DREPTUL LA UN MEDIU SANATOS IN JURISPRUDENTA CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

ABORDRE 1. STUDIU DE CAZ, CU EXPUNERE SI CONCLUZII

ABORDRE 2. ABORDARE MAI AMPLA PE TOATE VARIANTELE

CUPRINS:

1. INRODUCERE
- Motivatie abordare
- Necesitate
- Intentia adunarii de a aduce reglementarea in conventie
- Diferenta de tratament juridic intre ce e reglementat si ce e interpretat
- Cuvinte cheie
- De ce analizez la nivel jurisprudential si care sunt limitele + un eventual citat din cauza
2. Competența ratione materiae – Art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – Dreptul
la Respectarea vieții private și de familie
3.

4. DREPTUL LA MEDIU RAPORTAT LA DREPTUL LA VIATA

5. DREPTUL LA MEDIU RAPORTAT LA DREPTUL LA VIATA PRIATA
6. DREPTUL LA MEDIU RAPORTAT LA DREPTUL DE PROPRIETATE
7. CONCLUZII

SELECTIE IDEI:

1. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Geneză şi conţinut

Dreptul la un mediu sanatos – drept fundamental de solidaritate. Asa scrie in carta drepturilor
fundamentale a UE
2. O altă modalitate de a categorisi drepturile omului este cea prezentată de profesorul ceh
Karel Vasak. Acesta propune existenţa a trei generaţii de drepturi ale omului. Prima
generaţie ar consta din drepturile civile şi politice, cum sunt dreptul la viaţă şi la
participare politică, a doua din drepturile socio-economice, cum este dreptul la
subzistenţă, iar a treia din drepturile de solidaritate, cum sunt dreptul la pace şi dreptul la
un mediu înconjurător curat şi nepoluat. Din aceste generații, a treia generație provoacă
cele mai aprinse dezbateri, fiind și lipsită de recunoaștere juridică sau politică. Această
clasificare este în contradicție cu indivizibilitatea drepturilor, fiindcă prevede implicit
faptul că unele drepturi nu pot exista fără altele.1

1
http://www.businessintegrity.ro/content/drepturile-omului, Accesat la 31.05.2018
”Acolo unde este cerul, acolo este și divinitatea”2

” Apa, tu ești izvorul tuturor lucrurilor și tuturor ființelor”3. Într-o formulă sumară, s-ar putea spune că
apele simbolizează totalitatea virtualităților. Ele sunt fonst et origo, matricea tuturor posibilităților de
existență.4

”Geea, slăvita, născu ma întâi asemenea sieși/ Cerul cu stele-mpânzit, de jur împrejur s-o cuprindă, /
Zeilor celor ferice, în veci lăcaș să le fie”5

Popoarele altaice cred, de asemenea, că este un mare păcat să se smulgă ierburi deoarece pămțntul
suferă întocmai ca un om căruia i s-ar smulge părul sau barba. Votiacii, care obișnuiesc să-și țină
ofrandele într-o groapă, se feresc să repete această operațiunea toamna, pentru că în acel moment al
anului, pământul doarme. Ceremișii cred ca adesea pământul e bolnav, și atunci se feresc să se așeze pe
el.

În ansamblu, din studiu multelor credințe, rezultă că pământul este Mamă, adică născătoare de forme vii
pe care le scoate din propria substanță. Pământul e viu, pentru că e în primul rând, fertil. Tot ce iee din
pămțnt e înzestrat cu viață, și tot ce se reîntoarce în el, redobândește viață.

O crimă este p nelegiuire care poate avea urmări foarte grave la toate nivelurile vieții, prin simplul fapt
că sîngele vărsat ”otrăvește pământul”. Calamitatea se manifestă prin sterilitatea care lovește
deopotrivă ogorul, animalele și omenirea. În prologul tragediei antice Oedip Rege (15 sq.), preotul
deplânge nenorocirile abătute asupra Tebei ”Cetatea piere în germenii roditori ai pământului, în
turmele de boi care pasc, în nașterile femeilor care toate sfârșesc fără rod. Dimpotrivă, un rege înțelept,
o domnie întemeiată pe dreptate asigura fertilitatea pământului, a vitelor, și a femeilor, Ulise
mărturisește Peneloperi (Odiseea, XIX, 109 sq.) că renumele lui este acela al unui rege bun, și de aceea,
pământul rodește, arborii se înconvoaie sub povara fructelor, oile fată după datină, iar peștii mișun în
mare. Hesiod forulează astfel acastă concepție țărănească a armoniei și fertilității antropocosmice ”Însă
cetatea acelor ce dau hotărâri cu dreptate/ la băștinași ori străini și nu se abat de la lege,/ Îmbelșugată
sporește, poporul din ea înflorește/ Pașnic Pământu-i hrănește, iar Zeus atotvăzătorul/ Nu va stârni
împotriva-i războiul cel plin de primejdii/ Foamea nu fi-va tovarăș celor ce judecă-n cinste/ Nici vreun
necaz (...) Hrana le-o dă cu prisos pământul, stejarul din munte,/ Poartă pe ramură ghinda,/ în scorbură
mierea cea dulce./ Oile calcă greoaie,/ împovărate de lână, soațele lor zămislesc copii leiți cu părinții,/
Cresc necurmat în putere și huzuresc, pe corăbii/ Nu se avântă, căci glia al vieții izvor le dă roade” (
Munci și zile, v. 225-237).

Despre vegetație

Trezită de Odhin din somnul său adânc, ca să dezvăluie zeilor începuturile și sfârșiturile lumii, profetea,
volva mărturisește:

2
Marturia unui african din tribul Ewe, Tratat de Istorie a Religiilor, Mircea Eliade, editura Humanitas, București,
2017, p. 58,
3
Tratat de Istorie a Religiilor, Mircea Eliade, editura Humanitas, București, 2017, p. 202
4
Ibidem
5
Ibidem, p. 252
Îmi amintesc de uriașii născuți în zorii timpurilor,

De acei care odionioară mi-au dat naștere.

Cunosc nouă lumi, nouă ținuturi acoperite de arborele lumii,

Acest arbore cu înțelepciune ridicat, până în inima pământului împlântat...

Știu că există un frasin numit Yggdrasil,

Creștetul arborelui e scăldat în aburi albi de apă.

De acolo picură boabe de rouă ce cad în vale,

El se înalță veșnic verde deasupra fântânii lui Urd.

”Sfântă ești tu, Verbină, așa cum crești pe pământ, căci mai întâi pe muntele Calvarului ai fost găsită. Tu
ai vindecat pe Mântuitorul nostru IIsus Hristos și ai închis rănile sale sâgerânde. În numele Tatălui, Fiului
și Sfântului Duh, eu te culeg. ( F. Ohrt, Herba, Gratia Plena, p. 17, M. Eliade, La mandragore.)

„drepturile colective" pot fi calificate ca „drepturi de solidaritate". în orice caz, pe de o parte, titularii
drepturilor colective nu dispun de mecanisme care să le permită garantarea exerciţiului acestor drepturi,
iar, pe de altă parte, nu este mai puţin adevărat că prin respectarea unor drepturi colective, cum ar fi
dreptul la pace, dreptul la dezvoltare, dreptul popoarelor la un mediu sănătos, se asigură premisele
esenţiale ale respectării drepturilor individuale3 . în acelaşi timp, încălcarea masivă a unor drepturi strict
individuale, cum ar fi dreptul la viaţă, poate conduce la crime cu caracter colectiv, cum este genocidul.6

S-a observat5 însă, în mod judicios că, pe de o parte, ideea de solidaritate poate fi considerată însăşi
raţiunea de a fi a drepturilor 1A se vedea, pentru amănunte privitoare la această procedură, C.L.
Popescu, op. cit., p. 146 şi urm.; a se vedea infra, nr. 47. 2 CEDH, 7 decembrie 1976, Kjeldsen, Busk
Madsen etPedersen c/Danemark Serie A nr. 23, §52. 3 P Wachsmann, op. cit., p. 541. 4 CEDH, 9
octombrie 1979, Airey c/Irlande, Serie A nr. 32, §26. 5 P. Wachsmann, op. cit. (dictionnaire), p. 541.
economice, sociale şi culturale, iar, pe de alta, drepturile de solidaritate nu par a fi compatibile cu logica
raportului juridic în conţinutul căruia ele au a fi cuprinse. Astfel, este greu de determinat titularul
dreptului la pace, spre exemplu, care nu reprezintă altceva decât expresia principiului interzicerii
recurgerii la forţă în dreptul internaţional, cât şi sancţiunea sa specifică, aplicabilă în cazul când el ar fi
încălcat, privită ca modalitate juridică a protecţiei drepturilor omului. De aceea, în cazul acestor
drepturi, mai degrabă trebuie căutată posibilitatea de a fi cuprinse în cadrul celorlalte două categorii
care se bucură pe plan internaţional de o protecţie adeseori concretă şi efectivă. Că poate fi reţinută o
asemenea posibilitate ne-o demonstrează analiza jurisprudenţei Curţii Europene care, pe temeiul art. 8
din Convenţie, care protejează dreptul la viaţă privată, a consacrat, ca o componentă a acestuia, dreptul
la un mediu înconjurător sănătos1 .7

§ 4 . Precizări privitoare la noţiunea de „drepturi şi libertăţi" definite în Titlul I al Convenţiei şi în

protocoalele sale adiţionale 72 96. Drepturi definite de Convenţie şi de protocoalele sale adiţionale.
Drepturile şi libertăţile definite de Convenţie şi de protocoalele sale adiţionale determină competenţa
ratione materiae a organelor sale - Comisia, atâta vreme cât aceasta a existat, şi Curtea. Aceasta este o

6
Birsan, p. 76
7
Ibidem, p. 32
problemă care se discută, ca regulă generală, la stadiul admisibilităţii cererii examinate de Comisie, iar
după intrarea în vigoare a dispoziţiilor Protocolului nr. 11, la 1 noiembrie 1998, de Curte. Se poate lesne
observa că textul art. 1 vorbeşte numai despre drepturile şi libertăţile definite de Convenţie; autorii ei
nu puteau face referire la cele prevăzute de protocoalele sale adiţionale. Or, dispoziţiile acestora fac
parte din Convenţie şi alcătuiesc, împreună cu acestea, un tot unitar. Deci, art. 1 trebuie citit în sensul că
statele contractante recunosc persoanelor aflate sub jurisdicţia lor toate drepturile definite de
Convenţie şi de protocoalele sale adiţionale. Formularea aceasta impune, însă, unele precizări: 73 în
primul rând, este de observat că dispoziţiile Convenţiei şi cele ale protocoalelor sale adiţionale nu pot fi
extinse Ia drepturi pe care acestea nu le prevăd. Astfel, Curtea a decis că, spre deosebire de art. 21
parag. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 25 din Pactul O.N.U. privitor la drepturile
civile şi politice, accesul la o funcţie publică nu figurează printre drepturile garantate în sistemul
european de protecţie a drepturilor omului1 şi că recrutarea în vederea ocupării funcţiei publice este o
materie lăsată în mod deliberat de statele contractante în afara dispoziţiilor Convenţiei2 . Dar, principiul
astfel formulat are limitele sale. Astfel, dacă refuzul autorităţilor statale de a numi o persoană ca
funcţionar nu poate constitui temei pentru o plângere pe terenul Convenţiei ca fiind incompatibilă
ratione materiae cu dispoziţiile acesteia, Curtea a decis că nici o prevedere a acesteia nu interzice unui
funcţionar să denunţe revocarea sa, dacă prin aceasta s-ar încălca unul din drepturile pe care ea le
reglementează; funcţionarii nu ies din domeniul de aplicare a Convenţiei. într-adevăr, instanţa
europeană a reţinut că, în art. 1 şi 14, Convenţia precizează că „orice persoană ce relevă de «jurisdicţia»
unui stat contractant trebuie să beneficieze, «fără nici o deosebire», de drepturile şi libertăţile pe care
ea le garantează. Mai mult, din 1 CEDH, 28 august 1986, Glasenapp c/Allemagne, precit., § 48; 28 august
1986, Kosiekc/Allemagne,precit., § 34. 2 Idem, § 52, respectiv § 38. 150 Bîrsan Obligaţia de a respecta
drepturile omului 74, 75 Art. 1 moment ce art. 11 parag. 2 in fine permite statelor să stabilească
anumite restricţii speciale în exercitarea libertăţilor de reuniune şi de asociere pentru «membrii forţelor
armate, poliţiei sau administraţiei de stat», înseamnă că, regula generală rămâne aceea a aplicării
garanţiilor Convenţiei în privinţa funcţionarilor"1 . în al doilea rând, prin interpretarea pretoriană şi
dinamică a Convenţiei, 74 Curtea a ajuns la recunoaşterea şi protejarea unor drepturi prin extinderea
interpretării dispoziţiilor sale privitoare la cele expres reglementate. Astfel, nici un text al Convenţiei nu
protejează drepturile succesorale ale copiilor născuţi din afara căsătoriei sau adulterini. Totuşi, încă din
anul 1979, pentru statele contractante în care aceste drepturi nu erau recunoscute la perioada
producerii faptelor, Curtea a decis că ele sunt cuprinse implicit în dispoziţiile art. 8, care garantează
dreptul la respectul vieţii familiale2 . De asemenea, printr-o încercare de adaptare a dispoziţiilor
Convenţiei la condiţiile actuale de viaţă, instanţa europeană a statuat că dreptul la viaţă privată conţine
o componentă distinctă, ce constă în dreptul la un mediu înconjurător sănătos3 .8

8
Birsan + cauza lopez ostra – birsan pp. 150-151