Sunteți pe pagina 1din 8

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova


Facultatea de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative
Departamentul Știinte Politice și Administrative

Lucru Individual
Principiul recunoașterii reciproce în reglementarea relaţiilor
privind achiziţiile publice

Prenumele, numele studentului:


Sanduleac Maria
Grupa: 402-AP
Conducător ştiinţific
Prenumele, numele:
Ciobanu T.

Chişinău, 2019
CUPRINS
INTRODUCERE ................................................................................................. 3
PRINCIPIUL RECUNOAȘTERII RECIPROCE ........................................... 4
CONCLUZIE ...................................................................................................... 7
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................. 8

2
INTRODUCERE
Obținerea unui sistem eficient și credibil de achiziții publice reprezintă unul
dintre elementele fundamentale ale procesului de dezvoltare a Moldovei. În acest
context, intensificarea eforturilor de elaborare a legislației armonizate cu
legislația europeană și asigurarea implementării corespunzătoare a prevederilor
legale în practică va spori eficiența sistemului nostru de achiziții publice și va
reduce risipa, frauda și corupția, sporind astfel încrederea cetățenilor și a mediului
de afaceri.
Prin semnarea, în 2014, a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și
crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător UE-Moldova, R.
Moldova și-a asumat o serie de angajamente ce vizează inclusiv și reformarea
sistemului național de achiziții publice. R. Moldova are obligația de a depune
eforturi susținute pe trei direcții: armonizare treptată a legislației în domeniul
achizițiilor publice cu aquis-ul comunitar; reforma instituțională în domeniul
achizițiilor publice, și crearea unui sistem eficace a căilor de atac în materie de
atribuire a contractelor de achiziții publice.
Cadrul legal al sistemului de achiziții publice a fost recent adus mai aproape
de Uniunea Europeană (UE) prin adoptarea unei noi legi privind achizițiile
publice1. În general, noua lege prevede un cadru de reglementare satisfăcător și
încorporează principiile fundamentale ale UE care reglementează atribuirea
contractelor de achiziții publice. Această lucrare va include o descriere mai
aprofundată a principiului recunoașterii reciproce în reglementarea relațiilor
privind achizițiile publice.
Cu toate acestea, unele prevederi nu sunt pe deplin compatibile cu cerințele
UE și vor necesita modificări ulterioare. Achizițiile publice din domeniile apărării
și utilităților rămân nereglementate, iar cadrul legal care reglementează
concesiunile și parteneriatele public-private (PPP) necesită revizuire și aliniere
cu legislația UE relevantă.

1 Legea nr. 131 din 3 iulie 2015

3
PRINCIPIUL RECUNOAȘTERII RECIPROCE
Principiul recunoașterii reciproce a contribuit și contribuie în mod
substanțial la liberalizarea circulației bunurilor în Piața internă a Uniunii
Europene, deschizând noi oportunități de export, mai ales pentru state nemembre
care, în urma adoptării standardelor unui stat membru, le permite să realizeze
exporturi în oricare din celelalte țări ale Uniunii.
În materia achizițiilor publice, principiul recunoașterii reciproce presupune
ca statul membru în care urmează să fie prestat un serviciu, furnizat un produs
sau executată o lucrare, să accepte documentele suport care să dovedească
îndeplinirea cerințelor minime impuse în documentațiile de atribuire, respectiv
trebuie să accepte prezentarea unor diplome, certificate sau oricăror alte
documente considerate relevante care să probeze conformitatea ofertei cu cele
solicitate de autoritatea contractantă.
Respectarea principiului recunoașterii reciproce presupune în contextul
achiziţiilor publice acceptarea de către autoritatea contractantă a:
- produselor, serviciilor, lucrărilor oferite în mod licit pe piaţa Uniunii
Europene;
- diplomelor, certificatelor și a oricăror documente emise de autorităţile
competente din alte state;
- specificaţiilor tehnice, echivalente cu cele solicitate la nivel naţional.
Principiul recunoașterii reciproce nu interzice existenţa standardelor
naţionale, ci doar acceptarea standardelor similare din alt stat membru.
Recunoaşterea reciprocă este principiul care asigură libera circulaţie a
mărfurilor şi serviciilor pe o piaţă unică europeană. Potrivit acestuia, toate
produsele, serviciile şi lucrările oferite în mod licit sunt recunoscute pe piaţa
Uniunii Europene, că toate diplomele, certificatele şi alte documente emise în
ţările membre ale Uniunii Europene sunt recunoscute prin echivalare cu cele
solicitate la nivel naţional. Acest principiu condiţionează tratamentul egal, fără
de care, regulile şi cerinţele de selecţie/calificare nu pot fi respectate şi aplicate
în egală măsură tuturor participanţilor la procedura de achiziţie publică.
Domeniul recunoașterii reciproce a calificărilor profesionale se referă la
sistemele de recunoaștere a diverselor calificări și profesii la nivel comunitar pe
bază de reciprocitate. În domeniul recunoașterii calificărilor în baza directivelor
sistemului general de recunoaștere există două directive, Directiva 89/48/CEE2 și
Directiva 92/51/CEE3. Directiva 89/48 se referă la recunoașterea calificărilor
profesionale obţinute în urma finalizării studiilor superioare cu o durată minimă
de trei ani. Directiva 92/51 se referă la calificările profesionale obţinute prin
învăţământul profesional secundar, postliceal și prin programe de studii
superioare cu o durată mai mică de trei ani. Directivele sistemului general nu
2 DIRECTIVA CONSILIULUI din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaştere a diplomelor de
licenţă acordate pentru o perioadă de formare profesională de cel puţin trei ani (89/48/CEE)
3 DIRECTIVA 92/51/CEE A CONSILIULUI din 18 iunie 1992 privind cel de-al doilea sistem general de

recunoaștere a formării profesionale, de completare a Directivei 89/48/CEE

4
impun o armonizare prealabilă sau ulterioară a structurilor și conţinutului formării
lor și nu impun reglementarea similară a profesiilor în statele membre.
Mod de aplicare:
- acceptarea documentelor și a certificatelor emise de autorităţile în drept
situate pe teritoriul altui stat membru.
Efecte obţinute:
- crearea pieţei comune prin eliminarea barierelor în calea comerţului
existente între statele membre;
- descurajarea suprareglementării de către statele membre, deoarece aceasta
ar putea induce obstacole asupra exercitării de către propriii producători a liberei
circulaţii a mărfurilor;
- introducerea unui element de concurenţă între reglementări naţionale în
privinţa schimburilor transfrontaliere, facilitând, în consecinţă, cele mai bune
practici.
Aceeaşi perioadă tranzitorie se aplică art. 22 alin. (2) din Legea nr.131 din
3 iulie 2015, care conţine obligaţia de a respecta principiul recunoaşterii reciproce
şi a accepta certificate echivalente emise de organele stabilite în statele-membre
ale Uniunii Europene. Amînarea implementării acestei dispoziţii constituie un
obstacol în calea accesului egal pentru operatorii economici din UE pe piaţa
achiziţiilor publice din Moldova.
Cadrul legal existent nu transpune Directiva 2009/81 în domeniul apărării
sau Directiva privind utilităţile 2014/25. Prima nu este inclusă în Acordul de
Asociere.
Cel mai grav exemplu de abatere de la standardele UE sînt prevederile
actuale privind Agenţia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor, care nu
garantează nivelul de independenţă, cerut de directivele UE privind achiziţiile (şi
în mod explicit de Acordul de Asociere) de la un organism de revizuire a
achiziţiilor (vezi mai jos capitolul privind organizarea instituţională).
De asemenea, a fost elaborat şi aprobat de către Guvern un set de
regulamente, pentru a asigura o implementare adecvată a noilor reguli prevăzute
în Lege. În ceea ce priveşte concesiunile şi parteneriatele public-private,
instrumentele juridice aplicabile sînt: Legea nr.179-XVI din 10 iulie 2008 cu
privire la parteneriatul public-privat, care încorporează cadrul legal pentru
parteneriatele public-private, inclusiv concesiunile ca o formă de parteneriat
public-privat şi Legea nr.534-XIII din 13 iulie 1995 cu privire la concesiuni.
Ambele au fost modificate în mod substanţial în 2010. În plus, în temeiul art. 2
alin. (5), Legea este, de asemenea, aplicabilă diferitor „forme de parteneriat
public-privat neinterzise de lege, precum şi în cazul atribuirii contractelor de
concesiune de lucrări publice”. Acest cadru legal este depăşit şi necesită o
revizuire în lumina Directivei 2014 privind concesiunile.
Reforma achiziţiilor publice necesită un cadru adecvat de reglementare. Sînt
necesare dezvoltări şi ajustări ulterioare ale legislaţiei în următorii ani, în
conformitate cu prevederile Acordului de Asociere RM-UE, în special în ceea ce

5
priveşte sectorul utilităţilor şi a contractelor de concesiune. Alte dispoziţii, care
încă necesită revizuire şi aliniere cu legislaţia UE relevantă, trebuie să fie, de
asemenea, luate în considerare în cadrul procesului legal. Toate aceste aspecte
vor fi abordate treptat, în baza unui calendar precis, care este prezentat în detaliu
în următoarele secţiuni ale prezentei anexe şi în Planul de acţiuni.
Obiectivul final ce trebuie atins pe parcursul perioadei de cinci ani este un
nivel adecvat de conformitate a legislaţiei naţionale cu directivele UE, în toate
sectoarele.
Pentru asigurarea unui cadru legal corespunzător, trebuie să se ia în calcul
un set de cerinţe de bază în timpul procesului de elaborare legală:
1) legislaţia secundară reflectă aceleaşi principii-cheie ca şi legislaţia
primară şi promovează achiziţii publice eficiente;
2) pentru contractele aflate sub pragurile UE, legislaţia reflectă bunele
practici europene şi internaţionale, oferind un echilibru adecvat de reglementare
proporţional cu natura şi mărimea contractelor;
3) noile reguli sînt clare, bine cunoscute şi înţelese de către utilizatori
(autorităţile contractante şi agenţii economici) şi nu conţin reglementare excesivă
şi abordări birocratice inutile; şi
4) noua legislaţie şi cea modificată se elaborează în consultare cu
întreaga comunitate de achiziţii care trebuie să fie familiarizată cu noile reguli şi
modul în care să le gestioneze şi să le aplice.

6
CONCLUZIE
În general, noile prevederi legislative în domeniul achizițiilor aduc mai
multă transparență, un acces mai larg la informațiile privind contractele de
achiziție, orientare spre principiile de reglementare a relațiilor privind achizițiile
publice și urmărirea celui mai bun raport calitate-preț (”value for money”), un rol
mai activ al societății civile prin participarea reprezentanților acesteia în calitate
de membri ai grupului de lucru pe achiziții și un nou sistem de soluționare a
contestațiilor în achiziții.
Totuși, nu este suficient ca legea să fie doar bună, dar și aplicată
corespunzător în practică. Această responsabilitate nu aparține doar instituțiilor
de reglementare în domeniu, ci tuturor participanților la procedurile de achiziție,
inclusiv organele de reglementare, autoritățile contractante, operatorii economici
și, desigur, societatea civilă (mass-media, ONG-urile, cetățenii).
Într-un raport recent elaborat de UNDP și Consiliul Europei4, privind
evaluarea riscurilor de corupție în sistemul achizițiilor publice 21, sunt elucidate
mai multe cazuri de nereguli, abuz de putere, netransparență și utilizare
ineficientă a banilor publici cu implicarea întreprinderilor de stat. Întreprinderile
publice, nefiind subiecți ai legii privind achizițiile publice, nu se conformează
procedurilor stabilite prin lege, fapt ce duce la netransparență, vulnerabilități la
corupție și, implicit, utilizarea ineficientă a banului public. În acest sens, ar fi
binevenită includerea întreprinderilor publice în calitate de subiecți ai legii, dat
fiind că acestea utilizează bani publici, sau elaborarea unui regulament care ar
stabili procedurile aplicate de către întreprinderile publice.

4http://md.one.un.org/content/unct/moldova/ro/home/presscenter/press-releases/pnud-_i-consiliul-europei-au-
evaluat-riscurile-de-corupie-in-ach.html

7
BIBLIOGRAFIE
1. Legea nr. 131 din 3 iulie 2015;
2. DIRECTIVA CONSILIULUI din 21 decembrie 1988 privind sistemul
general de recunoaştere a diplomelor de licenţă acordate pentru o
perioadă de formare profesională de cel puţin trei ani (89/48/CEE);
3. DIRECTIVA 92/51/CEE A CONSILIULUI din 18 iunie 1992 privind cel
de-al doilea sistem general de recunoaștere a formării profesionale, de
completare a Directivei 89/48/CEE ;
4. http://md.one.un.org/content/unct/moldova/ro/home/presscenter/
press-releases/pnud-_i-consiliul-europei-au-evaluat-riscurile-de-
corupie-in-ach.html.