Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BIBLIOGRAFIE…………………………………………..……………………….35
1
Următoarea listă de termeni vă va fi folositoare la absolvirea unităţilor de competenţă specifice
modulului
,,Consilierea clientului”. Dacă mai găsiţi şi alţi termeni care nu sunt incluşi, adăugaţi-i la sfârşitul acestei liste.
Cuticulă- stratul extern protector al firului de păr, format din celule suprapuse ca ţiglele unui acoperiş.
Cortex- stratul mijlociu al firului de păr, format din microfibrile dispuse în snopuri.
Melanină- pigmentul care dă culoare pielii şi firului de păr. Este produs de celulele melanice.
Sebum- grăsime secretată de glandele sebacee, anexe ale firului de păr, care are rolul de a unge şi proteja
firul de păr şi de a-i conferi strălucire.
Keratină- proteina specifică pielii şi părului. Asigură rezistenţa şi elasticitatea acestora.
Descuamaţie- desprinderea celulelor moarte din stratul cornos, superficial al pielii.
Dezinfecţie- este procedura care se aplică după curăţarea ustensilelor şi se realizează cu produse şi
substanţe chimice, în scopul distrugerii germenilor microbieni.
Alopecie- boală manifestată prin căderea părului pe anumite zone sau pe toată suprafaţa capului (chelie)
Produs de condiţionare- produs cosmetic folosit în scopul îngrijirii şi îmbunătăţirii aspectului şi stării de
sănătate a firului de păr
Produse de styling- reprezintă produse cosmetice utilizate la realizarea, finisarea şi fixarea coafurilor.
Prospect- listă ataşată unui produs, care cuprinde ingredientele, compoziţie, mod de utilizare, efecte,
precauţii specifice produsului respectiv.
Patologic- care se referă la stare de boală.
2
CAPITOLUL I
STRUCTURA ȘI FUNCȚIILE PIELII
Pielea sau tegumentul este un organ conjunctivo-epitelial care acoperă toata suprafața corpului
si se continua la nivelul orificiilor naturale ale corpului cu mucoase. Este un organ activ si elastic, rezistent
la căldură si impermeabil pentru unele soluții si gaze, ca si pentru microbi.
Pielea are o suprafața de 1,5m2 si o grosime de 1-4 mm, care variază in raport cu sexul, vârsta si
regiunea de pe corp( la copii, femei si bătrâni pielea este mai subțire). In regiunea palmelor si plantelor
grosimea este de cca. 4 mm iar in zona pleoapelor este de 0,5 mm.
Pielea compensează si mișcările corpului. Pielea se întinde odată cu mișcarea si se contracta imediat ce
mișcarea a încetat. Pielea creste odată cu corpul.
Un centimetru pătrat de piele umana conține 200 de nervuri, 10 fire de par, si mușchi
microscopici, 100 glande sudoripare, 15 glande sebacee, 3 vase de sânge, 12 receptori de căldură si 2
receptori de frig precum si 25 de receptori sensibili la presiune.
Culoarea pielii variază după regiuni si vârsta, este determinata de :
-cantitatea de pigment din epiderm;
-circulatia sangvina din derm;
-stratul de grăsime din epiderm.
si este influențată de expunerea la radiațiile ultraviolete si de anumite stări emoționale( frica, manie,
frig)
Cu excepția palmelor si plantelor pielea este acoperita cu peri, unii voluminoși, alții foarte fini. Pe
fata dorsala a degetelor, pielea se continua cu unghiile, anexe ale acesteia.
3
STRUCTURA PIELII
D.p.v. histologic, pielea este
alcatuita din trei straturi principale:
1. Epidermul – stratul
superficial
2. Dermul – stratul
mijlociu
3. Hipodermul – stratul
profund
4
1. EPIDERMA
Stratul cel mai superficial al pielii, prezinta o
grosime variabila in diferite regiuni ale pielii
(aproximativ 0,1- 1 mm). Din pdv histologic,
epiderma este un epiteliu pluristratificat, aflat
intr-o permanenta reinnoire, proces numit
TURN-OVER EPIDERMIC care se deruleaza in
cca.24-30 zile, eliminandu-se cca.3-5g de celule
moarte pe zi. Celulele superioare ale epidermei
se regenereaza continuu. Pe masura ce se produc
noi celule, celulele din stratul bazal al
epidermei se deplaseaza spre suprafata, mor si
acumuleaza o proteina – keratina.
Keratina, proteina din care parul si
unghiile sunt formate, confera o mare parte din
rezistenta pielii (la uzura si rupere) si face pielea
impermeabila.
Epidermul este separat de derm prin
membrana bazala si este structurat pe 5 straturi:
1) Stratul bazal sau germinativ (sau
generator): numit asa pentru ca aici iau nastere
toate celulele epidermului. Este asezat pe
menbrana bazala si este format dintr-un singur
rand de celule cilindrice inalte, bogate in ribozomi
(sinteza proteica pronuntata).Diviziunile frecvente
din celulele acestui strat asigura regenerarea
epidermului. Printre celulele cilindrice se afla
intercalate si celule stelate numite melanocite ce
secreta un pigment numit melanina (care da
culoare pielii si are rol fotoprotector).Dupa
secretie, pigmentul melanic este transferat din
melanocite in celulele cilindrice care-l
5
depoziteaza. La rasa neagra melanocitele se gasesc 3) Stratul granulos alcatuit din 1-5 randuri de
in toate cele cinci straturi ale epidermului. celule fusiforme, usor latite care contin in
2) Stratul Malpighi (sau spinos): alcatuit din 6- citoplasma, granule de KERATO-HIALINA si
12 randuri de celule poligonale strans legate intre ele nucleu pe cale de degenerescenta.
printr-o retea fibrilara (fibrile asemanatoare cu niste 4) Stratul lucid ( lucidum) apare la
spini) tonofibrile. microscop
clar, alcatuit din celule turtite dispuse pe mai multe randuri, cu citoplasma omogena si transparenta datorita
ELEIDINEI (derivate din keratohialina), substanta care confera epidermului proprietati de impermeabilitate,
absorbtie selective si suplete. Nucleul celulelor este degenerat si foarte putin vizibil
5) Stratul cornos este
alcatuit din mai multe randuri de
celule plate cheratinizate, lipsite de
nucleu. In partea cea mai
superficiala, celulele devin slab
unite intre ele, se desprind si cad
sub forma de solzi sau pelicule ( se
descuameaza, exfoliaza), de aceea
se numeste stratul disfunct sau
exfoliativ.
6
II. DERMUL – membrana conjunctiva densa , situat sub epiderm, 1 mm grosime, confera pielii
pliabilitate, elasticitate si tonicitate. Are rol de protectie mecanica si capacitate de retinere a apei.
Reprezinta stratul uniform al pielii si este situat intre epiderm si hipoderm. Din punct de vedere
structural,dermul este format din substanta fundamentala, fibre conjunctive( de colagen, reticulina si
elastina) si elemente celulare(
Aceste elemente sunt dispuse pe doua straturi:
- dermul superficial (stratul papilar)
- dermul profund (corionul)
a) Stratul papilar – este separat de epiderm printr-o membrana sinuoasa cu proeminente cilindro
conice numite PAPILE DERMICE. Papilele dermice sunt separate intre ele prin prelungiri ale
epidermului numite creste interpapilare.
b) Dermul profund (corionul) sau stratul reticular este format dintr-o retea de fascicule de fibre elastice si
colagene dispuse in toate sensurile ,celule conjunctive ,vase sangvine, vase limfatice si terminatii
nervoase libere cu rol receptor ca :
- corpusculi Meisner specializati in
receptionarea excitatiilor tactile de atingere.
- corpusculi Krause specializati in
receptarea senzatiei de rece.
- corpusculi Pacini specializati in
receptarea senzatiilor tactile de presiune.
Alaturi de aceste elemente caracteristice, in
structura dermului se gasesc glande sebacee,
canalele excretoare ale glandelor sudoripare si
foliculii pilosi. Dermul este caracterizat printr-o
mare elasticitate, cu rol protector al pielii.
III. HIPODERMUL sau tesutul subcutanat, stratul cel mai profund al pielii este alcatuit din:
1) tesut conjunctiv lax, format din fibre orientate paralel cu suprafata pielii si bogat in celule adipoase
2) glomerulii glandelor sudoripare
3) reteaua vasculara si limfatica subcutanata
4) receptori nervosi ca
5) bulbii firelor de par
7
CAPITOLUL II
FUNCȚIILE PIELII
Pielea umana este mai mult decat o patura elastica de celule epiteliale care acopera
muschii corpului, sangele si oasele. Este un organ dinamic care are o multime de functii.
Datorita alcatuirii ei variate, pielea are mai multe roluri si anume:
1.Rol protector Separa organismul de mediul inconjurator si-l apara de o serie de
influente externe.
Stratul cornos, datorita keratinei, fiind impermeabil opreste evaporarea lichidelor din
tesuturi cat si patrunderea in organism a substantelor din mediul extern. Totusi stratul cornos permite
absorbtia unor substante medicamentoase incorporate in grasimi. Stratul cornos prin descuamare continua
indeparteaza si germenii.
La actiunea agentilor chimici se mai opune si sebumul de pe suprafata pielii plus secretia sudorala
impreuna cu care formeaza asa numitul film hidrolipidic care functioneaza ca o emulsie
protectoare.Invelisul acid al pielii indeplineste o varietate de functii protectoare. Pielea neutralizeaza
unele substante iritante cu care vine in contact. (Exemplu: substante acide sau bazice, daca insa contactul
cu acestea nu este prea indelungat)
2) Rol fotoprotector Pielea apara organismul impotriva radiatiilor din mediul extern prin sistemul de
absorbtie al melanocitelor din stratul bazal al epidermului care sintetizeaza pigmentul pielii numit melanina
(proces numit MELANOGENEZA).Aceeasi proprietate este datorata si keratinei care confera stratului
cornos proprietati de difuzie si reflexie fata de radiatiile solare proiectate la suprafata pielii.Melanina, prin
sistemul de absorbtie al melanocitelor, absoarbe radiatiile solare care au reusit sa strabata stratul cornos.
De aceea, melanina creste dupa expunerea la soare (pielea se pigmenteaza, se bronzeaza.).
Sub influenta razelor ultraviolete se formeaza in piele vitamina D, care influenteaza metabolismul sarurilor
de Ca 2+
jucand un rol important in osteogeneza.
3) Rol termoreglator (1-fig)Pielea ajuta la controlul temperaturii interne. Cand este frig, vasele de sange se
contracta, pentru a diminua pierderile de caldura in mediu. Cand este cald, aceste vase se dilata, eliberand
energie. In plus glande dn piele elimina transpiratie, care absoarbe caldura si se evapora racind suprafata
corpului.
-termoreglare prin vasoconstrictie cand temperatura mediului scade si vasodilatatie cand temperatura
mediului creste. 4)Rol de organ de simt Pielea este si o suprafata senzoriala. Nervurile senzoriale din piele
8
functioneaza ca senzori de presiune care transmit informatii la creier.
Este un vast organ de simt datorita numerosilor receptori pentru sensibilitate tactila, termica si dureroasa.
Alti senzori din piele detecteaza durerea, caldura si frigul . Pielea este suprafata de contact a corpului cu
lumea inconjuratoare.
5) Rol excretor -
participa intr-o mica
masura la respiratie
( prin piele este
eliminate o cantitate
de CO2). Prin
sudoarea secretata,
pielea ajuta la
eliminare
a surplusului de apa,
saruri minerale,
NaCl, uree,
creatinin
a, amoniac,, acid
uric, acid lactic, etc.
6) Rol
secretor
-secreta sudoarea cu
rol depurativ
-secreta sebumul cu
rol lubrefiant
7) Rol imunologic
- datorita prezentei
la nivelul dermului
si epidermului a
unor celule cu rol in
răspunsul imunitar.
9
CAPITOLUL III
TIPURI DE TEN – CLASIFICARE, CARACTERISTICI
Tipurile de ten, ca de altfel orice caracteristica a organismului uman, sunt definite de doi factori
cauzali:
factori ereditari- intelegem suma tuturor proprietatilor mostenite pe cale
genetica de la ancestori;
factori externi- sunt mult mai numerosi si se definesc ca fiind totalitatea
elementelor care actioneaza asupra calitatii pielii si a tenului si care nu sunt de
natura genetica. Ei pot fii: modificari hormonale, alimentatie, caracteristici de
mediu, climat, stres.
Intre organism si piele exista o legatura foarte stransa, orice disfunctie organica este reflectata pe fata.
CLASIFICARE
Din punct de vedere al caracteristicilor principale,se pot distinge urmatoarele tipuri de ten:
TEN NORMAL
TEN USCAT
TEN GRAS
TEN MIXT
10
TENUL NORMAL TENUL USCAT
pori mici, aproape invizibili piele subtire, fina, fragila, usor iritabila
textura mata, fina,catifelata uneori pielea este brazdata cu riduri fine care se
pielea nu este friabila descuameaza usor
pielea nu prezinta elesticitate si rezistenta
hidratata fara exces, grasa fara sa fie lucioasa lipseste stratul protector de sebum
are elasticitate este deshidratata, celulele moarte de desprind de
are culoare frumoasa
filmul hidrolipidic de supratafa are PH-ul = 5,5
11
- foarte rar, nu dureaza dicolo de tinerete pe fata
Factorii care influenteaza schimbarea tenului - glande sebacee putine si lenese
normal: imbatranirea, clima, poluarea, ingrijirea Cauzele sunt: expunerea prelungita la soare si vant,
necorespunzatoare, alimentatia incorecta, lipsa de baile de abur repetate si saunele pot determina
apa, lipsa vitaminelor. deshidratarea pielii, stresul si diferitele boli
modifica in mod negativ procesele metabolice ale
TENUL GRAS dermului si epidermului,
TENUL MIXT neprotejarea pielii,
- activitatea pronuntata folosirea gresita a unor produse cosmetic de
a glandelor sebacee exemplu: sapunuri alcaline, sau produse de curatat
- orificiile foliculilor prea aspre, supunerea organismului la regimuri
pilosebacee sunt prea intense si repetate de slabire.
dilatate Pielea mixta se intalneste
- are aspect de coaja de la persoanele la care
portocala, lipsit de fruntea, nasul, barbia
suplete (zona T) au un aspect
- pielea este gălbuie, stralucitor, gras in timp
lucioasă cu pori ce obrajii au o piele
mari fragila si fina. Este cel
- pielea mai
prezintă comedoane- puncte negre si frecvent tip de piele intalnit la femei.
coșuri Acesta este un ten care are o nevoie de o
- neingrijita in timp, pielea devine cenusie ingrijire mai speciala avand in vedere ca trebuie
- imposibilitatea de a elimina toxinele din tinut cont de elementele care il definesc. Trebuie
cauza porilor plini de sebum aplicate atat produse pentru tenul gras in zona T, cat
- stratul de celule moarte se amesteca cu si produse specifice pentru tenul uscat al pometilor.
sebumul si face ca pielea sa fie mai groasa
- pielea grasa va avea ridurile mai accentuate
odata cu inaintarea in varsta dar in acelasi timp
va imbatrani mai greu
- alimentatia si varsta nu au influenta asupra
tenului gras
- stratul de sebum protejeaza pielea
impotriva deshidratarii
12
CAPITOLUL IV
CALUS. CLAVUS
Calusurile și bătăturile (clavus) reprezintă acele zone ale pielii alcătuite din conglomerate de
tegument întărit, îngroșat și mort. Acestea se formează în vederea protejării pielii și a altor structuri aflate
sub piele de fricțiune, diferite presiuni sau traumatisme. Aspectul lor este unul destul de neregulat,
rugos.
Localizarea calusurilor este, de regulă, pe picioare sau pe mâini, ele putând apărea, de asemenea, în
orice loc al pielii în care este exercitată o anumită presiune, cum sunt, de pildă, genunchii sau
coatele. Pe mâini, calusurile apar, de obicei, în zona de la baza degetelor. Acestea sunt nedureroase și, în
mod curios, ele pot fi niște structuri chiar utile în cazul anumitor persoane. De pildă, în cazul
dulgherilor, calusurile situate pe mâini pot proteja împotriva abraziunilor sau tăieturilor la care aceștia pot
fi supuși, în cadrul muncii lor. Jucătorii de tenis pot dezvolta astfel de formațiuni în palme, formațiuni
care le vor proteja mâinile de presiunea exercitată de mânerul rachetei sau de frecarea cu acesta.
Bătăturile (clavus) apar în zona de fricțiune a degetelor unele cu altele.
Cauze - Aceste formațiuni de tegument se
dezvoltă în urma presiunii și a procesului de
frecare repetată pe o anumită zona a pielii, pe
parcursul unui interval mai îndelungat de timp.
Exercitarea presiunii conduce la moartea celulelor
pielii și, ulterior, la apariția unei suprafețe
protectoare, cu o textură tare. Bătăturile moi au
aceeași manieră de formare, însă, în cazul
acestora, transpirația va înmuia centrul tare al lor,
fenomen întâlnit, de cele mai multe ori, în zonele
dintre degetele picioarelor. Este important de
reținut faptul că bătăturile și calusurile nu sunt
contagioase, nici nu au drept cauză vreun virus.
Pe picioare, apariția calusurilor și a bătăturilor este cauzată de presiunea pe care o exercită
încălțămintea. Unii pantofi care sunt prea strâmți pot exercita o presiune prea intensă asupra părților din
lateralul piciorului, iar pantofii cu toc prea înalt vor exercita o presiune prea mare pe partea din față a
picioarelor.
Simptome - Acestea includ dificultate la încălțare, dureri în timpul mersului sau în cazul purtării
diferitelor modele de încălțăminte.
13
O bătătură sau un calus pot fi identificate în funcție de aspectul acestora astfel: calusul este dur și
întărit, având o culoare gri sau gălbuie, cu un aspect neregulat și fiind insensibil la atingere, iar batatura este
și ea fermă și tare, prezentând un inel moale și galben cu centrul de culoare gri.
TRATAMENT:
Reducerea mărimii bătăturii sau calusului prin înmuierea acestora în apă călduță, ulterior folosindu-
se piatra ponce pentru eliminarea delicată a pielii moarte (in nici un caz, bătătura sau calusul nu vor fi tăiate)
Purtarea de încălțăminte care să fie potrivită și destul de încăpătoare, având, totodata, botul mai lat
(astfel, se va putea impiedica aglomerarea degetelor de la picioare, iar presiunea exercitată pe bătături va fi
una mai scăzută)
Tratamentul chirurgical. La astfel de operații se va apela doar în cazul în care alte tratamente au dat
greș și nu au rezolvat problema.
14
CAPITOLUL V
Pielea reprezintă cel mai mare și mai complex organ al organismului, acționând ca o barieră de
protecție și separând organele interne de mediul exterior. Fiind un organ extrem de expus factorilor de mediu
nocivi dar și influenței stării de sănătate și îngrijire a organismului, sănătatea pielii poate fi deseori afectată ,
astfel:
FACTORI FIZICI:
Temperaturile scăzute → degerături, ridicate → arsuri, îndeosebi asociate cu umiditatea,
uscăciunea și cu vântul;
Radiațiile : lumina solară, razele rontgen, radiul → arsuri, cancere de piele;
2. FACTORI MECANICI:
Obiecte ascuțite, dure, contondente → înțepături, zgârieturi, echimoze (vînătăi);
3. FACTORI CHIMICI:
Medicamente și substanțele organice de origine animală, vegetală, cu care pielea intră în
contact → dermatite de contact, iritații, alergii
Substanțe acide → arsuri
4. FACTORI BIOLOGICI:
Microorganisme patogene: bacterii (piodermite – stafilococii si streptococii cutanate), virusuri
(viroze cutanate sau dermatoviroze), ciuperci microscopice ( micoze cutanate), paraziți
(păduchi, căpușe, sarcoptul râiei).
Factori biologici – cauze ale bolilor de piele VIRUSURILE
Proprietăți generale
Virusul este un agent patogen inframicrobian, invizibil la microscopul optic, care se reproduce
numai în
interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase
numite
viroze.
Virusurile reprezintă cea mai simplă formă de viață, acelulară,
ocupând o poziție limitrofă între viu și neviu. Sunt considerate
ființe vii întrucât dispun de material genetic și se autoreproduc. Spre
deosebire de celelalte forme de viață, nu consuma hrană și nu
15
produc energie.
Dimensiune :Virusurile cu importanță chimică au dimensiuni
Structură
Ca structură, virusul este o particulă submicroscopică, alcătuită din:
-parte centrală numită genom viral, format din material genetic, care poate fi ADN sau ARN
- teacă sau înveliș protector de natură proteică, numită capsidă. Capsida și genomul viral alcătuiesc
nucleocapsida. La virusurile mai complexe mai apare un înveliș exterior de natură proteică numit pericapsidă,
peplos sau anvelopă virală.
16
3. după organismul parazitat: virusuri vegetale, animale, umane
Multiplicarea virusurilor
Boli virale: majoritatea virusurilor sunt patogene. La om şi animale produc: gripă, herpes, bronşită,
cancer, encefalită, febră galbenă, hepatită virală, oreion, pojar, rubeolă, variolă, etc.
17
BACTERIILE
19
CAPITOLUL VI
Pielea reprezinta cel mai mare si mai complex organ al organismului, actionand ca o bariera de
protectie si separand organele interne de mediul exterior. Fiind un organ extrem de expus factorilor de
mediu nocivi dar si influentei starii de sanatate si ingrijire a organismului, sanatatea pielii poate fi deseori
afectata , astfel:
5. FACTORI FIZICI:
• Temperaturile scazute-degeraturi, ridicate – arsuri, indeosebi asociate cu umiditatea, uscaciunea
si cu vantul.
• Radiatiile : lumina solara, razele rontgen, radiul – arsuri, cancere de piele
6. FACTORI CHIMICI:
Medicamente si substantele organice de origine animala, vegetala, cu care pielea intra in contact.
7. FACTORI BIOLOGICI:
Microorganisme patogene: bacterii (piodermite – stafilococii si strptococii cutanate), virusuri
(viroze cutanate sau dermatoviroze), ciuperci microscopice ( micoze cutanate), paraziti (paduchi,
capuse, sarcoptul raiei).
Diferite cauze nocive, reprezentate prin agenţii fizici, mecanici,chimici, microbieni si necunoscuţi, determina
pe piele o serie de leziuni anatomice. Aceste leziuni anatomice constituie propriu-zis fenomene de apărare
fata de agenţii nocivi externi si interni. Ele rezulta din procesele de apărare ale pielii, organ vital, înzestrat cu
o mare capacitate de reacţie. Modificările morfologice ce apar la nivelul pielii în urma acţiunii factorilor
nocivi constituie aşa numitele leziuni elementare cutanate sau ,,alfabetul dermatologic”
LEZIUNI DERMATOLOGICE ELEMENTARE
CLASIFICARE
A. LEZIUNI PRIN MODIFICĂRI DE COLORAŢIE: a. pata pigmentară b. pata vasculară
B. LEZIUNI CU CONŢINUT SOLID: a. placa urticantă b. papula c. tuberculul d. goma e.
lichenificarea f. vegetaţia g. goma
C. LEZIUNI CU CONŢINUT LICHID: a. vezicula b. flictena c. pustula
D. LEZIUNI PRIN SOLUŢII DE CONTINUITATE: a. excoriaţia b. ulceraţia c. fisura (ragada)
E. DEŞEURI CUTANATE: a. scuama b. crusta c. escara sau sfacelul
F. SECHELE CUTANATE: a. cicatricea b. atrofia
20
CAPITOLUL VII
TIPURI DE SCALP:
A. NORMAL – este roz deschis, piele elastica, putin stralucitoare, fara depuneri.
B. USCAT - are o secretie mica de sebum, este alba, nestralucitoare, mata,
incordata, cu mici riduri, poate prezenta scuame mici uscate (matreata)
C. GRAS - are un exces de sebum, straluceste intens, este acoperita de un strat
unsuros. Poate prezenta scuame albicioase, uleioase ( matreata)
D. CU PELICULE – de pe suprafata pielii se desprind scuame mici sau mai mari,
albe, care se imprastie printre firele de par si cad pe umeri pe haine. Este semn al existentei unei
micoze la nivelul pielii capului.
ETAPE DE LUCRU:
1. Etape pregătitoare:
Întâmpinarea clientului - întâmpinaţi-l cu zâmbetul pe buze şi poftiţi-l în salon. Trataţi-l
politicos fără a-i lăsa impresia că i-aţi observat hainele modeste, profesia sau unele defecte
fizice. Rugaţi-l să ia loc şi reglaţi scaunul la înălţimea potrivită.
Pregătirea materialelor necesare – alegeţi-vă pentru diagnosticarea clientului, următoarele
ustensile şi materiale: pelerină de protecţie, prosop, guler pentru gât, pieptene de frizerie,
aparate de masură sau diagnostic, creion, fişa clientului.
Dezinfectaţi instrumentele de lucru prin metode adecvate.
Protejaţi îmbrăcămintea clientului.
Precizaţi-i clientului succesiunea etapelor de lucru. Adresaţi-i întrebări edificatoare.
2. Evaluarea stării şi funcţiunilor pielii capului
Pieptănaţi din nou părul şi împărţiţi-l în patru câmpuri, apoi pe cărări de 2-3 cm., pentru a putea
examina tactil şi vizual pielea capului, după următoarele aspecte:
Cantitatea şi tipul secreţiilor capului: piele uscată, normală, grasă, seboreică.
Existenţa naturală sau maladivă a mătreţii.
Modificări ale pielii capului şi aprecierea acestora în vederea tratamentului ulterior:
- - denivelări, aluniţe, pete, zone lipsite de păr – nu vor fi luate în consideraţie pentru tratamentele
ulterioare;
- pielea grăsoasă a capului, mătreaţă, iritaţiile mici - necesită aplicarea de preparate speciale şi a unor
metode de tratament;
21
- păduchii, micozele şi alte îmbolnăviri contagioase, inflamaţiile puternice - exclud tratamentele ulterioare;
Denumire Date
Nr. mediu de fire de par 100,000 - 150,000
Densitatea parului 200/cm2
Diametrul firului de par 0.1 mm
Crestere lunara 1 cm
Productia zilnica totala de
20 - 30 m
par
Nr. de fire pierdute zilnic 50 - 100
Ciclul de viata al firului de
2 – 5 ANI
par
22
COLEGIUL TEHNIC DE COMUNIC
Alcatuirea externa
• a) tulpina(tija) - portiunea libera - partea vizibila
,formata din celule moarte cheratinizate. Este
implantata intr-o depresiune a pielii (folicul).
• b) rădăcina - portiunea implantata in
tegument a carei extremitate de forma ovala
poarta numele de BULBUL PARULUI.Polul
inferior al bulbului prezinta o depresiune
in forma de cupa in care patrunde o
prelungire conjunctivo- vasculara a dermului
numita PAPILA PARULUI. Radacina parului
este cuprinsa intr- un sac numit folicul
pilos, la care se anexeaza o glanda sebacee
si muşchiul erector al parului.
Structura interna
In secţiune transversală prin firul de păr se observă următoarele straturi:
1. Cuticula - stratul exterior
2. Cortexul - stratul mijlociu
3. Măduva - stratul
interior 1.Cuticula
• este alcătuită dintr-un singur strat de celule ce conţin keratină
dură, ce se aşază unele peste altele, ca ţiglele unui acoperiş .
La un par normal, sanatos, aceste invelisuri ale cuticulei sunt
alaturate astfel incat parul este uniform, matasos, stralucitor
si usor de pieptanat.
• conţine cantitatea cea mai mare de keratină şi întăreşte şi protejează firul de par
23
2.Cortexul
- reprezinta partea cea mai mare a
firului de par (70 %-90 %).
- din mai multe straturi de celule
aplatizate, ce conţin keratină dură.
- Pigmentii naturali se gasesc in
cortex (maro-negru si rosu), dand
parului culoarea sa naturala.
3.Maduva contine granule de grasimi si
bule de aer. Parul subtire nu are maduva.
24
CAPITOLUL VIII
TIPURI DE PAR
a. Părul normal - este sănătos şi elastic, se modelează şi se piaptănă uşor în stare umedă. Prezintă
elasticitate, luciu şi fineţe, deoarece stratul solzos de la suprafaţa firului de păr este compact şi neted.
Pentru acest tip de păr în principiu toate coafurile sunt potrivite, deoarece acesta nu creşte nici prea
des, nici prea rar, se pretează uşor la ondularea chimică. Acest tip de păr nu necesită nici un fel de
îngrijire specială.
b. Părul gras - se datorează unei secreţii în exces de sebum care la rândul ei are 2 cauze:
a. Glandele sebacee care secretă sebumul.
b. Firele de păr sunt prea puţine pentru a îngloba sebumul, în cazul unui păr rar şi subţire.La acestea, se
adaugă a 3-a cauză: transpiraţia care facilitează lipirea părului.
Părul gras are un aspect lucios, umed, atârnă în şuviţe, se lipeşte de cap, miroase urât, pieptănătura îşi pierde
repede volumul şi forma pufoasă. Cauza constă în surplusul de grăsime care fiind fluidă se răspândeşte uşor
dea lungul firului de păr. Pentru îngrijirea acestui tip de păr există preparate speciale cu efect absorbant care
încetinesc, într-o oarecare măsură, prelingerea grăsimii pe păr.
c. Părul uscat - acest tip de păr este de obicei de culoare închisă sau roşcată, firele de păr conţin fibre
puternice de keratină care se opun oricărui efort de modelare, cu tendinţă de revenire la sensul de
creştere.Părul se ciufuleşte uşor, este lipsit de luciu şi uscat deoarece glandele sebacee produc grăsime
insuficientă.
2. În funcţie de grosime :
a. Părul gros – prezintă firul viguros, cu aspect sănătos, strălucitor, însă aranjarea lui este dificilă,
manifestând rezistenţă la coafare. Grosimea firului de păr depinde de factorii genetici şi este dată de numărul
mare de fibre elastice conţinute în structura sa.
b. Părul subţire - grosimea părului subţire este adesea de 2 ori mai mică decât a firului gros.Ca aspect este
lipsit de rezistenţă, vitalitate, volum şi este rar, ceea ce este determinat nu numai de cantitatea redusă ci şi de
grosimea redusă a firului de păr.La un astfel de păr fibrele elastice din interior sunt în număr redus, el
prezintă un aspect moale şi ofilit.Acest tip de păr este candidatul ,,ideal” la deterioare. Aranjatul acestui tip
de păr este coafarea uşoară, însă îşi pierde forma cu aceeaşi uşurinţă.
2. În funcţie de gradul de ondulare :
25
1. Păr creţ
2. Păr drept
26
CAPITOLUL IX
28
CAPITOLUL X
STRUCTURA
UNGHIILOR
• Unghia este o lama cornoasa care se formeaza din celulele epidermei. Este
formata din cheratina, apa si grasimi, calciu si fier.
• ROL - Unghia protejeaza varful degetului si faciliteaza apucarea obiectelor de
dimensiuni reduse. Insa ea este folosita si la aparare, poate sa zgarie, sa fisureze si
sa ciupeasca. Rolul de baza al unghiei se afla in functionalitatea sa, dar aspectul
sau poarta o semnificatie majora in imaginea omului.
29
STRUCTURA UNGHIEI
30
STRUCTURA UNGHIEI
31
5. Extremitatea libera: este portiunea de lama cornoasa care paraseste patul
unghial si poate avea lungimi variabile
33
Biliografie
Adrese web:
www.mediculparului.ro
www.wella.ro
www.loreal.com
www.lne.ro
www.divahair.ro
www.hairshop.ro
34