Universitatea din Pitești

Facultatea de Științe Economice și Drept

Specializarea Drept

Referat la Drept Internațional Public

Tema:
”Tratatul-principalul izvor al
dreptului internațional public”

Au elaborat: Frunza Liva

Dănuță Ștefan
anul II, ZI, grupa III
Coordonator științific: lector univ. OLAH MARILENA-LAVINIA

Pitești 2017
 Cuprins:

1. Introducere
2. Izvoarele dreptului internațional public
3. Tratatul
3.1 Definiție
3.2 Trăsăturile tratatului
3.3 Clasificarea tratatelor
3.4 Tratatele licite si tratate ilicite
3.5 Tratate-legi și tratate-contract
3.6 Avantajele tratatului
3.7 Codificarea în materia tratatelor
4. Concluzie
5. Bibliografie
 1. Introducere
Orice societate umană este guvernată de reguli de natură şi complexitate foarte
diferite. Dacă în cadrul intern al unui stat situaţia se prezintă relativ simplu, statul ca
putere unică având dreptul de a edicta normele de conduită ale cetăţenilor săi, a căror
aplicare se asigură la nevoie prin forţa de constrângere instituţionalizată a aparatului de
stat, problema raporturilor dintre diferitele entităţi ale societăţii internaţionale se pune
în termeni relativ diferiţi.
Societatea internaţională nu este condusă de un organism suprastatal, căruia statele
şi cetăţenii acestora să i se supună. Raporturile dintre state, după cum spunea şi marele
jurist şi diplomat român Nicolae Titulescu, sunt raporturi de coordonare, şi nu de
subordonare.1
Situaţia se explică prin existenţa, din punct de vedere juridic, a suveranităţii statelor,
potrivit căreia acestea nu se supun în raporturile dintre ele unei autorităţi superioare, ci
participă la viaţa internaţională ca entităţi juridice independente şi egale.2 Statele
stabilesc, însă, în cadrul cooperării dintre ele, principii, norme şi structuri instituţionale
în diferite domenii, ca expresie a solidarităţii şi intereselor lor comune.3
Dreptul internaţional a apărut şi s-a dezvoltat din nevoia formulării unui cadru
ordonat pentru relaţiile interstatale. Evoluţia sa, pornind de la elemente normative
disparate şi de natură strict bilaterală, incă din perioada sa de început, s-a caracterizat
printr-o dinamică exponenţială – o reflectare evidentă a creşterii interdependenţelor
internaţionale pe care este chemat să le guverneze.4
2.Izvoarele Dreptului Internațional Public
Izvoarelor dreptului internaţional public sunt:
- forme specifice de exprimare a normelor acestui drept, care rezultă din acordul de
voinţa al statelor;
- surse ale normelor dreptului internaţional public, mijloace juridice de exprimare a
acestora.

1
În Dinamica păcii, conferința rostită de Nicolae Titulescu în Reichstag
2
Nicolae Titulescu afirma că statele au, în cadrul dreptului internaţional, obligaţia „să se supună legii acceptate
de ele în virtutea propriei lor suveranităţi”
3
Vasile Crețu, Drept Internațional Public, Ediția a IV-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, București, 2006,
p. 17
4
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Cristian Jura, Drept internaţional public. Sinteze pentru examen, Ediţia 5
revăzută şi adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2009, p.1
 3.Tratatul
Începând cu perioada interbelică şi în special după cel de-al doilea război mondial,
tratatul internaţional reglementează majoritatea domeniilor vieţii internaţionale.
Tratatul internaţional reprezintă un izvor principal al dreptului internaţional public şi,
aşa cum apreciază majoritatea autorilor şi cum rezultă din unele documente
internaţionale, este cel mai important în reglementarea relaţiilor dintre subiectele
dreptului internaţional.1 Ca izvor de drept, tratatul prezintă o importanţă primordială
deoarece el constituie mijlocul cu ajutorul căruia statele îşi exercită suveranitatea şi îşi
exprimă liberul consimţământ, în forme adecvate şi stabilite, cu privire la procesul
normativ internaţional.
3.1 Definiție
Tratatul este un acord încheiat în scris între subiectele de drept internaţional (în
special între state şi organizaţii internaţionale sau între organizaţii internaţionale) şi
guvernat de dreptul internaţional, încheiat în scopul de a produce efecte juridice şi
consemnat într-un instrument unic sau în două sau mai multe instrumente conexe şi
oricare ar fi denumirea sa.2
Art.2, Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor, 1969:
„prin expresia „tratat” se înţelege un acord internaţional încheiat între state în formă
scrisă si guvernat de dreptul internaţional, fie că este consemnat într-un singur
instrument sau în două sau mai multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea
lor particulară.”

3.2 Trăsăturile tratatului

tratatele se încheie în formă scrisă, deşi în practica vieţii internaţionale sunt şi
tratate
încheiate în formă orală, însă mai rar.
tratatele se încheie numai între state, deşi în practică există tratate încheiate şi cu
alte subiecte de drept internaţional;
tratatul este guvernat numai de normele dreptului internaţional în ceea ce priveşte
încheierea lui, efectele lui, încetarea valabilităţii sale sau interpretarea tratatului;
tratatul poate să apară sub forma unui singur instrument juridic sau să fie constituit
din instrumente multiple, conexe tratatului propriu-zis;
tratatul poartă denumiri variate: tratat, convenţie, pact, statut, cartă, “modus
vivendi”,
dar indiferent de denumire aceste acte internaţionale sunt obligatorii având aceeaşi
valoare juridică. De aceea, încălcarea sau violarea dispoziţiilor angajează răspunderea
celui vinovat;
tratatul prezintă anumite particularităţi faţă de alte acte internaţionale;

1
Alexandru BURIAN, Nicolae OSMOCHESCU, Victoria ARHILIUC, Drept Internaţional public, Ediţia a III-a
(revăzută şi adăugită), Chișinău, 2009, p.47
2
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Cristian Jura, Drept internaţional public. Sinteze pentru examen, Ediţia 5
revăzută şi adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2009, p. 64
 este considerat tratat numai acel acord realizat intre subiectele dreptului
internaţional public (state, organizaţii internaţionale, mişcări de eliberare). Un act
încheiat între un stat şi o persoană juridică nu poate avea valoarea unui tratat. Un astfel
de act se realizează ca un document de drept internaţional privat;
un tratat cade sub incidenţa normelor de drept internaţional public scrise şi nu sub
incidenţa dreptului intern;
orice tratat produce efecte numai între părţile contractante (inter partes).

3.3 Clasificarea tratatelor1

1. după numărul părţilor participante: tratate bilaterale, tratate multilaterale
2. după durata valabilităţii: tratate cu termen, tratate fără termen
3. după posibilităţile de aderare: tratate deschise, care permit aderarea
tratate închise, care nu permit aderarea
4. după calitatea părţilor participante: tratate încheiate numai între state
tratate încheiate între state şi organizaţii internaţionale;
tratate încheiate numai între organizaţii
5. după obiectul lor: tratate politice
tratate economice
tratate ştiinţifice
tratate militare
6. după forma de prezentare:tratate clasice supuse ratificării
tratate încheiate în formă simplificată ce nu sunt supuse
ratificării

3.4 Tratatele licite si tratate ilicite

Tratatul licit este cel încheiat cu respectarea normelor dreptului internaţional public.
Tratatul ilicit este acel tratat care încalcă norme de drept internaţional imperative (de
“jus cogens”), sau este nul, ca urmare a existenţei unor vicii de consimţământ al
părţilor numai tratatele licite si aflate în vigoare pot să constituie izvoare de drept
internaţional public. 2

3.5 Tratate-legi si tratate-contract

În doctrina dreptului internaţional apare distincţia între tratate-legi si tratatecontract,
considerându-se că numai prima categorie constituie izvor de drept
internaţional public.
Tratatele-legi – izvoare de drept cu caracter multilateral care stabilesc norme
juridice ce reglementează raporturi cu un anumit grad de generalitate.
Tratatele-contract – dispoziţii cu caracter „contractual”, conţinutul lor fiind
de contract civil, comercial sau administrativ.
1
Dumitrița Ionescu, Drept Internațional Public. Suport de Curs, Universitatea ”Ștefan cel Mare”, Suceava,
2011-2012, p. 50-51
2
Jana Maftei, Drept Internațional Public, Universitatea ”Danubius” din Galați, p. 20
 3.6 Avantajele tratatului
Avantajele tratatului:
- concretizează cu precizie acordul de voinţă al statelor, stabilind drepturile
si obligaţiile juridice ale acestora;
- permite adaptarea dreptului internaţional la dinamica schimbărilor ce
intervin în cadrul comunităţii internaţionale operativ si eficient;
- oferă stabilitate relaţiilor internaţionale;
- facilitează proba datorită formei scrise.

3.7 Codificarea în materia tratatelor

Utilizarea frecventă a tratatului în vederea creării de drepturi şi obligaţii la nivel
internaţional a determinat apariţia unui interes sporit pentru codificarea regulilor în
materie. Activitatea desfăşurată sub egida Adunării Generale ONU a fost precedată de
cercetările efectuate în cadrul asociaţiilor ştiinţifice internaţionale şi de studiile
Societăţii Naţiunilor.1 Cercetarea Comisiei de Drept Internaţional ONU realizată în
perioada 1950-1966, precum şi dezbaterile din cadrul conferinţei plenipotenţiarilor,
organizată în două sesiuni de Adunarea Generală ONU la Viena, s-au finalizat prin
adoptarea, în anul 1969, a Convenţiei de la Viena asupra dreptului tratatelor. Prin
natura ei, Convenţia de la Viena asupra dreptului tratatelor constituie un tratat, dar în
literatura de specialitate se afirmă că reprezintă un veritabil cod al dreptului tratatelor
obligatoriu pentru toate statele2 sau principalul izvor al dreptului tratatelor. Fiind
expresia „codificării şi dezvoltării progresive” a dreptului internaţional, aceasta este
considerată instrumentul prin care s-au codificat regulile cutumiare existente, dar şi
mijlocul prin care s-a realizat adoptarea unor norme noi în materie, corespunzătoare
evoluţiilor înregistrate în societatea internaţională.

4. Concluzie:
Tratul este cel mai important instrument în relaţiile internaţionale, fiind cadrul juridic al
acestora şi modalitatea principală de creare a normelor dreptului internaţional. Tratatul
stabileşte drepturi şi obligaţii pentru părţi. De aceea, este importantă distincţia între
tratatele – legi şi tratatele – contract. Ca unul dintre actele juridice moderne ale dreptului
international, tratatul este cel mai important izvor al dreptului internațional
contemporan, ceea ce rezultă din frecvența utilizării sale în relațiile internaționale dar și
datorită clarității cu care exprimă normele de drept ce au formă scrisă, solemnă, ceea ce
face norma evidentă și ușor de interpretat.

1
Nicolae Ecobescu,Victor Duculescu, Dreptul tratatelor, Editura Continent XXI, Bucureşti, 1995, p. 12.
2
Ion Diaconu, Tratat de drept internaţional public, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 101.
 5. Bibliografie:

 Alexandru BURIAN, Nicolae OSMOCHESCU, Victoria ARHILIUC, Drept

Internaţional public, Ediţia a III-a (revăzută şi adăugită), Chișinău, 2009

 Vasile Crețu, Drept Internațional Public, Ediția a IV-a, Editura Fundaţiei România de
Mâine, București, 2006

 Ion Diaconu, Tratat de drept internaţional public, vol. I, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2002

 Nicolae Ecobescu,Victor Duculescu, Dreptul tratatelor, Editura Continent XXI,

Bucureşti, 1995

 Jana Maftei, Drept Internațional Public, Universitatea ”Danubius” din Galați

 Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Cristian Jura, Drept internaţional public. Sinteze
pentru examen, Ediţia 5 revăzută şi adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2009