Leadership-ul ca şi concept ar putea fi poate tradus ca arta conducerii şi nu doar
conducere, aşa cum spune dicţionarul englez – român deoarece că leadership-ul ca şi materie de studiu reprezintă mai mult un ghid care să ne ajute sa înţelegem, să aplicăm şi să trecem prin procesul conducerii. Un bun conducător este format, nu înnăscut, el se dezvoltă, trece printr-un proces continuu de educaţie, pregătire profesională, acumulare de experienţă şi auto-evaluare. Conducerea se referă, mai mult poate decât la orice altceva, la modul în care o persoană (în acest caz conducătorul unui compartiment sau organizaţii) le influenţează pe altele (subalterni, colegi de echipă) să realizeze un obiectiv, direcţionând grupul pe care îl coordonează astfel încât acţiunile acestuia să fie coerente şi să existe o cât mai strânsă coeziune. Liderii conduc acest proces “punând la lucru„ calităţile şi trăsăturile lor de caracter, cum sunt de exemplu: convingerile, valorile morale sau de altă natură, etica, cunoştinţele, pregătirea profesională, caracterul. Deşi o funcţie ierarhică îţi oferă autoritatea de a realiza anumite atribuţii şi de a contribui astfel la atingerea obiectivelor organizaţiei din care faci parte, puterea oferită de poziţia în ierarhie nu te şi transformă automat în conducător ci îţi dă doar “calitatea” de şef. Conducătorul este diferit prin faptul că îi face pe subalternii (adepţii) săi să dorească să realizeze acele ţeluri înalte pe care el le propune, în loc să se simtă obligaţi să execute anumite sarcini care le sunt trasate. Există mai multe variante de opinie în ceea ce priveşte teoria conducerii, dintre care o menţionăm pe cea a lui Bass. El preciza că sunt trei modalităţi prin care oamenii ajung lideri: Au anumite trăsături de personalitate care îi conduc în mod natural către rolul de conducător; Există un eveniment important sau o criză care declanşează la o persoană obişnuită manifestarea unor calităţi de conducător extraordinare, sau, Oamenii pot alege să devină conducători. Calităţile de conducător se pot învăţa. Când o persoană decide să te respecte în calitate de conducător, nu te evaluează în primul rând prin calităţile pe care le ai ci prin ceea ce faci, prin modul în care îţi foloseşti pregătirea şi abilităţile. Conducătorii trebuie să fie demni de încredere şi capabili să comunice viziunea lor referitoare la locul companiei pe piaţă. Principiile de leadership sunt următoarele: 1. Fii bine pregătit – ca lider trebuie să cunoşti bine domeniul tău de activitate şi ceea ce fac subordonaţii tăi; 2. Asumă-ţi responsabilitatea, caută modalităţi de a ajuta dezvoltarea organizaţiei din care faci parte, iar atunci când lucrurile nu merg cum trebuie, nu căuta vinovaţi – caută soluţii; 3. Ia decizii corecte şi la timp; 4. Fii un exemplu pentru ceilalţi; 5. Cunoaşte-ţi oamenii şi interesează-te de bunăstarea lor; 6. Informează-ţi angajaţii; 7. Dezvoltă în toţi colaboratorii tăi sentimentul responsabilităţii pentru ceea ce fac; 8. Asigură-te că cei din subordinea ta înţeleg ce au de făcut, că activitatea lor este supravegheată şi sarcinile realizate corect; 9. Pregătiţi-vă ca echipă; 10. Foloseşte la maxim capacitatea organizaţiei din care faci parte. Sunt principii ce pot fi aplicate de un conducător din orice domeniu de activitate. Studiind procesul de conducere putem identifica 4 factori majori care apar în cadrul acestuia, şi anume: liderul sau conducătorul, subordonatul, situaţia şi comunicarea. Fiecare dintre aceste elemente are importanţa sa, însă pe parcursul acestei lucrări ne vom axa mai mult pe primul element menţionat, conducătorul, precum şi pe studierea diverselor stiluri de conducere, aşa cum au fost ele clasificate de unul sau altul dintre autorii lucrărilor din domeniul artei conducerii. În funcție de puterea deținută, putem distinge 3 stiluri diferite de conducere: Autoritar sau autocratic Acest tip de conducător îşi domină subalterni, le spune angajaţilor ce doreşte a fi realizat, şi în ce mod, fără a asculta părerile celorlalţi membri ai echipei. Poate fi un lider de succes, cu condiţia să deţină toate informaţiile necesare luării deciziei privind soluţionarea problemei, puţin timp şi subordonaţii să fie motivaţi. În mod normal acest stil de conducere se foloseşte rar, atunci când situaţia o impune. Ca parte negativă, o abordare autoritară generează o rezistenţă pasivă şi necesită exercitarea unei presiuni continue şi coordonare din partea liderului pentru a se ajunge la rezultatele dorite. Participativ sau democratic Tipul democratic de conducere implică admiterea unuia sau mai multora dintre subordonaţi în procesul decizional. Cu toate acestea, decizia finală aparţine conducătorului, acesta păstrează controlul grupului, chiar în condiţiile consultării cu ceilalţi membri. Folosirea acestui stil nu este un semn de slăbiciune, dimpotrivă, şi este probabil să genereze respectul celorlalţi membri ai echipei. Este cel mai des utilizat stil de conducere atunci când doar o parte a informaţiei se află la coordonatorul activităţii, restul fiind în posesia subordonaţilor. De la acest tip de lider nu se aşteaptă să le ştie pe toate, pentru asta are angajaţi bine pregătiţi. Folosirea acestui stil permite angajaţilor să simtă că sunt parte dintr-o echipă şi are de obicei ca rezultat luarea unor decizii mai bune. Delegativ sau liberal Delegarea sarcinilor este caracteristică unor conducători care permit angajaţilor să ia decizii. Cu toate acestea, responsabilitatea privind hotărârile luate rămâne liderului. Acest stil este folosit atunci când membrii echipei au pregătirea şi informaţiile necesare pentru analizarea situaţiei şi determinarea soluţiei optime. Un alt motiv pentru delegare este că managerul nu le poate face pe toate, anumite sarcinii fiind necesar să se delege altor membri ai echipei. Nu trebuie însă folosită delegarea pentru a da vina pe alţii atunci când lucrurile nu au mers bine, ci mai degrabă trebuie folosită delegarea atunci când conducătorul are încredere în angajaţii din subordine. Un lider nu trebuie să se teamă de delegare, ci să o folosească cu înţelepciune. Un bun conducător foloseşte toate cele 3 stiluri, în funcţie de situaţie. Forţele care influenţează alegerea unuia sau altuia dintre stilurile prezentate includ: timpul care există pentru îndeplinirea obiectivului propus, dacă relaţia conducătorului cu subalternii săi se bazează sau nu pe încredere şi respect, cine deţine informaţiile necesare realizării scopului propus, cât de bine pregătiţi sunt membrii echipei şi cât de bine îşi cunosc sarcinile, existenţa/inexistenţa unor conflicte interne, nivelul de stres etc. Oamenii respectă şi consideră a fi calităţi de lider următoarele trăsături de caracter: - Integritatea; - Responsabilitatea; - Calmul, stăpânirea de sine în situaţii tensionate; - Capacitatea de a conduce prin puterea exemplului; - Sinceritatea, fără a ajunge însă în zona insensibilităţii; - Asumarea responsabilităţii pentru deciziile luate - Acordarea de ajutor membrilor echipei, când este nevoie; - Capacitatea de a asculta şi înţelege oamenii; - Recunoaşterea faptului că succesul aparţine echipei ca întreg; - Puterea de a lua decizii; - Puterea de a solicita opinia celorlalţi; - Dorinţa de perfecţionare; - Puterea de muncă; - Existenţa capacităţilor de organizare, planificare, prioritizare; - Buna folosire a timpului (al tău şi al celorlalţi) - Atingerea obiectivelor cu menţinerea integrităţii - Optimismul, capacitatea de a încuraja coechipierii să se perfecţioneze, accentuarea Specialiștii în domeniu au identificat anumite diferențe între noțiunea de lider și cea de manager. Dintre acestea, cele mai importante sunt: 1. Managerii administrează, liderii inovează 2. Managerii întreabă cum şi când, liderii întreabă ce şi de ce 3. Managerii se concentrează asupra sistemului liderii se concentrează asupra oamenilor 4. Managerii fac lucrurile cum trebuie, liderii fac ce trebuie 5. Managerii menţin, liderii dezvoltă 6. Managerii se bazează pe control, liderii pe încredere 7. Managerii au o perspectivă pe termen scurt, liderii o perspectivă pe termen lung 8. managerii acceptă situaţiile pe care nu le pot influenţa ca atare, liderii le sfidează 9. Managerii privesc către finalizarea obiectivului, liderii privesc către noi orizonturi 10. Managerii imită, liderii creează 11. Managerii sunt avansaţi dintre clasicii ”buni soldaţi”, liderii sunt caractere individuale 12. Managerii copiază, liderii dau dovadă de originalitate.