Arta Romei antice[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Arta romană.

Pe teritoriul Imperiului Roman, între secolele III-I î Hr. apare și se dezvoltă arta romană, fiind un
produs al societății romane și o expresie a puterii statului. Această artă este una unitară, ce se
bazează pe talentul organizatoric, spiritul utilitar și simțul practic al romanilor. Arta romană, se
naște la Roma în cadrul vieții culturale și artistice cu influențe etrusce și grecești și treptat
cuprinde întreg teritoriul imperiului.

Arhitectura[modificare | modificare sursă]

În cadrul arhitecturii romane se întâlnesc influențe ale artei etrusce și grecești.
Influența etruscă și greacă[modificare | modificare sursă]
Influența etruscă în arhitectura romană se poate observa în preluarea unor principii urbanistice
ce stau la baza înființării și organizării orașelor prin folosirea unor planuri regulate, cu străzi
drepte și trotuare, porți monumentale de acces sau prin sisteme de canalizare. Pentru planurile
caselor particulare, influența etruscă se observă prin apariția camerei centrale numită Atrium iar
pentru templele de cult apariția podiumului din piatră foarte înalt și amplasarea coloanelor, dar și
preluarea arcului și a unor sisteme de boltire.
Influența greacă se regăsește în arta romană prin ideea de piață publică în centrul orașului,
ordinele de arhitectură doric, ionic și corintic ,unele tipuri de plan pentru templele de cult,
structura și componența teatrelor, ideea trofeelor ca monumente comemorative, folosirea
picturilor și mozaicurilor pentru decorarea caselor și palatelor.
Materiale[modificare | modificare sursă]
În arhitectura romană materialele și tehnicile utilizate în realizarea diverselor edificii este foarte
importantă. Astfel ei foloseau diferite categorii de meșteșugari cum ar fi: ingineri, specialiști în
betoane, fundații, construcții hidraulice, sisteme de încălzire, dulgheri pentru realizarea schelelor
și părțile lemnoase ale construcților, pietrari, tăietori în piatră sau marmură, zidari pentru ridicarea
zidurilor din cărămidă, țiglari pentru acoperișuri, bolți, stucatori pentru realizarea decoraților în
stuc aplicate pe pereți, tavane, instalatori pentru canalizări și conducte de apă, decoratori
specialiști în mozaicuri, fresce, etc. Ca materiale pentru construcția diverselor edificii romanii
foloseau: lemnul, piatra și marmura. O dată cu descoperirea betonului ca material de
construcție(sec II-lea î. Hr.), arhitectura antică parcurge o etapă importantă în dezvoltarea ei.
Betonul permite ridicarea construcților mai rapid, asigurând soliditatea și monumentalitatea
acestora. Cu ajutorul betonului, se pot construi nu numai ziduri ci și coloane sau stâlpi ce apoi pot
fi placate cu marmură în diverse culori decorate cu stucaturi, mozaicuri și picturi.
Urbanismul[modificare | modificare sursă]
Roma este un exemplu pentru întreg imperiul roman și în ceea ce privește preocuparea
permanentă pentru amenajearea spațiilor publice. Urbanismul a determinat în Imperiul Roman
emiterea de legi imperiale având ca subiect așezarea caselor particulare, a edificilor publice, legi
pentru evitarea incendiilor sau pentru păstrarea curățeniei. Conform planului de urbanism al
Romei și celelalte orașe se dezvoltă în jurul unor spații publice(forumuri) puse în valoare în
construcții monumentale, imounătoare iar străzile fiind construite și dispuse în funcție de aceste
nuclee. În orașele romane, se asigurau o serie de servicii aduse cetățenilor lor, cum ar fi:
aprovizionarea cu apă, prin apeducte, asigurarea protecției prin ziduri și a accesului prin porți de
intrare, asigurarea liberei circulații prin străzi și trotuare, dotarea cu edificii politico-
administrative, juridice, culturale și religioase, depozitarea alimentelor și distribuirea lor,
asigurarea spațiilor de locuit dar și a celor pentru recreere și distracție.
Forumul[modificare | modificare sursă]
Forumum romanum(Forumul) este cel mai important loc al orașului roman, loc unde se
întâlnesc sacrul și profanul. Acesta se întâlnește în centrul orașului și este locul unde se adună
cetățenii orașului și unde sunt așezate principalele temple de cult și palate imperiale. Tot în
centru sunt întâlnite bazilici, columne, biblioteci, arcul de triumf, piețe comerciale. Exemple de
forumuri pot fi: Forumurile ridicate de împărații: Caesar, Augustus, Traian, Nerva și Vespasian.
Bazilica[modificare | modificare sursă]
Una din cele mai importante construcții ale orașului este bazilica. Aceasta este o construcție
impunătoare prin dimensiunile sale construită în plan rectangular în care aveau loc
ședințele Senatului, desfășurarea proceselor sau adunările publice. Bazilica putea fi compusă din
3-5 „Nave” de dimensiuni inegale astfel cea centrală fiind mai lată și mai înaltă iar cele laterale
mai înguste și mai joase. Pe una din laturi există o nișă semicirculară numită „Absidă” în care
este amplasată Masa judecătorului. Despărțirea navelor între ele se face prin arcade sprijinite pe
coloane. Acest tip de construcție va fi împrumutat de creștini pentru construirea primelor biserici.
Exemple pot fi: Bazilica Aemilia, Ulpia, Giulia din Roma și altele.
Templele[modificare | modificare sursă]
Templele, construcții importante pentru romani, erau închinate unuia sau mai multor zei. Planul
de construire a templelor era dreptunghiular sau circular fiind înconjurate de coloane libere sau
angajate. Dimensiunile templelor, depășeau adesea dimensiunea umană ele neavând eleganța
celor grecești. Stilul coloanelor preluate de la greci sunt mai înalte și mult mai bogat decorate prin
adăugarea la capitele pe lângă frunzele de acant și alte motive vegetale, florale, zoomorfe, acvile
sau figurine. Câteva exemple sunt: Templul Vestei, Pantheonul, Templul lui Jupiter etc..
Locuințele și palatele imperiale[modificare | modificare sursă]
Romanii construiau locuințe pentru două feluri de utilizări: case particulare și case pentru
închiriat. Casele particulare sunt construite în funcție de clasele sociale din care făceau parte
propietariil. Acestea sunt de două tipuri, cele construite la oraș se numeau Villa urbana iar cele
construite în mediul rural se numeau Villa rustica putând avea 1-2 etaje. Planul caselor era
simplu cu influențe etrusce prin preluarea atrium-ului tradițional, aceasta fiind o încăpere centrală
cu o deschidere parțială spre cer numită compluvium. În atrium se afla și un bazin numit
Impluvium centrat pe deschiderea din acoperiș pentru a strânge apa de ploaie. În jurul atrium-ului
sunt distribuite mici camere cu diverse destinații, iar acesta dă într-o cameră mai mare ce
seamănă cu un salon unde se aduna întreaga familie. Influențe elenistice în arhitectura romană
observăm și la acest tip de case prin adăugarea unui peristil(o curte interioară în conjurată de
portic), grădini, saloane și săli de ospețe. Romanii cu un statut social mai ridicat aveau casele
decorate cu mozaicuri, fresce, stucaturi, statui și mobilier de lux. Exemple pot fi: Casa Faunului,
Casa Pausanias, Casa Vetti, Vila lui Hadrian de la Tivoli etc. . Casele de închiriat(Insulae) erau
construite pentru oamenii liberi fiind adevărate blocuri de locuințe având 3 până la 8 etaje cu
ateliere și magazine la parter. Locuințele erau compuse din una sau două camere și o bucătărie,
iar unele dintre acestea aveau apeducte la nivelul curții și instalații sanitare.
Palatele imperiale erau în număr mare deoarece fiecare împărat construia altele noi și le refăcea
pe cele vechi. Acestea respectatu același plan de construcție cu cel al caselor particulare la care
se adăuga sala tronului, săli de oaspeți, terme, biblioteci etc.. Termele erau ansambluri
arhitectonice mari ce cuprindeau piscine, băi calde sau fierbinți, garderobe, palestre(săli
acoperite pentru exerciții fizice), biblioteci, grădini, locuri de plimbare sau discuții.
Construcții de relaxare și recreere[modificare | modificare sursă]
Principalele construcții destinate distracției erau teatrul, amfiteatrul, odeonul, stadionul și circul,
unde romanii puteau viziona spectacole de teatru, lupte de gladiatori, parade militare sau întreceri
sportive. Romanii, erau iubitori de spectacole publice indiferent de clasa socială din care
proveneau. Unele construcții cum ar fi teatrul, odeonul și stadionul sunt preluate de la greci și
adaptate necesităților romanilor, altele precum amfiteatrul și circul sunt construcții specific
romane.
Monumentele comemorative[modificare | modificare sursă]
Succesul în lupte pentru romani este foarte important, iar pentru creșterea faimei și renumelui
conducătorului de oști sau a împăratului romanii organizau sărbători ale triumfului însoțite de
parade militare. Sunt construite ăn cinstea unor eroi sau a unor victorii în lupte arcuri de triumf,
columne, trofee, altare sau statui ecvestre ale comandanților.

Sculptura[modificare | modificare sursă]

În domeniul sculpturii romane, se găsesc influențe puternice etrusce și grecești. În sculptura
romană cele mai dezvoltate secții sunt portretul și relieful istoric.
Portretul este considerat cel mai valoros gen al sculpturii romane. Romanii aveau un interes
deosebit pentru realitate realizând portrete la care trăsăturile fizice și morale ale celui portretizat
ar exprima-o adevărul. Se practica sculptura capului, a bustului sau sculptura unei figuri întregi.
Sculptorii romani realizează adevărate tipuri de oameni: filozofi, negustori, femei, generali, mame
respectabile sau patricienibogați. Pe lângă aceste tipuri de personaje, sculptorii își îndreaptă
atenția și spre personajele mitologice, bărbați și femei, împărați patricieni, zei și zeițe. Sculptura
romană realizează un echilibru între realism și idealizare. Statuile de împărați sunt amplasate în
forumuri și sunt foarte numeroase reprezentând relația putere-politică-virtuți-victorii militare. Se
întâlnesc două tipuri de statui: statuile în marmură și cele ecvestre. Unele exemple sunt: „Statuia
lui Agustus”, „De la Prima Porta, Roma”, „Statuile ecvestre ale lui Marc Aureliu li Domițian, Roma”
. Relieful istoric este un gen important al sculpturii deoarece, prin precizia detalilor și
amănuntelor, ne aduce informații concrete despre locuri, evenimente pentru ca ele să fie
identificabile. Relieful istoric era folosit pentru decorarea altarelor, columnelor, arcurilor de triumf
reprezentând scene de luptă, fapte de vitejie, obiceiuri, și scene din viața reală. Exemple pot fi:
„Columna lui Traian”, „Columna lui Aurelian”, „Arcul de triumf al lui Titus din Roma”.

Mozaicul și pictura[modificare | modificare sursă]

Un rol important în arta romană, îl au mozaicul și pictura. Romanii le foloseau pentru decorarea în
principal a caselor și palatelor și, în mai mică măsură, pentru decorarea templelor. Decorarea
interioarelor se făcea pe plafoane, bolți, pereți și podele. În funcție de locul decorat, romanii
foloseau diverse tehnici și teme, astfel pentru plafoane și bolți erau folosite specifice cerului,
pereții îi decorau cu peisaje, diverse subiecte mitologice sau din viața de zi cu zi, iar podelele
erau decorate sub formă de mozaicuri pavimentare cu motive ornamentare geometrice, florale
sau figurative. Atât mozaicul, fresca dar și stucatura colorată erau realizate în așa fel încât să
creeze iluzia realității imediate deoarece tehnica folosită, numită „trompe l'oeil” consta în
reprezentarea obiectelor și personajelor într-un detaliu foarte avansat. Cele mai păstrate exemple
sunt cele din orașele Herculanum și Pompei descoperite în secolul al XVIII-lea. În
timpul Republicii, pictura este folosită pentru a decora interioarele caselor și palatelor.
Apare decorul parietal ce imita marmura sau lemnul. În arhitectură, coloanele, arcadele,
antablamentele, ferestrele, și arcurile clădirilor, erau realizate în trompe l'oeil având la bază
desenul. Temele picturilor sunt mai complicate având influențe grecești și elenistice dând aspect
de adâncime, prin poziționarea personajelor în planuri diferite. Culoarea cea mai folosită în
pictură era roșu, iar compozițiile erau stilizate prin folosirea unui grafism accentuat. Exemple de
decorațiuni interioare sunt:„Casa Misterelor” din Pompei, „Villa împărătesei Livia”, „Prima-Porta”
de la Roma și „Villa lui Hadrian” din Tivoli.
Pentru decorarea pereților, tavanelor, și podelelor din case, palate, bazilici, terme, piscine
și fântâni se foloseau mozaicurile. În timpul Republicii, mozaicul este folosit numai pentru
pavimente, acestea fiind durabile ne permițând pătrunderea umezelii erau considerate
foarte practice. Ca materiale de construcție pentru podele erau folosite cărămizile,
teracota, piatra, marmura sau pietricele de râu. Se foloseau motivele geometrice sau
florale, animale și figuri umane. În perioada Imperiului, un accent deosebit se pune pe
mozaic ca element de decor parietal și pavimental. O noutate în domeniu este folosirea
cubulețelor de sticlă colorată sau translucidă, cu foaie de aur încorporată, și cele de
ceramnică smălțuită și policrome. Scenele folosite pentru decorare erau figurative,
desfășurate sub formă de panouri de diferite forme sau sub formă de medalioane
ocupând suprafețe mari și având o tematică diversuficată cuprinzând scene istorice,
mitologice, din viața coditiană, animale sălbatice, gladiatori. Ca exemple se pot da:
„Mozaiczul pavimentar” din Ostia-Roma, „Casa de aur al lui Nero” de lângă Colosseum-
Roma, „Casa Faunului”, „Casa venerei” din Pompei.
Arta romană de pe teritoriul României[modificare | modificare sursă]
Arta daco-geților[modificare | modificare sursă]
Arhitectura[modificare | modificare sursă]
În arhitectura daco-geților sunt cuprinse mai multe tipuri de construcții, cum ar fi cele militare,
fiind reprezentate de cetăți, turnuri de pază, fortificații sau cele civile cum ar fi locuințele sau
depozitele. Ca materiale de construcție ale acestora, erau folosite piatra fasonată, bolovanii
sau lemnul. Cetățile erau construite pe plan neregulat, având ziduri din piatră, cu turnuri
pătrate și cu una sau mai multe porți. Exemple pot fi: fortificațiile de
la Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Sarmizegetusa.
Ceramica[modificare | modificare sursă]
Ceramica daco-geților avea ca motive de decor, figuri geometrice, simboluri solare,
schematic stilizate. Daco-geții nu au folosit reprezentarea figurativă pe vasele de ceramică
motivul fiind conflictul acestora cu Roma. Exemple pot fi vasele descoperite în Munții orăștie.

Arta romană în Dacia[modificare | modificare sursă]

O dată cu cucerirea Daciei de către romani, s-a înregistrat o evoluție de tip superior al
societății iar cultura și arta romană a devenit de tip provinci.
Arhitectura[modificare | modificare sursă]
În arhitectură, se întâlnesc influențe elenistice dar și tradiții daco-getice, astfel construcțile din
Dacia nu erau impunătoare sau fastoase, neavând decorații bogate, iar un caracter accentuat
militar. Orașele erau construite conform urbanisticii romane, în centrul acestora înâlnind
edificile publice, sanctuarul, iar de jur împrejur se întâlneau cartierele de locuințe toate
înconjurate de ziduri de apărare. Exemple de orașe pot fi: Ulpia Traiana Sarmisegetuza,
Adamclisi. În jurul orașelor se puteau întâlni gospodării izolate fiecare având o zonă de
protecție, turn de apărare sau două zone: zona locuințelor stăpânilor și cea sclavilor.
Locuințele stăpânilor conținau camere de locuit și baie. Separat întâlnim adăposturile
sclavilor, animalelor, ateliere și magazii. Castrul este un spțiu cu caracter special împărțit în
trei zone importante, zona cazărmii soldaților, zona locuințelor ofițerilor și zona magazinelor
și depozitelor de alimente. Bazilica, o construcție formată dintr-o sală rectangulară ce era
împărțită în trei nave inegale despărțite prin șiruri de arcuri pe coloane.
Arta romană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Arta romană se dezvoltă pe teritoriul Imperiului Roman. Este o expresie a societății romane, a
puterii statului, având ca scop principal propaganda în favoarea politicii oficiale. De asemenea,
arta exprimă și pasiunea romanilor pentru ornament, gustul lor pentru fastuos, dorința de a-și
înfrumuseța locuințele, palatele, templele și locurile publice.

Caracteristici generale
La început, arta romană este dominată de influențe etrusce și grecești (încât unii o consideră
chiar o copie a acestor arte), ca apoi să devină o artă originală, cu trăsături specifice, care a
supraviețuit de-a lungul istoriei, exercitând influențe asupra perioadelor ulterioare având un
caracter statal, este o artă unitară, bazată pe talentul organizatoric, spiritul utilitar și simțul practic
al romanilor.De la Roma pornesc principiile, soluțiile, noutățile, pentru a se extinde apoi în toate
provinciile.

Colosseum

Arhitectura
Arhitectura este dominată de construcții masive și severe: catedrale, manăstiri, castele, fortificații,
realizate mai ales din piatră, cu ziduri groase, turnuri înalte și ferestre înguste.Principalele
caracteristici ale acestor construcții sunt bolta în semicerc și forma de arc în plin centru a
puținelor deschideri practicate în ziduri: ferestre, portaluri și arcade.Bisericile cu planul în formă
de cruce sunt greoaie, cu bolți, cupole și coloane rotunde. Catedralele copleșesc prin
monumentalitate și măreție .Iar pe locurile înalte, greu accesibile s-au construit castele fortificate.
Influența etruscă și greacă
De la etrusci, romanii au preluat:

 unele principii urbanistice care stau la baza înființării și organizării orașelor (folosirea unor
planuri regulate, cu străzi drepte și trotuare pentru circulație, porți monumentale de acces,
sisteme de canalizare);
 existența camerei centrale (atrium) în planul caselor particulare;
 modul de construcție al templelor de cult (podium din piatră foarte înalt, amplasarea
coloanelor);
 utilizarea arcului, sisteme de boltire.
De la greci au preluat:

 conceptul de piață publică (agora, care devine forum) ca centru al orașului;

 ordinele arhitectonice (doric, ionic și corintic);
 modul de construcție al templelor de cult;
 structura și componența teatrelor;
 construcția trofeelor ca monumente comemorative;
 utilizarea picturii, a mozaicului pentru decorarea caselor sau palatelor.

Arcul de triumf al lui Titus

Tehnici constructive
Resurse umane

 arhitecți: proiectarea construcției;

 ingineri: specialiști în betoane, fundații, hidroconstrucții, sisteme de încălzire;
 dulgheri: realizau schelele sau părțile lemnoase ale construcțiilor;
 pietrari: tăierea marmurei sau a pietrei;
 zidari: ridicarea zidurilor din cărămidă;
 țiglari: acoperișuri, bolți;
 stucatori: realizarea decorațiilor în stuc aplicate pe pereți, tavane, bolți;
 instalatori: canalizări, conducte de apă;
 decoratori: mozaicuri, fresce.
Materiale

 lemnul: grinzi, planșee, șarpante, susținere copertine la amfiteatre;

 piatră: fortificații, apeducte, poduri, arcuri, pilaștri;
 marmură: placare pereți;
 cărămidă: zidărie brută (ce ulterior va fi placată la interior și exterior);
 betonul: material a cărui utilizare a marcat o revoluție în tehnica construcțiilor deoarece
asigură realizarea unor construcții mai solide și mai puțin costisitoare.

Relief pe Columna lui Traian

Sculptura
În sculptură, subordonată arhitecturii, reprezentative sunt portalurile și capitaluile. Tematica, de
inspirație biblică și cu influențe orientale, se caracterizează prin invenitivtate fabuloasă și tratare
schematică a figurilor. Reliefurile romanice, comparativ cu cele antice, sunt brute, înveremenite și
lipsite de frumusețea proporțiilor, dar degajă forță morală. Siluetele și grupurile par să se
desprindă din masa pietrei.Animalele, chiar cele fantastice, ocupă un loc preponderent în
diversele reprezentări.
Portretul
Acest gen de sculptură își are originea în venerarea strămoșilor reprezentați sub forma de măști
mortuare.Portretele sunt realiste reproducând trăsăturile fizice și morale ale personajului
reprezentat.
Statuia
Erau reprezentați mai ales împărații, având prezente simbolurile autorității și puterii:

 statui în armură: Augustus, Traian;

statui ecvestre: Marc Aureliu, Domițian.

Relief istoric
Aceasta formă de sculptură decorează columnele, altarele, arcurile de triumf și alte
construcții.Constituie atât un mijloc de propagandă, dar și un veritabil document istoric și aceasta
datorită bogăției detaliilor.Astfel de ornamente cu relief istorc întâlnim pe Columna lui Traian,
pe Arcul de triumf al lui Titus, pe Columna lui Aurelian etc.
Mozaicul și pictura
Pictura romană, pe lângă influențele bizantine, a împrumutat elemente și din arta populară.
Tehnicile folosit sunt cele tradiționale:
fresca, în care culoarea aplicată pe tencuiala proaspătă se întărește ca piatra, prin uscare;
pictura grecească, realizată pe mai multe straturi de tencuială uscată, dar care se umezește în
timpul aplicării. Personajele sunt aplicate pe un fond de o singură culoare sau pe benzi paralele.
Anumite forme (cutele veșmintelor, trăsăturile feței, părți ale corpului omenesc) sunt desenate
după niște formule de execuție specifice și, din acest motiv, toate personajele par a fi
gemene.Acestea sunt utilizate pentru decorarea palatelor și a templelor.Temele pot fi:
subiecte mitologice sau din viața cotidiană, personaje imperiale sau militare, naturi
moarte, peisaje sau motive ornamentale geometrice, florale, figurative etc.Măiestria artei picturii
și a mozaicului este dovedită și de reușita creării iluziei realității .
Exemplificări:

 pictura: Casa Misterelor, vila împărătesei Livia Augusta, Prima Porta, Roma, Vila
lui Hadrian de la Tivoli;
 mozaic: mozaicul pavimentar din Ostia, Roma; casa de aur a lui Nero de lângă Colosseum,
Roma; Casa Faunului; Casa Venerei Pompei.

Influențe în Dacia romană