Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
1 / 46
Moto :
- Ce este rugăciunea curată ?
- Să zici cu gura, să înţelegi cu mintea şi să simţi cu inima.
Părintele Cleopa
DUMNEZEU ascultă rugăciunile copiilor Săi (adică ale acelora care L-au primit în
viaţa lor şi caută să-L urmeze).
El ne roagă să aducem în rugăciune orice ne preocupă şi El se va ocupa de
problema respectivă cât mai bine, potrivit voii Sale.
Când ne confruntăm cu dificultăţi, trebuie să ne aruncăm îngrijorările asupra Sa şi
vom primi pace de la El, în ciuda situaţiei neprielnice.
Credinţa şi nădejdea noastră se bizuie pe caracterul Lui DUMNEZEU :
cu cât Îl cunoaştem mai bine, cu atât ne putem încrede mai mult în El.
Oriunde mergeti pe drum, oriunde stati, ziceti catre Sfanta Treime, cu glas sau in
gand :
2 / 46
"Nadejdea mea Este TATAL, scaparea mea Este FIUL, acoperamantul meu
este DUHUL SFANT.
Treime Sfanta, Slava Tie !",
si apoi :
"Sfinte DUMNEZEULE, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe
noi",
iar la urma :
"Slava TATALUI si FIULUI si SFANTULUI DUH".
Amin.
Acestea patru pana aici, dupa Sfantul Grigorie de Nyssa, sunt treapta cea mai de
jos in scara rugaciunii, cand ne rugam cu buzele, cu limba, cu gura si cu glasul, si
granita cea mai indepartata a rugaciunii.
Daca ne-om multumi sa ne rugam cu limba si cu gura, si vom face o caruta de
acatiste si de psaltiri si vom crede ca cine stie ce-am facut, are sa ne mustre
Proorocul Isaia, care zice :
Aproape esti Tu, Doamne, de gura lor, dar departe de inima lor - cand credem ca
rugaciunea gurii ne ridica la cer.
Nu.
Asta se cheama rugaciune de cantitate.
Facem mult, nu de calitate.
Dar Sfintii Parinti ne sfatuiesc sa nu o parasim nici pe asta, ca si acestea sunt
trepte, dar in scara rugaciunii ea este treapta cea mai de jos.
Dar nimeni nu se suie pe treapta de sus, fara sa nu treaca prin asta, ca asa
invatam sa ne rugam :
cu buzele, cu limba, cu gura.
Si DUMNEZEU, vazand osteneala noastra in treptele acestea, incet, incet incepe
sa ne dea cate o lingurita de rugaciune curata.
Si atunci vedem noi :
"Asta-i rugaciune, mai !
Pana acum am pierdut vremea degeaba".
Caci Sfantul Ioan Scararul zice :
"Sa nu parasesti cantitatea, pentru ca cantitatea te duce la calitate".
Adica sa zicem asa, rugaciune cat mai multa si sa facem metanii, ca
DUMNEZEU, vazand sufletul ca se sarguieste la rugaciunile astea, apoi il inalta
pe treptele celelalte.
Ai vazut Sfantul Macarie Egipteanul in Omilii :
"Eu stiu ca nu stii sa te rogi, dar iti dau un sfat :
roaga-te, omule, cum poti, dar roaga-te adeseori".
Cum poti tu.
Viata noastra nu este numai intr-un fel placuta Lui DUMNEZEU.
Faptele bune trebuie sa le lucram.
De rugat trebuie sa ne rugam.
De ascultat cuvantul Lui DUMNEZEU suntem datori.
Iata ce !
Va spun cand va rugati acasa, la Psaltire sau cand cititi acatiste, sa nu vrei
numaidecat sa pui atatea acatiste sau atatea catisme la Psaltire, ca te insala
vrajmasul.
Auzi ce spune mai departe Sfantul Ioan Scararul :
"Paraseste, omule, cantitatea, cand vine la tine darul Lui DUMNEZEU !"
4 / 46
Nu trebuie sa o parasesti de tot, caci cantitatea este pricina calitatii.
Adica cea dintai a celei de-a doua.
La rugaciune, daca ai facut atatea catisme la Psaltire, atatea canoane, atatea
acatiste, atatea paraclise si pe urma te vezi ca esti pustiu cu sufletul si inca n-ai
simtit dulceata rugaciunii, atunci ii bucuroasa Marta.
Marta zice mult si rau, dar Maria plange, ca ea n-a stat la picioarele Domnului
deloc.
Rugaciunea cea de cantitate multa ii partea Martei, este rugaciune externa ;
iar cealalta, care o simti cu inima, e partea Mariei.
Intelegi ?
Si cand faci multa rugaciune, se lauda Marta :
"Bai, da am facut trei ceasuri de rugaciune".
Dar se poate intampla ca in acele trei ceasuri tu n-ai simtit rugaciunea nici trei
secunde.
Daca nu te-ai rugat cu lacrimi si cu zdrobirea inimii macar trei minute, tu ai facut o
rugaciune, cum o fac si eu, numai de cantitate si cu raspandire.
Scopul nostru, daca ar ajuta mila Domnului si puterea Lui, este acesta :
sa ajungem la o rugaciune de calitate, nu de cantitate.
Dar ai sa spui asa :
"Bine, parinte, daca trebuie sa ajung la o rugaciune de calitate, nu trebuie sa mai
fac cantitatea ?"
Ba da.
Sa stii ca cantitatea te duce spre calitate.
Cantitatea te duce spre calitatea rugaciunii.
Numai cantitatea.
Pentru ce ?
Pentru ca cea dintai, adica cantitatea, spune Sfantul Ioan Scararul, este
nascatoarea celei de-a doua.
Nimeni nu s-a rugat deodata cu calitate.
Nimeni n-a ajuns pe treptele rugaciunii asa usor, pana ce n-a intrebuintat
cantitatea - zile, saptamani, luni, ani si zeci de ani.
Deci nu trebuie lasata nici cantitatea.
Calugarul care nu-si face pravila toata, DUMNEZEU il socoteste ca pe un mort.
Ori sa-ti faci pravila la chilie, ori la biserica, ori si la biserica si la chilie, ca daca nu,
ramai pustiu de darul Lui DUMNEZEU.
Si facand noi rugaciunea cea de cantitate si pravila randuita si ascultarea si
supunerea si taierea voii si infranarea, incepe mila Lui DUMNEZEU cea negraita
sa ne impartaseasca pe noi din timp in timp, periodic asa, si de momente ale
rugaciunii celei de calitate.
Vreau sa va spun acest lucru.
Pentru ce ?
Daca ne-om lenevi si n-om face nici rugaciunea cea de cantitate, sa nu asteptam
pe cea de calitate, ca nu vine aceea dormind.
Rugaciunea curata
Sfantul Grigorie Palama cunoaste ca o treapta superioara teologiei negative un
apofatism mai deplin si mai existential, realizat prin rugaciunea curata.
E un extaz al tacerii interioare, o oprire totala a cugetarii in fata misterului divin,
inainte de a cobori, in mintea astfel oprita de uimire, lumina dumnezeiasca de sus.
Deci inainte de a ne ocupa cu treptele superioare ale cunoasterii Lui DUMNEZEU
prin tacere completa si prin vederea luminii dumnezeiesti, trebuie sa ne oprin
asupra rugaciunii curate.
Rugaciunea, ea insasi are mai multe trepte, fiecare corespunzand uneia dintre
treptele urcusului duhovnicesc pe care se afla omul.
Caci rugaciunea trebuie sa insoteasca permanent pe om in urcusul sau.
Facand abstractie de rugaciunea care cere bunuri materiale si care este o
rugaciune inferioara, am putea judeca progresul in rugaciunea vrednica de lauda
dupa doua criterii :
7 / 46
dupa obiectul ei si dupa concentrarea mai mult sau mai putin desavarsita, si dupa
starea de liniste a sufletului ce se roaga. In ce priveste primul criteriu, Evagrie
recomanda ca mai intai sa te rogi
"ca sa te curatesti de patimi, al doilea, ca sa te izbavesti de nestiinta si
uitare ; al treilea, de toata ispita si parasirea".
In generalitatea lor, aceste trei feluri de rugaciuni deosebite dupa cuprinsul lor ar
corespunde cu cele trei faze ale urcusului duhovnicesc :
a purificarii, a iluminarii si a unirii. In ce priveste al doilea criteriu, pe orice treapta
rugaciunea adevarata trebuie sa tinda a tine mintea nefurata de vreun gand, ori
vreo grija ;
in masura in care reuseste sa alunge mai deplin si pentru mai multa vreme
gandurile, e o rugaciune tot mai desavarsita.
Rugaciunea cu adevarat desavarsita este rugaciunea curata, adica aceea pe care
o face mintea cand a ajuns la capacitatea de a alunga usor si pentru multa vreme
orice ganduri in vreme ce se roaga.
Dar la aceasta capacitate ajunge omul numai dupa ce a dobandit libertatea de
patimi, nici macar gandurile nevinovate nu mai trebuie sa tulbure mintea in vreme
ce se roaga, in vremea rugaciunii desavarsite.
De aceea, rugaciunea curata se face numai dupa ce mintea s-a ridicat de la
contemplarea firii vazute si de la lumea conceptelor, cand mintea nu-si mai face
nici o imagine si nici un concept.
De aceea, socotim ca rugaciunea curata se cunoaste si dupa faptul ca nu mai are
vreun obiect, ci, dupa ce a trecut peste toate in ordinea valorii lor tot mai inalte,
mintea nu mai cere decat mila Lui DUMNEZEU, simtindu-L ca Stapanul de a
Carui mila atarna.
S-ar mai putea adauga inca doua criterii cu care se masoara progresul rugaciunii :
imputinarea cuvintelor si inmultirea lacrimilor.
Pe culmile sale, rugaciunea e rugaciune curata prin faptul ca nu mai are nici un
obiect si nu mai foloseste nici un cuvant, ci mintea adunata din toate este
constienta ca se afla fata in fata cu DUMNEZEU ;
de aceea se mai numeste si rugaciunea mintii.
Desigur, nici pe cele mai inalte culmi ale vietii duhovnicesti nu se poate afla
mintea tot timpul golita de orice continut, chiar si de idei simple, nepatimase ale
lucrurilor.
Daca totusi i se cere celui ce se straduieste dupa desavarsire sa-si faca
rugaciunea tot mai neintrerupt, aceasta e propriu-zis o pomenire tot mai
neincetata a numelui Iui DUMNEZEU sau al Lui IISUS, insa nu cu excluderea
ideilor nevinovate, ci paralel cu ele, ca un mijloc de mentinere a sa in curatie.
Deci "rugaciunea neincetata" este altceva decat "rugaciunea curata sau mintala",
in vremea careia mintea nu mai are nici o idee, nici un gand, afara de gandul fara
forma la DUMNEZEU.
Desigur, intre "rugaciunea neincetata" si "rugaciunea curata sau mintala" este o
stransa legatura.
Aceleasi putine cuvinte le foloseste si una, si alta.
Pe urma, nu poate ajunge cineva dintr-o data la rugaciunea desavarsita, care este
rugaciunea curata, daca nu s-a obisnuit sa aiba mereu pe DUMNEZEU in cuget,
daca nu i-a devenit o dulceata gandul la DUMNEZEU.
8 / 46
De aceea rugaciunea curata nu e decat flacara care se ridica din ce in ce mai des
din focul rugaciunii neincetate.
In general spiritualitatea rasariteana recomanda urmatoarele conditii pentru ca
mintea sa ajunga la starea rugaciunii curate :
9 / 46
"De patima molesitoare si aducatoare de toropeala vom scapa de ne vom tine cu
tarie cugetul nostru intre hotare foarte inguste, cautand numai la pomenirea Lui
DUMNEZEU.
Caci numai intorcandu-se mintea la caldura ei va putea sa se izbaveasca fara
durere de acea imprastiere.
Cand ii inchidem mintii toate iesirile cu pomenirea Lui DUMNEZEU, ea cere o
ocupatie care sa dea de lucru harniciei ei.
Trebuie sa-i dam pe Doamne IISUSE.
Prin intoarcerea mintii, adica a lucrarii ei, in inima, sau in adancul ei, avand ca
preocupare necontenita scurta rugaciune adresata Lui IISUS, se obtin mai multe
lucruri:
a) Mintea (lucrarea ei), nemaipetrecand in privirea lucrurilor externe, nu mai e
primejduita sa fie furata de ganduri patimase.
Astfel, mintea isi biruie nestatornicia si imprastierea, devenind unitara si
concentrata sau simplificata.
b) Prin aceasta concentrare si prin numele Lui IISUS isi fereste si launtrul sau
de ganduri pacatoase.
Uneori se spune ca trebuie pazita inima, ca sa nu intre in ea ganduri patimase,
sau trebuie curatita de gandurile ce o stapanesc.
Dar Diadoh al Foticeii a explicat ca aceasta inima in care pot intra ganduri
patimase nu e inima propriu-zis, ci regiunile din preajma inimii, deci, in general,
interiorul sufletului.
In el cauta sa patrunda "duhurile de jos", cum zice Sfantul Grigorie Palama, din
subconstientul patimas.
Pazirea inimii, in acest sens, inseamna sa nu lasi nesupravegheata vreo parte a
sufletului, sau vreo miscare a trupului. in alt sens, pazirea inimii inseamna in fond
pazirea mintii, ca ea sa nu plece din inima.
c) Dar, chiar daca nu pot intra in inima insasi, gandurile acestea,
ingramadindu-se in jurul ei, nu o mai lasa sa se deschida.
Punandu-se ca un nor de jur imprejurul ei, ea pierde obisnuinta de a mai privi
deschis spre cer.
Acesta a devenit pentru ea o simpla virtualitate, care nu-si mai face simtita
existenta.
De aceea, la inceput, mintea ce vrea sa se intoarca spre inima gaseste anevoie
locul ei.
Trebuie sa lupte mult cu gandurile din jurul ei, ca sa-si faca drum spre ea si s-o
deschida.
Adica mintea isi recastiga greu obisnuinta de a privi prin inima spre DUMNEZEU,
de a se preocupa cu El, de a-si redeschide ochiul a carui functiune este sa vada
cele spirituale.
Cand lucrarea mintii obisnuita sa se ocupe cu cele exterioare si-a recastigat
obisnuinta de a se preocupa cu DUMNEZEU, cand s-a intors adica deplin in
interior, in inima, deschizand-o pe aceasta, atunci ea se intalneste acolo fata in
fata cu DUMNEZEU, fara ca sa-L vada prin vreo imagine, sau sa-L cugete
printr-un concept, ci traind prezenta Lui direct, sau simtindu-se in prezenta Lui.
Patrunzand in inima, da de IISUS Hristos aflat acolo de la Botez. Cu alte cuvinte,
lucrarea constienta a mintii patrunde in supra-sau trans-constientul nostru, in care
10 / 46
se afla harul Lui IISUS Hristos, si pune in lucrare marile comori de acolo si
capacitatea de a sesiza realitatile dumnezeiesti.
Caci se pune intr-o comunicare vie cu Hristos insusi, Izvorul tuturor puterilor si
intelesurilor mai presus de fire.
Rugaciunea curata sau mintala nu mijloceste o cunoastere a Lui DUMNEZEU prin
fapturi, ci prin adancurile sufletului propriu, prin "inima".
Aceasta e propriu-zis o simtire directa a Lui, caci omul uita si de inima atunci
cand, adunat in ea, se simte in prezenta Lui IISUS Hristos, in atmosfera imparatiei
cerurilor, aflata in launtrul sau.
Sfantul Isaac Sirul spune ca atunci inceteaza din minte chiar si miscarea
rugaciunii, caci e rapita de dumnezeirea si de maretia Stapanului, a Carui
prezenta minunata e simtita.
El spune :
"Deci rugaciunea se intrerupe in vremea rugaciunii din miscarea ei si mintea e
prinsa si scufundata in uimirea rapirii si uita de dorinta din cererea ei".
d) Starea aceasta se mai numeste deschidere a inimii si pentru faptul ca ea
este strabatuta de dragostea fata de IISUS.
Si pana nu incepe sa simta mintea o placere de a pomeni staruitor numele Lui
IISUS, cautand totodata spre cele din launtru, e semn ca inca nu a aflat "inima",
sau ca aceasta nu s-a deschis.
Dar ajunge ca mintea sa faca acest efort de intoarcere in sine si de pomenire a
numelui Lui IISUS in mod staruitor.
Caci facand asa, insusi Domnul da la o parte zidul inimii si Se arata, atragand
mintea la Sine, sadind in ea iubirea fata de El.
Sau : Harul insusi cugeta atunci impreuna cu sufletul si striga impreuna cu el :
Doamne IISUSE Hristoase.
Caci numaidecat avem trebuinta de ajutorul Lui ca, unind si indulcind El toate
gandurile nostre cu dulceata Sa, sa ne putem misca din toata inima spre
pomenirea Lui DUMNEZEU si Tatal nostru".
Pentru ca cele doua cerinte esentiale mai sus amintite, care se potrivesc oarecum
si rugaciunii neincetate, sa poata fi realizate mai usor, s-a cautat in lumea
monahismului rasaritean sa se gaseasca si anumite metode, care constau intr-o
sprijinire a efortului mintii de a se intoarce in interior prin anumite procedee in care
e angajat si trupul.
Aceste procedee se bazeaza in general pe interdependenta sufletului cu trupul,
sau pe unitatea miscarilor lor.
Precum starile sufletesti se prelungesc in atitudinile exterioare si in miscari
trupesti, asa gesturile si pozitiile exterioare, daca sunt insotite de concentrarea
gandului asupra lor, au o influenta considerabila asupra starilor sufletului.
Un suflet smerit face trupul sa ingenunche, dar si o ingenunchere insotita de
concentrarea gandului la DUMNEZEU provoaca o stare de smerenie in suflet.
Spiritualismul abstract al unei parti a crestinismului apusean, manifestat pe terenul
practicii religioase, e nefiresc.
El a fortat atitudinile lui, realizandu-se numai printr-o oprire silita a valului de
simtire care, nascandu-se in suflet, porneste spre trup, sau, nascandu-se printr-o
atitudine trupeasca, se intinde asupra sufletului.
Parintele Dumitru Staniloae
11 / 46
Rugaciune catre Sfantul Duh
Sfinte Duh, Tu care clarifici totul, care imi luminezi toate drumurile vietii
mele pentru ca sa ajung la implinirea idealurilor mele, Tu care imi dai darul
divin al iertarii si al uitarii raului facut de altii, Tu care in toate clipele vietii
mele esti cu mine, doresc sa-Ti multumesc, in aceasta scurta rugaciune,
pentru tot si sa-ti spun, inca o data, ca nu ma despart de Tine niciodata,
oricat de mare ar fi atractia lumii materiale.
Doresc sa fiu cu Tine si toate fiintele pe care le iubesc, pentru totdeauna.
Iti multumesc pentru binecuvantarile Tale pentru mine si pentru ai mei.
Semnul crucii
In calea mantuirii sau a intoarcerii noastre Acasa, se mai ridica o stavila :
vrajmasul insusi, puterea raului in persoana, sau ingerul rau.
Mandria lui nu poate rabda bataie; acesta-i chinul pacatului sau, ca totusi trebuie
s-o capete.
Deci, daca a fost batut cand se lupta cu noi din afara, prin gura lumii, daca a
trebuit sa fuga rusinat dupa zeci de ani de lupte dinauntru, din trup si din suflet,
atunci sufletul si mintea, facandu-se curate, il prind in prezenta nevazuta.
Atunci, nemaiavand ce face, vine in persoana sa se razboiasca cu noi.
De acum incepe razboiul mintii omului cu mintea cea vicleana, sau razboiul
nevazut.
Spre razboiul acesta insa sa nu indrazneasca nimeni, de n-a fost chemat de
DUMNEZEU cu rost de a rusina puterea vrajmasa si a mai intari neputinta
oamenilor spre razboi, caci nu e un razboi de gluma.
Deocamdata sa ne multumim a sti ca asupra diavolului avem acestea trei :
Numele Domnului si al Maicii Domnului, Sfanta Cruce
(As intreba pe cei care nu-si fac semnul crucii: cu ce semn va aparati voi de
diavolul ?)
Ei insa n-au semn, ca nu-i lasa sa-l faca.
Iar a treia arma de aparare este smerenia sufletului.
12 / 46
Deci, chiar in ceasul tulburarii tale sa zici in adancul inimii tale :
POMELNIC
Pe care este dator atat monahul cat si mireanul sa-l citeasca in fiecare zi, cu
umilinta, cu osardie si cu evlavie.
PENTRU SFANTA BISERICA
Adu-Ti aminte, Doamne IISUSE Hristoase, DUMNEZEUL nostru, de mila si de
indurarile Tale cele din veac, pentru care Te-ai intrupat si de voie ai rabdat
rastignire si moarte, ai inviat din morti, Te-ai inaltat la cer si ai sezut de-a dreapta
Lui DUMNEZEU si Tatal, pentru mantuirea tuturor celor ce cred drept in Tine.
Cauta spre smerenia si rugaciunea tuturor celor ce cu toata inima Te cauta pe
Tine. Pleaca-Ti urechea si auzi smerita mea rugaciune, a nevrednicului robului
Tau, intru miros de buna mireasma duhovniceasca, pe care o aduc Tie pentru
poporul Tau.
Mai intai, adu-Ti aminte de soborniceasca si apostoleasca Ta Biserica, pe care ai
castigat-o cu scump sangele Tau ;
intemeiaz-o, intareste-o, lateste-o, inmulteste-o, impac-o si o pazeste nebiruita de
portile iadului in veci, iar intaratarile ce se pornesc asupra ei le potoleste.
Stinge navala paganilor, pornirile ereticilor degrab le sfarama, le dezradacineaza
si intru nimic le intoarce, cu puterea Sfantului Tau Duh.
(O inchinaciune)
Mantuieste, Doamne, si miluieste sfintele manastiri din Sfantul Munte, din Tara
Romaneasca si de pretutindenea si pe parintii si fratii mei, care vietuiesc si petrec
intr-insele ;
si ma miluieste si pe mine, pacatosul, pentru rugaciunile lor.
(O inchinaciune)
15 / 46
departat de la dreapta credinta si care intunecandu-se cu eresurile, se afla intru
pierzare, luminandu-i cu stralucirea cunostintei Tale.
(O inchinaciune)
Daruieste, Doamne, iertare de pacate tuturor parintilor si fratilor nostri, care mai
inainte de noi s-au mutat, intru buna credinta si intru nadejdea invierii, si le fa lor
vesnica pomenire.
(de 3 ori)
PENTRU TINE
DUMNEZEULE, curateste-ma pe mine pacatosul. (O inchinaciune)
DUMNEZEULE, milostiv fii mie pacatosului. (O inchinaciune)
Cel ce m-ai zidit, DUMNEZEULE, miluieste-ma. (O inchinaciune)
Fara de numar am gresit, Doamne iarta-ma. (O inchinaciune)
16 / 46
Rugaciunea are putere, adauga parintele, oamenii se întorc la mine si îmi spun
ca, dupa ce au rostit-o, blocajele din vietile lor au început sa dispara, iar dusmanii
s-au îndepartat ori altii nu au mai avut motive sa-i urasca.
Rugaciunie de eliberare :
Rugaciunea Lumanarilor Aprinse/Rugaciunea Parintelui Arsenie
,,Doamne,Tu esti mare,Tu esti DUMNEZEU,
Tu esti Tata,pe Tine Te rugam,prin mijlocirea Sfintilor Arhangheli Mihail, Gavriil si
Rafail sa ne eliberezi de tot raul care ne-a robit.
De neliniste, de tristete si de obsesii,
Te rugam izbaveste-ne, Doamne !
De ura, de desfranare si de invidie,
Te rugam izbaveste-ne, Doamne !
De gelozie, de manie si de frica
Te rugam izbaveste-ne, Doamne !
De gandul sinuciderii ori al avortului,
Te rugam izbaveste-ne, Doamne !
De orice forma de destrabalare,
Te rugam izbaveste-ne, Doamne !
De farmece si de vrajitorie
Te rugam izbaveste-ne ,Doamne !
De destramarea familiei si de orice rau ascuns
Te rugam izbaveste-ne, Doamne !
17 / 46
Tu, Doamne, care ai spus : pacea Mea o las voua, pacea Mea o dau voua,
daruieste-ne, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, eliberarea de orice forma a
raului si bucuria vesnica intru imparatia Ta.
Amin
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce
nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm
prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin
ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie.
Amin.
18 / 46
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti
Compasiunea si Iubirea infinita, te rog, iarta- ma si ma imbraca cu
nesfarsita Ta Iubire si Lumina !
Iti multumesc, Doamne :
- pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
- pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului !
- pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea !
- pentru tot ce prin Gratia Ta am inteles !
- pentru lumina pe care am constientizat-o in adancul meu !
- pentru iertarea pe care daruind-o, mi-a adus pace !
- pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne !
- pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta !
- pentru viata mea, care e a Ta, mica parte a simfoniei existentei !
- pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine !
- pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-te !
- pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa !
- pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale Divine !
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne, care esti
Compasiunea si Iubirea infinita, Iti multumesc daruindu-Ti inima mea !"
PSALMUL 102
1. Binecuvinteaza, suflete al meu pe Domnul, si toate cele dinlauntrul meu,
numele cel sfant al Lui.
2. Binecuvinteaza, suflete al meu pe Domnul, si nu uita toate rasplatirile Lui.
3. Pe Cel ce curateste toate faradelegile tale; pe Cel ce vindeca toate bolile
tale.
4. Pe Cel ce izbaveste din stricaciune viata ta; pe Cel ce te incununeaza cu
mila si cu indurari.
5. Pe Cel ce umple de bunatati dorirea ta; innoi-se-vor ca ale vulturului
tineretile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, si judecata tuturor celor ce li se face
strambatate.
7. Cunoscute a facut caile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale.
8. Indurat si milostiv este Domnul, indelung-Rabdator si mult-Milostiv.
9. Nu pana in sfarsit Se va iuti, nici in veac Se va mania.
10. Nu dupa pacatele noastre a facut noua, nici dupa faradelegile noastre a
rasplatit noua,
11. Ca dupa inaltimea cerului de la pamant, a intarit Domnul mila Sa spre cei ce
se tem de Dansul.
12. Pe cat sunt de departe rasariturile de la apusuri, departat-a de la noi
faradelegile noastre.
13. In ce chip miluieste tatal pe fii, asa a miluit Domnul pe cei ce se tem de
Dansul.
14. Ca El a cunoscut zidirea noastra; adusu-si-a aminte ca tarana suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului, asa va inflori.
16. Ca duh a trecut printr-insul si nu va fi si nu-si va mai cunoaste inca locul
sau.
17. Iar mila Domnului din veac si pana in veac, spre cei ce se tem de Dansul ;
18. Si dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce pazesc asezamantul de lege al Lui
19. Si isi aduc aminte de poruncile Lui, ca sa le faca pe ele. Domnul in cer a
gatit Scaunul Sau si Imparatia Lui peste toti stapaneste.
20. Binecuvantati pe Domnul, toti ingerii Lui, cei puternici la vartute, care faceti
cuvantul Lui si auziti glasul cuvintelor Lui.
20 / 46
21. Binecuvantati pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceti voia Lui.
22. Binecuvantati pe Domnul, toate lucrurile Lui; in tot locul stapanirii Lui,
binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul.
Si iarasi :
In tot locul stapanirii Lui, binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul.
Rugaciune :
"Cred in DUMNEZEU cu tot sufletul meu !
Rog pe Bunul DUMNEZEU sa-mi lumineze calea si viata !"
21 / 46
Rugăciune la revărsatul zorilor
"Doamne Cel Veşnic şi Făcătorul a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-
ai chemat în această viaţă, Care ai revărsat peste mine harul Botezului şi pecetea
Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorinţa de a te căuta pe Tine, singurul
adevăratul DUMNEZEU, ascultă rugăciunea mea.
N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie fără numai în Tine.
Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi :
"Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi"
şi :
"Orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă".
De aceea, îndrăznind să te chem :
Păzeşte-mă de orice prihană a trupului şi a duhului.
Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine.
Binecuvântează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice.
Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată
vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe,
pace, curaj şi înţelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta.
Doamne DUMNEZEULE, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, şi
dă-mi să umblu în faţa Ta fără păcat. Tu Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie.
Cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu,
dar nici durerea şi întristarea mea nu-Ţi sunt ascunse Ţie.
De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă
calea pe care să merg ;
iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări, nu mă cruţa,
Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc la Tine.
Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine.
Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul ;
de orice porniri care nu găsesc bună-plăcere înaintea Ta şi-l rănesc pe semenul
meu.
Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Dacă e voia Ta să nu
răspund, fă-mă să tac în duh de pace, să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii
mei.
Aşază-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultima mea suflare să nu mă laşi să
rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile Tale să fie singura lege
a fiinţei mele pe acest pământ în veci. Doamne, rogu-te, ai milă de mine.
Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la
mine.
În nebunia mea, DUMNEZEULE, cer de la Tine lucruri multe şi mari.
Dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea.
Miluieşte-mă !
Nu mă depărta de la faţa Ta din pricina nevredniciei mele.
Ci sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre
oameni, să Te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit :
din toată inima şi din tot sufletul meu, şi din tot cugetul meu, şi cu toată tăria mea :
din toată fiinţa mea.
Da, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi cunoştinţă.
Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt.
22 / 46
Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-ţi pot aduce pocăinţă după vrednicie.
Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e oarbă încă.
Când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de veste dinainte ca să-mi
pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta.
Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoşător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale.
Curăţeşte-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine ;
şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.
Doamne, în mare mila Ta şi necuprinsa Ta dragoste de oameni, ascultă
rugăciunea mea !"
(Această rugăciune a arhimandritului Sofronie (1896-1993),
întemeietorul Mănăstirii "Sfântul Ioan Botezătorul" de la
Essex - Anglia se află în volumul arhimandritului Sofronie,
"Rugăciunea experienţa Vieţii Veşnice", Edit. Deisis, Sibiu, 2007,
pp. 69–71)
Psalmul 50 :
Miluieste-ma, DUMNEZEULE, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor
Tale, sterge faradelegea mea.
Mai vartos ma spala de faradelegea mea, si de pacatul meu ma curateste.
Ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea.
Tie Unuia am gresit, si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru
cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu.
Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
Ca iata adevarul ai iubit, cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai
aratat mie.
Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei si mai vartos decat zapada
ma voi albi.
Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Intoarce fata Ta de catre pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge-le.
Inima curata zideste intru mine, DUMNEZEULE, si Duh drept innoieste intru cele
dinlauntru ale mele.
Nu ma lepada de la fata Ta, si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine.
Da-mi mie bucuria mantuirii Tale, si cu Duh stapanitor ma intareste.
23 / 46
Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor
intoarce.
Izbaveste-ma de varsarea de sange DUMNEZEULE, DUMNEZEUL mantuirii
mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.
Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa Lui DUMNEZEU, duhul umilit ;
inima infranta si smerita DUMNEZEU nu o va urgisi.
Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile
Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot ;
atunci vor pune pe altarul Tau vitei.
Sa ne rugam Domnului :
De cele ascunse ale mele curateste-ma si de cele straine fereste pe robul
Tau
(Ps. 18, 13-14).
24 / 46
Si iarasi cazand inaintea Ta, iti multumesc si cu smerenie ma rog nemasuratei si
negraitei Tale milostiviri, ca si de acum inainte sa-mi daruiesti faceri de bine, ca sa
sporesc in dragostea de Tine si de aproapele meu.
Izbaveste-ma de tot raul si necazul.
Darueste-mi liniste si ma invredniceste ca in toate zilele vieti mele totdeauna
multumire sa-Ti aduc si sa graiesc si sa cant cele preabune TATALUI si FIULUI si
SFANTULUI DUH, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.
RUGACIUNILE COPIILOR
Doamne, IISUSE Hristoase, DUMNEZEUL nostru, care ai primit pe copiii ce
veneau la Tine, primeste si din buzele mele, ale copilulul Tau, aceasta rugaciune
de seara.
Acopera-ma cu acoperamantul aripilor Tale, ca in pace sa ma culc si sa dorm.
Si ma ridica, la vremea potrivita, spre slavirea Ta, ca Cela ce singur esti bun si de
oameni iubitor.
Cu Sfintii odihneste Hristoase, sufletele robilor Tai, unde nu este durere, nici
intristare, nici suspinare, ci viata fara de sfarsit.
26 / 46
Sfantul Anton de Padova
Sfantul Anton a fost declarat Doctor al Bisericii Universale pe 16 ianuarie 1946.
Sarbatorirea Sfantului Anton: 13 iunie.
Rugãciune de Recomandare
Sfinte Antoane, între toti sfintii Lui DUMNEZEU, tu ai fost înzestrat cu o putere
deosebitã pentru a ocroti si ajuta pe toti cei care si-au pus nãdejdea în tine.
DUMNEZEU ti-a dat chiar puterea de a învia mortii, de a reda celor orbi vederea,
celor bolnavi sãnãtatea, astfel încât toti cei care au alergat la tine au simtit
mângâierea sprijinului tãu.
Aceastã grijã a ta fatã de suferintele oamenilor, mã umple si pe mine de încredere
sfântã, cu care alerg la bunãtatea ta, cerându-ti ajutor.
Pentru dragostea ta înflãcãratã cãtre Isus, care a voit sã coboare în bratele tale
sub chip de prunc ceresc si pentru iubirea ta gingasã fatã de Maria, Mama lui
Isus, te rog, aratã-ti acum puterea ta cea mare si ajutã-mã.
Tu esti tãria mea în suportarea pagubelor, în nenorocirile care mã lovesc, în
întristãrile mele sufletesti, în boli si lipsuri, în necazuri si ispite de tot felul.
Fii, deci, lîngã mine când patimile îmi rãscolesc sufletul si când duhul cel rãu
unelteste împotriva sufletului meu ca sã-l piardã.
Sfinte Antoane, te rog, ajutã-mã în toate lipsurile mele trupesti si sufletesti.
Alinã si mângâie sufletul meu în orice strâmtorare, pentru ca, îmbãrbãtat de tine,
sã primesc cununa biruintei de la DUMNEZEU în slava vesnicã a cerului.
Amin.
Pentru a primi serviciu, loc de muncă - poti sa te rogi Sf.Mc. Boris şi Gleb.
Doamne, Tu stii toate, Tu toate le cunosti, nu ma lasa sa pier !
"O epistola despre viata lui Gheron Iosif Isihastul" - Monah Iosif Vatopedinul
28 / 46
“Doamne, vino si salasluieste in mine si Tu insuti lucreaza in mine cele
bineplacute Tie !“.
Arhanghelul Rafael
Rugăciune către Arhanghelul Rafael
Arhanghele Rafael, Te rog sǎ mǎ ajuţi sǎ mǎ deschid, sǎ exprim cu încredere şi
bucurie frumuseţea, credinţele, sentimentele şi adevǎrul din mine însumi.
Ajutǎ-mǎ, Te rog, sǎ îndepǎrtez din sufletul meu mânia şi sentimentul de vinovǎţie
şi sǎ le înlocuiesc cu iertarea.
Sǎ îndepǎrtez sentimentul cǎ ceva îmi lipseşte şi sǎ-l înlocuiesc cu încredere şi
iubire.
Sǎ manifest cu creativitate darurile pe care le-am primit, sǎ devin o fiinţǎ seninǎ şi
încântǎtoare.
29 / 46
catre lumina, acolo unde salasluieste Hristos, DUMNEZEUL nostru, Caruia I se
cuvine cinstea si Imparatia, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin !
30 / 46
Nelinistea, disperarea si lipsa de incredere in ajutorul de sus imi coplesesc de
multe ori sufletul, astfel incat mi se pare ca providenta dumnezeiasca m-ar fi
parasit.
Atunci sufletul meu se umple de intuneric, credinta se clatina, inima mea slabeste
si disperarea se furiseaza in suflet vrand sa se faca stapana peste mine.
O, Sfinte Iuda Tadeu, tu nu ma poti lasa in starea aceasta grozava.
La tine alerg, pe tine te rog, ajuta-mi.
Asculta te rog, rugamintea mea !
Nu ma voi departa de tine pana cand nu ma vei asculta.
Grabeste-te si vino-mi te rog in ajutor si nu ma lasa ca increderea mea in tine sa
fie rusinata.
Fie ca prin mijlocirea ta sa se preamareasca si intru mine nesfarsita milostivire a
Lui DUMNEZEU.
Asculta-mi rugaciunea mai ales in necazul meu cel mare pe care il am acum si
da-mi grabnicul tau ajutor in (se marturiseste necazul).
Nu lasa ca sufletul meu sa ramana zdrobit de aceasta lovitura a durerii si sa cada
in disperare.
Asculta-ma o, Sfinte Iuda Tadeu, implineste-mi rugamintea si eu iti voi fi
recunscator in toate zilele mele.
Te voi cinsti ca pe cel mai de seama ajutator al meu.
Voi multumi Lui DUMNEZEU pentru mijlocirea ta si voi raspandi pe cat imi va sta
in putere cinstirea ta intre oameni.
Amin.
Nici odinioara nu vom tacea noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Nascatoare de
DUMNEZEU, ca de nu ai fi statut tu rugandu-te pentru noi, cine ne-ar fi izbavit
dintru atatea nevoi ?
Sau cine ne-ar fi pazit pana acum slobozi ?
Nu ne vom departa de la tine, Stapana, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din
toate nevoile.
Apoi Psalmul 50 :
33 / 46
Miluieste-ma, DUMNEZEULE, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor
Tale, sterge faradelegea mea.
Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste.
Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea.
Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, ca sa fii indreptatit intru cuvintele
Tale si sa biruiesti cand vei judeca Tu.
Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-
ai aratat mie.
Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati ;
spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi.
Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le.
Inima curata zideste intru mine, DUMNEZEULE si duh drept innoieste intru cele
dinlauntru ale mele.
Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine.
Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste.
Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor
intoarce.
Izbaveste-ma de varsarea de sange, DUMNEZEULE, DUMNEZEUL mantuirii
mele ;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.
Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat ;
arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa Lui DUMNEZEU :
duhul umilit ;
inima infranta si smerita DUMNEZEU nu o va urgisi.
Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile
Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot ;
atunci vor pune pe altarul Tau vitei.
34 / 46
aseaza-le, Fecioara, cu linistea FIULUI si DUMNEZEULUI tau, ceea ce esti cu
totul fara de prihana.
Slava ...
Si acum ...
Cantarea a 3-a
Irmosul :
Doamne, Cela ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit Biserica Ta,
Tu pe mine ma intareste intru dragostea Ta, ca Tu esti marginea doririlor si
credinciosilor intarire, Unule, lubitorule de oameni.
Slava ...
Si acum ...
Ceea ce esti rugatoare calda si zid nebiruit, izvor de mila si lumii scapare, cu
deadinsul strigam catre tine, Nascatoare de DUMNEZEU, Stapana :
Vino degrab si ne izbaveste pe noi din nevoi, ceea ce esti singura grabnica
folositoare.
Cantarea a 4-a
Irmosul :
Auzit-am, Doamne, taina randuielii Tale, inteles-am lucrurile Tale si am preaslavit
Dumnezeirea Ta.
Slava ...
Si acum ...
Cantarea a 5-a
Irmosul :
36 / 46
Lumineaza-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale si cu bratul Tau cel inalt. Pacea
Ta da-ne-o noua, Iubitorule de oameni.
Slava ...
Si acum ...
Cantarea a 6-a
Irmosul :
Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui voi spune necazurile mele, ca s-a
umplut sufletul meu de rautati si viata mea de iad s-a apropiat, ci ca lona ma rog :
DUMNEZEULE, din stricaciune scoate-ma !
Cum au mantuit de moarte si de putrejune firea mea, care era tinuta de moarte si
de putrejune, Insusi pe Sine dandu-se spre moarte, Fecioara roaga-te FIULUI si
DUMNEZEULUI tau, sa ma izbaveasca de rautatile vrajmasului.
Pe tine te stiu folositoare si pazitoare prea tare vietii mele, Fecioara, care risipesti
tulburarea napastelor si izgonesti asuprelile dracilor ;
ci ma rog totdeauna :
Izbaveste-ma din stricaciunea chinurilor mele.
Slava ...
37 / 46
Si acum ...
Preotul pomeneste pe cei pentru care se face paraclisul, dupa cum s-a aratat
dupa Cantarea a 3-a. Apoi ecfonisul :
Ca Tu esti Imparatul Pacii ... Si condacul, glasul al 6-lea :
Stih :
Asculta, fiica, si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau.
EVANGHELIA
Diaconul :
Si ca se ne invrednicim noi a asculta Sfanta Evanghelie, pe Domnul DUMNEZEUL
nostru sa rugam.
Strana :
Doamne miluieste !
(de 3 ori).
Diaconul :
Intelepciune, drepti, sa ascultam Sfanta Evanghelie.
Preotul :
Pace tuturor !
Strana :
Si Duhului tau.
Preotul :
Din Sfanta Evanghelie de la Luca, citire :
(I, 39-49,56)
In zilele acelea, sculandu-se, Maria s-a dus in graba la munte intr-un oras al lui
Iuda si a intrat in casa lui Zaharia si s-a inchinat Elisabetei.
lar cand a auzit Elisabeta inchinarea Mariei, pruncul a saltat in pantecele ei ;
38 / 46
si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfant si cu mare glas a strigat si a zis :
Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este Rodul pantecelui tau !
Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu ?
Caci iata, cum veni la mine glasul inchinarii tale, pruncul a saltat de bucurie in
pantecele meu.
Si fericita este aceea care a crezut ca se vor implini cele spuse ei de la Domnul.
Atunci a zis Maria :
Mareste suflete al meu pe Domnul si s-a bucurat duhul meu de DUMNEZEU,
Mantuitorul meu.
Ca a cautat spre smerenia roabei Sale, caci iata, de acum ma vor ferici toate
neamurile.
Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic, si sfant este numele Lui.
Si a ramas Maria impreuna cu Elisabeta ca la trei luni.
Apoi s-au intors la casa sa.
Slava ...,
glasul al 2-lea
Parinte, Cuvantule si Duhule, Treime Sfanta, curateste multimea gresealelor
noastre.
Si acum ...
Stih :
Miluieste-ne, DUMNEZEULE, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale
curateste toate faradelegile noastre.
Nimeni din cei care alearga la tine, nu iese rusinat, Nascatoare de DUMNEZEU
Fecioara, ci cerand dar bun, primeste daruirea catre cererea cea de folos.
Doamne miluieste !
(de 12 ori),
apoi ecfonisul :
Cu mila si cu indurarile si iubirea Ta de oameni ...
Cantarea a 7-a
Irmosul :
Tinerii cei ce au mers din ludeea in Babilon oarecand, cu credinta Treimii vapaia
cuptorului au calcat-o, cantand :
Bine esti cuvantat DUMNEZEUL parintilor nostri !
40 / 46
Preasfanta Nascatoare de DUMNEZEU, mantuieste-ne pe noi.
Slava ...
Si acum ...
Cantarea a 8-a
Preasfanta Nascatoare de DUMNEZEU, mantuieste-ne pe noi.
Slava ...
Si acum ...
Irmosul :
41 / 46
Sa laudam, bine sa cuvantam si sa ne inchinam Domnului, cantandu-L si
preainaltandu-L pe Dansul intru toti vecii.
Cantarea a 9-a
Irmosul :
Cu adevarat, Nascatoare de DUMNEZEU, te marturisim pe tine Fecioara curata,
noi cei izbaviti prin tine, slavindu-te cu cetele fara de trup.
Slava ...
Si acum ...
Catavasia :
O, prealuminate nor, Maica Lui DUMNEZEU, pe cei ce se lupta cu noi, surpa-i cu
dreapta ta cea stapanitoare si atotputernica, si celor ce sunt in scarbe le ajuta, pe
cei asupriti ii mantuieste si ii dezleaga de pacate pe cei ce se roaga tie, ca toate le
poti cate le voiesti.
Apoi :
Cuvine-se cu adevarat sa Te fericim, Nascatoare de DUMNEZEU,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica DUMNEZEULUI nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare,
decat Serafimii,
care fara stricaciune pe DUMNEZEU Cuvantul L-ai nascut,
pe Tine, cea cu adevarat Nascatoare de DUMNEZEU, Te marim.
Stih :
Pomeni-voi numele tau intru tot neamul si neamul.
Stih :
Asculta, fiica, si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau.
glasul al 8-lea :
Bucura-te, lauda a toata lumea; bucura-te, casa Domnului ;
bucura-te, munte umbrit ;
bucura-te, scapare ;
bucura-te, ceea ce esti sfesnic de aur ;
bucura-te, Preacurata, ceea ce esti slava crestinilor ;
bucura-te, Marie, Maica Lui Hristos DUMNEZEU ;
bucura-te, rai ;
bucura-te, masa cea dumnezeiasca ;
bucura-te, biserica ;
bucura-te, nastrapa de aur ;
bucura-te, bucuria tuturor !
Pe ceea ce este mai inalta decat cerurile si mai curata decat stralucirile soarelui,
care ne-a izbavit pe noi din blestem, pe stapana lumii, cu cantari sa o cinstim.
Pentru pacatele mele cele multe mi se bolnaveste trupul, slabeste si sufletul meu ;
la tine scap, ceea ce esti plina de daruri; nadejdea celor fara de nadejde, tu imi
ajuta.
43 / 46
Stapana si Maica izbavitorului, primeste rugaciunea nevrednicilor robilor tai, ca sa
fii folositoare catre Cel ce S-a nascut din tine, o, stapana lumii, fii mijlocitoare.
Cantam acum cu osardie cantare de bucurie, Tie Celei intru tot laudata,
Nascatoare de DUMNEZEU.
Cu Mergatorul inainte si cu toti Sfintii roaga-L, Nascatoare de DUMNEZEU, ca sa
ne mantuiasca pe noi.
Muta sa fie gura paganilor, care nu se inchina cinstitei Icoanei Tale, Celei
zugravite de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, Ceea ce se cheama
Povatuitoare.
Milostiva fii mie, smeritului, Maica Lui DUMNEZEU, ca afara de Tine alta scapare
nu stiu, eu cel ce sunt plin de tot felul de pacate.
Miluieste-ma, nadejdea crestinilor.
Apoi :
Sfinte DUMNEZEULE ...,
Preasfanta Treime ...,
Tatal nostru ...,
Preotul :
Ca a Ta este imparatia ...
Strana :
Doamne miluieste !
(de 3 ori)
Strana :
44 / 46
Doamne miluieste !
(de 3 ori)
Inca ne rugam ca sa fie pazit sfant locasul acesta, tara aceasta, orasul acesta si
toate orasele si satele, de boala, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de
sabie, de venirea altor neamuri asupra noastra si de razboiul cel dintre noi ;
pentru ca milostiv, bland si lesne iertator sa ne fie noua Bunul si Iubitorul de
oameni DUMNEZEUL nostru, si sa-si intoarca toata mania care se porneste
asupra noastra, sa ne izbaveasca pe noi de ingrozirea Lui cea dreapta, care este
asupra noastra, si sa ne miluiasca pe noi.
Strana :
Doamne miluieste !
(de 40 ori)
Strana :
Doamne miluieste !
(de 3 ori)
iar preotul zice ecfonisul :
Ca milostiv si iubitor de oameni DUMNEZEU esti, si Tie slava inaltam, TATALUI si
FIULUI si SFANTULUI DUH, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.
Intelepciune.
Strana :
Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat
serafimii, care fara stricaciune pe DUMNEZEU Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu
adevarat Nascatoare de DUMNEZEU, te marim.
Doamne miluieste !
(de 3 ori)
Parinte, binecuvinteaza.
46 / 46