Sunteți pe pagina 1din 21

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GH.

ASACHI” IAŞI
FACULTATEA DE TEXTILE-PIELĂRIE ȘI MANAGEMENT INDUSTRIAL
Departament de Inginerie şi Management
MASTER: Marketing industrial
An I, sem. II

PROIECT
DESIGN-UL PRODUSELOR INDUSTRIALE SI
DE LARG CONSUM

Conducător ştiinţific Masterand


Sef lucrari dr. ing. Daniela Liute Brudariu (Anuţa) V. Iuliana – Cătălina

2011-2012
INTRODUCERE

Lucrarea trateaza evolutia dinamica a elementelor de mobilier urban


destinat odihnei atat din punct de vedere stilistic, cat si din punct de vedere
functional, util, constructiv, ergonomic. Avand un important rol din punct de
vedere estetic si functional, acest tip de mobilier in evolutia sa trebuie sa
corespunda cerintelor actuale legate de confortul fizic si psihic al omului, dar si
din punct de vedere al “confortului” mediului inconjurator. Grija de a crea un
mobilier adecvat mediului inconjurator va fi un factor de decizie pentru proiectant
in strategia modului de abordare a regulilor de interferenta intre elementele de
mobilier si spatiile verzi.
Cap. I
MOBILIER URBAN

Mobilierul urban reprezinta un termen contemporan care include toate


obiectele instalate in spatiul public al unui oras si care raspunde tuturor
necesitatiilor utilizatorilor, schimband imaginea unui oras. In aceasta categorie
intra: mobilierul de repaos (banci, banchete, scaune, mese), obiecte care contribuie
la pastrarea curateniei orasului (cosuri de gunoi), echipamente de iluminat stradal,
comunicare si informare (afisaj informatii municipale sau culturale, placute cu
nume de strazi, tabele de orientare), jocuri de copii, obiecte utile circulatiei
vehiculelor (stalpi delimitatori, bariere, rasteluri biciclete, orologii, semafoare),
jardiniere, grilaje si protectii, arbori, copertine destinate utilizatorilor de transport
in comun.
Incepând cu secolul XIX mobilierul destinat spatiului public era proiectat sa
se armonizeze cu arhitectura urbana, inspirat din natura, folosindu-se metalul si
lemnul, fara ca termenul de mobilier urban sa fie folosit. Termenul de mobilier
urban incepe sa apara in 1970 , concomitent cu nasterea liniilor de mobilier urban
si a designului acestuia, perioadă cand apar şi primele reglementari comunale ale
mobilierului urban si ale concesiunii intretinerii acestuia.
Amenajarea unui spatiu public este un proces relativ complex care trebuie sa
satisfaca toti participantii la viata urbana. Deciziile autoritatilor nu sunt intotdeauna
compatibile cu necesitatile si cerintele utilizatorilor. Munca arhitectilor,
peisagistilor si designerilor tinde sa se dezvolte impreuna cu municipalitatea si
proiectele globale, avand in vedere functionalitatea obiectelor, materialele folosite,
dimensiunile, ergonomia si rezistenta acestora. Pentru a raspunde necesitatilor
utilizatorilor, amenajarea urbana tinde sa dezvolte socializarea, redand spatiului
public demnitatea si calitatea pierdute in timp, atribuind un rol esential spatiilor de
intalniri si repaos.
Cap. II
MOBILIER URBAN DEDICAT ODIHNEI - BANCILE
Identificate automat drept elemente tipice de microarhitectura urbana
destinate odihnei si relaxarii, bancile, banchetele si scaunele - amplasate in spatii
deschise unde colectivitatea desfasoara activitati in comun - isi au radacinile
formale in piesele de mobilier de interior. Urmand nevoile si gustul uman - de la
primitivul bolovan la clasicele si elegantele piese victoriene - mobilierul stradal s-a
insinuat din spatiul privat, intim, in spatiul public, supunandu-se unei conceptii
functionale bazate pe un comportament colectiv recurent si unui cod cromatic
derivat din reguli practice. Preluarea cu fidelitate sau reinterpretarea in cheie
contemporana a modelelor istorice evidentiaza estetica timpului, precum si
respectul cuvenit unor obiecte de mobilier care au devenit exemple clasice in
design prin stil si inventivitate. In Suedia secolului XXII inca se produc banci
traditionale din fier si lemn potrivit unui tipic de secol XVI.
Desi, aparent, designul de mobilier stradal dedicate odihnei evoca o tema
cam rigida ce nu permite joaca cu imaginatia (cadru fix cu patru picioare, blat
pentru sezut, spatar derivat din mai vechea tablie a mobilierului de interior,
elemente pentru sprijinul bratelor), creativitatea si ineditul isi fac loc pe plan
estetic. Talentul designerului se face simtit in linia finala ce poate transmite
simplitate, claritate, fluiditate, inclinatie pentru suprafete si obiecte "curate", lipsite
de ornament, sau, dimpotriva, stil incarcat, bogatie ornamentala, complexitate, linii
unduite si profuziunea detaliului.
Ideile si spiritul vremii imbraca forme geometrice (dreptunghi, cerc),
decorate minimal cu detalii de o mare simplitate, sau forme organice cu decupaje
decorative, intretaieri de curbe si contracurbe, precum si motive ornamentale
florale din fier forjat. Stilul minimalist si procedeele utilizate acum (structuri
modulare, cadre flexibile, parametri ajustabili, sistemul back-to-back, ancorare
anti-vadalism) nu fac decat sa reflecte dinamismul vietii contemporane si ritmul
trepidant specific unei practici sociale accelerate.
Prototipul clasic pentru o banca este alcatuit dintr-o serie de componente
printre care tablia suficient de lunga si comoda (prevazuta sau nu cu spatar), cu o
evolutie interesanta de la rudimentara scandura de Ev Mediu din lemn asezata pe
capriori la formele impozante din Renastere si Baroc in care spatarul si
rezematorile sunt decorate sculptural. Cu o structura ce copiaza, in majoritatea
cazurilor, modelul canapelelor, scaunelor si banchetelor ce mobilau interioarele
victoriene, piesele de mobilier urban clasice se inscriu in categoria produselor
britanice conservatoare cu aspect elegant, sobru si linie traditionala.
Structura generala pentru o banca este realizata dintr-un cadru de fier, lemn
sau otel inoxidabil cu patru sau doua picioare, dotate uneori cu o talpa ce asigura
stabilitate, bancheta fiind de dimensiuni mai mici, in general de forma rectangulara
si fara speteaza. Modalitatea de fixare este optionala: ancorare puternica in
paviment, adosare parietala prin fixare cu bolturi sau simplu sprijin pe sol.
Elementele clasice de sprijinire a bratelor s-au diversificat formal de la bratele
traditionale plate la cele moderne circulare (roll arms) generate de utilizarea unui
cadru tubular. Mai mult, piesele pentru odihna bratelor s-au transformat in
accesorii, asa cum sunt si placutele gravate sau sculptate cu diferite informatii
(denumiri, an de fabricatie, autor). Designerii acorda o mare atentie picioarelor de
sprijin rectangulare sau circulare, drepte sau curbate, cu profile strunjite fin
polizate sau muchii ascutite.
Bancile pot fi realizate partial sau in totalitate din materiale cu diverse
proprietati - rezistenta si durabilitate (fier, otel inoxidabil, lemn de esenta tare),
usurinta intretinerii (plastic), greutate mica sau biodegradabilitate. Gama cromatica
este adaptata la mediul inconjurator (nuante de mahon, negru, verde) precum si la
targetul caruia ii este adresat produsul (culori vesele pentru copii). Modelele
pretentioase de sorginte traditionala folosesc esente de lemn rezistent ca cedru,
stejar sau iroko (o specie asemenatoare ca duritate cu celebrul lemn de teak), iar o
parte din aceste produse urbane inca sunt lucrate manual si/sau modelate cu aparate
mecanice potrivit mestegului traditional, conservat si transmis prin intermediul
breslei.
Avand fie o utilitate pur pragmatica (odihna), fie un dublu rol decorativ-
functional (asa-numitele banci-sculpturi cu valente estetice si etice de tipul
obiectului de arta coborat in strada), microarhitectura de gen a devenit obiectul
unor concursuri de design organizate de edili care au redefinit importanta sociala a
designerului de produs urban. Astfel, el devine un factor social de impact ce
modeleaza vizual identitatea locala distincta (pentru o strada, piata, bulevard si, in
final, o urbe), fiind in acelasi timp exponentul unor gusturi si nevoi comunitare.
Administratia britanica este vestita pentru sondajele si forumurile publice online
prin intermediul carora comunitatea este consultata in privinta unui nou look al
orasului. Criterii ca durabilitate, confort, mentenanta, armonie cu mediul, siguranta
si aspect stau la baza brief-ului oferit designerilor intrati in competitie, reflectand
in mod clar optiunile locuitorilor. Procesul de creare a unei game (complete) de
mobilier urban - banci, scaune, cabine telefonice, corpuri de iluminat, cosuri de
gunoi, borne etc - este complex si presupune colaborarea intre administratia locala,
designeri si colectivitate, cu o finalitate estetico-functionala ce exprima spiritul
locului, dar si al timpului.
Cap. 3
SPATIUL PERSONAL SI MOBILIERUL URBAN
DEDICAT ODIHNEI
Potrivit antropologului Hall (1959), spatiul personal are forma unei sfere, iar
individual nutreste sentimente de proprietate pentru aceasta sfera mobila in care se
include. Cei mai multi dintre noi sunt mai familiarizati cu termenul de „spatiu
personal”. Spatiul personal este cuprins intre 46cm si 360cm, distanta la care ne
vom situa in raport cu alte persoane (parcuri, petreceri, evenimente mondene). Un
factor important in dimensionarea „spatiului personal” il reprezinta cultura
persoanei respective (apar diferentieri intre tari, medii: urban/rural, etc.).
Hall a indentificat 4 tipuri de distante ce caracterizeaza interactiunile
indivizilor: distanta intima (caracterizeaza interactiunile dintre indragostiti, soti,
parinti si copii, etc.); distanta personala reprezinta in general o lungime de brat si
constituie distanta obisnuita in interactiunile cotidiene dintre prieteni si cunostinte
care nu se angajeaza in contacte fizice; distanta sociala (utilizata atat in
interactiunile cu cei pe care-i cunostem superficial, cat si in interactiunile formale);
distanta publica (caracterizeaza interactiunile formale), presupunand o distanta
fizica de 3-8 metri.
Un studiu al lui Knowels (1973) a evidentiat faptul ca grupurile, ca si
indivizii, au spatii personale. Knowels a plasat grupuri de doua sau patru persoane
in centrul salii de asteptare a unui aeroport si a constatat ca rareori existau
„invadatori” care treceau prin grup; cei mai multi trecatori ocoleau grupul (fig.2,
fig.3). Cu cat grupul era mai mare, cu atat mai putin probabil ca spatiul sau sa fie
violat.
Corelând studiile lui Hall şi Knowels cu evoluţia istorică a mobilierului
urban destinat odihnei, se observa că pornind de la obiectele destinate odihnei
exterioare intimizate sau singularizate, s-a ajuns în prezent la propuneri de obiecte
destinate odihnei colective şi semicolective. Acest fapt se datorează necesităţii din
ce în ce mai stringente a fiinţei umane de contact şi de socializare.
Fig. 1 –Gaudi - Parcul Guell, Barcelona [5]

Element de mobilier de referinta, bancile din parcuri au inceput sa existe


odata cu aparitia primelor spatii verzi destinate relaxării şi odihnei. In culturile
marilor civilizatii ale Greciei antice, imperiilor Roman si Persan, bancile din
gradini erau construite din marmura sau alte pietre. Finalul secolului XVIII se
caracterizeaza prin construirea bancilor din parcuri din materiale mai usoare (lemn
asezat pe structura sau picioare metalice), instituind ideea de banca cu modelul de
sipci asezate pe structura metalica. Acest tip de banci, sunt relativ fragile, fiind
vulnerabile din cauza vremii si/sau a actelor de vandalism, lemnul fiind inlocuit
periodic.
Fig.2 – Elemente de mobilier modulare pentru socializare [5]
Fig.3 – Element de mobilier modular pentru socializare

Fig.4 – Element de mobilier incadrat in peisajul urban

Dupa cum am mai spus, realizarea bancilor din diferite alte materiale a
debutat spre sfârşitul secolului XIX, inlocuind astfel bancile clasice din lemn şi
piatră. Alături de bănci au fost create şi alte tipuri de obiecte posibil a fi folosite
pentru odihna colectivă precum: banchetele, gradenele, bordările spaţiilor verzi, etc
(fig.4). In prezent se considera ca dezvoltarea urbana este asociata si cu dezvoltarea
mobilierului urban si a componentelor lui. Mobilierul urban reprezinta un element
de confort al spatiilor publice, un element de stricta necesitate, indispensabil
tuturor localitatilor urbane sau rurale.
Fig.5 – Relationarea mobilierului cu peisajul urban

Rolul designerului este definitoriu in proiectarea si amplasarea mobilierului


urban prin infrumusetarea si optimizarea spatiului (fig.5). Designul mobilierului
raspunde dorintei de confort al cetatenilor si turistilor orasului, simplificand viata
urbana moderna (fig.6, fig.7).
Fig. 6 – Solutie pentru intretinerea mobilierului urban

Elementele complexe de baza ale designului de mobilier (aspectul si


functionalitatea) sunt importante in tendinta generala de a crea mobila in
conformitate cu elementele arhitecturale sau cu forme antropomorfe. Designul
variaza de la simplu la complex, in functie de scopul mobilierului, de perioada de
constructie, material, tehnologie, scop, plasament, pret, etc. Acelasi tip de mobilier
(fig.8 şi 9) poate fi realizat din materiale diferite (masa plastica, lemn, beton,
mozaic, otel, fonta, etc), in functie de elementele mentionate anterior.
Multifunctionalitatea produsului (fig.7, fig.8, fig.9, fig.10) ofera diferite posibilitati
de: relaxare, socializare, desfasurare de activitati, alături de capacitatea acestuia
(datorita conceptului modular) de a se adapta in functie de spatiu si zona de
amplasament la dorinta de socializare.
Fig. 7 - Mobilier modular destinat spatiilor urbane

Fig. 8 – Banca modulara


Aceste caracteristici determina aprecierea favorabila a conceptului privind
incadrarea acestuia in amplasamentul urban modern. Incadrandu-se in cerintele
ergonomice si estetice, conceptul prezentat (fig.8, fig.9) devine generator de
spectacol, reusind sa capteze atentia, sa determine socializarea si dialogul.
Fig. 9 – Tipuri de aranjare pentru odihnă colectivă

Pentru a raspunde cerintelor ecoproiectarii vizand grija fata de mediu,


conceptul prezentat in fig.10 prezinta o banca fara elemente de asamblare
suplimentare. Conceptul, multifunctional, realizat din material natural (lemn), se
incadreaza in trendul actual al grijei fata de mediu, natura, utilizator si fabricant
deopotriva.
Fig. 10 – Concept banca ecologica, traditionala, multifunctionala, fara elemente de
asamblare suplimentare
PRODUSUL “BANCA CU
DISPOZITIV ORTOPEDIC”
Arhitectura produsului “banca cu dispozitiv
orthopedic” si implicatiile ei asupra dezvoltarii produsului

In cazul “dispozitivului orthopedic” este vorba de o arhitectura modulara, in


care fiecare element fizic pune in aplicare un anumit element functional. Astfel
functia de "adaptare la manǎ si manevrare usoarǎ" va fi indeplinita prin intermediul
elementului fizic “maner”, iar functia de “ridicare a picioarelor si adaptare la
nivelul adecvat” va fi indeplinita de elementul fizic “suport picioare”.

Nevoia pe care o satisface produsul


Produsul ales - banca cu “dispozitiv orthopedic” are rolul de a oferi
persoanelor cu probleme ale coloanei, mai mult sau mai putin severe, pe langa
odihna si o pozitionare benefica si corecta a corpului in momentul in care se sta in
sezut.
Piata formatǎ pentru satisfacerea nevoii prezentatǎ anterior este foarte largǎ
si se imparte in segmente de piatǎ afectate de aceastǎ nevoie, indiferent de varstǎ,
sex, ocupatie sau venit.

Lista de cerinte pe care produsul final trebuie sǎ le indeplineascǎ este


urmǎtoarea:
- banca cu dispozitivul ortopedic trebuie sa indeplineasca cerintele de
ergonomie;
- dispozitivul ortopedic atasat bancii trebuie sa poata ridica picioarele
aducand nivelul genunchilor mai sus de nivelul bazinului persoanei ce se odihneste
pe banca;
- dispozitivul ortopedic trebuie sa fie indeajuns de rezistent incat sa nu
cedeze in timpul folosirii;
- dispozitivul ortopedic trebuie sa fie intr-o armonie cu banca;
- dispozitivul ortopedic nu trebuie sa prezinte colturi sau margini taioase, ci
trebuie sa prezinte siguranta in timpul folosirii;
- dispozitivul orthopedic trebuie sa fie confectionat dintr-un material
rezistent;
- dispozitivul ortopedic trebuie sa fie acoperit cu un material rezistent la
actiunea agentilor externi;
- manerul dispozitivului ortopedic poate fi din cauciuc;
- dispozitivul ortopedic trebuie sa poata multumi toate persoanele, indiferent
de inaltimea acestora;
- dispozitivul ortopedic trebuie sa fie in conformitate cu standardele ISO;
- forma dispozitivului ortopedic trebuie sa exprime modul de folosire al
acestuia, astfel incat utilizarea produsului sa nu necesite o pregatire speciala.

Verificarea necesitatii din punct de vedere:


1.etic:
- nu este distructiv;
- nu polueaza mediul;
2. economic:
- cerere mare pe piata intrucat suferintele spatelui a ajuns una din bolile
secolului;
- pret de cost scazut;
- exploatare economica;
3.financiar:
- sa existe posibilitatea de finantare pentru dezvoltarea produsului.
Performanta
a) Sa se potriveasca oricui;
b) Sa reziste unei forte de tractiune;
c) Trebuie sa fie usor de folosit.

Mediul de lucru
a) Dispozitivul ortopedic trebuie sa reziste la o variatie de temperatura;
b) Dispozitivul ortopedic trebuie sa reziste la o variatie a presiunii;
c) Dispozitivul orthopedic trebuie sa reziste la actiunea agentilor corozivi cu
care intra in contact;

Semnificatia formei produsului


Fiind un produs cu actionare manuala factorul uman are un rol important.
Astfel, forma si dimensiunile manerului cat si al suportului pentru picioare vor fi
adaptate omului.
El facand parte din gama mobilier urban de odihna, va trebui sǎ aibǎ o formǎ
si o culoare in ton cu mediul in care este amplasat, sǎ exprime elegantǎ, iar
suprafetele sǎ fie finisate astfel incat sǎ atragǎ privirile trecatorilor si sǎ-i determine
sǎ utilizeze acest produs.
In concluzie, forma si culorile bancii cu dispozitiv ortopedic vor fi acordate
la valorile traditionale ale segmentului de piatǎ considerat.
CONCLUZII
Conceptele prezentate, bazate pe o documentare privind spatiul personal si
istoria mobilierului urban, sunt exemple de banci care raspund cerintelor privind
gradul de confort, aspectul estetic urban, ecoproiectare, incadrarea produselor in
conceptul ecodesignului. Multifunctionale, modulare, realizabile din diferite
materiale, fara elemente de asamblare, usor de intretinut si adaptabile diferitelor
spatii. Mobilierul urban reprezinta o provocare pentru cetatean, edil, proiectant,
arhitect, cat si peisagist. Acesta trebuie sa se incadreze in rigorile unui plan
urbanistic, in regulile ecodesignului si cele ergonomice in respectul pentru mediu
si societate.

BIBLIOGRAFIE

1. Daniela Liute, 2012 –Curs Design industrial si al bunurilor de consum,


Universitatea Tehnica “Gh. Asachi” Iasi, Facultatea de Textile – Pielarie si
Management Industrial

2. David Raizman, 2003 – History of modern design, Laurannce King Publishing

3. Wan Pak Hong, 2007 – Street Furniture Design. Principles and


implementation http://www.lib.polyu.edu.hk

3. http://www.solutiiurbane.ro/

4. http://www.tc.ro/arhiva/228-18.07.2003/?cat=tehnologii

5. http://www.berra.ro/advanced_search.php?categ[]=40&subcateg[]=179