Sunteți pe pagina 1din 3

Impresionismul începutul artei moderne.

Impresionismul (1870-1890) este considerata cea mai atractiva perioada din istoria artei moderne din
punct de vedere artistic si e cel mai apreciat curent de catre publicul larg. Seriile de expozitii,
literatura abundenta pe acest subiect si vanzarile record sunt dovezi ale succesului inregistrat de
catre artistii impresionisti de-a lungul timpului. Caracterizat in principal prin incercarea de a
reproduce obiectiv si cu acuratete realitatea vizuala, in functie de efectele efemere ale luminii si
culorilor, impresionismul este un curent aparut si dezvoltat mai ales in Franta, la sfarsitul secolului
19 si inceputul secolului 20.

Într-o atmosfera generală a schimbării, întrucat Napoleon al 3lea reconstruia Parisul în urma
războiului Franco-Prusac, Academia de Arte Frumoase domina scena artistică a Frantei de la mijlocul
secolului al 19lea. Academia reprezenta și susținea standardele tradiționale ale picturii franceze, atât
în ceea ce privește stilul cât și conținutul. Erau apreciate subiectele istorice, temele religioase și
portretele, iar Academia prefera imaginile finisate cu atenție și care oglindeau realitatea. Culoarea
era sumbră, mișcarile de pensulă pierdute, ascunzând personalitatea, emoțiile și tehnica de lucru ale
pictorului.

Urmează lucrare:

Urmează lucrare:

Un grup de artiști realisti format din Claude Monet, Pierre-Auguste Renoir, Alfred Sisley si Frederic
Bazille au devenit prieteni și au început să picteze împreună. Li s-au alăturat curând Camille Pissarro,
Paul Cezanne și Armand Guillaumin.
În anul 1863, juriul Salonului de la Paris a respins lucrarea Mic dejun pe iarbă a lui Edouard Manet,
deoarece aceasta surprindea o femeie nud și 2 bărbați îmbracați în timpul unui picnic. În timp ce
Salonul accepta nuduri ca parte a unor lucrări istorice sau alegorice, juriul l-a condamnat pe Manet
pentru plasarea unui nud realist într-o scena contemporană. Respingerea drastică a lucrării lui
Manet, precum și numărul crescut al lucrărilor respinse în acel an, au condus la creșterea tensiunii
dintre tinerii artiști francezi.
Urmează lucrare:

Văzând lucrările respinse în 1863, Napoleon al 3lea a decis să lase publicul larg să jurizeze lucrările
în cauză, și astfel a fost organizat Salonul Refuzaților. În timp ce mulți privitori au fost prezenți doar
pentru amuzamentul propriu, Salonul Refuzaților a atras atenția asupra existenței unei noi tendințe
în artă, ajungând să aibă mai mulți vizitatori decat Salonul de la Paris.
Petițiile artiștilor de a fi organizate noi expoziții în cadrul Salonului Refuzaților, din 1867 și 1872,
au fost respinse. Ca urmare, în a doua jumătate a anului 1873, Monet, Renoir, Pissaro și Sisley au
organizat Societatea Cooperativă Anonima a Artiștilor Pictori, Sculptori și Gravori cu scopul de a-și
expune lucrările în mod independent. Era de așteptat că membrii Asociației, care curând ajunseseră sa
îi includă și pe Cezanne, Berthe Morisot și Edgar Degas, să renunțe la participarea la Salon.
Organizatorii au invitat și alți artiști ai timpului și curentului să li se alăture în cadrul expoziției
inaugurale, inclusiv pe bătrânul Eugene Boudin . Un alt pictor care a avut o mare influență asupra lui
Monet și a prieteneilor lui, Johan Jongkind, a refuzat să participe, asemenea lui Manet. În total, 30 de
artiști au participat la prima lor expoziție, care a avut loc în 1874, în studioul fotografului Nadar.
Răspunsul criticilor a fost contradictoriu, Monet si Cezanne fiind cei mai aspru criticați. Criticul și
umoristul Louis Leroy, în articolul său satiric scris în Le Charivari în urma expoziției, a declarat că
lucrarea Impression, solei levant a lui Monet nu era decat o schița, care cu greu ar putea fi considerată
o lucrare terminată.

Tehnica impresionistă:
Stilul impresionist este reprezentat de mișări scurte ale pensulei, subțri, subțiri, abiă vizibile, prin
surprinderea calităților schimbătoare ale luminii , includerea mișcării ca și element crucial al
experienței și percepției umane și unghiuri de reprezentare neobișnuite.
Fiind priviti ca și radicaliști ai timpului lor, impresioniștii timpurii au încălcat multe din regulile
picturii academice. Au început prin a acorda o importanță crescută culorii în locul formei. Mai mult,
impresioniștii au descoperit că efectele efemere ale luminii pot fi surprinse mult mai bine pictând în
aer liber. Pictând scene realiste ale vieții moderne, ei redau efecte vizuale de ansamblu în locul
detaliilor, ilustrate anterior în compoziții precum natura moartă, portrete sau peisaje pictate în studio.
Folosind mișcări “neterminate” ale pensulei, culori diluate dar și culori pure, nediluate, ei reușeau să
recreeze senzația din ochiul privitorului mai degrabă decât recrearea subiectului în sine. Fiind priviti
ca si radicalisti ai timpului lor, impresionistii timpurii au incalcat multe din regulile picturii
academice. Au inceput prin a acorda o importanta crescuta culorii in locul formei. Mai mult,
impresionistii au descoperit ca efectele efemere ale luminii pot fi surprinse mult mai bine pictand in
aer liber (en plein air). Pictand scene realiste ale vietii moderne, ei redau efecte vizuale de ansamblu
in locul detaliilor, ilustrate anterior in compozitii precum natura moarta, portrete sau peisaje pictate in
studio. Folosind miscari “neterminate” ale pensulei, culori diluate dar si culori pure, nediluate, ei
reuseau sa recreeze senzatia din ochiul privitorului mai degraba decat recrearea subiectului in sine.
Miscari scurte si groase ale pensulei sunt folosite pentru a captura esenta subiectului mai degraba
decat detaliile. Vopseaua este adesea aplicata prin tehnica impasto (culoarea nediluata este aplicata
intr-un strat gros, fiind adesea amestecata cu alte culori direct pe panza, pentru a obtine nuantele
dorite).
Culorile sunt aplicate una langa alta pe panza cu minimum de amestec posibil. Amestecul culorilor
are loc prin efectul optic din ochiul privitorilor.
Nuantele de gri si culorile inchise sunt obtinute prin amestecul culorilor complementare. In cadrul
Impresionismului pur, folosirea vopeselei negre era evitata.
Straturi successive de vopsea diluata sunt aplicate fara a astepta uscarea lor, producand un efect de
difuzare a culorilor.
Artistii practicau pictura in timpul serii pentru a captura efectele luminii la apus.
Pictura impresionista nu exploateaza transparenta straturilor subtiri de vopsea, pe care artistii
predecesori le construiau cu migala pentru producerea efectelor. Suprafata unei lucrari impresioniste
este de obicei opaca.
Este evidentiata lumina naturala. Atentie sporita este acordata reflectiei culorilor de la obiect la
obiect.
In picturile realizate in aer liber (en plein air), umbrele sunt ilustrate continand reflectii ale cerului
pe suprafete, dand un aer de prospetime si deschidere ce nu caracteriza picturile anterioare.
Pictorii au folosit aceste tehnici de-a lungul intregii istorii, insa impresionistii au fost cei dintai
care le-au folosit imrepuna si cu indrazneala. Predecesori care au facut uz de tehnici impresioniste ii
include pe: Frans Hals, Diego Velázquez, Peter Paul Rubens, John Constable si Turner.
Pictori francezi care au pregatit calea impresionistilor ii includ pe romanticul Eugène Delacroix,
liderul miscarii realiste, Gustave Courbet, si pictorii scolii Barbizon, precum Théodore Rousseau.
Impresionistii au avut multe de invatat din lucrarile lui Jean-Baptiste-Camille Corot si ale lui
Eugène Boudin, care au pictat natura intr-un stil apropiat Impresionismului.
Artistii impresionisti au beneficiat de introducerea culorilor pre-amestecate si ambalate in tuburi,
ceea ce le permitea sa lucreze intr-un mod spontan, atat in studio cat si in aer liber. Anterior, pictorii
isi fabricau singuri vopselele, amestecand si pulverizand pigmenti uscati cu ulei de in si care erau
depozitate in vezici animale.
Conținut și compoziție
Anterior curentului Impresionist, pictorii, in special cei olenadezi ai secolului al 17lea, precum Jan
Steen, si-au concentrat atentia asupra unor subiecte obisnuite, insa abordarea lor in ceea ce
priveste compozitia era traditionala. Isi organizau compozitia in asa fel incat subiectul principal capta
si directiona toata atentia privitorului. Impresionistii au avut o abordare mai relaxata in ceea ce
priveste granitele dintre subiect si fundal, ceea ce a condus adesea la formarea unui efect fotografic,
o parte a unei realitati mai largi, surprinsa ca din intamplare. In acea perioada, fotografia prindea
popularitate si au fost introduse camerele foto portabile. Fotografia i-a insiprat pe impresionisti sa
captureze momentul, nu in lumina trecatoare a unui peisaj, ci in viata de zi cu zi a oamenilor.
Curentul impresionist poate fi vazut in parte ca o miscare reactionara a artistilor impotriva nasterii
fotografiei.

- Arțiști reprezentativi:
Gustave Caillebotte - (1848–1894)care, fiind mai tanar decat ceilalti, si-a reunit fortele cu ei la
mijlocul anilor 1880.
Paul Cézanne - (1839–1906)desi s-a desprins ulterior de grupul impresionistilor.
Claude Monet-(1840–1926)cel mai prolific impresionist si care intruchipeaza in modul cel mai clar
estetica curentului.
Édouard Manet-(1832–1883)care nu s-a caracterizat ca fiind un impresionist, dar este considerat ca
fiind unul.
Si multi altii.