Sunteți pe pagina 1din 2

Ramurile criminalisticii. Criminalistica este o ştiinţă unitară.

Din motive didactice însă, vom


distinge aici trei mari „părţi” ale sale:
1. Criminalistica tehnico-ştiinţifică. Aici includem ansamblul metodelor utilizate pentru
descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea şi interpretarea urmelor şi a altor mijloace
materiale de probă. Câteva exemple: cercetarea criminalistică a urmelor biologice (ex.
sânge, salivă); cercetarea criminalistică a urmelor de mâini; cercetarea criminalistică a
urmelor de obiecte (de exemplu, urme de vopsea); cercetarea criminalistică a armelor de
foc; cercetarea criminalistică a înscrisurilor (pentru stabilirea falsului în documente /
falsificării de bacnote, opere de artă etc.);
Se observă aici aportul ştiinţelor „exacte” – fizică, chimie, genetică....
Tot un mijloc tehnico-ştiinţific este considerat a fi şi poligraful – deoarece este o tehnică
psihofiziologică, de bio-detecţie a comportamentului simulat. Examinarea la poligraf presupune
însă şi elemente de tactică criminalistică şi de psihologie.
2. Criminalistica tactică. Este ramura criminalisticii aplicată în mod curent în activitatea
poliţienească. Aici se include, de exemplu, tactica ascultării diferitelor categorii de
participanţi la procesul penal (martor, învinuit / inculpat, victimă) (tactica
interogatoriului). Criminalistica tactică specifică regulile utilizate în: cercetarea locului
faptei (prescurtat CFL); organizarea şi planificarea cercetării penale; efectuarea unor acte
de urmărire penală, precum percheziţia sau ridicarea de obiecte şi înscrisuri.
3. Criminalistica metodologică. Cuprinde metodologia (demersul, regulile specifice)
investigării diferitelor tipuri de infracţiuni: metodologia investigării infracţiunii de omor;
metodologia investigării infracţiunilor de furt şi tâlhărie; metodologia investigării
infracţiunilor de corupţie; metodologia investigării infracţiunilor informatice;
metodologia investigării infracţiunilor din domeniul traficului de droguri etc. Tot aşa,
există o metodologie proprie investigării accidentelor de trafic rutier, după cum
accidentele de muncă sunt cercetate criminalistic urmând reguli specifice.

Domeniile posibile de intervenţie pentru psihocriminalistică sunt utile mai ales pe tărâmul
criminalisticii tactice şi metodologice. Astfel, psihocriminalistica este interesată de:
 posibilităţile de detecţie a comportamentului simulat folosind tehnica poligraf;
 tehnica interogatoriului;
 analiza scenei crimei (în cadrul CFL - cercetarea locului faptei);
 analiza pattern-ului comportamentului infracţional (analiza modului de operare);
 realizarea „portretului” făptuitorului (profiling);
 analiza şi anticiparea comportamentului posibil al celor implicaţi în cauza
judiciară;
 organizarea şi planificarea cercetării penale etc.
De asemenea, terorismul contemporan şi prevenţia infracţionalităţii (o temă de interes şi pentru
criminologie) reprezintă preocupări ale psihocriminalisticii moderne.