Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Ştiințe economice şi administrație publică


Specializarea : Economia comerţului, serviciilor si turismului
Anul 2

Datoria publică externă si investiţiile


străine directe în Olanda

Suceava, 2015
Cuprins

1. Date generale despre economia Ucrainei ...................................................................................... 3

2. Datoria publică externă ................................................................................................................. 3

3. Investitii străine directe din Olanda .............................................................................................. 7


1. Date generale despre economia Ucrainei

Conform Economist Intelligence Unit, Olanda este una dintre cele mai sigure destinaţii de
afaceri, bucurându-se de un climat politic stabil, o bază macroeconomica puternică, un cadru legal
clar şi relaţii comerciale bine dezvoltate, în special cu ţările vecine. Produsul intern brut (577
miliarde dolari în 2004) situează Olanda între primele 165 ţări ale lumii. Lipsa de resurse naturale şi
dimensiunea redusă a pieţei interne au imprimat economiei olandeze o orientare acentuata către
pieţele externe şi au determinat un grad de deschidere pronunţat,, comerţul exterior constituind în
prezent motorul dezvoltării sale.
Exporturile de bunuri şi servicii (din care cca. 60% reprezintă re-exporturi) s-au cifrat în 2004
la peste 293 miliarde de dolari, reprezentând aproximativ 60% din PIB, şi au plasat Olanda pe locul
10 în lume în clasamentul ţărilor exportatoare. Prin Rotterdam, cel mai important port european, este
tranzitat un volum de marfă de două ori mai mare decât în portul concurent Anvers, activităţile
potuare contribuind anual cu aproximativ 10% la formarea PIB.
Poziţia geografică avantajoasă, dublată de un sistem fiscal stimulativ, plasează Olanda pe locul
6 în clasamentul destinaţiilor preferate pentru investitori. Astfel, peste 25% din investiţiile realizate
în economia olandeză provin din exterior. Doar în perioada 1998 - 2002, economia olandeză a
absorbit un volum de investiţii străine directe de peste 225 miliarde euro. În acelaşi timp, firmele
olandeze sunt prezente în majoritatea ţărilor lumii, asigurând constant Olandei poziţii de top în
clasamentul investitorilor străini atât în economiile dezvoltate, cât şi în cele emergente.
Orientarea internaţională a imprimat Olandei caracteristică de ţară cu economie foarte
deschisă, comerţul exterior constituind motorul dezvoltării sale. Exporturile de bunuri şi servicii
totalizează aproximativ 60% din PIB. Din acestea, cca. 60% reprezintă reexporturi.
Caracterul deschis da însă economiei olandeze un grad sporit de vulnerabilitate în fata pieţelor
externe. Astfel, din 2001, într-o conjunctură mondială nu foarte favorabilă, creşterea economică s-a
diminuat în Olanda mai accentuat decât în alte ţări europene.
Cu un nivel de expunere relativ ridicat în relaţia comercială cu Statele Unite, economia
olandeză a resimţit cel mai acut în zona euro evoluţia ascendenta a monedei unice în fata dolarului
american.
Evoluţiile interne nefavorabile precum creşterea costurilor cu forţa de muncă, cu efecte
negative asupra nivelului de competitivitate şi implicit a exportului, şi scăderea consumului privat şi
a investiţiilor în formarea de capital, s-au adăugat influenţelor externe şi, în 2003, au împins
economia olandeză în prima recesiune din ultimii 20 de ani.
După trei ani de evoluţii dezamăgitoare, în 2004, economia olandeză s-a redresat, marcând o
creştere de 1,7%. O contribuţie determinantă la relansare a fost adusă de exporturi care au contribuit
cu 1,2% şi în care re-exporturile, cu o creştere de 20%, au avut o pondere semnificativă, confirmând
încă o dată reputaţia de comercianţi a olandezilor.
Conform estimărilor Biroului Olandez pentru Analiza Politicilor Economice (CPB), dinamica
înregistrată în 2004 se va atenua în cursul acestui an în care este prevăzută o creştere modestă de
doar 0,5%. În schimb, pentru anul viitor, se anticipează o revenire a economiei Europene, principala
piaţă pentru produsele olandeze. Peste contextul extern favorabil se suprapun elemente interne
precum perspectiva unui spor de competitivitate pentru produsele olandeze, estimat la 5% şi pus pe
seama uşoarei tendinţe de depreciere a Euro şi a creşterilor moderate de salarii. Astfel, luând
suplimentar în calcul efectele introducerii noului sistem de taxare care favorizează amplificarea
puterii de cumpărare precum şi planurile guvernului de sporire a cheltuielilor bugetare, analiştii
olandezi previzionează pentru 2006 o creştere economică de 2,5%.
Partea de sud a ţării, de asemenea, bine dezvoltată, este în prezent o zonă industrială în
creştere, orientată în principal spre export şi cu o pondere de circa 25% în economia naţională.
Provinciile din estul ţării, la graniţa cu Germania, au din punct de vedere economic o structură
diversă, activităţile principale desfăşurându-se în sectorul industriilor manufacturiere, în cel al
transporturilor şi în sectorul comerţului cu ridicată. Doar 10% din totalul firmelor olandeze s-au
stabilit în provinciile din nordul ţării, activităţile acestora fiind concentrate în special în agricultură
şi mai puţin în industrie.
La nivel naţional, sectorul manufacturier este relativ restrâns şi are un aport de doar 15% la
formarea PIB. Activităţile industriale ocupa circa 16% din forţa de muncă activă, şi sunt concentrate
în domenii de înaltă tehnologie: biotehnologie, chimie fină, industria farmaceutică, electronică,
telematica, ITC, tehnologie medicală, realizarea de materiale noi, industria alimentară, imprimerie.
Multe dintre marile companii transnaţionale sunt fondate şi îşi au sediul central în Olanda: PHILIPS,
UNILEVER, SHELL, DSM, AKZO NOBEL.
Comparativ cu celelalte ţări membre OCDE, agricultura are un rol important în economia
olandeză (2,5% din PIB) şi ocupa aproximativ 3% din populaţia activă. Agricultura olandeză este
recunoscută pe piaţa mondială că unul dintre furnizorii principali de produse horticole şi este un
exportator important de carne şi produse lactate. Olanda se afla pe primul loc în lume la exportul de
flori tăiate, locul ÎI la exportul de brânzeturi şi locul III la produse agricole în general.
Urmare restricţiilor impuse de Uniunea Europeană la producţia animalieră (şi din raţiuni
ecologice), cotele alocate Olandei au devenit insuficiente, mulţi fermieri fiind nevoiţi să se îndrepte
către tari care nu se confruntă cu aceste probleme. România devine din ce în ce mai interesantă că
potenţială destinaţie, expertiză şi investiţiile olandeze putând constitui un sprijin important în
redresarea şi adaptarea sectorului agro-zootehnic românesc la cerinţele Uniunii Europene.
Cel mai dezvoltat sector al economiei olandeze este cel al serviciilor care furnizează circa 74%
din valoarea adăugată brută. Serviciile comerciale reprezintă cu puţin sub jumătate din PIB (circa
49%). În domeniul comercial, cel mai important segment de afaceri este cel al vânzărilor cu ridicată
şi cu amănuntul (peste 13% din valoarea adăugată brută), urmat de cel al serviciilor din domeniul
tranzacţiilor imobiliare (circa 8%), sectorul serviciilor din transporturi şi comunicaţii (7%) şi cel al
serviciilor financiarbancare (6,5%). Odată cu creşterea gradului de integrare a pieţelor financiare,
sectorul olandez de profil a reacţionat prompt şi dinamic şi şi-a diversificat oferta de servicii, băncile
olandeze fiind o prezenţă activa pe piaţa internaţională.
În Olanda funcţionează 60 de filiale şi sucursale ale unor bănci Europene, Asiatice şi
Americane. Bursa de Valori Mobiliare de la Amsterdam este cea mai veche instituţie de acest gen
din Europa şi una dintre cele mai importante din lume.
Organizaţia Mondială a Comerţului. Elaborarea şi monitorizarea politicilor comerciale
naţionale se fac în conformitate cu reglementările comunitare în materie şi rezultatele negocierilor
multilaterale din cadrul OMC, intrând în competenţa Ministerului Afacerilor Economice, care are
reprezentanţi proprii în comitetele specializate ale Uniunii Europene. Comerţul cu produse agricole
face obiectul activităţii Ministerului Agriculturii, Naturii şi Calităţii Alimentelor.
Schimburile comerciale se desfăşoară, în general, pe baze libere, statul intervenind doar în
situaţii de excepţie. Cele mai uzuale restricţii sau bariere la importurile olandeze sunt: măsuri anti-
dumping, taxe compensatorii, suprataxe la produsele agricole, restricţii cantitative, contingente
tarifare. Pentru anumite produse, importul se face pe bază de licenţă. În unele cazuri, şi exporturile
sunt supuse sistemului de licenţiere. Originea bunurilor este dată de 'nationalitatea economica' a
acestora. În cazul contribuţiei mai multor ţări la producerea bunurilor, originea este dată de
procentul participării fiecărei ţări la procesul de prelucrare. Regulile de origine sunt elaborate de
Ministerul Afacerilor Economice.
Aspectele fiscale ale comerţului exterior sunt reglementate şi aplicate pe plan naţional de
Ministerul Finanţelor şi autoritatea vamală, pornind de la reglementările comunitare în materie.
2. Datoria publică externă

Deficitul public al Olandei, a cincea economie a zonei euro, a fost de 4,1% in 2012, in timp ce
datoria publica a atins 71,2% din PIB, ambii indicatori depasind pentru al patrulea an consecutiv
normele europene, a anuntat vineri Oficiul olandez de statistica, (CBS), preluat de AFP.
"Deficitul si datoria au depasit normele europene (3% din PIB pentru deficit si 60% din PIB
pentru datorie, n.r.) pentru al patrulea an consecutiv", a precizat, intr-un comunicat, Biroul Central
de Planificare (CPB), ale carui previziuni sunt utilizate pentru formarea bugetului. Acest precizeaza
insa ca deficitul public este in scadere in raport cu precedentii trei ani (5,6% din PIB in 2009, 5,1%
in 2010 si 4,5% in 2011).
Desi cheltuielile statului au crescut, in special din cauza numarului mai mare de alocatii de
somaj, ritmul a fost mai redus decat cel de crestere a veniturilor, sustinute de majorarea TVA,
introducerea unei taxe bancare si profituri legate de extractia gazelor naturale mai mari decat cele
din 2011, potrivit CBS.
Deficitul public olandez a fost de 24 miliarde euro, in timp ce datoria publica a crescut cu 33
de miliarde de euro, pana la 428 miliarde.
Olanda, care a inregistrat ultimul sau excedent in 2008 (0,5% din PIB), s-a angajat intr-un vast
program de taieri bugetare pentru a respecta in 2013 limita europeana de 3% in materie de deficit
public.
Olanda este una dintre cele patru tari din zona euro care isi mentin inca ratingul AAA la cele
trei mari agentii de rating.
3. Investitii străine directe din Olanda

Olanda este una dintre cele mai mari beneficiari de ISD din lume. Companiile străine făcute în
interior investiții directe în valoare de 589 miliarde dolari (431 miliarde euro). Investitorii străini
oferă 15% din ocuparea forței de muncă olandez.
Olanda este una dintre țările cele mai puternice din lume. Aproape fiecare gospodărie deține
un PC, 94% (2012) au acces la internet, 83% (2012) au o conexiune de bandă largă și 69% (2012)
magazin online. Țările de Jos gazduieste, de asemenea, una dintre cele mai importante noduri de
Internet din lume, Amsterdam Internet Exchange. Sute de companii de IT au stabilit sediul în Țările
de Jos.
Țările de Jos au fost beneficiarul investițiilor străine directe americane în 2010, potrivit unui
raport recent de Biroul american de Analiza Economica.
SUA a investit 521.4 miliarde dolari în Țările de Jos, reprezentând 13,3 la sută din totalul
investițiilor de ieșire. Acesta este al treilea an consecutiv de Jos a deținut poziția de top pentru US
investiții străine directe.
În comparație, Marea Britanie a primit 508.4 miliarde dolari (13 la suta), Canada 296.7
miliarde dolari (7,6 la sută) și Luxemburg 275 miliarde dolari (7 la suta).
Investiții directe în Țările de Jos ", în Statele Unite în 2010 au fost 217.1 miliarde dolari (9,3 la
suta). Aceasta clasat țara terță din spatele Marea Britanie (432.5 miliarde dolari, 18,5 la sută) și
Japonia (257.3 miliarde dolari, 11 la suta), a investițiilor americane.
Având în vedere interesul crescut puternic în investiții directe FMI a început colectarea de date
la nivel mondial pe investiții directe. Rezultatele acestui sondaj coordonat de investiții directe
(CDIS) au fost publicate recent pe site-ul FMI.
La sfârșitul anului 2009, Țările de Jos acordat 3.700 de miliarde de dolari în investiții străine
directe. Cu alte cuvinte, întreprinderile olandeze au investit această sumă în întreprinderi străine
asociate. Aceasta reprezintă aproximativ 18 la sută din totalul investițiilor exterior raportate de țările
participante la FMI. În schimb, Țările de Jos au salutat o intrare de 3.000 de miliarde de dolari în
investiții străine directe spre interior. Statele Unite ale Americii au urmat la o oarecare distanță de
ISD din 3500 de miliarde de dolari și interioară de 2,300.Luxembour este al treilea, cu 1.750 1.800
miliarde de dolari.
Exterior investiților directe din Olanda clasamentul top necesită o anumită calificare și
explicație. Doar o parte din suma totală reflectă investițiile străine directe care afectează economia
reală olandez. Un motiv important pentru poziția de top din Olanda "este dimensiunea relativ mare
de instituții financiare sectorului Special (SFIs). SFIs sunt instituții care au fost stabilite în contul
Netherlandson climei sale favorabile economice și fiscale pentru a acționa ca o placă turnantă
financiar pentru entitățile cu o societate-mamă străină. SFIs reprezintă aproximativ 75% din totalul
investițiilor directe olandez.
Este de remarcat faptul că, într-o măsură mai mare sau mai mică, datele de investiții directe
pentru multe alte țări de pe lista sunt influentate de investiții și de SFIs
Investiții directe sunt adesea văzute ca o sursă stabilă de finanțare și formează un element
important în integrarea economică internațională, de asemenea, în vremuri tulburi economic.
Investiții directe într-o țară poat avansa competitivitatea și ar putea contribui potential pentru a
stimula productivitatea și ocuparea forței de muncă. FMI și OCDE folosesc investițiile directe în
obiectivul unei investiții pentru a obține un interes de durată într-o întreprindere într-o altă țară.
Interesul presupune existența unei relații pe termen lung cu scopul de a exercita o influență asupra
conducerii întreprinderii. Un interes de 10% sau mai mult este în general considerată ca o investiție
directă. În afară de interese directe în capitalul social, revendicările și / sau pasivele în interiorul
grupului, cum ar fi un împrumut emise de o întreprindere olandeză a unei societăți de grup străin,
sunt de asemenea luate în considerare ca investiții directe.