Personalitatea narcisica in mediul organizational

In mediul organizational, la fel ca in alte medii, se regasesc o multitudine de tipologii umane.

Cum fiecare individ este diferit, si situatiile create de acestia sunt diverse. Una din tipologiile si
tulburarile de personalitate pe care o putem intalni, este personalitatea narcisista.

Indivizii care au o personalitate narcisista pot parea in prima faza amuzanti, carismatici,
sociabili, seducatori, sarcastici, intrucat au darul de a sti sa se faca placuti, mai ales ca au o
parere foarte buna despre propria persoana si adora sa fie in centrul atentiei. Acesta vorbeste cu
placere despre propriile succese si deseori etaleaza “marturii graitoare” (trofee, medalii,
fotografii, diplome), astfel incat orice vizitator sa stie cu ce persoana importanta are de-a face. In
unele profesii sau culturi, aceasta poate face parte din uzante, asa ca e important sa analizam
mediul, persoana, manifestarile, din mai multe puncte de vedere, evitand sa tragem concluzii
pripite.

Aceasta este caracterizata prin lipsa empatiei, sentimente de grandoare, nerespectarea regulilor;
personalitatea narcisica are un comportament manipulant, lipsit de sinceritate, orientat catre
exploatarea celorlalti, pentru a-si atinge scopurile. Acesta poate folosi alternativ seductia, critica
si elogiile, pentru a-i manipula pe cei din jur.

Pe un narcisist nu-l intereseaza starile emotionale ale celor din jur, sentimente neplacute pe care
el le-ar provoca (teama, umilinta, invidie).

Acest tip de personalitate are impresia ca este inzestrat cu calitati exceptionale, se vede deasupra
oamenilor de rand si considera ca i se cuvine intotdeauna mai mult decat celorlalti. Este stapanita
de ambitii materiale, de tipul “a avea”, de succese rasunatoare, atat pe plan personal cat si
profesional.

Este preocupat de infatisarea proprie si de vestimentatie, iar in relatiile cu ceilalti se asteapta la

atentie, privilegii, fara a se simti insa obligat la reciprocitate. Considera ca regulile sunt facute
pentru ceilalti si nu se aplica propriei persoane.
Ii place si cauta compania persoanelor “importante”, ce vine in confirmarea “propriei valori”;
este caracterizat de o anumita doza de “snobism” si considera ca i se cuvine o viata sociala de
exceptie.

Individul trebuie sa aiba cel putin 18 ani inainte de a fi diagnosticat. Personalitatea narcisica
apare mai ales la barbati decit la femei si se dezvolta la 1% din populatie si este foarte probabil
sa fie transmisa ereditar.

Nu exista teste de singe sau genetice folosite in diagnoza.

Nu se cunosc cauzele acestei tulburari, insa exista multiple teorii despre posibilele cauze. Cei
mai multi medici accepta un model biopsihosocial etiologic, ce se bazeaza pe:

 Cauze biologice
 Cauze genetice si sociale (cum interactioneaza un individ familia si prietenii sai)
 Cauze psihologice (personalitate, temperament, modele de coping)

Narcisimul se poate trata cu psihoterapia de lunga durata cu un specialist experimentat in acest

tip de tulburare. In anumite cazuri, pentru a ameliora anumite simptome debilitante, se poate
apela si la medicatie.

Exista anumiti factori identificati, inca timpuriu, din copilarie, de diferiti cercetatori, ca avand
influente asupra acestei tulburari:

- temperament foarte sensibil inca de la nastere – acesta este simptomul principal in forma
cronica

- sunt admirati si felicitati pentru aspecte fizice sau talente exceptionale de catre adulti

- admiratie excesiva care nu este echilibrata de realitate

- felicitari excesive pentru comportamente bune sau criticism excesiv pentru comportamente rele

- indulgenta/ evaluare excesiva de catre parinti

- abuz emotional sever in copilarie

- neglijare emotionala in copilarie.

Unii psihoterapeuti considera ca etiologia tulburarii este rezultatul fixatiilor in dezvoltarea
copilariei. Daca un copil nu primeste recunoastere suficienta pentru realizarile sale intre virstele
de 3 - 7 ani acestia nu se vor maturiza niciodata si vor continua astfel stadiul de dezvoltare
narcisista.

Pentru a se proteja impotriva respingerii intolerabil de dureroase si a izolarii care isi imagineaza
ca ar urma daca ceilalti isi dau seama de natura lor imperfecta, individul incearca sa controleze
modul in care este perceput de catre ceilalti.

Narcisismul patologic se poate dezvolta prin afectarea calitatii relatiei cu principalele persoane
care i-au ingrijit, de obicei parintii, acestia neformind o empatie sanatoasa cu copiii lor.

Personalitatea narcisista este izolanta si dureroasa. Se simt umiliti, respinsi si atacati cind sunt
criticati; pentru a se proteja de aceste pericole reactioneaza prin furie, aprindere la fiecare critica
cit de mica, reala sau imaginata. Pentru a evita astfel de situatii unii indivizi aleg retragerea
sociala.

Ca avantaje ale personalitatilor narcisice, in mediul organizational, putem enumera orientarea

catre succes, sunt niste luptatori innascuti, fiind capabili de a lasa deoparte orice scrupule, pentru
a obtine ce vor. Se poate spune ca tocmai narcisismul le alimenteaza ambitia de a reusi si ii ajuta
sa se adapteze unor situatii deseori dificile si descurajatoare pentru altii.

Personalitatile narcisice pot fi oameni de vanzari excelenti, afisand siguranta de sine, incredere,
tinuta, stiind sa manipuleze si au o extraordinara rezistenta fata de respingere (intrucat nu a fost
vina lor), cat si orientare catre rezultate.

Destul de insensibili la trebuintele si greutatile celorlalti, un lider narcisist poate starni

demotivatie, ranchiuna si poate aduce prejudicii serioase companiei in care lucreaza. Sansele de
supravietuire vor fi mai mari intr-un grup mai numeros, in care consecintele unui management
deficitar transpar dupa o perioada mult mai mare de timp, comparativ cu o intreprindere mica sau
mijlocie.

Riscul unei depresii este peste medie, mai ales atunci cand survine “criza de la jumatatea vietii”.
Felul lor de a fi ii impiedica sa stabileasca relatii stranse si profunde cu ceilalti si ii face dificili
pentru munca in echipa, nefiind potriviti pentru a sustine relatii profesionale de lunga durata.