablo

Escobar și autoritățile Columbiene