Sunteți pe pagina 1din 3

Lucia, Lucica, Luli-boy, Luli sau Lorelei întrunesc de fapt acelaşi personaj.

O figură feminină al cărei


nume va fi folosit şi pentru titlul cărţii. Luli este o adolescentă de 19 ani din Galaţi care îşi întâlneşte
marea dragoste călătorind cu trenul. Catul Bogdan, o persoană importantă, un scriitor foarte citit la
acea vreme se îndrăgosteşte de fata cu „cireşe negre” în timp ce vine cu trenul pentru a prezida o
comisie de bacalaureat. Deşi călătoria la Galaţi i se pare plictisitoare, ajuns în oraş îşi petrece toată
noaptea pe străzi căutând casa în care ar putea locui fata care avusese grijă de el când i se făcuse rău
pe tren. Ironia face să o găsească într-un loc la care nu se gândise vreodată că ar fi putut s-o vadă –
într-o sală de clasă, în timpul unei probe din examenul de bacalaureat. Începerea acestei poveşti de
dragoste între două persoane de vârste diferite este încântătoare. Odată cu trecerea timpului, Catul
Bogdan începe să se simtă oarecum îngrădit de dragostea pe care i-o poartă Luli. La rândul său, se
zbate între două dorinţe: una de a scrie şi cealalta de a petrece tot timpul cu soţia sa. Dacă Luli ar fi
trăit, criza prin care trece relaţia lor s-ar fi rezolvat prin blazare. Dragostea s-ar fi stins, probabil că
Luli s-ar fi transformat la fel cum se transformase Gabriela. Luli este femeia îndrăgostită, lipsită de
exeperienţă. Autorul nu îi dă dreptul să evolueze sau să greşească în roman, ea se stinge de tânără.
Personajul principal este construit doar din aspecte pozitive. Prin consecvenţa sentimentelor sale,
Luli atrage de partea ei majoritatea cititorilor.

Lorelei, Luly…este un personaj fermecator, viu ca un cantec si „cunoscand-o”, cunosti si tu


dimensiuni noi ale vietii.
Este frumoasa ca o zi de primavara, curata sufleteste ca o rugaciune, vesela ca o polka,sensibila si
creativa ca tanguirea unei harpe.

Lorelei este cum am vrea noi sa fim-perfectiunea de neatins, umbrita doar de o mica nesiguranta,
care nu face altceva decat sa ii afirme si confirme perfectiunea impecabila – ca o floare alba de crin
abia deschisa. „O fată care vorbea tare cu vrăbiile în luna cireşelor şi râdea cu dinţi proaspeţi.” Aşa este
prezentată Lucia Novleanu, „fetiţa cu ochi negri, parcă într-adevăr adusă de barză din vântul şi vigoarea unei
năprasnice primăveri”, micuţa Luli-Boy.

cărțile în acasă.
Lucia Novleanu, Luli-boy, Luli, Lorelei, este un personaj care te dezarmează cu simplitate, gingășie, noblețe și
care rămâne cu tine mult timp, ca un ecou , ca o baladă ce-ți va aminti de o dragoste care te transcende, care
înțelege dincolo de limitările impuse de societate, de regulile ei absurde și care te învață că a iubi înseamnă a-ți
căuta libertatea în sine.

Lorelei (Luli, Lucica, Cica..) e o tanara adolescenta de care se indragosteste scriitorul Catul
Bogdan in timpul calatoriei sale cu trenul pentru a participa la o comisie de bacalaureat in
Galati. Diferenta mare de varsta nu il impiedica pe acesta sa o ia de sotie si sa isi imparta cu ea
fericirea.
Personajele principale sunt: Catul Bogdan – Sultanul de Argint (professor şi scriitor, alintat astfel de către
Luli), Lucia Novleanu – Luli (tânăra şi talentata soţie a lui Bogdan, alintată de toţi) – Lorelei
(pseudonimul ei dat de Gabriela), Gabriela Nei (profesoară de franceză, şi cea mai bună prietenă a lui
Luli), Nathan Saabetai (prietenul şi ajutorul lui Bogdan, personaj simbol al echilibrului şi înţelepciunii),
Smărăndiţa (dădaca lui Luli, cea care şi-a dedicat viaţa creşterii ei) şi haziaica (bătrâna care are grijă de
casa lui Bogdan).

4. „Trăia. Ceea ce presimțise exista. Viața nu era efort, mers lent spre
îmbătrânire, cedări și resemnări; viața era delir, tumult în soare, bucurie
respirată”

1 „Când ești tânăr nu cunoști încă insomniile, e o mare mândrie să


păcălești somnul.”

8. „Dragostea e ca o surpriză, poate veni de oriunde. Poți să o găsești lângă


tine chiar.”
9.„Nu poți pleca din tine însuți.” – cu certitudine adevărat.
10.Una din cele mai frumoase și sincere declarații(spusă de Luli): „Suntem
două libertăți. Dragostea nu e o umilință, e o mândrie. Nu vreau să te
copleșesc, să-ți limitez viața numai la mine. N-aș avea nicio bucurie să am
alături de mine un prizonier. Nu-ți cer decât dragostea ta. […]Dar dincolo
de dragoste ești liber de-a trăi așa cum crezi. Prietenii tăi, profesia ta,
scrisul tău, capriciile tale îți aparțin. Nu-ți cer nici un sacrificiu.[…]Eu îți cer,
adică te rog, să fii tu.”