UNIVERSITATEA PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI, STIINTE SOCIALE SI

PSIHOLOGICE
DEPARTAMENTUL DE ASISTENTA SOCIALA
MASTER: MANAGEMENTUL SERVICIILOR SOCIALE SI DE SANATATE

REFERAT

STRESUL PROFESIONAL
SI IMPACTUL ASUPRA PERFORMANTEI IN MUNCA

CURS: MANAGEMENTUL STRESULUI IN SERVICIILE SOCIALE SI DE

SANATATE
PROFESOR UNIV. DR. CONSTANTINESCU MARIA

STUDENT: ENESCU George Gabriel

MSSS – ANUL I, SEM.II
 Sresul profesionalsi impactul asupra performantelor in munca

Stresul reprezintă o ameninţare pentru fiecare dintre noi şi poate avea

consecinţe grave asupra sănătăţii noastre fizice dar şi mentale putând afecta chiar şi
nivelul personalităţii umane. Stresul poate avea consecinţe asupra performantei in
munca. Stresul nu influenţează în mod negativ performanta.
Stresul este astăzi o sursă importantă de epuizare profesională şi o cauza deloc
neglijabilă a unor diverse boli. El este, totodată, şi o sursă e demotivarii. Ca atare,
o utilizare optimală a resurselor umane necesită şi luarea în considerare a
riscurilor multiple pe care le implică stresul. Stresul este difuz şi dificil de sesizat,
însă acumularea să ridică numeroase problem psihice şi sociale.
Stresul organizaţional a revenit că subiect de mare actualitate, atît la nivel
internaţional, cît şi în studiile realizate în organizaţiile din România, datorită
presiunilor economice şi măsurilor sociale ce au derivat din traversarea crizei
economice a ultimilor ani. Una dintre problemele întîmpinate în cercetarea
stresului o reprezintă marile discrepanţe care există între definirea stresului şi felul
în care stresul este operaţionalizat. De exemplu, conceptul de stres a fost definit
deseori atît că variabilă independenţa, cît şi că variabilă dependenţă, dar şi că
proces. Această confuzie terminologică se datorează aplicabilităţii conceptului de
stres în cercetările din ştiinţele medicale, comportamentale şi sociale în ultimii 50-
60 de ani. Fiecare disciplină a cercetat stresul dintr-o perspectiva unică, singulară,
adoptînd fie modelul stimulilor (stresul fiind o variabilă independenţa), fie modelul
răspunsului (stresul fiind o variabilă dependenţă). Această abordare a fost dată de
obiectivele specifice ale cercetărilor şi de acţiunile care au fost realizate în urmă
rezultatelor cercetării. Astfel, este evident că noţiunea de stres a suscitat o
permanentă dezbatere. Aproape toate cercetările încep prin a puncta dificultăţile
generate de confuzia existenţa în jurul încercărilor de a definii ceea ce este stresul
(Cooper, Dewe şi O’Driscoll, 2001).
Termenul de stres a primit în acest fel mai multe accepţiuni. În mod
exclusivist, unii cercetatori îl definesc numai în termeni de „stimulus” („stres
stimulus”), iar alţii limitează înţelesul termenului la răspunsurile sau reacţiile
persoanei („stres reaction”), ignorând situaţia care le produce. În unele cazuri sunt
relevate mai mult particularitaţile de ordin fiziologic ale stresului, acestea fiind
definit în termeni fiziologici („stress fiziologic”), iar alteori se insistă asupra
aspectelor psihologice ale fenomenului, vorbindu-se de un „stres psihologic”.
De origine engleză, cuvântul stres (stress) circumscrie o serie de substantive
înrudite ca înţeles, dar care au totuţi nuanţe uţor diferite: presiune, apasăre, efort,
solicitare, tensiune, încordare nervoasă.
Dicţionarul de psihologie, coordonat de Norbert Sillamy (Norbert Sillamy, 15
p. 301) defineşte stresul ca „stare în care se găseşte un organism ameninţat de
dezechilibru sub acţiunea unor agenţi sau condiţii care pun în pericol mecanismele
sale homeostatice”.
Pentru fiziologi stresul desemnează tulburarea structurii sau sistemului de
funcţionare a ţesutului, ca rezultat al acţiunii stimulilor nocivi (cum ar fi: căldura
excesivă, gerul, microorganismele etc.).
Enciclopedia de psihosociologie, coordonata de Septimiu Chelcea şi Petru
Iluţ, defineţte stresul în termeni de reacţie (Septimiu Chelcea şi Petru Iluţ, 3 p. 348)
„Stresul este o reacţie a individului la situaţiile sau evenimentele care îi strică sau
ameninţă să-i strice echilibrul fiziologic sau psihologic, o stare fiziologică sau
psihologică neplacută ca răspuns la un stresor (persoană, situaţie, eveniment din
mediul înconjurator)”.
Cercetătorii care definesc stresul în termeni de stimulus subliniază în mod
deosebit aspectul extern sau situaţional al acestuia şi caracterul neobişnuit al
circumstanţei (situaţiei) externe care, prin aspectul ei dificil/periculos, constituie un
obstacol în calea realizării scopului, a satisfacerii trebuinţelor de moment,
producând astfel reacţii afective puternice. Dintre situaţiile care, prin caracterul lor
ameninţator atât pentru integritatea persoanei cât şi pentru scopurile fixate sunt:
lupta armată, dezastrele naturale, iminenţa morţii datorită unei boli incurabile, alte
pericole precum ar fi cele legate de domeniul profesional, neîncrederea sau
ostilitatea din partea celor ce ne înconjoară.
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte stresul ca fiind: "nume dat
oricărui factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului
uman o reacţie anormală; efect nefavorabil produs asupra organismului uman de
factorul de mediu".
Stresul reprezintă un dezechilibru perceput subiectiv, între cerinţele organismului
şi capacitatea sa de răspuns. Această percepţie subiectivă trece prin două filtre
apreciative: filtrul primar, prin care persoana evaluează gradul de pericol al unui
agent inductor de stres, şi filtrul secundar, prin care persoana se evaluează pe sine
pentru a-şi determina potenţialul de a combate agentul nociv.
Cauzele stresului profesional:
Factorii de stres care acţionează în viaţa de familie sau în viaţa personală pot
afecta comportamentul la locul de muncă sau se pot cumula cu cei de la locul de
muncă, rezultînd probleme de sănătate.
Fiecare manager şi angajat trebuie să cunoască factorii care conduc la stres
(agenţii stresori),
cum poate fi identificat acesta şi ce se poate face pentru eliminarea sau reducerea
lui.
Lucrând împreună şi utilizînd tehnicile de management pot fi evitate aceste
probleme.
 Stresul la locul de munca poate fi definit ca fiind rezultatul cel mai dăunător,
fizic şi psihic, ce se produce cînd cerinţele postului nu se potrivesc cu resursele,
capacităţile şi nevoile angajatului.
Conform unor puncte de vedere diferenţele intre caracteristicile individuale.
că personalitatea şi stilul de rezolvare a problemelor, sunt cele mai importante în
prezicerea căror condiţii de muncă vor deveni factori de stres, cu alte cuvinte
problema apare datorită faptului că ceea ce este stresant pentru o persoană poate să
nu fie o problemă pentru altă persoană. Personalitatea poate avea o influent
importanta asupra senzaţiei de stres. Ea afectează atît gradul de percepţie al
potenţialilor agenţi ca fiind stresanţi în fapt, cît şi tipul de reacţii care apar. Să
aruncăm o privire asupra celor două trăsături cheie ale personalităţii.
Locul controlului – se referă la convingerile oamenilor despre factorii care le
controlează comportamentul. Cei cu locul de control intern considera că îşi ţin
soarta în mâini, în timp ce aceia cu locul de control extern considera că situaţia lor
este controlată de noroc, soarta sau de către deţinătorii puterii în general.
Comparaţi cu “internii”, “externii” au mai multe şanse să se simtă anxioşi în fata
potenţialilor agenţi de stres. Celor mai mulţi oameni le place să simtă că ţin sub
control ceea ce li se întîmplă. Internii au mai multe şanse să se înfrunte direct cu
agenţii stresanţi pentru ca ei pleacă de la premisa că răspunsul lor poate schimba
ceva. Externii sînt anxioşi, sunt mai inclinaţi să adopte strategii de reducere a
anxietăţii care functionaza doar pe termen scurt.
În ultimii 20 de ani multe studii s-au îndreptat către relaţia dintre stresul la locul de
muncă şi diverse tulburări. Tulburările de somn şi de dispoziţie, dureri de cap şi
stomacale, tulburări ale relaţiilor de familie şi sociale sînt exemple ale problemelor
legate de stres care se dezvoltă rapid şi se regăsesc frecvent în aceste studii. Aceste
semne timpurii ale stresului la locul de munca sunt, în general, uşor de recunoscut.
Efectele stresului la locul de muncă în tulburările cronice sunt mai dificil de
observat, deoarece aceste tulburări necesita mai mult timp pentru a se dezvolta şi
pot fi influenţate de mulţi alţi factori. Dovezile se acumulează rapid pentru a
sugera că stresul joacă un rol important în multe tipuri de probleme cronice de
sănătate, în special cardiovasculare, musculare şi psihice.
Potenţialii factori de stres din viaţa de organizaţie pot afecta aproape pe
oricine în orice organizaţie în timp ce alţii par să afecteze numai pe cei care joacă
anumite roluri.

Indicatorii de stres în cadrul unei organizaţii

Stresul poate conduce la:
• niveluri ridicate de îmbolnăvire şi absenteism;
• scăderea productivităţii şi incapacitatea de atingere a obiectivelor impuse;
 • creşterea ratei accidentelor şi a celei de eroare;
• număr crescut de conf1icte interne între angajaţi;
• rată exagerată a fluctuaţiei de personal.
Costurile provocate organizaţiei ar putea fi substanţiale, deci conducerea
superioară are tot interesul să implementeze măsuri destinate să reducă nivelul de
stres, pentru ca organizaţia în întregul ei să funcţioneze corespunzător.

Surse de stres organizațional

1. Evenimentele recente de la serviciu
2. Schimbări majore ale instrucţiunilor şi procedurilor
3. Lucrul peste orele de program
4. Reorganizări majore
5. Prea mult de lucru într-un timp prea scurt.
Aceasta duce la lucru în plus: cine se grăbeşte, greşeşte şi trebuie să refacă.
6. Critica angajatului cînd greşeşte şi lipsã recompense pentru cînd lucrează
bine. Nimeni nu e perfect şi oamenii devin frustraţi cînd sînt mereu criticaţi.
7. Conflicte între angajaţii care lucrează la proiecte comune. Trebuie să fie
cooperare, nu competiţie.
8. Standarde lipsă sau confuze (lipsă fisei postului, roluri ambigue sau conflict de
roluri, lipsă unui birou de Management al Resurselor Umane, lipsă de comunicare
etc.).

Managementul stresului
Programele de management ale stresului învaţă angajaţii despre natura şi
cauzele stresului
- de exemplu: organizarea timpului sau exerciţii de relaxare. O parte dintre
organizaţii promovează consultaţii individuale pentru angajaţi în ceea ce priveşte
atât problemele legate de locul de muncă cât şi problemele familiale. Aceste
programe de management al stresului pot reduce rapid simptomele stresului ca
anxietatea şi tulburari ale somnului; deasemeni au şi avantajul de a fi puţin
costisitoare şi uşor de implementat. Programele de management al stresului au
două dezavantaje majore:
 Rezultatele (reducerea simptomelor stresului) au o durată de
acţiune scurtă un produc efecte pe termen lung;
 Este ignorată adesea cea mai importantă cauză a stresului,
deaoarece concentrarea se realizează asupra angajatului şi nu asupra
mediului stresant.

Manifestări ale stresului la locul de muncă

Oboseala
 Oboseala în muncă este un fenomen psihofiziologic normal, care apare la
oricare om sănătos, în principal ca efect al efortului prelungit şi se manifestă printr-
un ansamblu de simptome obiective şi subiective şi se poate remite prin odihna
obişnuită.
Prin odihna obişnuită se înţelege un repaus din timp a 24 de ore sub forma
somnului şi a odihnei active practicate prin întreruperea activităţii de bază şi
înlocuirea cu unele activităţi recreactive (culturale-sportive, hobbyuri), cu caracter
compensator.
Dacă odihna pasiva (somnul) şi odihna activa (activităţile compensatorii)
nu reuşesc să refacă capacitatea de muncă diminuată din cauza oboselii, înseamnă
că oboseala a fost mai accentuată, mijloacele de refacere insuficente, instaurându-
se surmenajul sau, în faza avansată, chiar asternia nervoasă (îndeosebi ca urmare a
efortului psihic prelungit).
Întreruperea acestor consecinte ale oboselii necesită măsuri mai energice,
care gradual, pot fi: întreruperea temporară a activităţii (concediu de odihna sau
medical), schimbarea temporară sau definitivă a locului de muncă sau chiar a
profesiunii, tratament medical, pensionarea de boală. Se pot adopta chiar mai mult
măsuri concomitente (întreruperea activităţii şi tratament medial) pentru sporirea
eficenţei lor şi scurtarea perioadei necesare refacerii capacităţii de muncă.
Caracterul oboselii este determinat în specificul activităţii de muncă,
fizică sau intelectuală. În condiţiile muncii moderne, această deosebire este greu de
făcut, pentru că sunt foarte puţine activităţi profesionale care să aibă un caracter
exclusiv cerebral sau manual.
Există însă profesiuni în care fenomenul de oboseală are un caracter
specific iar consecinţele sunt comune – nevroza asternică ( Craiovan, Psihologia
muncii şi a resurselor umane).
Nu trebuie neglijate nici implicaţiile motivaţionale în activitatea
profesională, care pot grăbi sau întârzia instalarea oboselii relativ independent de
mărimea şi durata efortului depus.
Scăderea randamentului în muncă nu poate fi pusă întotdeaua pe seama
diminuării capacităţii de muncă determinate de fenomenul de oboseală.
Organizarea defectuasă a procesului de muncă, lipsa de confort, incapacitatea
temporara de muncă, ambianţa fizică sau psihosocială nefavorabilă pot avea drept
consecinţă scăderea randamentului fără ca efortul depus să fi justificat apariţia
fenomenului de oboseală.
Numai în situaţia în care toate condiţiile tehnico-materiale şi
psihosociale ale procesului de muncă sunt îndeplinite la parametrii normali şi totusi
fenomenul de oboseală se produce se poate considera că acesta este consecinţa
efortului prelungit de muncă.
 Simptomele oboselii
Simptomele oboselii pot fii obiective şi subiective:

 OBIECTIVE: scăderea ranamentului; scăderea ritmului de muncă;

oscilaţii ale performanţelor; accidente de muncă, creşterea numărului de
erori şi a rebuturilor; scăderea capacităţii creative, respiraţia accentuată;
creşterea tensiunii arteriale şi a pulsului; creşterea consumului de oxigen;
modificări în compoziţia sângelui şi a urinei; modificări în activitatea
glandelor endocrine; dureri musculare; ameţeli.

 SUBIECTIVE: apariţia senzaţiei de oboseală; tonalitate afectivă

neplăcută; somnolenţă, senzaţie de slăbiciune; stare tensionată, conflictuală
şi de frustrare; nemulţuriri faţă de sine însuşi; scăderea stimei de sine;
deformarea imaginii de sine. (Craiovan M. P. 2008).

Simptomele oboselii se constituie în acelaşi timp şi în consecinţe ale

acesteia care nu apar toate odată. Din punct de vedere economic (cantitativ şi
calitativ), trei dintre consecinţele acesteia sunt mai importante: scăderea
randamentului şi a capacităţii creatoare în muncă şi ca una dintre cauzele
importante ale accidentelor în muncă.
Consecinţele economice ale oboselii sunt vizibile înaintea celor
fiziologice, dintre care consumul de oxigen este mai mare în cazul eforturilor
intelectuale. Creierul consumă de circa patru ori mai mult oxigen decât alte organe
din corpul omului.
Cauzele oboselii
Sursa fundamentală a oboselii este efortul perlungit depus în activitatea de
muncă.
Oboseala este determinată de un complex de factori, dintre care efortul
prelungit în muncă este doar unul.
Factorii care se supraadaugă efortului prelungit în muncă determinând
oboseala precoce sunt:
- fizici: caracteristici ale mediului fizic ambiant care
nu sunt la parametrii convenabili particularităţilor
psihofiziologice ale muncitorilor;
- condiţii specifice practicări anumitor profesiuni
(minerit, siderurgie, explorări petroliere) deosebit de dure
pentru organism;
- fiziologice: starea precară a sănătăţii, alimentaţie
insuficentă având carenţe ale unor componente nutritive
 esenţiale (proteine, zaharuri); nesatisfacerea necesităţi de
odihnă pasivă (somn) şi folosirea insuficentă a odihnei
active; gradul scăzut de antrenament în muncă.
- psihologici: nivelul scăzut al motivaţiilor intrinseci
şi predominarea motivaţiilor extrinseci; nivel de aspiraţii
nemobilizator sau inexistent; neechilibru emotiv;
- organizarea muncii: regimul de muncă şi al
pauzelor în timpul producţiei necorespunzător, ritm de
muncă impus, superior posibilităţilor umane, grad mare de
risc şi de răspundere în muncă, slabă organizare a muncii,
specificul producţiei mecanizate, în flux.

Oboseala şi odihna

Oboseala este un fenomen normal şi are semnificaţia unui avertisment,

nu se poate pune problema “desfinţării” ei, ci a ameliorării condiţiilor de muncă şi
creşterii gradului de antrenament pentru ca oamenii să devină mai rezistenţi la
oboseală. Oboseala odată instalată este necesar să se adopte măsuri eficente de
refacere a capacităţii de muncă.

Măsurile preventive generale sunt: organizarea raţională a muncii, avându-se

în vedere curba randamentului şi a oboselii zilnice şi săptămânale.
Conform acestor indicatori la începutul zilei şi al săptămânii de lucru se vor
efectua munci mai uşoare pentru a permite organismului să se adapteze la
activitatea de muncă după perioada de repaus.De asemenea, spre sfârşitul zilei şi în
ultima zi a săptămânii de lucru se vor planifica, activităţile mai uşoare; ameliorarea
condiţiilor mediului fizic ambiant şi a celor de microclimat; îmbunătăţirea
ambianţei psihosociale atât în cadrul grupurilor de muncă, cât şi al raporturilor
ierarhice şi de colaborare intragrupale; orientarea, selecţia şi pregătirea
profesională la timp şi bine făcută;
Măsuri pentru refacerea capacităţii de muncă:
Oboseala în muncă nu se resimte prin mijloace excitante: tutun, cafea,
alcool, barbiturice.
Mijlocul principal, esenţial şi eficace pentru refacerea capacităţii de
muncă este odihna sub forma repausului pasiv (somn) şi repausului activ, alte
activităţi relaxante precum practicarea unui sport sau gătitul.
Odihna activă nu poate înlocui odihna pasivă, ambele forme de repaus
trebuie să fie armonizate astfel încât organismul să se refacă şi să continue să
funcţioneze la parametrii normali.
 Un lucru important care trebuie menţionat aici este faptul că un organism
obosit, secătuit de resurse energetice nu mai poate lupta împotriva factorilor nocivi
din mediu devenind astfel predispus la diverse probleme de ordin medical.
Organismul obosit are imunitatea scăzută, nu mai reacţionează la fel de
repede la stimulii externi care pot fii inclusiv virusuri şi bacterii şi astfel este
predispus mai repede la infecţii şi complicaţii. Imunitatea scăzută este principala
cauză a îmbolnăvirilor.

Accidentele de muncă

Accidentele de muncă sunt evenimente neprevăzute care survin în timpul

desfăşurării activităţii de producţie şi care pot avea consecinţe dăunatoare atât
pentru om, cât şi pentru echipamentele tehnice cu care aceştia lucrează.
Evenimentele petrecute în timpul deplasării de la domiciliu la locul de
muncă sau invers, se încadrează conform legislatiei muncii in categoria
accidentelor de muncă.
Accidentele de muncă au importanţă atât individuală, cât şi socială.
Din punct de vedere individual, accidentul constituie o traumă fizică şi psihică prin
urmările pe care le poate avea pentru sănătatea şi stabilitatea emoţională a
persoanei în cauză, la care se adaugă pierderile materiale prin timpul irosit şi banii
cheltuiţi pentru tratament, sau datorită invalidităţilor temporare sau definitive
posibile să se producă.
Din punct de vedere social, accidentele de muncă sunt contabilizate ca
pierderi economice ale înterprinderii, datorită cheltuielilor efectuate pentru plata
drepturilor de asigurări sociale, imobilizarea unei părţi a forţei de muncă şi a
echipamentelor tehnice, care necesită uneori reparaţii costisitoare. (Craiovan M.
P.2008).

Stresorii organizaţionali

Potrivit majorităţii modelelor din psihologia muncii şi organizaţională,

stresorii muncii explică rezultatele la nivelul stării de bine.
Termenul de "stresori" desemnează stimulii generaţi în cadrul muncii cu
consecinţe fizice şi psihologice negative pentru o proporţie semnificativă de
persoane expuse la aceştia.
Categorii de stresori relationati cu munca (Capotescu, 2007, p. 40; dupa Le
Blanc, Jonge si Schaufeli, 2000).
Categorie Stresor
Continutul muncii Supraîncarcarea / subîncarcarea
muncii
 Complexitatea muncii
Monotonia muncii
Responsabilitatea crescuta
Munca cu grad crescut de pericol
Solicitari conflictuale / ambigue
Conditii de munca Substante toxice
Conditii inadecvate ( zgomot,
vibratii, luminozitate, radiatii,
temperatura)
Pozitia în timpul muncii
Solicitari fizice excesive
Situatii periculoase
Lipsa igienei
Lipsa masurilor de protectie
Conditiile de angajare Program de lucru
Nivel scazut de salarizare
Posibilitati reduse de dezvoltare a
carierei
Contracte de munca inflexibile
Insecuritatea muncii
Reteaua sociala la locul de munca Management defectuos
Suport social scazut
Participare scazuta la luarea
deciziilor
Discriminare

Cercetările au găsit relaţii între sănătatea fizică şi posturile caracterizate prin

repetitivitate crescută, monotonie şi vigilenţa susţinută, program în schimburi.
Majoritatea stresorilor identificaţi în literatură de specialitate privesc
proprietăţile de rol.
Conflictul de rol se referă la diferenţele perceptuale privind conţinutul rolurilor
persoanei sau relativă importantă a elementelor rolului. Aceste diferenţe apar între
individ şi alte persoane din cadrul unui grup de muncă în condiţiile în care aceştia
nu împărtăşesc aceleaşi aşteptări cu privire la rol.
Conflictul de rol generează trăiri afective negative, tensiune şi cel mai des
simptome fizice. Poate să apară şi conflictul între solicitările generate de diferitele
roluri deţinute de acelaşi individ. Astfel de conflicte sunt cel mai des raportate în
ocupaţii din mediul militar, poliţie, educaţie, unde compartimentarea timpului între
muncă şi familie nu poate fi realizată cu uşurinţă.
 Încărcarea de rol este o varianta a conflictului de rol în care conflictul este
experientiat că o necesitate de a compromite cantitatatea, orarul sau calitatea
muncii.
Programul de muncă - muncă în schimburi: rezultatele cercetărilor arată că
muncă în schimburi are o puternică influenţă asupra persoanelor care o realizează.
Angajaţii care lucrează în schimburi experientiaza o serie de probleme
fiziologice şi de adaptare socială. Deoarece muncă în schimburi întrerupe ciclul de
hrănire, somn şi muncă, angajaţii semnalează somn insuficient, oboseală,
iritabilitate, probleme de adaptare şi pierderea apetitului.
În cazul în care stresul afectează angajaţii dintr-o organizaţie, pot apărea mai
multe simptome negative. Broadbridge (2002) sintetizează cele mai importante
dintre acestea că fiind: pasivitatea din partea angajaţilor, evitarea
responsabilităţilor şi a sarcinilor, rigiditate în viziune, apariţia conflictelor
interpersonale şi a problemelor de comunicare, scăderea motivaţiei şi a satisfacţiei
în muncă, rezistentele la schimbare, scăderea productivităţii şi a eficienţei în
muncă, scăderea calităţii şi a interesului şi orientării către client şi dorinţele
acestuia, luarea unor decizii etc. Aceste consecinţe negative în plan organizaţional
tind să apară în condiţiile în care există mai multe surse generatoare de stres,
deoarece o dată cu înmulţirea acestora scad şansele că individul să facă faţă tuturor
provocărilor sau ameninţărilor existente, instalându-se situaţia de distres.

Efectele stresului la locul de muncă

Efectele stresului la locul de muncă se pot manifesta în plan comportamental,
fiziologic şi
psihologic.
Reacţii comportamentale: sînt activităţi practicate deschis, pe care individul
stresat le foloseşte în încercarea de a face fata stresului. Ele includ: atitudini de
rezolvare a problemei, de retragere şi de folosire a substanţelor care provoacă
dependentă.
Omul, în general, angajatul în special, este supus la numeroase solicitări
psihice şi fizice. Efortul
de adaptare la cerinţele mediului fizic şi social pune organismul într-o stare de
alertă biologică.
Cunoaşterea factorilor, care generează stresul, ca şi a reacţiilor tipice ale
organismului au
reprezentat primii paşi în abordarea sindromului general de adaptare, cauzele find
în general de diferitele tipuri de conflicte, pe care individul, organizaţia şi
societatea le creează. Formele stresului pun în evidenţă atît stresul pozitiv,
stimulator, cît şi stresul negativ, ca consecinţe negative asupra organismului; după
frecvenţa manifestărilor acut, ciclic sau cronic de suprasolicitare, dar şi de
subsolicitare, dacă stresul în general este produs de viaţă, stresul organizaţional
este produs de viaţa organizaţiei.
Prevenţia stresului la locul de munca nu se termină cu etapa evaluării. Mai
curînd, prevenţia stresului la locul de munca ar trebui abordata ca un proces
continuu, care se bazează pe evaluarea continuă a datelor, pentru a redirecţiona
strategia de intervenţie.

Stresul prelungit influenţează calitatea muncii.

Stresul provoacă în organism o stare de agitaţie şi de nelinişte. Psihicul nostru
este ocupat să găsească câte o soluţie pentru fiecare problemă din mediul exterior,
problemă de cele mai multe ori neaşteptată şi de aceea suntem preocupaţi şi
neglijăm faptul că sănătatea poate fii afectată în urma unei perioade stresante.
Subiectii au remarcat toţi faptul că în perioadele mai aglomerate şi mai stresante au
fost afectaţi de diverse afecţiuni medilale, imunitatea lor a scăzut şi pe lângă stres
şi simptomele specifice acestuia au fost mai vulnerabili la răceli sau diverse alergii.
Ţinând cont de aceste lucruri putem trage concluzia că stresul prelungit
influenţeaă nivelul de rezistenţă al organismului în sensul scăderii acestuia
confirmându-se si cea de a doua ipoteză.

Performanța profesionala lipsește sau este diminuată sub acțiunea

factorilor de stres.

În zilele noastre, este foarte important să obțineținem cea mai mare

productivitate. Companiile trebuie sã se asigure cã fiecare angajat își desfãșoarã
munca la capacitate maximã și adaugã o valoare semnificativã organizației.
Ţinând cont de toate aceste lucruri se poate concluziona că performanța este
scăzută sub influenţa negativă a factorilor stresori dar depinde de la o persoana la
alta. Astfel ipoteza conform căreia performanța este afectata sub acţiunea factorilor
de stres se confirmă însă nu în totalitate ci doar parţial întrucât aceia care sunt
puternici şi depăşesc diverse obstacole vor depășii usor aceste obstacole.
Bibliografie recomandată
 Constantinescu Maria (2019) Managementul stresului in serviciile sociale si
de sanatate – note de curs Edidura Universitatii Pitesti;
 Constantinescu Maria (2004) Competenta Sociala si competenta
profesionala, Editura Economica Bucuresti;
 Bratu Iamandescu I., Stresul psihic din perspectivă psihologică şi
psihosomatică, Editura InfoMedica;
 Chelcea S. , Iluţ P. (2003), Enciclopedie de psihosociologie, Editura
Economică, Bucureşti;
 Clarke, L. (2002) Managementul schimbării, Bucureşti, Ed. Teora;
 Craiovan M. P. (2008), Psihologia muncii şi a resurselor umane, Editura
Renaissance, Bucureşti;
 Cristea D. (2007), Tratat de Psihologie Sociala, Editura ProTransilvania,
Bucureşti;
 Golu M. (2005), Bazele Psihologiei Generale, Editura Universitară,
Bucureşti;
 Mielu, Z., (2004), Eul şi personalitatea, Editura Trei, Bucureşti;
 Popescu-Neveanu, P., (1978), Dicţionar de psihologie, Editura Albatros,
Bucureşti;
 Selye, H. (1974) Ştiinţa şi viaţa, Bucureşti, Editura Politica;
 Stora J. B. , (1999), Stresul, Editura Meridiane;
 Zamfirescu V. D. (2007), Introducere în psihanaliza freudiană şi
postfreudiană, editura Trei, Bucureşti.