Violența în familie și școală

Prof. Giuran Ana Maria, Grad. Toți Sinții

Prof. Borcoși Daniela, G. P. P Ostroveni 3

Violenţa este considerată violarea generală a drepturilor fiinţei umane: dreptul la viaţă, la
securitate, la demnitate şi la integritate fizică şi mentală. Violența umană este o temă a
prezentului în multe țări, violența socială, ca și cea interpersonală reprezintă argumente solide
pentru dezvoltarea unor programe educaționale pentru a promova conștientizarea acestui
fenomen și a pleda pentru mijloace nonviolente de interacțiune și de reglare a vieții sociale.
Situația generală îngrijorează, pentru că violență a devenit o temă cu care se confruntă
toate societățile, necesitând o luare de poziție la nivelul intregului corp social și dezvoltarea unor
strategii de investigație, prevenire și control. Violenţa afectează viețile a mii de copii și tineri în
calitate de victime, agresori sau martori, scăzându-le șansele unei tranziții normale și sănătoase
către perioada adultă. Ea este un fenomen din ce în ce mai răspândit atât acasă cât și în școală și
comunitate.
Familia este mult discutată, cercetatorii din știintele sociale acceptand ideea schimbării
structurii și valorilor ei, ca și a degradării climatului de securitate și refugiu cu care este familia
asociată în mod tradițional. Modernitatea și condiția urbană au generat noi forme de violență și
au provocat schimbari la nivelul valorilor și aspirațiilor indivizilor. Conflictele datorate sărăciei,
dar și lipsei de educație și de informație generează contexte de viață privată în care violența este
un comportament tolerat, chiar acceptat, el fiind învățat de copii și reprodus ca modalitate
esențială, frecvență și “firească” de comportament interpersonal.
Violența școlară este asociată, în general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile, acolo
unde sărăcia este la ea acasă. De aceea, atunci când se vorbește despre violența în școală, se
consideră drept surse favorizante factorii exteriori ai școlii: mediul familial, mediul social, ca și
factori ce țin de individ, de personalitatea lui.
Mediul familial reprezintă, credem, cea mai importantă sursa a agresivității elevilor.
Multi dintre copiii care prezinta un profil agresiv provin din familii dezorganizate, au experiența
divorțului părinților și trăiesc în familii monoparentale. Echilibrul familial este perturbat și de
criza locurilor de muncă, de șomajul ce-i atinge pe foarte mulți părinți. Pe acest fundal apar apoi
probleme familiale foarte grave care-i afectează profund pe copii: violența intrafamilială,
consumul de alcool, abuzarea copilului, neglijența, la care se adauga si importante carențe
educaționale – lipsa de dialog, de afecțiune, inconstanța în cerințele formulate față de copil,
utilizarea mijloacelor violente de sancționare a copilului pe motiv că “bataia-i rupta di rai.
Scoala însăși poate reprezenta o sursa a unor forme de violență școlară și acest lucru
trebuie luat în considerare în conceperea diferitelor programe de prevenire și stăpânire a
violenței. Școala este un loc unde elevii se instruiesc, învață, dar este și un loc unde se stabilesc
relații, se promovează modele, valori, se creeaza condiții pentru dezvoltarea cognitivă, afectivă și
morală a copilului.
Comportamentele violente ale elevului își pot avea originea și într-un management
defectuos al clasei școlare, mai exact într-o lipsă de adaptare a practicilor educaționale la o
populație școlară considerabil schimbată. Se afirmă ca prima dorință a formatorului este aceea de
a exercita o putere. Dând curs acestei dorințe inconștiente, profesorul poate influența negativ
relația cu elevul, deoarece va căuta să-l mențină într-o situație de dependență, de subordonare
necondiționată. Pentru aceasta, profesorul poate recurge la diferite modalități de coerciție,
descurajând astfel formarea unor personalități autonome, independente, ca urmare, în grupurile
conduse autoritar, se acumulează tensiuni, frustrări, ce determină comportamente agresive,
ostilitati între membrii grupului, în timp ce față de lider se manifesta o atitudine de supunere.
Nu în ultimul rand, modul în care profesorul distribuie sancțiunile, abuzul de măsuri
disciplinare, de pedepse, influențeaza climatul și calitatea vietii școlare.orice profesor știe că
pedeapsa, ca remediu, nu are efecte pozitive decat în mod circumstantial și pe termen scurt
Pentru ca școala să își asume acest rol de prevenire și de stăpânire a fenomenului
violenței, prima investiție trebuie facută în domeniul formării profesorilor. Trebuie să
recunoaștem că, atat în cadrul formării inițiale, cât și al formarii continue, atenția este
concentrată asupra lucrului cu clasele de elevi “fară probleme”. Se discută mult prea puțin despre
modalitatile de abordare a claselor dificile. Este nevoie de o formare specifică, în măsura să
permită satisfacerea cerințelor elevilor “cu probleme”. Nu putem aștepta pasivi ca problemele să
se rezolve de la sine. De exemplu, în conditiile unui mediu familial instabil, tensionat,
conflictual, școala poate reprezenta pentru elev o a doua șansă.
Prevenirea şi combaterea violenţei este o prioritate naţională şi impune măsuri concrete, în
parteneriat, fiind implicaţi următorii factori: şcoli, servicii de protecţie şi asistenţă, poliţia, mass-media,
familia, societatea în ansamblul ei. Colaborarea cu familia se bazează pe o bună comunicare, derularea
întâlnirilor cu părinţii având la bază metodele interactive, tehnicile de gândire critică sau laterală, fapt ce
constituie prilejul abordării unor subiecte variate şi cu un impact emoţional puternic. Implicarea activă a
unor părinţi care au profesii ce facilitează consilierea părinţilor pe probleme de interes general sau
particular a condus la rezolvarea unor probleme dacă nu conflictuale, cel puţin stresante atât pentru copil,
cât şi pentru familie. Problema comportamentelor violente în familie și școli poate şi trebuie să devină o
temă de reflecţie pentru toţi cei implicaţi în actul educaţional. Cu atât mai mult cu cât credem că noi,
dascălii, dispunem de importante resurse pentru a concepe programe de prevenire a violenţei şi pentru a
rupe cercul vicios al violenţei în mediul educațional.

Bibliografie:

Banciu, D., Radulescu, S.M., Voicu, M., Introducere in sociologia deviantei,

Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1985.
Chelcea, S., Ilut, P. (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Bucuresti, Editura
Economica, 2003.
Ilut, P., Valori atitudini si comportamente sociale – Teme actuale de
psihosociologie, Iasi, editura Polirom, 2004, p.107-122.
Liiceanu, A., Violenta umana: o neliniste a societatii contemporane, in Ferreol,
G., Neculau, A. (coord.), Violenta – Aspecte psihosociale, Iasi, editura Polirom, 2003,
p.47-57.
Mitrofan, N., Agresivitatea, in Neculau, A.(coord.), Psihologie sociala, Iasi,
Editura Polirom, 1996, p. 427-437.
Salavastru, D., Violenta in mediul scolar, in Ferreol, G., Neculau, A. (coord.),
Violenta – Aspecte psihosociale, Iasi, editura Polirom, 2003, p.119-137.