Parohia ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”,

Scânteia

A. Istoricul comunității parohiale

Parohia ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Scânteia, județul Iași, face parte din
Protopopiatul Iași III, Arhiepiscopia Iașilor.

Satul Scânteia este o așezare veche din fostul Ținut al Vasluiului. Prima atestare a
satului Scânteia este din din 31 martie 1423 cu numele de Moişa Filosoful, numit mai târziu
Filosofii şi apoi Scânteia, așa cum reiese dintr-un document scris de grămăticul Onța de la
Suceava care cuprinde un uric al domnitorului Alexandru cel Bun prin care întărea două sate
pe Rebricea, Sârbi și satul lui Moișa Filosoful1. Inițial satul s-a numit Filosofii și mai târziu
unul din strănepoţii lui Duma Negru, boierul Scânteie cel Bătrân, a dat numele său fostului sat
prin fiii Toader şi Mihail Scânteie, Scânteieşti, mai apoi Scânteia.

Mai mulţi călători străini care au trecut prin Moldova în secolul al XVII-lea au
menţionat în scrierile lor că au trecut prin Scânteia, drumul care lega oraşele Iaşi şi Vaslui.
Jerzy Krasinski relata că în 1636 „acest sat [Scânteia] era mai de mult foarte mic şi în el
locuiau numai tâlhari, acum însă s-a mărit mult, s-au aşezat în el mulţi oameni gospodari şi s-
a clădit o biserică nouă, frumoasă de zid”2. Paul de Alep în 1653, după ce pleacă din târgul
Vasluiului spre Iași, relatează: ,,... și am ajuns seara într-un alt târg, mic, numit Scânteia ...
acolo se află o biserică mare, nouă, construită de sus-numitul domn” 3 Localitatea era în 1659
un orășel, mai târziu în anul 1677 descris ca un sat mare cât un orășel, iar în 1700 Scânteia era
un sat pustiu, cu o biserică pustie, cu trei bordeie și un conac de poștă pustiu. Până astăzi
situația demografică a fluctuat, iar în secolul al XX-lea a fost în continuă creștere, încât
actualmente satul Scânteia are un număr de circa 1450 de locuitori din care puțin peste o mie
sunt creștini ortodocși, reprezentând 75 % din totalul populației.4

În cadrul judeţului Iaşi, comuna Scânteia se află situată la marginea de sud-est a

acestuia, la o distanţă de circa 29 kilometri. La est se învecinează cu comuna Tăcuta, jud.
1
Documenta Romaniae Historica, vol. A, Moldova, 1384-1448, doc. 54, pp. 79-80.
2
Călători străini despre ţările române, vol. V, Volum îngrijit de Maria HOLBAN, EdituraŞtiinţifică, Bucureşti,
1973, p. 117.
3
Călători străini despre țările române, vol. VI, Partea I, Paul de Alep, studiu bio-bibliografic, traducere, note,
identificări și comentarii de M. M. Alecsandrescu-Dersca Bulgaru și N. Stoicescu, Editura științifică și
enciclopedică, București, 1976, p. 30.
4
Ion MUSCALU, Scânteia, Satul lui Moişa Filozoful, Editura Danaster, Iaşi, 2009.

1
Vaslui, la vest comuna Şcheia, la nord cu comuna Grajduri, iar la sud, sud-vest cu judeţul
Vaslui. Localitatea Scânteia este situată la intersecţia coordonatelor geografice de 46 grade şi
56’ latitudine nordică şi la 27 grade şi 41’ longitudine estică.
Din punct de vedere cultural localitatea Scânteia a dat o serie de personalităţi cum ar
fi: cronicarul Axinte Uricariul 1670-1733, ultimul cronicar al Moldovei, născut în casa
Candachiei din Scânteia în vremea lui Duca Vodă; istoricul şi arheologul Profesor
Academician Emil Condurachi, născut 3 ianuarie 1912, decedat 16 august 1987; personalitate
a Teatrului românesc, scriitorul Valentin Silvestru, născut 20 octombrie 1924, decedat 25
noiembrie 1996. Latura economică se axează în general pe agricultură și pe comerț.

B. Istoricul bisericii parohiale

Deși informațiile cu privire la anul construirii bisericii lipsesc, tradiția locală

menționează că domnitorul Ștefan cel Mare și-a pregătit la Scânteia oștirea pentru luptele cu
turcii de la Vaslui, 1475. După luptă, în semn de mulțumire pentru obținerea victoriei, ar fi
construit la Scânteia o biserică. În acord cu această ipoteză, cel mai probabil Biserica "Sf.
Voievozi Mihail și Gavriil" din Scânteia a fost construită așadar în secolul al XV-lea. Pisania
originală nu s-a păstrat.
Biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” nu are o datare istorică certă
din lipsă de izvoare și documente, iar trecutul ei este controversat în rândul istoricilor.
Conform tabloului votiv datat la 13 noiembrie 1846, prima atestare a bisericii este din
perioada Sfântului Voievod Ștefan cel Mare:
,,Acest sfânt locaş cu hramul Sfinţilor mai mari Voievozi Mihail şi Gavriil, din temelie
ridicat întâiul de fericitul întru pomenire, de Ştefan voievod cel Mare şi apoi de Duca Voievod
înfrumuseţat, iar acum, în zilele de prea înălţatului Domn Mihail Grigore Sturza Voievod din
nou s-a întocmit; şi s-au împodobit din porunca Prea Fericitului Patriarh al Ierusalimului
Chirie Chirio Chirii, fiind stăruitor şi îngrijitor prea cuvioşia sa, arhimandritul Paisie, Exarhu
logofăt şi cavaler, Alexandru Ghica, efor şi comisul Panaite Papazoglu, epitrop asupra averilor
Sfântului Mormânt în Moldava; la anul 1846, noiembrie 13.”
Istoricul preot Mircea Păcurariu menționează că biserica din Scânteia este atribuită de
tradiția locală lui Ștefan cel Mare5. Istoricul Nicolae Iorga (1871-1940) citează tradiția locală
cu privire la atestarea bisericii6, afirmând că este ctitorie ștefaniană.

5
Mircea PĂCURARIU, ,,Sfinți daco-romani și români”, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994.
6
Nicolae IORGA, ,,Istoria Bisericii Românești”, București, 1908.

2
 O altă serie de istorici cum ar fi Teodor Burada, Gheorghe Balș și mai nou Stela
Cheptea care a efectuat și săpături arheologice în anii 90 ai secolului al XX-lea, susțin că
biserica este de dată mai recentă, din perioada secolului al XVII-lea7.
Biserica din Scânteia a fost construită din piatră, având formă de navă, cu altar
semicircular. Ea este compartimentată în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar.
Deasupra pronaosului a fost înălțat un turn-clopotniță, iar între nivelul pridvorului și al
clopotniței mai este o cameră intermediară. Absidele laterale din naos au fost înlocuite prin
rezalite vizibile la exterior, o îngroșare a zidurilor, acoperite cu tablă. În rezalite s-au
construit câte o fereastră de dimensiuni mici cu chenar dreptunghiular ca și celelalte ferestre
din zona pronaosului și a altarului. Biserica are 22 metri lungime, 10,40 metri lăţime şi 17,70
metri până la baza crucii și zidurile măsoară în medie grosimea de 1,50 m.
Pictura bisericii realizată în ulei în timpul preotului Ștefan Mogulescu și terminată în
1912, conform Comisiei Monumentelor Istorice, a fost fără valoare artistică și istorică, și s-a
dispus ca biserica să fie repictată integral. La această pictură din 1912, când se referă,
Gheorghe Balș spunea că ”biserica a fost zugrăvită foarte urât, acum câțiva ani”8. În acord cu
analiza asupra picturii efectuată în anul 2000 s-au precizat următoarele: ”decorația interioară,
existentă în naos, pronaos și altar, datează din anul 1912, fiind executată de autori
necunoscuți, neprofesioniști(...), executată în tehnica ,,al secco”(...), tencuielile,
necorespunzătoare ca strat pregătitor pentru pictură, au la bază un mortar din var și nisip
argilos de o consistență fragilă(...), executată direct pe mortarul original, fără o pregătire
adecvată a peretului, fapt ce a constituit principala cauză a degradării în proporție de
aproximativ 80 % a acesteia(...) și nu se constată existența unei picturi anterioare.”9
Catapeteasma actuală datează din anul 1846, așa cum reiese din însemnarea de la baza
icoanei împărătești a Mântuitorului Hristos – Dimitrie Pițonea, 1846 -, menționare făcută și
de istoricul Teodor Burada. Tot el primește informații de la săteni cu privire la o catapeteasmă
mai veche, care a fost dusă la biserica din Protopopești, comuna Tăcuta, Vaslui10.

7
Stela CHEPTEA - Biserica Sfinții Arhangheli din Scânteia, județul Iași, în vol. "Monumentul – Tradiție și
viitor", Lucrările Simpozionului Național Monumentul – Tradiție și viitor, coordonatori Mircea Ciubotaru,
Lucian-Valeriu Lefter, Aurica Ichim și Sorin Iftimi , ediția a XI-a, Iași, 2010, pp. 580-581, apud Wikipedia,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sfinții_Voievozi_din_Scânteia (accesat pe data de 25.08.2015).
88
Gheorghe BALȘ, Bisericile lui Ștefan cel Mare, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1925,
București, Cartea românească, 1926, pp 141-143.
9
Din adresa către Comisia Națională a Monumentelor Istorice întocmită în 11.09.2000 de către Lucia Ionescu,
specialist în artă și șeful OPCN Iași.
1010
Teodor BURADA, în Revista pentru istorie, archeologie și filologie sub direcțiunea lui Gregoriu G.
Tocilescu, anul II, vol. IV, Tipografia Academiei Române, București, 1885, pp 717-719.

3
 Actuala catapeteasmă stă în legătură cu tabloul votiv, în sensul că au acelaș autor,
Dimitria Pițonea, acest fapt rezultând după mai multe analize comparative pictural – stilistice,
și mai ales că sunt datate în acelaș an 1846.
Biserica a fost reparată de mai multe ori: a suferit refaceri importante şi înfrumuseţată
în timpul domniei lui Duca Vodă, între anii 1669-1672 (cea de a doua domnie); refăcută în
secolul al XVIII-lea; în timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849) biserica a fost
restaurată, fiind împodobită din porunca patriarhului Chiril al II-lea al Ierusalimulul (1845-
1872); în 1903-1912 în timpul preotului Ştefan Mogulescu a fost executată pictura murală şi
a fost acoperită cu tablă neagră; în 1937, în timpul preotului Petru Grigoraş este acoperită cu
tablă albă donată de boierul Haulică; în 1944 este bombardată cu trei lovituri, una în turlă şi
două în zidul naosului pe partea de sud; în 1956 , în timpul preotului Gheorghe Zolotovici se
reface în urma avariilor la turn şi naos şi se tencuieşte complet;
Între anii 1987 - 1994, biserica a mai avut parte de lucrări de restaurare și consolidare:
la iniţiativa preotului Vasile Mihăilă s-a realizat consolidarea zidului şi reconstruirea turlei
avariate în 1944, turnarea unei centuri duble pe perimetrul superior al navei, consolidarea
cupolelor prin placare cu beton armat şi reconstruirea acoperişului, acoperirea cu tablă
zincată şi retencuirea exterioară, iar în anul 2000, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte
Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și cu osteneala preotului paroh,
s-au inițiat demersuri pentru noi lucrări de restaurare și consolidare, începute în anul 2006 și
recepționate în noiembrie 2016 în baza unui proiect tutelat de Institutul Național al
Patrimoniului și de Direcția Monumentelor Istorice Iași.
În contextul lucrărilor la biserică a fost construit lumânărarul și spațiul pentru
centrală. Între anii 2015-2016 a fost refăcută Sfânta Masă prin proiectul de reabilitare aprobat
de Ministerul Culturii. Din anul 2008 lucrările au continuat cu binecuvântarea
Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și supravegheate din
anul 2014 de preotul paroh Teodor Mihăilă.
La lucrările desfășurate (1987 – 2016) în decursul celor trei decenii au contribuit
enoriașii parohiei, sprijiniți de Consiliul local Scânteia, Centrul eparhial Iași, Guvernul
României prin finanțarea acordată, la care s-au adăugat și alți ctitori, miluitori și ostenitori
din zonă.
Actualmente, după derularea proiectului de restaurare și consolidare al bisericii, există
dorința fierbinte și intenția ca ea să fie înfrumusețată cu pictură și să-i fie restaurată
catapeteasma.

4
 În biserică se află o serie de cărți de cult mai vechi, preponderent din secolul al XIX-
lea și câteva din secolul al XVIII-lea, majoritatea fiind legate în piele: Evanghelie (Iași, 1762),
Apostol (București, 1856), Mineie (Neamț, 1845), Triodion (1833), Idiomelarele de Dimitrie
Suceveanu (Neamț, 1856) și altele.
Preoți slujitori de-a lungul timpului: Popa Ursu menţionat de domnitorul Vasile Lupu;
,,familia Ursu care a dat mai mulţi preoţi slujitori la Biserica Domnească din Scânteia”(sec. al
XVII-lea, cf. cercetătorul M. Ciubotaru), Pr. Goian, Pr. Ioan, Pr. Neculai, Pr. Ştefan
Mogulescu (n. 1856, a păstorit între 1875-1914), Pr. Gheorghe Vasiliu ( 1854-1920, a păstorit
probabil între 1914-1920), Pr. Petrea Grigoraş ( în perioada interbelică), Pr. Vasile Ciomârtan,
Pr. Gheorghe Zolotovici ( 1954- 1985), Pr. Vasile Mihăilă din 1986 până în prezent, iar din
2014 paroh fiind Pr. Teodor Mihăilă.
Toader Scântei Diac (sec. al XVI-lea) este primul cântăreț amintit, apoi cântărețul Ioan
Bucă decedat în 1972 și înmormânatat în partea de sud a altarului.

C. Cimitirul

Cimitirul actual ,,Sfântul Lazăr” datează din 1916, cu o suprafață de aproape ½ ha se

află la o distanță de circa 400 de metri la nord de biserică. În jurul bisericii se află pietre
funerare ca și martori ai vechiului cimitir, majoritatea fiind din secolul al XIX-lea, iar câteva
din secolul al XVIII-lea și pe care se află scrise anul numele adormiților: (1792. Supt
aceasta cruce ... odinește ro...bul lui Dmnezeu O...ncuce ...; Supt această cruce se odihnește
robii lui Dmnezău TMOTM .... 1801; Această cruci au rădicato taitoria ... Danul cu făcio(rul)
lui crăsnic fata ... .cuț l(eat) 726(7?))11. Se presupune că la unul dintre aceste morminte, care
are reprezentată stema Moldovei, ar fi îngropat cronicarul Axinte Uricariul, mort în 1733. Tot
lângă cladirea bisericii se află două morminte delimitate cu grilaj, având cruci din fier, la unul
dintre ele fiind îngropat cântărețul Ioan Bucă.

D. Activități culturale și filantropice în trecut

Biblioteca ființează din anul 1908, în anul 1948 numărând un număr de 109 volume12.

11
Câteva inscripții de pe pietrele funerare din jurul bisericii. Cele mai noi dintre acestea sunt scrise cu caractere
latine sunt ale preoților Ștefan Mogulescu din 1914 și Gheorghe Vasiliu din 1920.
12
Chestionarul Parohiei Scânteia, județul Vaslui, din anul 1948, Direcția județeană Vaslui a Arhivelor Statului,
cf. cu copia legalizată din data de 20.01.2004.

5
Dintotdeauna în biserică au fost ajutați credincioșii cu stare materială precară prin donațiile
credincioșilor, dar și prin colecte organizate.
E. Profilul actual al parohiei
Parohia numără aproximativ 1020 de suflete. În colaborare cu primăria participă la
organizarea zilelor comunei, editează pliante cu caracter istoric-religios, desfășoară activități
filantropice în colaborare cu serviciul de asistență socială de la nivelul comunei, activități
catehetice cu copiii în colaborare cu școala și cateheză cu adulți. Anual organizează pelrinaj în
țară.

Bibliografie

Călători străini despre țările române, vol. VI, Partea I, Paul de Alep, studiu bio-
bibliografic, traducere, note, identificări și comentarii de M. M. Alecsandrescu-Dersca
Bulgaru și N. Stoicescu, Editura științifică și enciclopedică, București, 1976.
Călători străini despre ţările române, vol. V, Volum îngrijit de Maria HOLBAN,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973.
Chestionarul Parohiei Scânteia, județul Vaslui, din anul 1948, Direcția județeană
Vaslui a Arhivelor Statului, cf. cu copia legalizată din data de 20.01.2004.
Documenta Romaniae Historica, vol. A, Moldova, 1384-1448, doc. 54.
BALȘ, Gheorghe, Bisericile lui Ștefan cel Mare, în Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice, 1925, București, Cartea românească, 1926.
BURADA, Teodor, în Revista pentru istorie, archeologie și filologie sub direcțiunea
lui Gregoriu G. Tocilescu, anul II, vol. IV, Tipografia Academiei Române, București, 1885.

IORGA Nicolae, ,,Istoria Bisericii Românești”, București, 1908.

MUSCALU Ion , Scânteia, Satul lui Moişa Filozoful, Editura Danaster, Iaşi, 2009.
PĂCURARIU Mircea, ,,Sfinți daco-romani și români”, Editura Mitropoliei Moldovei și
Bucovinei, Iași, 1994.
Wikipedia.

Date de contact: Biserica ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, sat Scânteia, comuna
Scânteia, județul Iași, e-mail - scanteia@mmb.ro.

6
7