Sunteți pe pagina 1din 359

Prezentare grafica

IOANA DRAGOMIRESCU-MARDARE

Redactor
PETREA LUPAN

Tehnoredactor
VIRGIL STRUGARIU

Toate drepturile
asupra prezentei ediţii în limba româna
sînt rezervate Editurii Meridiane
PAUL HENRY
Suolinoliul fZiăIoglci,tcoai

Nr. inv,.

MOLDOVA DE NORD
DE LA ORIGINI P Î N Ă LA SFÎRŞÎTUL
SECOLULUI A L X V M e a

Contribuţie la studiul civilizaţiei moldave

Prefaţa la ediţia româneasca de


JEAN DELUMEAU •
PROFESOR LA COLLÈGE DE F R A N C E

Postfaţă şi note de
VASILE D R Ă G U Ţ

Traducere şi indici
CONSTANŢA TANĂSESCU

I P mmm

EDITURA MERIDIANE
' BUCUREŞTI, 1984
:

Profesorului meu CHARLES DIEHL

I •


S u m J n S i T e o l o g i c i l e o al

ÎN A T E N Ţ I A CITITORULUI t <,v.tVi.fi)w H M V N

ii

Cartea pe care o aveţi în faţă a fost scrisă cu mai bine de cincizeci de ani în urmă.
Am avut bucuria să descopăr, în 1980, că ea rămăsese o lucrare de referinţă pentru
toţi istoricii de artă care se interesau de bisericile moldoveneşti.
Un concurs de bune intenţii a îngăduit aceasta reeditare, după şederea mea la Bucu­
reşti, unde am fost invitat ca referent la al XV-lea Congres de Ştiinţe Istorice.
Sînt fericit să aduc mulţumirile mele domnului Alain Warzée, ataşat cultural, şi
domnului consilier Pierlot, care, în numele Ambasadei Franţei în România, au luat
legătura cu editorii români. în urma convorbirilor cu redactorul şef al Editurii Meri­
diane, Modest Morariu, aceştia au acceptat proiectul de a publica lucrarea în limba
română, în timp ce Les Presses Universitaires din Franţa au renunţat la toate drepturile
lor de prim editor, iar familia domnului Paul Henry la cele cuvenite moştenitorilor.
Ministerul francez al Culturii a avut amabilitatea, datorită domnului Rector Groshens,
director al secţiei de Carte, să susţină din punct de vedere financiar traducerea ediţiei
franceze, iar domnul Jean Delumeau, profesor la Collège de France, a acceptat să scrie
o nouă prefaţă. întreaga noastră gratitudine faţă de aceştia îşi găseşte expresia în rîn-
durile de faţă.
Mi se va îngădui o evocare personală. Am avut prilejul de a-1 cunoaşte pe domnul
Paul Henry pe vremea cînd, în calitate de Rector al Academiei din Rennes, îi procura
mamei mele, Louise Foulon-Ropars, asistentă socială şefă, mijloacele necesare pentru
înfiinţarea şi dezvoltarea serviciilor sociale universitare din Bretania. Eficienţa sa plină
de bunăvoinţă abia lăsa să se întrevadă înaltele calităţi ale Administratorului care asi­
gurase reconstrucţia Universităţii din Rennes şi care, începînd din anul 1960, avea să
extindă serviciile medicale şi sociale din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale. Ştiu
apoi că acest fiu de profesor a fost un curajos combatant în timpul primului război
mondial, un strălucit elev al Şcolii Normale Superioare din Paris înainte de-a fi venit
în România unde a rămas, timp de zece ani, în slujba cooperării şi a prieteniei franco-
romàne, activînd în cadrul Universităţii din Cernăuţi, apoi la Bucureşti, în calitate de
director al Institutului Francez. Şi tocmai în răstimpul acestui lung sejur şi-a consa­
crat cea mai mare parte a timpului studierii monumentelor din Moldova de Nord. Sus­
ţinut cu pasiune de doamna Hélène Henry, a strîns în lucrarea pe care o veţi parcurge
toate cunoştinţele acumulate cu atîta perseverenţă. Şi înţelesese, cînd a fost ales membru
(i

al Academiei Române, că opera lui ramine un inestimabil izvor de referinţe. Paul Henry
şi soţia sa fiind plecaţi dintre noi astăzi, doar fiul lor Marc — căruia boala nu i-a îngă­
duit o strălucită carieră — va putea răsfoi această ediţie. Dar pentru aceşti doi oa­
meni, marcaţi puternic de spiritualitatea de odinioară a Moldovei, promisiunile resu­
recţiei — admirate de ei pe zidurile atîtor mănăstiri — constituiau o realitate tangi­
bilă. Tot pentru această certitudine a lor depune mărturie cartea de faţă.

CHARLES-LOUIS FOULON,
Conferenţiar
la Institutul de Studii Politice din Paris

(i


P R E F A Ţ Ă L A EDIŢIA R O M Â N E A S C Ă

•. . . •

Un istoric francez nu poate fi decît onorat atunci cînd i se solicită o prefaţă la tra­
ducerea în româneşte a operei unui înaintaş al său. Scriind-o, el încearcă un dublu
sentimelit de gratitudine căci, aducând omagiul meritat unui compatriot, omagiază
in acelaşi timp o ţară cu care Franţă întreţine vechi şi statornice legături de prietenie.
Să fie numai o întîmplare faptul că aceste cîteva rînduri introductive sînt semnate
de un specialist în arta şi istoria Renaşterii? Lucrarea lui Paul Henry, Monumentele
din Moldova de Nord, demonstrează în mod neîndoielnic că acest curent umanist nu a
fost doar un privilegiu al Occidentului. Apogeul artei moldoveneşti se situează în a
doua jumătate a secolului al XV-lea şi în prima jumătate a secolului al XVI-lea, deci
în perioada în care s-au desăvîrşit în Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Anglia şi
Germania cele mai frumoase opere ale Renaşterii. Paralelismul care poate fi constatat
între aceste opere şi avîntul cultural al ţărilor române din acea vreme nu poate lăsa
indiferent un istoric şi nici istoriografia culturii. Ba constituie chiar un îndemn pentru
stabilirea unui contact între apusul şi răsăritul Europei, adîncind studiul influenţelor
care au putut să interfereze în ambele sensuri. Astfel Paul Henry arată, pe alocuri, rolul
nu lipsit de importanţă pe.care 1-a jucat Italia în evoluţia artei româneşti din această
epocă. Aş adăuga o notă complementară pe care mi-o sugerează istoria paralelă a men­
talităţii apusene şi răsăritene din acea vreme: anume, cele mai frumoase şi mai impre­
sionante reprezentări ale Judecăţii de apoi pictate în Occident datează din epoca Renaş­
terii. La fel, în Moldova de Sus, la Humor, Moldoviţa, Voroneţ, Arbore, Rîşca, Suce-
viţa, găsim cele mai frumoase şi mai impresionante fresce tratînd această temă. Şi sîn-
tem ispitiţi să credem că aceleaşi preocupări spirituale îi îndemnau pe clerici şi pe
artişti, în Răsărit ca şi în Apus, să stăruie asupra acestei copleşitoare viziuni.
Găsind temeiul acestor apropieri, am impresia că autorul cărţii care mi le prileju­
ieşte, se află încă în viaţă. De fapt impresia aceasta nu este falsă. Dacă se mai simte
nevoia de a fi tradusă astăzi în româneşte o lucrare publicată în 1930, fără îndoială
că lucrarea nu a îmbătrînit. Iar ca o primă cauză a permanentei ei tinereţi este însuşi
spiritul în care a fost întocmită. Paul Henry cunoştea la perfecţie România şi o iubea.
Şi nu e exagerat să spunem că România a fost a doua lui patrie. Astfel că, animat de-o
vădită simpatie a cutreierat meleagurile Moldovei şi i-a studiat monumentele. De aici
căldura şi timbrul personal care însufleţesc chiar şi paginile cele mai erudite. Dar —
a doua cauză a longevităţii — această lucrare a constituit la timpul ei o operă de pio­
nierat, înaintea ei, nici o investigaţie monografică nu fusese întreprinsă asupra arhitec­
turii şi picturii moldoveneşti, luate în ansamblul lor. Paul Henry a umplut aşadar
această lacună, şi a făcut-o cu atîta rigoare şi competenţă încît opera sa ramine un
model al genului şi o bază de referinţă privind subiectul respectiv.
B

în această lucrare a sa, clasificarea şi descrierea operelor de artă nu alunecă nicio­


dată spre o nomenclatură seacă. Grija istoricului veghează în mod constant ca pictura
şi arhitectura să fie întotdeauna legate de marile evenimente ale epocii, de evoluţia
generală a Moldovei din acea vreme şi de curentele culturale care s-au încruci­
şat aici, venind din Armenia, Bizanţ, Bulgaria, Serbia, Polonia, Ungaria şi Occident.
Aria moldovenească a rezultat dintr-un extraordinar amestec de elemente, vădindu-se
în acelaşi t i m p de-o neasemuită originalitate, îndeosebi în frescele exterioare ale bise­
ricilor sale care sînt „cele mai interesante opere pe care iii, le oferă Moldova" şi care,
amintindu-ne de compoziţiile picturale de la Veneţia sau Orvieto, sînt aproape unice în
genul lor. Şi nu este aşadar de mirare că Paul Henry, fără să sacrifice nicidecum arhi­
tectura, a acordat un interes cu totul deosebit frescelor care constituie gloria acestei pro­
vincii.
Ar fi de dorit ca această lucrare să fie retipărită, în Franţa ca şi în alte ţări, într-un
format de buzunar, pentru uzul turiştilor şi al amatorilor de artă care îşi petrec vacanţa
în România. Ce ghid mai bun ar putea avea cei care vizitează monumentele de pe
vremea lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş! Lectura lui, chiar înainte de-a porni la drum,
ar fi indispensabila pregătire a acestora pentru întîlnirea cu splendorile pe care li le-ar
oferi o asemenea călătorie. Aceştia ar putea fi astfel în stare să descopere inimitabilul
„albastru" al frescelor moldoveneşti şi li s-ar putea atrage mai dinainte atenţia asupra
faptului că în Judecăţile de apoi din România (deşii sînt mai numeroşi decît damnaţii...
Dacă am acceptat fără nici o ezitare să scriu aceste cîteva rînduri introductive la
ediţia românească a Monumentelor din Moldova de Nord, am făcut aceasta din pricina
calităţii ştiinţifice a lucrării, dar şi dintr-un alt motiv. Am predat multă vreme la Uni­
versitatea dm Rennes, unde, timp de mai mulţi ani, l-am avut ca rector pe Paul Henry.
L-am întîlnit adesea. Era un om discret, aproape timid. Aflasem despre nenorocirile
pe care el şi soţia lui au trebuii să le înfrunte. Am putut măsura, în numeroase ocazii,
bunăvoinţa, înţelegerea, grija pe care le manifesta faţă de alţii şi, în special, faţă de
cei loviţi de soartă. Aducînd acest omagiu memoriei sale, ştiu că onorez în acelaşi t i m p
un cărturar, un profesor universitar şi un om cu yihnă mare.

JEAN DELUMEAU,
Profesor la Collège de France
PREFATA
LA EDIŢIA F R A N C E Z Ă

în istoria României, domnia lui Ştefan cel Mare (1457—1504) marchează o epocă de
glorie şi de prosperitate: glorie militară atestată de victorii răsunătoare, cărora legenda le-a
sporit şi mai mult faima; prosperitate economică atestată de ridicarea a numeroase bise­
rici — cel puţin treizeci1 — datorită cărora a fost creată o arhitectură cu adevărat naţio­
nală. Pe la mijlocul secolului at'XV-lea, nu exista, ca să spunem astfel, o artă moldo­
venească2; la moartea lui Ştefan cel Mare, arta aceasta se vădeşte pe deplin constituită
şi dăduse la iveală cîteva capodopere. Aşa că înţelegem de ce imaginaţia populară, uimită
de atîtea minunăţii, a păstrat cu toată pioşenia amintirea marelui voievod şi că numele
său eclipsează, încetul cu încetul, numele celor mai iluştri eroi naţionali, chiar şi pe cel
al lui Mihai Viteazul.
Majoritatea bisericilor ctitorite de Ştefan cel Mare se află în Moldova de Nord, şi mai
cu seamă în Bucovina. „Cincizeci de ani de istorie, cum foarte bine spune dl. Henry,
sînt înscrişi în străvechile lor pietre'', ani de pietate şi de glorie, de restrişte şi de speranţe,
ani clocotind de o intensă viaţă naţională. Căci, într-adevăr, în această Ţară de Sus*
s-a format nucleul iniţial, s-a constituit centrul politic al Principatului; aici s-au pus
bazele celor clintii cetăţi de scaun ale sale şi tot aici au repurtat domnitorii săi cîteva din
cele mai răsunătoare victorii; aici s-au păstrat cel mai bine monumentele pe care aceştia
le-au ctitorii. Nicăieri nu se poate urmări în mai bune condiţii ca în aceste frumoase şi ori­
ginale biserici naşterea şi dezvoltarea artei moldoveneşti care, la sfîrşilul veacului al XV-
lea, pare să fi atins apogeul, dar care, de-a lungul secolului alXVI-lea, sub domnia
urmaşilor lui Ştefan cel Mare, sub a fiului său Petru Rareş (1521 -1539; 154.1—1516)
mai cu seamă, va continua să arunce o lumină aparte „ca şi cum ar fi vrut să nedestăi-
nuie, spune dl. Henry, că poporul moldav nu abdica şi nu consimţea, oricîi de vitrege ar
fi fost împrejurările, să renunţe la idealul, personalitatea şi nădejdile săle".
Sînt fermecătoare bisericile acestea din Moldova de Nord — Pătimiţi, Voroneţ, Sfîntul
Gheorghe din Hîrlău şi Sfîntul Nicolae din Popăuţi, Piatra-Neamţ şi Dorohoi, Biserica
Albă de la Baia şi biserica cea mare de la Neamţ, care datează, toate, din timpul dom­
niei lui Ştefan cel Mare, ca şi cele din veacul al XVI-lea — Humor, Valra-Moldoviţei,
Sfîntul Gheorghe din Botoşani, ca şi multe altele, pina la cea de la Suceviţa care este

1
In realitate ctitoriile domneşti sigure sini în miniar de 23, plnă )a cea 30 se cer socotite şi ctitoriile boie­
reşti (Bălineşli, Arbore ele.) sau nesigure — Cotnari, Şlcfăncşli — (Vasile Drăguţ — V. D.).
2
Afirmaţia se Întemeiază pe nivelul cunoştinţelor de acum şase decenii. în prezent, ca rezultai, al cercetărilor
arbeologice şi de arhivă (a se vedea şi postfaţa), ştim că la mijlocul secolului al XV-lca exista o artă moldove­
nească (V. D.).
3
De multe ori, ca şi In acest caz, vorbindu-se despre Ţara de Sus se înţelege numai Moldova de nord sau
Bucovina, în realitate, aşa cum rezultă din Descriptio Moldaviae, Ţara de Sus cuprindea ţinuturile inalte şi de sub
munte: Hotin, Dorohoi, Hîrlău, Cernăuţi, Suceava, Neamţ şi Bacău — Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae,
Bucureşti, 1973, p. 7 9 - 8 3 (V. D.).
IO

într-un fel însuşi testamentul artei moldoveneşti. Sînt încîntătoare, prin originaliatea plină
de pitoresc a arhitecturii lor, şi mai fermecătoare chiar — în special cele din secolul alXVI-
lea—prin decoraţia picturală care acoperă partea exterioară a zidurilor asemeni unui
covor ţesut în culori strălucitoare. Şi sînt aici, aşa cum pe bună dreptate a spus unul
dintre cei mai competenţi judecători, Strzijgowski, „comori care nu se pot vedea nicăieri în
altă parte"; şi este ceva „ce nu poale oferi nici o altă ţară din lume". Iar dacă adăugăm
că aceste curioase şi adesea remarcabile fresce şi-au păstrat întreaga prospeţime, că această
suită de edificii religioase evocă toată istoria ţării şi a civilizaţiei ei, se înţelege cu uşurinţă
atracţia pe care o exercită aceste monumente aproape unice şi interesul pe care îl trezesc
istoricului de artă, ca şi istoricului propriu-zis.
:

în aceşti ultimi ani, cîteva lucrări importante, datorate în special unor autori român i, au fost
consacrate studiului edificiilor din Moldova. în două remarcabile şi importante memorii,
dl. Balş a examinat arhitectura lor; în două importante cărţi, dl. Şlefănescu a studiat evo­
luţia picturii religioase în Bucovina şi în Moldova. Cu toate investigaţiile acestea, de
care n-am putea face abstracţie, cu toată silinţa depusă deComisiunea Monumentelor Isto­
rice din România, rămînea un loc pentru un studiu de ansamblu. Şi este exact studiul pe
care il face dl. Henry în frumoasa carte pe care am plăcerea s-o prezint aici cititorilor.
„Scopul lucrării noastre, spune autorul, im este acela de-a examina în amănunt fiecare
biserică. Ne vom oprimai mult asupra celor care nise vor părea cele mai reprezentative.
Vom încerca să reconstituim epoca în care au fost ridicate aceste monumente, să le reaşezăm
in ambianţa lor şi să extragem cîteva idei fundamentale asupra stilului arhitecturii şi
al decoraţiei lor, într-un cuvînt să precizăm noţiunea de «stil moldovenesc» in ti]mpul
şi în factorii săi esenţiali". Scopul pe care şi l-a propus, dl. Henry l-a realizat într-un
mod strălucit, deopotrivă în calitate de istoric, reuşind să reînvie cadrul istoric în care a
luat naştere şi s-a dezvoltat această artă moldovenească, cit şi de istoric de artă, pe cit
de experimentai, he aiît de bine informat; şi astfel ne-a dăruit cu adevărat, aşa cum
indică subtitlul lucrării sale, „o contribuţie la studiul civilizaţiei moldoveneşti". Şi s-a
silit, aşa cum spune undeva, să dea studiului său „cea mai imparţială rigoare ştiinţifică
şi grija constantă de-a nu omite nimic important". Am bucuria de-a declara că efortul
d-lui Henry a fost încununai cu deplin succes şi că îi datorăm o carte foarte interesantă,
bine documentată, bine construită şi de o incontestabilă valoare.
„Domnia lui Ştefan cel Mare a fost epoca arhitecturii". Astfel că atenţia d-lui Henry
s-a îndreptat, în prima parte a lucrării sale, asupra examenului privind arhitectura cti­
toriilor acestui voievod. Prinir-o analiză pe cit de minuţioasă, pe atîl de delicată, el a
studiat elementele care alcătuiesc lipul arhitectural al bisericii moldoveneşti, acest tip ce
apare pe deplin constituit încă de la sfîrşitul veacului alXV-lea, dar a cărui dezvoltare o
putem urmări de la primele construcţii, destul de simple încă, ale lui Ştefan cel Mare,
pina la cel mai de seamă edificiu ridicat în timpul domniei sede, care însumează toate
căutările anterioare, frumoasa şi vasta biserică a mănăstirii Neamţ (H97)1. Acesta este
prototipul pe care par să-l fi imitat splendidele biserici din secolul alXVI-lea, a căror

1
Nu biserica înălţării de la i mănăstirea Neamţ a fost prototipi!], aşa cum multă vreme sa ermit, ci biterica
mănăstirii Putna, care prezenta uri piali 1(1 ntît (c icmphx şi (are l'indie ia şi tfc clitatca ta (?c netrcjolă c'crn-
uească (V. D.).
Il

evoluţie, urmărită şi explicată cu alita atenţie de dl. Henry, atinge punctul final la sfîr-
şitul veacului, la Suceviţa, „amintire tirzie a epocii celei mari".
Ce influenţe au contribuit la crearea acestei arhitecturi moldave, „bizantină ca fond, occi­
dentală prin detalii, originală prin însuşi amestecul acesta de elemente disparate, topite
încetul cu încetul într-o formulă fixă"? Problemă controversată şi dificilă, pe care dl.
Henry şi-a dat silinţa s-o rezolve. Plascdă, din punct de vedere geografic, la răscrucea
marilor drumuri ale Europei răsăritene, Moldova a suferit, prin forţa lucrurilor, diferite
influenţe, adesea contradictorii, cea a Occidentului, prin intermediul Poloniei, Transilva­
niei, şi care se manifestă prin decoraţia sculptată, în desenul uşilor şi al ferestrelor, şi
influenţa mai profundă a Orientului bizantin, transmisă de Serbia şi de Bulgaria1, şi care
se vădeşte atît în picai cit şi în decoraţia policromă a faţadelor. Amestec din care a luat
naştere un tip arhitectural, compozit şi complex, căruia nu i se poate nega o reală origi­
nalitate şi o incontestabilă personalitate.
. •

. . . • • . . . .

Secolul al XVI-lea a fost, in arta moldovenească, secolul picturii. Nu că n-ar fi rămas


cîteva foarte frumoase fresce din secolul al XV-lea — pe care dl. Henry le-a analizat
în mod succint — , dar secolul alXVI-lea ne-a păstrai decoraţii mai numeroase, mai com­
plete, mai bine conservate, şi a imaginai mai ales o nouă decoraţie, cu totul remarcabilă.
Meşterii lui Ştefan cel Mare cai folosit policromia materialelor ceramice— discuri şi cără­
mizi smălţuite — , în conformitate cu tradiţia bizantină, pentru a realiza decoraţia exte­
rioară a edificiilor construite de ei. Secolul al XVI-lea a acoperit cu fresce toate suprafe­
ţele exterioare ale monumentelor lui. Voroneţul, Humorul, Vatra-Moldoviţei, Suceviţa ne
prezintă cele mai interesante exemple ale acestei formule noi, care este poate tot ceea ce oferă
pictura moldovenească mai pitoresc şi mai original, atît prin introducerea în această decora­
ţie a unor teme luate din folclor, cit şi prin calităţile cu toiul remarcabile ale culorii. Fres­
cele acestea care, atît în interior, cit şi în exterior, acoperă in întregime zidurile bisericii
au fost excelent analizate de către dl. Henry in ceea ce priveşte programul, sursa de
inspiraţie şi evoluţia care se orientează din ce în ce mai mult, şi oarecum în detrimentul
valorii morale, către pitoresc, către peisaj, către stilul narativ. Şi aici, ca şi in cazul arhi­
tecturii, şi in mod.şi mai delicat chiar, se pune problema influenţelor pe care le-a sufe­
rit această pictură moldovenească în secolul al XVI-lea. Influenţe foarte diferite, unde,
pe lingă tradiţia bizantină, transmisă mai cu seamă de către Serbia — şi e curios că
aproape nimic nu pare să vină de la Athos—, intervine, în cîteva rînduri, acţiunea renaş­
terii italiene. Ceea ce nu exclude originalitatea acestor fresce. „Aceste excelente modele,
spune dl. Henry, pe care le punea la dispoziţie bogatul fond al artei bizantine din
secolul al XVI-lea, au fost redate de ciiiva artişti de prim ordin, al căror anonimat2 nu
le poate nega incontestabilul talent. Nu numai vigoarea şi siguranţa desenului, dar chiar şi
emoţia şi transpunerea plastică a sentimentelor ating adesea un nivel artistic cu iotul remar-
1
Charles Diehl omite faptul că legăturile Moldovei cu Bizanţul puteau fi şi directe, pe marc, şi că, în vre­
mea lui Ştefan cel Mare, Bulgaria şi Serbia încetaseră demult să mai existe ca state şi ca centre de artă cu
putere de iradiere. Aşadar, in a doua jumătate a secolului a! XV-lea, Moldova valorifică în primii] rînd propriile
sale tradiţii în a! căror bagaj cultural şi artistic fuseseră acumulate, printr-o severă selecţie, numeroase experienţe
venite de aiurea, experienţe însuşite şi asimilate, care nu mai pot fi catalogate ca influenţe (V. D.).
2
între timp au fost identificaţi numeroşi meşteri, ca ieromonahul Gavril — autorul principal al picturilor de
la Bălineşli — , Dragoş Cornali — pictorul de la Arbore — , Toma — pictorul de la Humor — şi, poate, de la Mol-
doviţa şi Baia, Stamatello Cotionas — pictorul de la Rişca —, Ion şi Sofronie — pictorii de la Suceviţa (V. D.).
12 , , m

cabli. Canoanele cele mai cunoscute au fosl reîmprospătate şi însufleţite, deoarece zugravul
le-a regîndit, le-a reprezentat nu numai cu siguranţa meşteşugului, clar şi cu inteligenţa şi
cu inima lui"
Mi-e teamă, cunoscînd destul de bine frescele moldoveneşti, că dă poate dovadă aici de
oarecare exces de entuziasm sau de bunăvoinţă. Aceasta nu înseamnă însă, aşa cum spune
în mod foarte just dl. Henry, că „pictura moldovenească nu formează un ansamblu foarte
deosebit, care merită un loc aparte în istoria artei bizantine". Şi aceasta justifică pe deplin
interesul pe care pictura moldovenească îl trezeşte în rîndurile istoricilor de artă.

Dl. Henry a petrecut mulţi ani în România; aşa că a avut un excelent prilej să studieze
in mod nemijlocit monumentele care alcătuiesc subiectul lucrării sede. Şi a depus, pentru a
le cunoaşte bine şi pentru a le descrie la fel de bine, un considerabil efort personal, ale
cărui mărturii sînt atît studiul monografic, cît şi ilustraţiile care îl însoţesc, mare parte din
planşe fiind reproducerea fotografiilor pe care le-a făcut el însuşi. Din minuţiosul studiu al
monumentelor a încercai să extragă „trăsăturile generale ale caracterului şi evoluţiei ariei
clasice moldoveneşti". Fără îndoială — şi dl. Henry spune lucrul acesta cu o infinită
modestie — că în lucrarea sa există şi lacune, ca şi probleme care au rămas fără răspuns.
Dar ceea ce trebuie spus, pe de altă parte, este că dl. Henry şi-a urmărit investigaţiile cu
un neobosit zel, cu o inteligenţă experimentată şi plină de curiozitate, cu dragoste şi cu
pasiune, rezultatul fiind această carte excelentă, care îi va interesa pe toţi cei care o
vor citi, şi care aduce istoricilor de artă un mare şi incontestabil serviciu.

CHARLES DIEHL

iii
CUVÎNT ÎNAINTE

în clipa în care prezentăm publicului rezultatul mai multor ani ele perseverente investigaţii,
este cu neputinţă să nu încercăm o emoţie cit se poate de firească despărţindu-ne de aceste
pagini care ne evocă atîiea amintiri personale şi de o lucrare ale cărei elemente le-am adunat
unul die unul cu dragoste, dar de ale cărei lacune şi imperfecţii ne dăm seama mai mult
decît oricine. Am vorbit oare cu destulă demnitate de aceste îneînlătoare biserici moldave
care ne-au dăruit cîteva din cele mai pure desfătări artistice? Am ascultat oare cu destulă
atenţie glasul acestor discrete şi grave monumente, încărcate de istorie, unde fiecare piatră,
fiecare frescă păstrează amintirea voievozilor care le-au ridicat sau înfrumuseţai şi a căror
graţioasă ecloziune cìnta vitejia, pietatea, speranţele unei seminţii puternice, sănătoase şi
bogat înzestrate? Putem cel puţin să depunem mărturie că ne-am străduit în mod sincer să
conferim studiului nostru cea mai imparţială rigoare ştiinţifică şi grija constantă de a nu
omite nimic important; şi dacă, în nenumărate pagini, am dat glas simpatiei noastre, am
făcut-o deoarece avem convingerea că nu poţi întreprinde o investigaţie profundă şi justă
fără a nu avea drept ghid simpatia. Şi cum să nu încerci asemenea sentiment pentru martorii
aceştia îneîntători ai unui trecut glorios, evocînd mai puţin magnificenţa sau orgoliul cil
fervoarea şi autoritatea părintească a unor domnitori cărora le-am putea aplica frumoasele
cuvinte prin care poetul sîrb îi aduce laude cneazului Lazăr de-a fi ridicat biserica Rava-
nica „pe cheltuiala vistieriei sede, fără să-l fi costat pe orfan o singură lacrimă"?
Despre lucrarea noastră şi despre concluziile ei riti vom spune aici nimic; se cuvine să-i
lăsăm sarcina de-a se apăra ea singură şi, dacă poate, de-a informa şi de-a convinge. Să ni
se îngăduie eloar cîteva cuvinte pentru a da expliceiţiile necesare asupra planului pe care
l-am urmat.
A mai etpărut un mic număr ele excelente studii eisupra eirhiteciurii molelave; pictura
a fost mult mai neglijată; deir nici asupra uneia şi nici asupra celeilalte nu a văzul pînă
acum lumina tiparului vreun studiu sistematic de ansamblu1. Aşa încît, ni s-a părui util
să rezumăm lucrurile deja cunoscute, la care să adăugăm propriile noastre observeiţii, înir-o
istorie a începuturilor şi a formării artei religioase moldoveneşti. Se impunea, ca urmare,
orelinea cronologică, singura ce ne îngăeluia să sesizăm dezvoltarea şi evoluţia acestei şcoli.
Se va observa, pe de altă parie, că ne-am limitat cu toată riejoeirea la arhitectură şi la pic­
tură, fără a apela în nici un fel la artele aşa-zis minore sau somptuetre. Deică nu ne
ocupăm de acestea elin urmă, oricît ele viu ar fi interesul pe care ni-l trezesc, am făcut-o
pentru a nu încărca în mod inutil volumul eicesla de ansamblu, pentru că aceste arte
merită a fi descrise pentru ele însele şi pentru că, dealtfel, lucrul acesta a fost făcut ele
către edţii şi într-o manieră cît se poeite de satisfăcătoare. Iar faptul de-a ie ajuta de acestea

1
In legătură cu problemele de ordin bibliografic, a se vedea postfaţa şi notele la postfaţă (V. D.).
M

pentru a studia fresca, aşa cum au încercat unii, este un procedeu al cărui caracter iluzoriu
se vădeşte fără nici un fel de greutate; paralelismul indiscutabil dintre artele majore şi cele
minore nu merge pìtia acolo încît să ne îngăduie a trage vreo concluzie, şi nu iconografia
uneia sau alleia dintre stofele brodate, sau a unei anume icoane, asupra cărora şi-a pus
pecetea fantezia editor surse posibile de inspiraţie, apropiate seiu îndepărtate, ne va da dreptul
să încercăm a reconstitui iconografia frescelor din epoca respectivă. Ca urmare, nu era ele
nici un folos să complicăm studiul nostru cu ipoteze neverificabile; ci trebuia să elăm cuvîntul
înseşi monumentelor — care, dealtfel, după cum vom vedea med departe, au răspuns cu gene­
rozitate investigaţiilor noastre — fără a încerca, avînel în vedere temeiurile atît ele fragile
de care dispunem, să regăsim stilul propriu al unui cutare seai cutare atelier problematic.
Repetăm, deci: în domeniul picturii, totul trebuia luat de la început; fiecare edificiu men­
ţionat a fost văzut de noi, iar in ambianţa unora dintre ele am trăit săptămini de-a ruxelul.
Aceste îndelungi investigeiţii, şi chiar şi spiritul în care le-am efectuat, n-eiu fost posibile
elecît mulţumită concursului, sjeiturilor şi sprijinului a numeroase persoane cărora este de
dedoria noastră, pe cît de imperioasă pe atît ele agreabilă, să le aehesăm càci mulţumirile
noastre cele mai călduroasei Dintre profesorii noştri cărora lesîntem în cea mai mare măsură
îndatoraţi, îi vom menţiona în primul rînd pe dl. Diehl, membru al Institutului, şi pe dl.
Millet, profesor la Collège cleFrcuice, care au urmărit chieir ele la început strădeiniile noastre,
încLirajîndu-le cusimpedia lor şi îngăeluinelu-le să profite ele preţioasa lor experienţă în do­
meniul bizantinologiei, şi cai oferit, în sfirşit, acestei lucrări ospitalitatea Colecţiei pe care
au iniţiat-o; şi pe dl. Focillon, profesor la Sorbonne!, care, maimuţi elecît oricine, ne-a eleschis
ochii spiritului către lumea culorii. Dintre savanţii şi specialiştii din edte ţări care ne-au
ajutat cu informaţiile şi cu prietenia lor, recunoştinţa noastră se îndreaptă mai înlîi către
dl. Iorga, rectorul Universităţii din Bucureşti; către dl. JDrăghiceanu, secretarul Comisiunii
Monumentelor Istorice elin România; către regretatul Oreste Lidia, profesor la Universi­
tatea elin Cernăuţi; către dl. Tafrali, dl. Gheorghe Brătianu, profesori la Universitatea din
Iaşi; dl. Puig i Caetetfalch, profesor la Universitatea elin Barcelona; către dl. Filov, profesor
la Universitatea din Sofia. Şi ne este plăcut să aducem aici mulţumirile noastre numeroşilor
prieteni români care ne-au pus la dispoziţie informaţii personale şi practice, uneori de primă
importanţă, ca doamna Şetndru, directoarea Liceului orloelox de fete elin Cernăuţi; domni­
şoara A. de Tarnowiecki, profesoară la Liceul nr. 2 de fete din Cernăuţi; domnişoara Bedmoş,
asistentă la Universitatea din excelaşi oraş; sau care ne-eiu întovărăşit în călătoriile noastre,
ca dl. Grecii, profesor la Universitatea elin Cernăuţi; dl. inginer de Rezori, ele la Comisiunea
Monumentelor Istorice; căpitanul şi doamna Mironescu, ele la Piedra-Neeimţ; prelaţii care
ne-au găzduit şi sfătuit, ca S.S.L.L. Nectarie, mitropolitul Bucovinei, şi S.S.L.L. Pimen,
mitropolitul Moldovei; arhimandriţii Volcinschi, egumenul de la Putna, şi Popescul,
egumenul de la Suceviţa, care au răspuns nenumăratelor noastie vizite prin cea mai gene-
roeisă şi mai emoţionantă ospitalitate; preoţii de laVoroneţ, ele la Vatra-Molelovilei şi de la
Rădăuţi, pentru a nu-i pomeni decît pe cei pe care i-am văzut cel mai adesea; şi prefecţii de
Cernăuţi, Suceava, Şiret şi Gura-Humorului, primarii de la Cernăuţi şi Gura-Humorului,
care nc-eiu înlesnit excursiile cu o bunăvoinţă plină de prietenie; dintre aceştia trebuie să-l
menţionăm cel puţin pe domnul Cojocariu, prefectul Sucevei, care a eled elovaelă nu numai de
cea mai aleeisă curtoazie, dar şi de o adevărată amiciţie, găzeluindu-ne şi călăuzinelii-ne ori
de cîte ori cercetările noastre ne purtau în raza departamentului său. Nu ne este cu putinţă,
şi regretăm aceasta din toată inima, să amintim numele tuturor celor care ne-au elal cele meii
mişcătoare şi mai afectuoase dovezi despre ceea ce înseamnă bine cunoscuta ospitatitaie româ­
nească.
Nu-i putem numi nici pe toţi prietenii sîrbi care ne-au ajutat — şi cu cită delicateţe şi
prietenie — să vizităm frumoasa lor ţarăşi lăcaşurile ei cele mai renumite. Ţinem totuşi să
le mulţumim personal domnilor Vulic, profesor la Universitatea din Belgrad; Petkovic,
directoriilMuzeiilui naţional; Granii, profesor la Universitatea din Skoplje; Maizner, direc­
torul Liceului din Cuprija, şi întregului corp profesoral de la Liceul din Krusevac, care s-a
pus la dispoziţia noastră în ziua în care ne-am dus să vizităm mănăstirea Lazarica; mon­
seniorului Ohridei, Mitropolitului Vladimirovic; ca şi prefecţilor de Skoplje şi Ohrida, care
ne-au înlesnit o călătorie de neuitat în acest venerabil şi splendid ţinut macedonean.
în Bulgaria, în sfîrşit, am rămas adine îndatoraţi tuturor celor care ne-au pus, cu genero­
zitate, la dispoziţie, timpul şi autoritatea pentru a ne facilita cercetarea comorilor artistice
din frumoasa lor ţară: îi vom numi in mod special pe domnul Filov, pe domnişoara Vera
Ivanova, pe domnul prefect de Plovdiv, pe domnii Moskov, directorul Bibliotecii din Trnovo,
Molov, conservatorul Muzeului din Sumen etc. etc.
Iar persocmele, prea numeroase, ale căror nume lipsesc aici, să fie încredinţate că nu le-am
dat uitării şi că le asociem pe toate in plina noastră de recunoştinţă aducere aminte.
Există apoi numeroase instituţii cărora dorim să le exprimăm sincera noastră gratitudine:
Academia Română care, datorită numeroaselor donaţii făcute Institutului Francez de
înalte Studii din România, ne-a uşurat în mare măsură munca de documentare; Comisiunii
Monumentelor Istorice din România, care ne-a ajutat cu indicaţiile, informaţiile, colecţiile
sale, generos puse la dispoziţia noaslră,.şi cu o subvenţie; apoi Casa Şcoalelor din Bucureşti,
Ministerul Afacerilor Străine din Paris şi La Caisse des Recherches Scientifiques, prin ale
cărei subscripţii s-a putut tipări această lucrare.
Ni se va îngădui, în sfîrşit, să aducem aici afectuoasele noastre mulţumiri credincioasei
tovarăşe a străduinţelor noastre, doamna Hélène Henry care, în pofida oboselii şi a ocupa­
ţiilor sale, a luat parte activă la investigaţiile noastre şi ne-a fost de un mare ajutor în ceea
ce priveşte partea materială a elaborării şi tipăririi acestei cărţi.
în egală măsură mulţumim şi firmei Leroux pentru rîvna depusă în vederea editării acestor
două volume şi pentru faptul de-a nu se fi dat în lături de la nimic pentru a le asigura o
prezentare dintre cele mai satisfăcătoare.

PAUI HFNRY
Paris, iunie 1930.

INTRODUCERE
!

Pitoreasca regiune cunoscută sub numele ele Bucovina, care se întinde ele laSuceava la Suga­
tili şiZedeszczgkişiele la Şiret la Ceremuş, nu are propriu-zis vorbind o individualitate geo­
grafică pregnantă. Calea ferată care leeigă Bucureştiul ele Lwów străbate, elupă ce a părăsit
cimpia vedediă la Focşeuii, in toată lungimea ei, un ţinut eigricol ed cărui relief, la început
lipsitele însemnătate, devine elin ce în ce mai pronunţat, eleir fără să-şi schimbe în mod cate­
goric caracterul. După Burelujeni, vechea gară ele frontieră, solul elevine tot mai accidentat,
caşi la ceedaltă exlremitede a vechii Românii, în Oltenia, iar păelurea tinde să ia din ce în
ce mai mult locul culturilor. Treinziţia însă este imperceptibilă; de la Focşani la frontiera
poloneză, terenul prezintă toate careictcristicileMoldovei: o regiune de blinde coline înălţîn-
elu-se în mod progresiv de la răsărit la apus, elin cimpia molelovenească pină în regiunea mun­
toasă edcătuită din culmi impacturile ce evocă Vosgii, dincolo de care se întinde Transilva­
nia. Denumirea de Ţara ele Sus pe care românii o dau deseori şi Bucovinei, i se potriveşte
ele minune acestei provincii, căreia doar istoria i-a putut da o fizionomie puţin diferită de
restul Molelovei.
într-adevăr, în momentul ele faţă, oraşele sînt germane seni evreieşti, o parte din cîmpie este
ruleetnă, dar o altă parte, importantă, elin aceeaşi cîmpieşi aproape întreaga regiune monta­
nă sînt pur româneşti. Şi trebuie să menţionăm că acest caracterromâno-germano-rutean estede
origine destul ele recentă. Şi nu-i de mirare că un secol şi jumătate de elominaţie austriacă a
germanizat oraşele unui ţinut a cărui populeiţiese ocupă În general cu agricultura, ca şi cea
a întregii Românii; elementul rulean a fost favorizat in mod sistematic ele administraţia impe­
rială şi regală care nădăjduia să contracareze în felul acesta revendicările iredentismului
românesc; iar cît priveşte elementele slave din regiunea muntoasă, dispersate, deşi importeinie,
acestea provin elin afară; unii, cunoscuţi sub numele de hiiţuli, au venit fără îndoială din
Gediţia, începînel din secolul alXVII-lea1; alţii, lipovenii (Lippowaner, în germană), sînt
2
rascolnici refugiaţi în Bucovina sub Iosif al II-lea . în momentul anexării, dimpotrivă,
Enzenberg, primul guvernator militar austriac, considera fără ezitare, în rapoartele sale, că
3
„molelovenii" sînt singura populaţie autohtonă a provinciei . Şi este cu atît mai uşor de admis
acest punct de vedere cu cît provincia în discuţie este leaejănul istoric al Moldovei.
Cînd, imediat după semnarea ireiteitului ele la Kuciuk-Kainargi (1774), Austria sileşte
Turcia să-i ceeleze, în 1775, ca preţ al mediatici, partea ele nord a Molelovei, carepînă atunci
nu avea un nume special, aceasta dă întregului teritoriu proaspăt anexat numele slav pe care

1
Cf. I. Nistor, Der Nationale Kampftn (1er Bnkowina, pp. 4 2 - 0 2 (Paul Henry P. II.).
2
Cf. Kaindl, Lippowaner Ko Ionien in der Bnkowina, Cernăuţi, 1896. Numele lor e o transpunere a denumirii
ruseşti Filippowcy, care vine de la numele fondatorului sectei respective, Filip Pustowiat (P. H.).
3
8 0 % diu Întreaga populaţie in 1771, după Nistor, op. cit., p. 94 (P. H . ) .
17

îl purta vasta pădure a Cosminului, „Bukowina((i, „ţara fagilor", pe care românii îl denu­
meau printr-un cuvînt apropiat şi expresiv, „Arboroasa" ; şi cu toate că în momentul de faţă
defrişările au răpit mult din pădurea primară, numele se potriveşte şi acum acestui ţinut
de culmi împădurite, cu o populaţie puţin densă, cu privelişti pitoreşti şi uneori sălbatice,
aşa cum e Ţara de Sus. Bucovina este o regiune muntoasă; şi nu am avea cum să exagerăm
importanţa pe care o are muntele în ţinuturile româneşti. „Muntele, a spus în mod foarte
just dl. Iorga, e atît de familiar românului încît nici nu are un nume distinctiv... Abia în
cărţile de şcoală învaţă tinerii români numele Carpaţilor; pentru oamenii din popor aceştia
sînt pur şi simplu Muntele"2. Deoarece românul este fiul muntelui. Care a însemnat pentru
el, în primul rind, locul de refugiu: populaţia romană sau romanizată de pe malul stîng
al Dunării, sau cel puţin o parte considerabilă din aceasta, şi-a găsit salvarea în Carpaţii
româneşti atunci cînd retragerea lui Aurelian a lăsat-o pradă nenumăratelor năvăliri de la
răsărit; mai iirziii, Munţii Pindukii şi ai Macedoniei au primit şi ei o populaţie care,şi
astăzi încă, voibeşte un dialect al limbii române. Muntele a fost şi refugiul tuturor celor
învinşi în veşnicele lupte politice care au bîntuit Principatele în veacurile XV şi XVI, şi
mai cu seamă Ţara Românească; un refugiu de unde pîndeau prilejul unei revanşe care nu
deseori se lăsa aşteptată, şi datorită schimbărilor necurmate care decurgeau din această stare
de lucruri, Transilvania lua tot timpul parte la viaţa celorlalte două Ţări române. Şi cum
să ne mire atunci faptul că un asemnea rol secular pe care l-a jucat muntele a avut drept
urmare păstrarea, pretutindeni, a neamului şi a civilizaţiei sale specifice? Dar acesta a însem­
nat şi mai mult chiar. Apărare naturală, prielnică înfiripării unor aşezări umane care
s-au transformat în veritabile formaţiuni politice şi care te duc uneori cu gîndul la vechile
cantoane elveţiene, muntele a putut fi leagănul unor state, chiar al unor state mari ce inclu­
deau întreaga cîmpie: căci muntele a favorizat o primă încercare de Stat în Oltenia, care a
dăinuit pînă către anul 1300; şi tot din inima lui au venit în veacul al XIII-lea întemeieto­
rii Ţării Româneşti (care poartă şi numele semnificativ de Muntenia) şi cei ai Moldovei, în
cel de al XIV-lea; şi tot muntele a adăpostit un al treilea Stat românesc, principat dacă nu
independent, cel puţin timp îndelungat aproape autonom în cadrul regatului Ungariei şi pe
deplin organizat, deşi în general mai puţin cunoscut decît celelalte două state, ce-au devenit
în scurtă vreme celebre; şi tot muntele, cu pădurea-i de nepătruns, a fost cel care, mult după
ce domnitorii moldoveni şi-au extins autoritatea pînă la mare, a continuat să le ocrotească
teritoriul împotriva invadatorilor unguri sau polonezi.
Ne dăm aşadar seama de importanţa capitală pe care o reprezintă Ţara de Sus în istoria
principatului moldav. Aici s-a formal nucleul iniţial al Statului, şi tot ea i-a dăruit primele
cetăţi de scaun, Baia, Şiret, Suceava; sitôt aici şi-au manifestat puterea primii mari voie­
vozi, au repurtat cîteva din victoriile lor răsunătoare care le-au asigurat independenţa (Şipinţ,
către 1395; Dumbrava Roşie, 1497) şi au găsit o linie de apărare, folosită deja de populaţiile
pre-române, (dît de firească încît a fost repusă la loc de cinste de către Statul major austriac
în timpul războiului mondial. Muntele a avut prea puţin de suferit din pricina necurmatelor
războaie care au pustiit regiunea de şes în tot timpul evului mediu, şi a vegheat cu fidelitate
asupra comorilor care i se încredinţaseră., Călătorul, care merge, de pildă, pe drumul ce stră­
bate vasta cîmpie a Rădăuţilor şi duce către misterioasa vale în care se ascunde mănăstirea

1
D. Cantemir citează deja numele acesta ca fiind cel dat Codrului Cosminului încă din timpul lui Ştefan cel
Mare de către polonezi: cf. Descriptio Moldaviae, 1716, I, 6, ed. Academiei, Bucureşti, 1872, p. 29 (P. H.).
2
Iorga, Histoire des Roumains et de leur civilisation, ed. a II-a, Bucureşti, 1922, p. 9 (P. I L ) .
18

Suceviţa, are impresia că muntele care se ridică în faţa lui precum Vosgii deasupra cîmpiei
alsaciene, şi ale cărui depresiuni devin invizibile de la mică distanţă, şi-a păstrat cu străşni­
cie secretul şi a ridicat o baricadă în urma paşilor celor ce i-au cerut adăpost, întocmea ca
stinca ce s-a despicat pentru a o primi pe sfìnta Odile fugărită şi care s-a închis la loc dinain­
tea următorilor. Muntele a salvat astfel de la nimicire monumente care sînt cu atît mai pre­
ţioase pentru noi cu cît sînt aproape unicii martori cd propriei lor epoci. Situate dincolo de
această clasică rută a comerţului şi a invaziilor care este cimpia moldavă, bisericile bucovi-
nene au fost ferite de urgiile nimicitoare ale războaielor, ca şi de restaurările intempestive.
Ele se numără printre cele mai frumoase şi mai originale din întreaga Moldovă; şi sînt
aproape singurele lăcaşuri care şi-au păstrat frumoasele lor picturi exterioare, care nu numai
că au supravieţuit, dar şi-au menţinut pînă astăzi întreaga prospeţime, şi dacă ne gîndim că
cea mai mare parte dintre bisericile respective (mai cu seamă cele mănăstireşti) sînt ctitorii
voievodale sau au fost întemeiate de apropiaţii slujitori ai tronului şi trebuie, drept conse­
cinţă, să oglindească propăşirea artistică din vremea lor, cu atît mai mult cu cît demnitorii
înşişi şi-au aşezat capitala tot pe meleagurile acestea, unde a rămas pînă în 1564, se va înţe­
lege că seria de edificii religioase care-şi are începutul în secolul alXIII-lea şi ajunge pînă
în al XVII-lea, evocă însăşi istoria ţării şi a civilizaţiei ei. Atunci cînd capitala este mutată
la Iaşi, Statul moldav a depăşit clipa apogeului său. Şi are în urmă-i un întreg trecut de
glorie, iar arta moldovenească şi-a găsit şi ea formula definitivă. Văile Moldovei de Nord au
fost astfel de faţă la evoluţia politică şi artistică a ţării; şi de la venerabila biserică de lemn
de la Putna sau de la vechea biserică de zid de la Rădăuţi, pînă la acele adevărate giuvae-
ruri care sînt Voroneţul şi Suceviţa, putem urmări naşterea şi dezvoltarea unei arte de o
incontestabilă originalitate. Bisericile din Iaşi care o continuă vădesc un stil mai puţin pur:
strălucitorul lăcaş care e Trei Ierarhi trădează numeroase influenţe străine altoite pe trăsă­
turile fundamentale ale artei moldave.
. •

Această artă, care a fost capabilă să producă opere atît de remarcabile, unde pe o tradiţie
pur bizantină s-au grefat unele elemente occidentale şi unde i s-a făcut un loc mai mare
originalităţii decîi chiar în Ţara Românească, a fost ignorată multă vreme în Occident,
unde nu a văzut încă lumina tiparului nici un studiu cît de cît aprofundat. în Franţa,
dl. Diehl a trasat în clasicul său Manual, cu precizia-i obişnuită, liniile esenţiale ale
1
artei moldo-valahe , fără a mai pune la socoteală o conferinţă ţinută în 191S la Union
2
Française , in care a făcut un foarte însufleţit tablou de ansamblu cd artei româneşti,
oferind o seamă de amănunte sugestive. D l . Benoit, în utila colecţie a Manualelor de istorie
a artei, a consacrat un capitol artei moldo-valahe, menţionînd data principalelor monumente
3
şi indicînd caracteristicile generale ale acestei arte . în sfîrşit, învăţatul profesor de la Bucu­
reşti, dl. Iorga, a editat pentru marele public o frumoasă lucrare, prevăzută cu o serie de
splendide fotografii, care îi îngăduie cititorului să-şi facă o idee exactă despre caracteristicile
artei româneşti începînd de la origini, iar în ultima parie a acestei lucrări, opera d-lui
inginer Balş, se studiază în mod deosebit arta religioasă moldovenească4; iar in anul

1
Ch. Diehl, Manuel d'art byzantin, ed. a I l a , Picard, 1926, li, pp. 8 3 1 - 8 3 6 (P. IL).
2
La Roumanie, Union Française, 1918, pp. 61-207 (P. IL).
3
Benoit, L'Architecture (Orient médiéval et moderne), pp. 2 7 7 - 2 8 2 (P. H.).
i
Iorga şi Balş, L'Art Roumain, Boccard, 1922 (P. IL).
_ , , „ 19

următor, dl. Iorga a completat această primă vedere de ansamblu cu un volum consacrat
artei pouplare1.
Românii, cum era şi firesc, au studiat cu destulă asiduitate arta lor religioasă, dar,
în afară de lucrările de ansamblu ale d-lui Iorga, citate mai sus, de Manualul de istorie
a artei al d-lui Taf mii, care face în cîteva pagini un rezumai foarte precis privind arta reli­
gioasă românească2, şi de o serie de articole semnate de dl. Tzigara-Samurcaş, reunite,
sub numele de Arta în România, într-un prim volum (1909), în cuprinsul căruia autorul
îl anunţa pe al doilea, care nu a mai apărut, n-au dat la iveală decît nişte monografii,
unele dintre ele extrem de interesante dealtfel3. Lista celor mai importante se află inclusă
in bibliografia noastră. O singură operă de oarecare anvergură şi oarecare precizie pri­
vind detaliile a văzut de curînd lumina tiparului: studiul d-lui Ştefănescu despre frescele
din Moldova4, care, pe Ungă anume investigaţii foarte interesante asupra tehnicii, nu
este lipsită de lacune şi nici de erori destul de serioase privind descrierea monumentelor şi
aprecierea stilului acestora.
Lucrările precedente nu reprezintă lotuşi decît opera cîtorva specialişti; marea masă a
publicului şi chiar unii oameni de ştiinţă păreau să ignore valoarea acestor comori artistice,
în 1908, chiar Comisiunea Monumentelor Istorice, începînd publicarea Buletinului său
periodic, se plîngea amarnic de infimul interes pe care îl stîrneau asemenea tipărituri în
masa cititorilor şi chiar în sinul autorităţilor*. Multe biserici se află într-o stare deplorabilă.
E drept că unele restaurări au fost efectuate de o manieră atît de inabilă încît trebuie,
poale, să ne felicităm că intervenţia omului nu s-a adăugat şi mai des degradărilor provo­
cate de timp. Menţionăm că însăşi Comisiunea Monumentelor Istorice a crezut că este
de datoria ei să restaureze uneori picturile din bisericile aflate în sarcina ei, concepţie
care, deşi continuă o veche tradiţie a bisericilor răsăritene, nu înseamnă că nu este mai
puţin străină de obiceiurile noastre. Oricum, abia în momentul acesta se pocde constata o
schimbare în atitudinea generală faţă de monumente. Acesta este motivul pentru care stu­
diile cu adevărat ştiinţifice sînt atît de puţin numeroase. Se cuvine dealtfel să cităm, pe
Ungă operele menţionate mai sus, admirabilele publicaţii ilustrate care poartă cititorul prin
toate provinciile româneşti, cum ar fi Monumentele din România, o serie de monografii
edilcde de „Arta Românească", Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, şi o suită de
albume de fotografii precedate de o introducere, operă, şi aceasta, datorată Comisiunii
6
Monumentelor Istorice, din care nu a apărut decît un singur volum , tipărirea celorlalte
fiind întreruptă clin pricina războiului.
Deoarece Bucovina a aparţinui monarhiei habsburgice din 1775 pînă în 1918, este firesc
ca cei care au studiat mai cu deosebire cula românească din regiunea aceasta să fie cîţiva
savanţi austrieci. Pe Ungă un oarecare număr de monografii pe care le-am inclus în biblio­
grafie, trebuie să cităm seria de lucrări pe care Wickenhăuser le-a consacrat, între 1860 şi
1890, bisericilor bucovinene şi care, în pofida unui anumit număr de erori, reprezintă un
; : ! ,—;
1
Iorga, L'Art populaire roumain, Craiova, 1924 (P. H.).
2
0. Tafrali, Moria Artelor, II, pp. 3 0 6 - 3 2 9 (P. H.).
8
Pare curios că P. Henry trece cu uşurinţă peste lucrările lui G. Balş (Bisericile lui Ştefan cel Mare; Bisericile
şi mănăstirile moldoveneşti din veacul al XVI- lea), lucrări pe care le citează elogios către sfîrşitul volumului său, dar pe
care, probabil, nu le-a folosit îndeajuns (V. D.).
4
I. Ştefănescu, L'Évolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les origines jusqu'au XIXe
siècle, Geutbner, 1928 (P. H.).
6
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, I (1908) (P. H . ) .
8
Slelian Petrescu, Odoarele Mănăstirilor Neamj şi Secu, Socec, 1911 (P. II.).
20

travaliu considerabil1, ca şi culegerea de inscripţii a lui Kozak 2 . Polonezul Podlacha a


dedicat frescelor din Bucovina două articole în „Zeitschrift fur Christliche Kunsl" (Dussel­
dorf, 1910—1911) şi, în limba poloneză, un remarcabil studiu asupra trăsăturilor caracte­
ristice ale picturii murale din regiune3. Dar mai cu seamă doi oameni au depus un mare
efort pentru a aduce la cunoştinţa compatrioţilor lor principiile acestei arte care a înflorii
pe un teritoriu ce aparţinea pe atunci Austriei şi pe care aceasta o ignora aproape cu
totul.- Primul dintre aceştia este arhitectul K. Romstorfer care a fost însărcinat de guver­
nul imperial austriac cu restaurarea majorităţii bisericilor româneşti din Bucovina, pe care
le vedem astăzi refăcute. Tot aşa după cum, puţin med înainte, Josef IIlăvka, însărcinai să
construiască în stil bizantin monumentala reşedinţă episcopală de la Cernăuţi, începuse
prin a studia formele tipice ale mănăstirilor bucovinene, ale căror trăsături caracteristice le
enunţă în lucrarea sa Die gr. or. Kirchenbauten iti der Bukowina 4 , dar concluziilor la
care ajunge el le ramine dealtfel destul de puţin fidel. Romstorfer, la rîndu-i, a ţinut să-şi
facă o idee limpede despre arta moldovenească. Astfel că a reuşit să obţină, în 1881, de la
Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, o misiune în România, în scopul de-a putea
face o comparaţie între monumentele aflate de o parte şi de alta a frontierei; şi va urmări
filiaţia acestei arie pînă la Constantinopol pe de o parte, iar pe de alta pînă în Rusia
meridională. între 1890 şi 1896 publică o serie de studii asupra arhitecturii moldove­
neşti5 şi-şi rezumă lucrările în operosa de ansamblu, Die moldauisch-byzantinische Ban-
kunst, care este, în acelaşi timp, un studiu detaliat privind formele şi un fel de istorie a
arhitecturii moldoveneşti, şi care poate fi consultat cu deosebit folos. Şi în numele principiilor
pe care crezuse că le-a putut desprinde a condus el lucrările de refacere a bisericilor care
i-au fost încredinţate. Dar, dacă aceste restaurări par, din punct de vedere arheologic,
ireproşabile, cel puţin în liniile lor mari, artistul nu este mulţumit întotdeauna de înfăţi­
şarea lor prea nouă, prea strălucitoare, prea desăvîrşită, ce răpeşte bisericilor farmecul ve­
chimii lor şi pare să fi alungat duhul acestor bătrîne ziduri. Romstorfer (care, bineînţeles,
n-ar duce lipsă de argumente pentru a-şi justifica opera, s-ar apăra poate cu mai puţină
uşurinţă pe terenul gustului) pare să fi căzut în aceeaşi greşeală ca şiLecontedeNouy, care,
solicitat de regele Carol I să restaureze îndeosebi biserica Trei Ierarhi din Iaşi şi biserica
episcopală de la Curtea de Argeş, ne-a lăsat strălucitoarele edificii pe care le vedem astăzi,
dar de unde orice semn de viaţă şi orice emoţie cai dispărut odată cu ultimele urme ale
degradării aduse de timp şi ale stîngăciei vechilor artişti.
Celălalt proteguitor austriac al bisericilor din Bucovina este savantul bizantinolog şi
orientalist Strzygowski care, din ziua cînd a luat cunoştinţă de ele, nu a contenit să
lupte pentru a-i face pe compatrioţii lui să-i împărtăşească entuziasmul şi pentru a trezi
interesul autorităţilor. Şi-a alcătuit o splendidă documentaţie fotografică, dar aceasta?
din nenorocire, a fost distrusă în timpul unui incendiu. Dar nu numai prin intermediul
lucrărilor sale ştiinţifice îşi ducea Strzygowski campania, ci şi prin cel al ziarelor. Aşa că
6
dintr-un foileton al ziarului Die Zeit din 13 august 1913 , scris tocmai la Gura-IIumoru-

1
A se vedea bibliografia (P. II.).
2
Kozak, Die Inscliriflcn aus der Bukowina, Viena, 1903 (P. II.).
3
Podlacha, Malowidla science w Cerkwiach Bukowimj, Lwów, 1912 7 , (P. H.).
4
Oester. Revue, 1866 (P. H.).
5
A se vedea bibliografia (P. IL).
6
Articol tradus în româneşte de G. Murnu şi publicat sub titlul Comori de artă tn Bucovina, în „Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice", VI, 1913, pp. 128—131 (Y. D.'•)'.
7
Lucrare care urmează să fie publicată în traducere românească la Editura Meridiane (V. D.).
2\

lui, în apropierea a trei din cele mai frumoase biserici, extragem aceste cîteva pasaje deo­
sebit de semnificative, şi care vor constitui cea mai bună justificare a lucrării pe care am
întreprins-o aici. După ce a arătat ce este Bucovina, adaugă: ,,De ce va fi veşnic atras
către aceste văi izolate specialistul în artă veche, chiar cel mai bine informat prin lungi
călătorii? De comorile artistice pe care nu le poate vedea nicăieri în altă parte. în
primul rînd de aceste ciudate biserici al căror aspect exterior şi miile lor de culori se pot
cel mai bine compara cu faţadele bisericii San Marco din Veneţia1, sau cu catedrala din
Orvieto. Evident, în Bucovina sculptura nu ocupă un loc corespunzător: se poate.considera
că este interzisă din punct de vedere ritual. Singură pictura învăluie faţadele bisericilor de la
Suceviţa, Voroneţ, Humor, Vatra-Moldoviţei etc. într-o seînteietoare reţea alcătuită din
minunatele şiruri de figuri create de teologia ortodoxă, şi a căror diversitate de nuanţe
face, de la distanţă, impresia unui covor oriental. Iată ceea cernine oferă nici o altă ţară
din lume. Şi această bogăţie de culori fascinează şi mai mult ochiul, uimit deja, atunci
cînd, în interiorul bisericii, acesta vede adăugînclu-se strălucirea aurului al cărui efect,
dozat cu multă ştiinţă, îşi capătă întreaga-i valoare, dacă de afară se furişează cîteva
raze de soare.
Cine vrea să-şi dea acum osteneala să privească mai îndeaproape ciclurile acestea de
picturi pe care nu le putem compara, repetăm, decît cu mozaicurile de la San Marco sau
— luînd în consideraţie numai interiorul — cu bisericile de la Muntele Athos, va recunoaşte
din prima clipă eroarea în care se aflase pînă acum investigaţia ştiinţifică socotind frescele
respective drept nişte simple derivate ale artei aihonite..." Strzygowski crede chiar că
Moldova ar fi influenţai mai curînd Aihosul, afirmaţie asupra căreia este destul de greu
să ne pronunţăm2. Şi spune, în continuare, că ar fi deosebii de interesant să se organizeze
muzee în incinta mănăstirilor şi să se întemeieze, poate, un muzeu central cuprinzînd
magnificele comori ale mănăstirilor a căror importanţă constă nu numai în bogăţia lor,
darsi în valoarea lor istorică. „Dacă s-ar strìnge aceste comori artistice la reşedinţa arhie­
piscopală din Cernăuţi, aşa cum s-a vorbit la un moment dat, s-ar constitui astfel un
muzeu de artă orientală din secolele XVI şi XVII cum nici nu se poate imagina mai
bogat3. Revenind în plin război, în 1916, asupra unui subiect atît de îndrăgit, Strzy­
gowski consacra Bucovinei în frumoasa-i carte, din păcate epuizată, Die bildende Kunst
des Ostens, cîteva pagini pline de entuziasm, în care elogiază mai ales acea pictură ce
conţine un mare număr de personaje şi care, în ceea ce priveşte cantitatea, nu este cu nimic
mai prejos, spune el, de sculpturile catedralelor gotice. Fără îndoială că nu e ultima lucrare
în care ne va vorbi de un ţinut care i-a dăruit atîlea bucurii.
Bineînţeles că, de-acum înainte, sarcina de-a studia sistematic şi în mod amănunţit, aceste
monumente şi de a rezolva problemele pe care le ridică ele, revine învăţaţilor români. Comi­
siunea Monumentelor Istorice a reluat seria publicaţiilor sale, iar cercetătorii şi-au reînceput
lucrul cu un nou elan. Regretatul Dimitrie Dan, membru al Consistoriului din Cernăuţi,
care, pe lingă numeroase lucrări privind unele detalii, a publicat un cuprinzător studiu

1
Similitudine nu deosebit de izbitoare (P. H.).
2
în legătură eu imsivul sprijin material, cultural şi artistic dat de ţările române aşezămintelor de la Athos, a
se vedea Teodor Bodogae, Ajutoarele româneşti la mănăstirile de la sfîntul munte Athos, Sibiu, 1940. Dealtfel Porfirio
Uspenski s-a pronunţat fără echivoc: „Nici un alt popor pravoslavnic nu a făcut atîta bine pentru Athos, cît au făcut
românii" (Istorlja Afona, III, Kiev, 1877, p. 33) (V. D.).
3
O dorinţă care a început să se realizeze. La arhiepiscopia din Cernăuţi există un embrion de muzeu bucovi­
nean, foarte îndepărtat încă de visul lui Strzygowski, dar la mai multe mănăstiri (Putna, Dragomirna, Suceviţa...)
s-au constituit de curînd mici muzee pentru a adăposti comorile artistice şi manuscrisele, expuse în prea mare
măsură intemperiilor in interiorul bisericii sau în vreo încăpere mai mult sau mai puţin umedă a mănăstirii (P. H . ) .
22

asupra Putnei (1905), amai dat la iveală şi uri volum în care vorbeşte despre Suceviţa (1923).
Dl. Tafrali, care în afara cap Holului menţionat mai sus din Istoria artelor, à publicat nume-
roase articole despre arta românească şi a alcătuit o frumoasă colecţie de clişee, îşi propune
să scrie o lucrare de ansamblu; el a ţinut, între timp, la 1 februarie 1924, o interesantă comu­
nicare la Academia de Inscripţii asupra frescelor din Bucovina, iar în anul următor a publi­
cat un bogat album privind tezaurul de la Putna1.
Lucrarea pe care o prezentăm astăzi nu urmăreşte să examineze în amănunt fiecare bise­
rică, ceea ce ar prilejui repetări şi lungimi inutile. Ne vom opri cu precădere asupra celor care
ni se vor părea mai reprezentative, mulţumindu-ne să semnalăm analogiile şi deosebirile din­
tre acestea şi alte lăcaşuri, în scopul de-a înfăţişa o vedere de ansamblu pe cît mai completă
cu putinţa asupra monumentelor religioase din nordul Moldovei; vom încerca să reconstituim
epoca în care au fost ridicate, să le reaşezăm în cadrul lor firesc şi să extragem în acelaşi timp
cîteva idei fundamentale privind stilul arhitecturii şi al ornamentaţiei lor, să precizăm, în­
tr-un cuvînt, noţiunea de „stil moldovenesc" în timp şi în funcţie de factorii săi esenţiali.
Un prim fapt se impune cercetătorului: absenţa totală a monumentelor ridicale încânte de
secolul al XIV-lea. Explicaţia vine de la sine: Principatul nu exista încânte de acea dedă.
Dar iată un fapt şi mai ciudat. Cea mai veche biserică, cea de la Rădăuţi, atît de venerabilă
încît poporulsocoate că este contemporană cu întemeierea Statului moldav, atribuind-o mai
mult sau mai puţin legendarului Dragoş, cu locde că de fapt nu poale fi anterioară secolului
al XV-lea2, această biserică este o micuţă capodoperă. Intraţi în ea pe înserat, cînd începe
s-o^învăluie întunericul şi cînd ochiul nu mai este abătut, datorită detaliilor, de la armonia
generală a lăcaşului. Nimburile sfinţilor strălucesc încă, în mod nedesluşit, în şiruri neclin­
tite, de-a lungul pereţilor; cele două uşi prin care veţi intra rînd pe rînd vă vor introduce,
succesiv, în trei încăperi din ce în ce mai întunecoase, pînă veţi ajunge în faţa siluetei negre
a amplei care ascunde privirilor s fìnta sfintelor. Avem de-a face, nise va spune, cu partiul
specific tuturor bisericilor ortodoxe. Sigur că da, numai că aici ne aflăm în cea mai veche
biserică a ţării, a cărei construcţie este doar cu două generaţii mai îndepărtată de însăşi înte­
meierea Statului: şi sînt puţine biserici, în Moldova, a căror ambianţă să degaje un aer de
mai mare reculegere, de mai adîncă pioşenie, ca acest sanctuar. Examinaţi-o apoi în plină
zi şi admiraţi grija cu care a construit-o zidarul, cu care a decorat-o zugravul (făcînd abstrac­
ţie de barbaria restaurării din 1882). 0 asemenea biserică nu marchează un început. Ea
vădeşte o abilitate mult prea mare şi un simţ mult prea profund al efectului religios din partea
celui care a conceput-o, pentru a putea vedea aici ceva care să evoce cît de cît arta primitivă.
Să fie oare opera unui străin? Tot ce se poate. Numai că biserica aceasta nu este nici ungu­
rească, nici poloneză, nici bizantină. Amalgamul de influenţe pe care ni-l oferă lasă impre­
sia că aici au lucrat meşteri provenind din diferite naţiuni: frescele bizantine (vorbesc de cele
din naos, celelalte au fost, din nenorocire, acoperite cu un strat de tencuială, sau, ceea ce este
mai rău, restaurate) stau alături de ferestrele gotice şi de uşile de tip rinascimental, edifi­
ciul avînd, în interior, planul unei bazilici, iar în exterior înfăţişarea unei simple case de
ţară. Şi nu eşti oare îndemnat să vezi aici însăşi imaginea acestui neam moldav asupra căruia
s-au exercitat cu atîta putere influenţele cele mai diverse, cele mai contradictorii chiar, influ­
enţe pe care le-a topit în creuzetul originalităţii sale? Amalgamul acesta de tradiţii pe care
îl sesizăm aici, îl vom regăsi în toate bisericile pe care le vom studia de-acum încolo. El este
însăşi esenţa artei religioase a acestui ţinut. Şi nu ne vom putea opri să nu ne gîndim la

1 Le Trésor byzantin et roumain de Poutna, Geuthuer, 1925 (P. H . ) .


2
Pentru biserica din Rădăuţi, a se vedea mai departe, p. 55, nota 3 '(V. D.).
23

vechile tradiţii, la fel de numeroase pocde caşi influenţele mai recente venite din afară, care-şi
dcai întîlnire pe acest străvechi pămînt. Istoriculse opreşte, chiar'de la cei clintii paşi: istoria
României, elementele care-i vor defini civilizaţia, tendinţele, gusturile ei artistice, nimic din
toate acestea nu-şi are începutul în veacul al XIV-lea. Sub realitatea tangibilă se ghiceşte o
alta, misterioasă, dar poate cu atît mai dinamică, şi care nu este cdta decît sufletul poporu­
lui român, modelat de secole întregi de viaţă zbuciumată, bălul de toate furtunile care s-au
năpustit asupra Europei răsăritene, dar unul şi acelaşi totuşi în constanţa unor anumite
caractere etnice şi morale. Dacă ne gîndim un moment la toate acestea înseamnă că sesizăm
imposibilitatea de-a ne ocupa de Moldova începînd din secolul al XIV-lea; înseamnă că
sesizăm necesitatea de-a cerceta istoria şi de-a evoca îndelunga evoluţie a acestui popor de la
Dunărea de Jos. Pe de o parte, tradiţii milenare — motivele ce împodobesc covoarele, mobi-
leleşi cusăturile pe care ţăranii români le executăsub ochiinoştrise află cuci pentru a depune
mărturie — pe de alta, vecini puternici, care au reuşii sase constituie în state puternice ceva
med devreme si a căror aclivitede poartă cînd amprenta Orientului, cînd pe cea a Occidentu­
lui: iată ceea ce, foarte repede şi înainte de orice investigaţie, trebuie să precizăm.
Voievozii răsculaţi care au venit de peste Carpati au găsit în cîmpie şi la poalele munţilor
o populaţie de acelaşi sînge şi vorbind aceeaşi limbă cu care ei s-au şi contopit. Şi unii şi
alţii îşi aveau tradiţiile, civilizaţia lor, care datau deja de mai multe secole şi care au devenit
tradiţiile şi civilizaţia noului Stat moldav, şi pe care trebuie să le amintim aici înainte chiar
de-a schiţa cursul general al evoluţiei istorice a Principatului. Bisericile de lemn pe care le
vom întîlni încă de la întemeierea acestuia aparţin unui popor care are deja un trecut politic
şi religios şi, întocmai după cum construirea şi decorarea acestor biserici îşi au profundele lor
rădăcini în tradiţiile ţărăneşti privind construcţia şi decoraţia, iot astfel viaţa românilor
înainte de-a se fi organizat în state a lăsat numeroase urme în mentalitatea, obiceiurile, pe
scurt, în civilizaţia urmaşilor lor.
Cercetarea protoistoriei Daciei demonstrează pînă la evidenţă faptul că ocuparea de cătic
Troian nu a făcut decît să accentueze un proces de romanizare pe care, încă de secole, era pre­
dispusă să-l îngăduie cu cea mai mare receptivitate această ţară. îndelunga convieţuire cu
celţii, popor cu o civilizaţie italo-elenică atît de apropiată de cea a romanilor; raporturile
mai directe, începînd din secolul întîi al erei noastre, cu romanii de la sudulDunării şi expe­
diţiile pe care, încă de pe vremea lui August, au încercat să le întreprindă legiunile Romei
în ţinuturile geţilor, fără amai vorbi de legăturile comerciale din ce în ce mai frecvente, au
pregătit din plin căile expansiunii civilizaţiei romane, pe care dacii au asimilat-o fără nici
un fel de dificultate1. Retragerea lui Aurelian căruia trebuie, poate, să-i atribuim proporţii
mult mai modeste decît se face în general2, nu pare să fi schimbat fondul caracterului
populaţiei, din care o parte a rămas la vetrele ei. Din nenorocire, se apropia epoca marilor
migraţii, iar teritoriile vechii\Dacii traianes-au aflat curînd expuse, fără o apărare serioasă,
tuturor năvălitorilor — huni, gepizi, avari, bulgari, maghiari, pecenegi, cumani, tătari.
Primii locuitori ai acestor teritorii, dacii mai mult sau mai puţin romanizaţi, sau măcar o
parte din ei, şi-au căutat adăpost în munţi, care le puneau la dispoziţie un refugiu sigur,

1
Aşa cum reiese cît se poate de limpede din lucrarea capitală.a lui V. Pârvan, Getica, in care vorbeşte
despre protoistoria ţinuturilor locuite de daci. A se vedea, îndeosebi, concluziile sale, p. 724 şi urm. Cf. darea de
seamă pe care am publicat-o în Revue historique, 1927, t. CLVI (P. H . ) .
2
E posibil să nu fi fost vorba în primul rînd decît de retragerea administraţiei şi a trupelor regulate, locui­
torii fiind oblicaţi să se apare ei singuri: cf., îndeosebi, un studiu al d-lui Iorga, Le problème de l'abandon de la
Dacie, Rev. Hist. du S. E. européen, I (ianuarie-martie 1924), pp. 37—58, care reproduce o comunicare a autorului
făcută la Academia de Inscripţii (P. H.),
24

aşa cum fraţii lor din Balcani au ocupat lanţurile Hemusului, Rodopilorşi Pindului, unde
se vorbeşte şi astăzi un dialect al limbii române; sau ca cei din Noricum care şi-au găsit
adăpost în Vorarlberg, unde limba lor a dispărut în faţa celei germane, dar unde şi astăzi, de
pildă înMontafonertal şi în regiunea Bludenz, şi chiar pînă în Bregenz, călătorul este sur­
prins să întîlnească, în plin ţinut germanic, sate de munte purtînd nume cu rezonanţă latină;
sau, în sfîrşit, ca populaţiile romanice din Istria care au păstrat un limbaj înrudii de aseme­
nea cu limba română şi care nu este pe cale de rapidă dispariţie decît după războiul mondial.
Strămoşii românilor şi-au păstrat, în Carpati, limba, obiceiurile, chiar şi tipul, şi este inte­
resant să constaţi că podişul Transilvaniei, aflat de secole sub stăpînirea ungurilor, are o
nomenclatură romanică destul de bogată, pe cînd cimpia valahă, „Ţara Românească", prin
excelenţă, independentă sau autonomă încă din secolul al XIII-lea, ne oferă, ca să spunem
aşa, destule denumiri geografice slave1.
N-ar trebui dealtfel să ne grăbim a trage de cuci concluzia că elementul român (cuvînt care,
se vede, are aproape semnificaţia vechiului nostru cuvînt roman) este în mod exclusiv ele­
mentul montan. S-a luat atitudine împotriva concepţiei potrivit căreia populaţiile daco­
române se retrăgeau în masă din faţa invadatorului şi se refugiau în loialitatea lor în munţi.
Jugul barbar n-a fost poate întotdeauna mult mai apăsător decît cel pe care administraţia
romană îl impunea în aceeaşi perioadă provinciilor ce rămăseseră legale de Imperiu, şi este
destul de probabil ca diverşii invadatori care s-au succedai pe teritoriul vechii Dacii troiane
să-şifi dat seama, de îndată ce luau sfîrşit primele prădăciuni, că eraîn interesul lor să cruţe
o populaţie de tărcaţi hărnicişi liniştiţi care le asigurau subzistenta: dominaţia lor, în cazul
acesta, putea fi mai puţin greu de suportat decît cumplita povară financiară care apăsa
populaţiile din Imperiul de Jos. Dl. Şt.Meteş, autorul unei foarte recente istorii prescurtate
a poporului român, susţine cu tărie punctul acesta de vedere şi merge pînă acolo încît compa­
ră, păstrînd proporţiile, situaţia populaţiilor daco-romane sub barbari cu cea a popoarelor
creştine din Balcani sub turci care nu glumeau cînd era vorba de plata birurilor, dar obliga­
ţiile militare ce le impuneau autohtonilor erau simţitor nud reduse decît pe vremea cînd aceştia
erau liberi2. Oricît de mare ar fi partea ipotetică a unei asemenea teorii, ea nu este lotuşi neve­
rosimilă3.
Cu toate acestea, este sigur că în regiunea de şes organizarea impusă de romani a dispărui
complet în vîrtejul invaziilor şi a marilor vălmăşaguri de popoare, fără a lăsa urme edifica­
toare4. Totuşi, dacă din termenii care se referă la viaţa urbană, militară şi politică a roma­
nilor nu a rămas nimic, limba română a păstrat un anumit număr de expresii privind termi­
nologia agricolă latină, şi adevărul este că cele mai vechi documente care ne vorbesc despre
români ni-iprezintă trăind în munţii lor, nu numai în postură de păstori nomazi, ci în egedă
măsură şi ca agricultori, unde duceau, fără îndoială, o viaţă plină de greutăţi, dannai puţin
5
expusă poate ca la şes, şi unde solul, de bine de rău, putea fi cultivat . Această viaţă agri-
1
Nu luăm în considerare, aici, numele de oraşe destul de numeroase care sînt nume de familie româneşti
aparţinînd marilor proprietari, şi care amintesc de presupusul întemeietor al acestora: aşa cum sînt numele terminate
în -eşti (plural al lui -eseu, „fiii lui", cf. slavul -ovié), ca Bucureşti, care se revendică de la Bucur. Tot astfel ter­
minaţia intru totul latină-eni, plural al lui -canu (Lcordeni, Buşteni), nu este decît desinenţa adjectivelor de aparte­
nenţă (P. H.).
2
Cf. Şt. Melcş, Istoria neamului românesc, Sibiu, 1922, pp. 44 — 55. Ideile din această lucrare sînt analizate şi apro­
bate de N. Iorga în articolul pe care i-1 consacră, Bui. Inst. du S. E. europ., I X , 9—12 (sept.-dec. 1922), p. 91 (P. H.).
3
Cercetările mai recente au demonstrat că teritoriul ţării noastre a avut o locuire stabilă mult mai densă decît
s-a crezut în trecut, că zona cîmpiei dunărene era temeinic populată de autohtoni şi că pădurea oferea un loc de
refugiu mult mai la îndemină decît muntele (C C. Giureseu, Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri
plnă azi, Bucureşti, 1975, p. 18) (V. D.).
* Cf. Xenopol, Ist. Rom., ed. a II-a# 1914, vol. II, pp. 48 — 54 (P. H.).
6
m., ibld., p. 89 şi urm. (P. H.).
cola, fie la şes, fie la munte, implică o existenţă sedentară şi un minimum de organizare
care, după cum lesne se poate presupune, şi-a aflat, la munte, cea mai interesantă formă, auto­
nomia fiind aici mai completă, iar condiţiile geografice mai favorabile.
Avem fără îndoială de-a face — în măsura în care putem reconstitui această istorie — doar
cu unele formaţiuni locale, independente unele de altele, nedepăşind nicidecum cadrul unei
văi, unde justiţia (după vechea cutumă orală, bineînţeles) şi o anume autoritate practică
erau încredinţate unui jude (judex), care făcea tot ce-i stătea în putinţă ca să suplinească
absenţa statului roman: evoluţie ce aminteşte de cea a puterii exercitată de episcopi în partea
de apus a Imperiului muribund, sau în mod şi nud pregnant de cea a aceloraşi „judecători"
pe care ii găsim la goţii dunăreni în secolul al IV-lea sau chiar la Roma, sau de cea, în
evul mediu, a unor giudici în Sardinia1. Numele a pulul să se schimbe, românii au putut
lua de la slavi cuvînlul vodă (echivalentul exact al lui dux) pentru a-şi desemna conducă­
torii şi mai tîrziu domnitorii; dar organizarea, pînă la întemeierea Ţării Româneşti şi a
Moldovei, a rămas sensibil aceeaşi. „Sub autoritatea — spune dl. Iorga — blinda, paternă,
a conducătorilor lor locali, sau domni, românii trăiau în sedete lor, unde2, potrivii cutumei
trace2, solul era stăpînit în comun, nu numai cînd era vorba de pădure şi de heleşleu, dar
şi de ogoare, unde fiecare avea, în toc de proprietate, nunud o parte, cuvînt care va defini în
cele din urmă dreptul de posesiune asupra pămînlului. Aceste sate erau de dată recentă. Nu­
mele lor aminteşte de fapt numele întemeietorului, al strămoşului, almoşului... Totalitatea
acestor sale alcătuia o întinsă „Ţară Românească", o „Patrie Românească", termen impreg­
nat de un profund instinct etnic şi care nu comporta idei ideea unei forme politice unitare
şi nici a unui drept de cucerire"3. Fiecare din aceste state în miniatură forma un iot fără nici
o legătură cu vecinii, şi oricine părăsea una din aceste mici comunităţi pentru a adopta alia
sedespărţea fără îndoialăde trecutul său în mod tot atît de categoric caşi insul care îşischimbă
clanul în societăţile primitive conduse de acest gen de asociaţie. Totuşi a exislcd întotdeauna
o organizare, locală bineînţeles, dar care a dăinuit secole de-a rîndul, chiar şi acolo unde
felul de trai cd locuitorilor nu presupunea o viaţă atît de sedentară. întemeietorii Moldovei
cai găsit astfel la Cîmpulung4 o veritabilă republică de păstori, care nu cultivau pămîntul^
dar care se constiluiseră şi ei, la fel cu fraţii lor agricultori, într-o asociaţie politică, ce inclu­
dea vreo 15 sate avîndu-şi legile şi „judecătorii" lor proprii. Supiinîndu-se voievodului noului
stal moldav, ei au pretins să li se respecte privilegiile, plătind acestuia un tribul, dar in vir­
tutea unei înţelegeri anume, reînnoită ori de cite ori se schimba domnul. Muntele le-a asi­
gurat menţinerea unor rînduieli specifice şi a unei independenţe aproape depline5, pe care
Dimitrie Cantemir o semnalează şi în 1716 în a sa Descriptio Moldaviae; amănuntele pe

1
Cf. Iorga, Histoire des Roumains el de leur civilis., p. 34 şi unu. (P. H ) .
3
în legătură cu această posesiune în comun sînt posibile si alte explicaţii (P. 11.).
3
Iorga, ibid., p. 35 (P. H.).
4
în legătură cu republica de la Cîmpulung, a se vedea: D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, II, 16, p.123;
Xenopol, II, p. 291 şi urm; Stefanelli, Documente din vechiul ocol al Câmpulungului Moldovenesc, Ed. Academiei,
Bucureşti, 1915, îndeosebi pp. 43, 82, 90—95 (P. H . ) .
5
Cităm aici acest text curios, subliniind pasajele cele mai caracteristice: „Ea, quae superius de subditis Molda­
viae diximus, non tribuenda sunt trium per Moldaviam agrorum colonis, qui non quidem nobilcs sunt, baronum
tamen parent nemini, el reipublicae aliquam prac se ferunt speciem. Primus est Cypiillung in Suczaviensi diocesi altis-
somorum montium continuo juge septus. Quindecim fere pagos continent, qui omnes pecularibus sibi legibus et
judicibus utuntur. Nonnunquam admittunt atiam missos a principe vornicosbinos, liand raro tamen, si ii offenderint
colonorum animos freti iis, quae natura ipsis largita est, munimentis, cxpcllunl. Ignorant ligone secare arva, quae in
suis montibus nulla habeut, omuis eorum labor circa ovium curam versatur. Anuuum tributimi solvimi, non quantum
princeps, voluerit, sed quale pristinis promiserant principibus, et id pactum, quandocunque novus, Moldaviae datur Do-
minus, missis legatis instaurant. Quod si durius cum ipsis agere, et nova onera imponere princeps voluerit, non
diu detincntur uegotiationibus. sed penitus negato tributo ai difficiliora montium se reciuiunt: qua de re, nunquam plus
debito ab ipsis nostnlavere principes..." (Descr. Mold., p. 123) (P. H . ) .
care ni le dă ne îngăduie să ne facem o idee descul de precisă despre ceea ce au putut fi aceste
mici formaţiuni politice locatesi despre autonomia pe care au ştiut să şi-o păstreze. Ciudată
istoria acestui microcosm dinŢara de Sus, unul din cele med izbitoare exemple de formaţiuni
politice locale pe care românii, lăsaţi în voia lor, erau capabili să şi le alcătuiască în văile
lor. Dimitrie Cantemir citează încă altele două, pe care, de asemenea, le-a cunoscut: Vran-
cea, la graniţa cu Muntenia, şi Tighcci, în apropiere de Falchi, pe medul celălalt al Prutu­
lui1.
Formaţiuni statale de genul acesta au fost create şi au dăinuit de bine de rău aproape pre­
tutindeni, chiar şi in cimpia valahă, aşa ca ducatul Durosiorului (Silistra), creaţie bizan­
tină care a devenii independentă, prezentînd astfel, in secolul alXFlea, un fel de prototip al
istoriei întemeierii Principatelor2. Se apropia epoca în care cele mai grele încercări vor apar­
ţine trecutului. Invazia bulgarilor nu prezintă nicidecum aceleaşi trăsături ca cele precedente;
iar constituirea unuimarestal bulgar n-a dăunai cu idmic în esenţă românilor. Chiar dimpo­
trivă, cronicile şi documentele ne îngăduie să întrezărim, dincolo de dominaţia unor stăpî-
nilori succesivi, continuarea vieţii autohtone.
Dar unul din caracterele esenţiale ale viitoarelor Principate, folosirea slavonei ca limbă
oficială a Statului şi a Bisericii, casi adoptarea ritului slavon, e datorat în mare parte influ­
enţei bulgarilor.

Acest popor uralo-altaic, care s-a năpustit asupra Europei în acelaşi timp cu avarii, ba
chiar puţin mai. înainte, n-a făcut decît să treacă pe teritoriul Ţării Româneşti, casase răs-
pîndească apoi în mai multe direcţii, unii în Imperiul bizantin, alţii în Pemonia unde, în
secolul al VII-lea, au dus lupte crîncene împotriva aceloraşi avari, alţii în fine au ajuns
pitia în Lombardia. Bulgarii statorniciţi înMoesia s-cai slavizat foarte repede, venind în
contact cu precedenţii invadatori pe care i-au supus, şi din contopirea acestor două populaţii
a luat naştere, aşa după cum se ştie, un popor pe care îl numim şi astăzi poporul bulgar.
Apoi, după ce au fost cel puţin de două ori, în anul 712 şi în 813, pe punctul de a cuceri
Bizanţul, bulgarii au format la sfîrşilul secolului al IX-lea un stat de mari proporţii, pri­
mul Imperiu bulgar, care se întindea din Balcani şi de la Pind pînă în nordul Dunării.
Şi e foarte posibil, aşa cum susţine dl. Iorga3, că au privit cu dispreţ terenul mlăştinos
unde avea să se ridice viitoarea capitală a României, Bucureşti, al cărui amplasament pare
într-adevăr prea puţin indicat pentru o aşezare urbană, şi că nu s-au statornicit nici în Ţara
Românească şi nici în Transilvania, în pofida atracţiei pe care o exercitau asupră-le ocnele
de sare, substanţă pe care nu o puteau găsi decît acolo şi despre care ştim decdtfel că o impor­
tau. Ceea ce-i sigur este faptul că nu au adus nici o schimbare aspectului etnic şi politic cd
ţării. Dar malul sting al Dunării întreţine cu ei, în orice caz, raporturi de vasalitate, oricît

1
Secunda minor in Moldavia Respubliea est Vranzia in Putnensi agro prope Yalaehiae limites, undique asperri-
mis circum data montibus. Ea duodecim pagos, ct bina aularum millia numeral, parique ut Gympulhmg ratione
ovinm pastu contenta, aratrum ignorat. Incòlàe pariler certuni conslitiitumque aliquod tributimi quotannis principi
solvunt, ccllcrum suis legibus reguntur, ct principis tam jussa quam judices prorsus respunnt. Tertia est Tiegiecz iu
falezlensi agro, sylva in finibus Budziaccnsium Tartarorum sita, totiusque, quae Hicrasu fluenta et Bassarabiam
interjacet, Moldaviae firmissumum propugnaculum. Iucolae parvum tributimi quotannis principi pendimi., omnes
ealaraszi sive équités sunt. 01 im octo millium numerimi efficiebant. hodie vix duo millia in campum educunt..."
(ID., ibid., p. 121). (P. H . ) .
2
Cf. Iorga, Cele d'lnlâiu crislalisări de Stat ale Românilor, comunic, la Acad. Română, 1919; cf. Rev. Istorică,
1919, p. 103 şi urm. : ipoteză confirmată de studiile efectuate de dl. Băuescu (Mem. înaintat Acad'. Române, 7 junie
1921) cf. Bijz. — Neugr. Ja/irbuclier, III, Berlin, 1922, p. 287 şi urm. (P. II.).
3
Htsl. des Roumains el de leur Civilis., p. 31 ; Ist. Rom. pentru Cl. VIII-a, p. 16 (P, H.).
27

de slabă ar fi fost, iar suzeranitatea bulgarilor s-ar fi întins, se pare, pînă la granitele Impe­
riului frînc, pe Tisa1, în vreme ce, în cealaltă direcţie, faimosul (ar Simion (892 —927) ajun­
sese cu armata sa pînă sub zidurile Constantinopolului.
Se pare că, datorită contactului cu bulgai'ii, creştinismul românesc a primit forma sa
ortodoxă definitivă. Creştinismul pătrunsese în.Dacia traiană încă din secolul al IlI-lea,2
aşa cum se pocde aprecia din inscripţia de pe piatra tombală a lui Aurelius Babus şi a
familiei salé3, care dcdează din anul 235, dar numărul credincioşilor era încă foarte mic.
Abia la începutul secolului al V-lea Nichila, episcopul Remesianei (Moesia superioară),
şi-a luat sarcina să evanghelizeze ţinuturile de la nord de Dunăre. Dar nu aducea, aşa
cum era de aşteptat, influenţa Bisericii din Orient, ci pe cea a Bisericii de la Roma,
oraş pe care îl cunoştea bine şi unde avea numeroşi prieteni, printre care se număra şi
Paulin din Nota. Această influenţă latină a fost foarte puternică deoarece ţinuturile res­
pective erau deosebit de receptive; pe Ungă faptul că în vecinătate se afla, la Tomis, un
mare centru creştin, romanii creaseră o adevărcdă reţea de căi de comunicaţie între Dacia
şi partea de apus a Imperiului, spre care privea întreaga viaţă a noii provincii. După
retragerea lui Aurelian, ca şi în secolele următoare, legăturile acestea cai continuat, în
mai mare măsură decît cu Bizanţul, deşi acesta era mai aproape. Totuşi aceste legături
trebuiau, în mod fatal, să înceteze la un moment dat, datorită distanţei mult prea mari
şi invaziilor. Aşa că pentru menţinerea romanităţii în Dacia, activitatea lui Niellila*,
de nuanţă întru totul latină, a avut o mare importanţă, amînînd astfel întreruperea contac­
tului între Occident şi ţinuturile dunărene5. Se pare că tot un creştinism de nuanţă latină
au întîlnit bulgarii păgîni atunci cînd au trecut prin ţările române. Se ştie însă că în
anul 864 regele Boris a fost botezat, avînd ca naş pe bazileul Mihail al 11-lea, şi că,
dacă a şovăit, cîtva timp după aceea, între. Biserica latină şi cea de la Constantinopol,
aceasta a biruit, în cele din urmă, către anul 870. Puţin mai tîrziu, ţarul Simion a pus
bazele unei Biserici autocefale de rit slavon, care avea un patriarh laPreslav. în ceea ce-i
priveşte pe români, lipsiţi de orice organizare religioasă, rolul Bisericii bulgare nu putea
fi decît considerabil. Sub glorioasa domnie a ţarului Simion, această Biserică, pe de-a
întregul constituită, ilustrată de o pleiadă de erudiţi şi de caligrafi care încercau să trans­
planteze în lumea slavă splendorile culturii bizantine, oferea vecinilor săi de la nord unicul
exemplu apropiat de Biserică creştină organizată şi în plină înflorire. Cum s-ar fi putut
ca ţările române să rămînă în afara sferei de influenţă a acestei Biserici ? Desfiinţarea
patriarhiei bulgare autonome de către Ioan Tzmiskes, după ce l-a învins pe Sviatoslav
(971), zdrobirea definitivă a primului Imperiu bulgar de către Vasile Bulgaroctonul (1018),

1
Xenopol, I I , p. 111. N. Iorga contestă această afirmaţie, pe care istoricii bulgari o susţin cu tărie 6 (P. II.).
9
- Problema creştinismului primitiv la români este incomparabil mai complexă decît o prezintă P. Henry,
numărul şi varietatea mărturiilor demoustrînd o foarte timpurie implantare a noii religii la Dunărea de Jos (I.
Barnea, Arta creştină In România, I, Bucureşti, 1979; Mircca Păcurariu, Istoria bisericii ortodoxe române, I, Bucu­
reştii 1980, p. 5 1 - 1 0 3 ) (V. D.).
3 C.I.L., p. 153 şi urm. (P. H.).
4
Un studiu documentat va fi găsit în V. Pârvan, Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului dacoromân,
Bucureşti, 1911 (P. H . ) .
6
Legăturile dintre biserica română timpurie şi Roma au durat mult mai mult decît rezultă din expunerea
lui P. Henry, pentru că legăturile cu scaunul papal au fost constante pe linie ierarhică pînă către sfîrşitul secolu­
lui al IX-lea (Dimitrie Onciu, Pana Formosus In tradiţia noastră istorică, în Scrieri istorice, II, Bucureşti, 1968, p.
5 - 1 8 ) (V. D.).
6
Trebuie precizat că pînă in prezent nu există nici o mărturie certă care să demonstreze prezenţa sau suzerani­
tatea taratului bulgar la nord de Dunăre. Dimpotrivă, miterialele arheologice descoperite in aşezările nord-duuărene
par a confirma ipoteza că mirele fluviu rămlscsse sub control bizantin. Construită prin acumulări necoutrolate de
ipoteze care voiau să susţină ideea unui uriaş impar iu bulgar', teo-,ia privitoare la stăpinirea efectivă a ţarilor de
la Preslav in spiţiul carp ito-danubian nu ave nici un temei ştiinţific (V. D.).
28

nu au pus capai, aşa cum s-ar putea crede, acestei influenţe.1 Bazileul a păstrat la Ohrida
un episcopat bulgar (1019) şi a reorganizat Biserica bulgară cu prelaţi bulgari. Clericii
români veneau pe medul drept al Dunării pentru a studia, pentru a fi hirotonisiţi şi
pentru a aduce de acolo cărţile liturgice de care aveau nevoie: ceea ce îi punea în legă­
tură nemijlocită cu ortodoxia bizantină şi bulgară şi, chiar atunci cînd prelaţii erau greci,
faptul că viitorii preoţi îşi făceau ucenicia în Bulgaria, explică în mod suficient difuzarea
limbii slavone ca limbă de cult2. Dar marea eră de influenţă a Bulgariei p eue să coincidă
cu întemeierea celui de cd doilea Imperiu bulgar, al cărui apogeu e marcat de remarcabi­
lele domnii ale lui Ioniţă zis Caloianul (1197 —1207) şi locui Asari (Ivan Asen, 1218 —
1211). Chiar dacă suzeranitatea noului imperiu slav se oprea la Dunăre, ceea ce nu e decît
probabil, strìnse legături politice şi religioase uneau ţinuturile de pe ambele maluri ale
fluviului. Acest imperiu a fost întemeiat de „aromâni"*; Ioniţă a obţinui ajutorul cuma­
nilor, care apăruseră în acelaşi timp cu pecenegii şi se aşezaseră în cimpia valahă încă din
secolul alXI-lea; Ioan Asan a luptat cu ungurii pentru slăpîn ii 'ea Sever inului şi a nudului
sting al Dunării. Din punct de vedere religios, teritoriile valahe se aflau sub autor Halea
episcopilor bulgari de la Dunăre, numiţi şi ei de către patriarhul clin Trnovo, şi influ­
enta ce decurgea din asemenea dependenţă s-a întins asupra tuturor ţinuturilor româneşti'1.
Aceasta e nud ales şi epoca în care limba slavonă cucereşte în mod definitiv Biserica româ­
nească, iar acest irezistibil avînl al influenţei slavone impresionează în asemenea măsură
imaginaţia populară, încît ia naştere chiar şi o legendă, relatată de Cantemir în veacul
al XVIII-lea* şi de un istoric bulgar în secolul al XIX-leaQ, potrivii căreia schimbarea
aceasta în liturghie s-ar fi datorai unui act de aulorilale cd Bisericii bulgare1. Activitatea
călugărului sîrb Nicodim, care va asigura triumful ortodoxiei slavone, va găsi astfel un
' teren bine pregătii. Aşa se explică faptul că limba slavonă se va impune cu alita putere
încît va deveni şi limbă dested, în locul latinei, care se med obişnuia încă în cancelariile
celor dintîi voievozi români, şi că va fi folosită în adele oficiale pînă în secolul al XVII-
lea. Iar scrierea cirilică va ramine în uz, chiar şi în textele redactate în româneşte, pînă
către mijlocul secolului al XIX-lea. -Şi e lot un simbol destul de semnificativ al presti­
giului de care se buaurau bulgarii faptul că vocabula Io sau Ioan ceux precede întotdeauna
numele domnului în pisaniile slavone din bisericile româneşti, cum dealtfel o vedem prece­
dimi şi pe cel al principilor bulgari, şi care pare să însemne Ioan, în amintirea ţarului
Ioniţă (Kalo-Ioan), al cărui nume a avui astfel soarta numelui lui Cesar, de la care se

1
Teoria dependenţei de biserica bulgară a fost vehiculată, încă din secolul trecui, fără să se întemeieze pc
nici o bază documentară. Hotărîloare pentru înţelegerea raporturilor dintre ţările române şi Patriarhia ecumenică
a Constantinopolului sînt următoarele fapte: a) cînd, în 1359, a luat fiinţă mitropolia Ţării Româneşti, cu reşedinţa
la Curtea de Argeş, s-a procedat la strămutarea mitropoliei de Vicina care depindea nemijlocit de Constantinopol ;
b) Cînd, către sfîrşitul secolului al XIV-lea, era întemeiată mitropolia Moldovei, ierarhul ales de Petru Muşat era
Iosif „hirotonit de a) Haliciului", nici un rînd din bogata corespondenţă cu scaunul ecumenic nefăcind vreo referire
Ja legături cu Tirnovo sau alt centru sud-dunărean (V. D.).
3
Despre originile ortodoxiei române se va găsi o expunere limpede şi succintă in Al. Procopovici, Introducere
in studiul literaturii vechi, Cernăuţi, 1922, pp. 3 7 — 7 1 . Autorul se bazează dealtfel pe cartea lui V. Pâr V a n (P.H.).
3
Se ştie că termenul acesta, bazat pe o particularitate filologică, îi desemnează pe românii din sudul Dunării
care se numesc ci înşişi aromâni (P. H.).
4
Iorga, Ist. biscr. rom., I, p. 13 8 (P. H . ) .
5
Descr. Moki., III, 5, p. 152 (P. H.).
0
Carstwenika ili istoriia bolgarskaoa, Buda, 1844 (P. H.).
7
Cf. Xenopol, II, pp. 1 5 3 - 1 5 8 (P. H.).
8
S-a arătat şi mai sus că vechile teorii, dealtfel bazate num ii pe ipoteze, privind dependenţa ţărilor române de
patriarhia de la Tirnovo sînt lipsite de orice ternei dom miniar, în realitate, cel puţin Ţara Românească s-a aflat
sub jurisdicţia directă sau mediată a scaunului patriarhal de la Constantinopol, nutiv pjntru care, atunci cînd
a luat fiinţă mitropolia de la Curtea de Argeş, domnitorul Nicoiae Alex m :lru s-a adresat p itriarhului ecumenic Galiş t
I (V. D.).
29

trage germanicul „Kaiser", sau al lui Carol (Charlemagne) de la care se trage slavul
„Karol" sau „Kral", ce a trecut chiar şi in română sub forma de „Crai". Şi totuşi această
slavizare a Bisericii române şi a Statului român e intru toiul exterioară. Poporul continua
să-şi vorbească limba lui romanică, în care singurele elemente slave sin! mai cu seamă le,r-
meni privind viaţa pastorală şi agricolă, datînd din perioada cînd românii trăiau şi mun­
ceau cot la cot cu slavii, imediat după năvălirea acestora din urmă. Borièfàrài slrăbătind
Valahia în 1585, face cea m(d categorică distincţie între limba oficială şi limba vorbită
in ţară, sesizînd deja legătura care există între denumirea de „Valahi", şi cea de „Wel-
scheif sau de „Wallcn"1. în afara unui anumit număr de cuvinte slave aduse de neguţă­
torii din emporiile dunărene, unde limba slavonă înlocuise limba greacă şi pe cea latină,
limba paleo-bulgară nu a împrumutat limbii române decît unii termeni de ordin adminis­
trativ şi politic, şi un mare număr de cuvinte din vocabularul religios, privind mai cu
seamă domeniul liturgic: dar toţi termenii care se referă la noţiunile fundamentale ale creş­
tinismului, ca şi la viaţa curentă, au rămas Udini2. Această observaţie ne va îngădui uneori
să ghicim naţionalitatea română a unui artist atunci cînd greşelile din inscripţiile slavone
nu sînt prea grosolane. Sigur că românii vor accepta tocde învăţăturile ortodoxiei, ba chiar
şi resentimentele ei, aşa cum se pocde deduce din legenda sf in tutui Ioan cel Nou de la Sucea­
va, martirizat de tătari în urma intrigilor unui catolic, ca şi din prezenţa latinilor printre
damnaţi în fresca „Judecăţii de apoi" de la Vatra-Moldoviţei. Ortodoxia a însemnat chiar
un drapel, deoarece, dacă dominaţia străină a exploatat-o în ultima vreme spre folosul rute­
nilor în Bucovina şi a ruşilor în Basarabia, Biserica românească (pur ortodoxă sau unită)
a apărat timp de secole naţionalitatea română din Transilvania împotriva maghiarizării,
cu cdît mai.mult devotament şi tenacitate cu cît ea era singura călăuză posibilă, singu­
rul sprijin al acestor populaţii. Ortodoxia este una din caracteristicile esenţiale ale Româ­
niei; religia şi naţionalitatea cai străbătut veacurile strîns unite între ele, şi legăturile
acestea spirituale au asigurat de fapt, cu toată dispersarea politică a instituţiilor româneşti,
o profundă unitate pe care statul român a realizat-o în fapt abia de curînd. Şi tocmai rolul
acesta fundamental al ortodoxiei îl evoca Mitropolitul-primat Miron Crislea, devenit
Patriarh al României, de la tribuna Senatului din Bucureşti, în cursul intervenţiei sale
lei dezbaterile ce au avut loc în legătură cu Constituţia din 1923, amintind că Biserica e
cea care a plămădit sufletul românesc, l-a hrănit de-a lungul timpurilor şi, mai presus
de orice, poate să-şi revendice, cu toată mìnchia, cinstea de-a fi creat spiritul de solidaritate
dintre diversele ţinuturi româneşti, citind la urmă, drept sinteză, cuvintele poetului Mihail
Eminescu: „Biserica ortodoxă este mama poporului român"3. Dar originalitatea poporului
român constă în faptul că a latinizai toate împrumuturile luate de la vecini, şi, aşa după
cum numeroasele cuvinte slave, maghiare, turceşti şi greceşti din limba româna* s-au inte­
grat formelor gramaticale neolatine ale acestei limbi şi n-au putut împiedica elementele

1
Acestea sînt, după cum se ştie, cuvintele folosite de alle popoare pentru a le denumi pe cele neo-lalinc: cf.
maghiarul Olăh, luat din slavul Vlach. Şi astăzi încă rutenii din Bucovina folosesc cuvînlul „oloski" pentru a
desemna limba română. Termenul de Ungro-Vlahia, întîlnit adesea în evul mediu, înseamnă aslfcl .Ţara valahilor
de lîngă Ungaria" (Valahia propriu-zisă), la fel şi cel de „Russovlnhia" înseamnă „Ţara valahilor de lîngă Rusia"
(viitoarea Moldovă). Aceste denumiri făceau distincţia dintre teritoriile de la nordul Dunării şi marea şi vechea
„Valahie" balcanică, al cărui nume reînvie în cel al Imperiului „vlaho-bulgar" al lui Ioniţă din secolul al X I I I -
lea (P. H . ) .
* Xenopol, II, pp. 1 1 9 - 1 2 9 (P. IL).
a
Şedinţa din 9 martie 1923 (P. IL).
4
Afirmaţie neîntemeiată ştiinţific, ştiut fiind că fondul de bază al lexicului românesc este, în mare majoritate, de
origine latină. Sînt semnificative in acest sens demonstraţiile lui B. P. Hasdcu (V. D.).
30

latine să constituie în continuare baza idiomului curent, tot astfel şi religia română nu a
încetai să fie românească. Românii sînt singurul popor neolatin de rit ortodox, şi totuşi
ataşamentul lor faţă de religie nici nu i-a grecizat şi nici nu i-a slavizat.

Aşadar, tătarii au găsit în ţinuturile româneşti un popor pe de-a întregul constituit


atunci cînd, în 1241, cai nimicit armata ungurească. Neamul românesc era deja creat,
continuul şi unele elemente slave, clar rezistent şi înzestrat cu miraculoasa forţă de asimilare
a popoarelor latine. El îşi avea religia lui, convingere profund ortodoxă, în pofida nume­
roaselor reveniri ofensive ale catolicismului, ce urmărea să cucerească aceste lerilorii şi care
a dus pînă în secolul al XV-lea, în principatele române, o luptă îndîrjită, şi a cărui acti­
vitate pare să se fi înteţit în ultima vreme; din instinct, toluşi, poporul român a rămas
strini unit în jurul credinţei sale ca în jurul unui paznic al propriilor sale destine. In
sfîrşit, tătarii, punind capăt dominaţiei cumane, nu au distrus formaţiunile politice româ­
neşti, ci nmi ciuind le-au favorizat fie chiar şi în mod indirect. M ai intii, ei nu au apărut
decît în Ruso-Vlahia, şi deloc in Ungro-Vlahia, şi nu au atacat decît Rusia, Polonia,
Transilvania şi Silezia; apoi, nu numai că românii au avut relativ puţin de suferit de pe
urma năvălirii lor, dar au pulul să tragă chiar şi oarecare foloase de pe urma dominaţiei
acestora şi a ordinii şi disciplinei care domneau în acest imens stat care se întindea din
Asia centrală pînă la Carpati. Siguranţa drumurilor, dezvoltarea comerţului au consti­
tuit un preţios element de progres pentru românii din ţinutul cuprins între Şiret şi Prut,
atît de bine situaţi de-a lungul căilor comerciale ce legau nordul Europei cu Crimeea, pe
de o portesi cu Brăila de cealaltă, antrepozit chinare importanţă încă de prin anul 1300.
După dezmembrarea stalului tătar, după eşecul tentativei lui Noyai, conducătorul provin­
ciilor occidentale din vechiul imperiu al lui Gengis-Han, care căuta să se stabilească în
mod definitiv pe Dunărea de Jos, românii nu au dus-o prea rău sub regimul unei autono­
mii îndeajuns de îngăduitoare1. Şi asistăm atunci, în Valahia, către anul 1300, la înteme­
ierea marelui principat de la Argeş, al cărui conducător se intitula „Domn a toată Ţara
Românească" şi care reunea ceh două voievodate, pînă atunci separate, de la răsărit
şi de la apus de Olt\ Cînd, la începutul secolului al XIV-lea, tătarii s-au retras, românii
din Valahia au reuşit, datorită celor două victorii obţinute, una împotriva lui Carol Robert
în 1330, şi alta împotriva lui Ludovic celMare în 1369, să-şi afirme independenţa faţă de
unguri, care visaseră să-şi întindă stăpînirea pînă la Dunăre şi sub a căivr suzeranitate se
aflase, de fapt, Valahia, dar pentru un scurt răstimp. întemeierea principalului Moldovei,
care avea să urmeze la puţin timp (către 1360) după cea a principatului valah, se datorează
şi ea, în parte, dominaţiei tătarilor, care favorizase dezvoltarea unor relaţii comerciale
intense între Nord şi Răsărit, ca şi progresului civilizaţiei care însoţeşte în general orice
mare circulaţie de bunuri economice. Iar cînd s-a ivit Bogdan, Ruso-Vlahia era gata pregă­
tită pentru a se constitui într-un stat; pe malul Mării Negre deja, un anume Dobrotici,
căpetenie de mercenari, reuşise, cu sprijinul Bizanţului'dealtfel, să-şi încropească un mic
stat definind, între teritoriile ocupate de tătari şi cele ce aparţineau Bizanţului, o poziţie
de o incontestabilă importanţă comercială: este vorba de Dobrogea de astăzi, care păstrează
încă numele întemeietorului ei. Aceleaşi temeiuri explică şi succesul întemeierii statului
moldav, excelentă cale de comunicaţie ce lega Occidentul de Orientul tătar şi turc. Văile

1
Iorga, Hist. des Roumains ei de leur civilis., p. 45 şi urm. (P. II.).
3
I D . , ibid., p. 47 (P. II.).
:ti

Şiretului şi Sucevei, ale Prutului şi Nistrului, locuri obligatorii de trecere pentru neguţă­
torii galiţieni, rezerva o categorică prosperitate princepelui care s-ar fi arătat capabil
să asigure ordinea şi să protejeze libera circulaţie a convoaielor şi a neguţătorilor din toate
ţările. Pentru ca poporul român, elementul sedentar al acestor văi, care se afla deja in
posesia civilizaţiei si a unor formaţiuni de organizare statuia despre care am vorbit mai
sus, sase poată constitui într-un adevărat stat, îi trebuia doar un stimulent ceva mai energic
care să-l dinamizeze: stimulent care a venit din Transilvania de nord.

Se ştie că ungurii, veniţi din Ugria (la est de Urali), stabiliţi în Europa ÌIÌIre secolul
cd IX-lea şi al X-lea, convertiţi la catolicism şi introduşi în lumea europeană pe timpul
sfîntului Ştefan (995—1038), şi-au constituit in mod definitiv statul sub Ladislau cel
Sfinì (1011—1095), care a supus Transilvania (Pădurea regală, Kirâly Erdéty, de la
cuvîntul românesc Ardeal), si sub Koloman (1095—1114), care a anexat Croaţia şi a dai
Ungariei frontierele pe care le-a păstrai pînă în anul 19181. Şi, numaidecît, şi-au arun­
cat privirea dincolo de Carpati; gîndindu-se mai puţin la deznaţionalizarea popoarelor
subjugate — politica necunoscută pe vremea aceea — , cît la convertirea, exploatarea şi
apărarea cuceririlor făcute, au încurajat colonizarea germană (ţăranii „saşî- veniţi clin
Fiandra sau de pe Rin) în Trans il imn ia şi pînă în regiunea minelor de la Rodna şi de la
Baia, de cealaltă parte a Carpaţilor. Aşezarea efemeră a cavalerilor teutoni în Carpatii
Meridionali, unde au întemeiat oraşul lor Kronstadt (Braşov), şi, în chiar pragul Vala-
hiei, oraşul lor Langenau (echivalentul exact al numelui Cîmpulung) a însemnat o amenin­
ţare în plus pentru români; căci Braşovul părăsit de teutoni era un oraş de viitor, domi-
nînd un defileu gata pregătit pentru o eventuală invazie a cîmpiei dunărene. Angevinii
nu vor scăpa un asemenea prilej, iar şase secole mai tîrziu, locul acesta rămăsese în continu­
are cheia trecerii munţilor, încît prima grijă a românilor, în 1916, a fost ca, odată cu decla­
rarea războiului, să cucerească şi Braşovul. Şi, de asemenea, spre Moldova îşi luau regii
unguri unele măsuri, instituind, prin părţile Oituzului şi ale Ghimeşului, acea marcă
militară — ocupată de secui (szck = sedes, reşedinţa judeţului, de unde semnificaţia de
„judeţ" sau district), ţărani unguri care n-au întîrziat să fuzioneze în oarecare măsură cu
românii, de la care au luat unele obiceiuri, aşa cum s-a întîmplat şi cu „saşii"; şi cîteva
enclave maghiare se conturau şi la poalele munţilor, către minele de la Ocna şi Stanicul
Moldovei, pînă la Bacău.
Cu toate acestea, onoarea de-a face din ţinuturile româneşti adevărate state nu le era
rezervată ungurilor, ci românilor înşişi. Dezastrul din 1241 şi invazia tătarilor au acoperit
într-adevăr Ungaria de ruine, regele Bela al IV-lea fiind nevoit să-şi consacre întreaga-i
energie pentru a o redresa, iar după el, ultima jumătate de secol de domnie a dinastiei
arpadiene nu a însemnat decît o suită de lupte civile. Cînd s-au urcat pe tron angevinii
(1308) şi au restabilit oarecum ordinea, s-au gîndit să reia vechea politică a arpadienilor
faţă de „Transalpina", dar era prea tîrziu: principatul de la Argeş, aşa cum am văzut,
şi-a afirmat vitalitatea şi puterea de rezistenţă, iar peste puţin Moldova avea sase sustragă
şi ea, la rîndu-i, cupidităţii maghiare.

1
Inexact; P. Henry a uitat că, după catastrofa militară de la Mohăes (1526), Ungaria a încetat să mai existe
ca stat, că Buda a devenit reşedinţă de paşalic, că ulterior a fost încorporată Imperiului habsburgic, că abia în 1868
dobîndea un statut de autonomie în cadrul Imperiului austro-ungar şi că dobîndea libertatea, în frontierele sale
fireşti, după primul război mondial (V. D.).
32

Pentru a rezista ultimelor atacuri aie tătarilor (care, chiar şi în 1352 ajunseseră pînă
aproape ele hotarele secuilor) regele Ungariei, Ludovic cel Mare, a reunii într-o întinsă
marcă orientală, în m'Unite unui anume Andrei, fiul lui Laţcu, administraţia comitatului
Braşovului, a teritoriului aflat în slăpînirea secuilor şi a acelei regiuni de nord a Mara­
mureşului, locuit de o populaţie romanească aproape independentă. După victorie, Andrei
a încredinţat ţinutul proaspăt cucerit (între munţi şi apaMoldovei) unui oarecare Sas, fiul
lui Dragoş, unul clin voievozii români din Maramureş, care s-a instalat la Baia: era prima
creaţie a unui ţinut moldav, un fel demarcă înaintată, administrată de un ofiţer al regelui.
Dar expansiunea Ungariei către răsărit s-a oprit aici. Un anume Bogdan, alt voievod
român, şi lot din Maramureş, şi care, în permanentă stare de revoltă împotriva Ungariei,
ţinuse piept tuturor încercărilor lui Ludovic cel Mare de a-l sili să-i recunoască autori­
tatea, a profitat de tulburările iscate de moartea lui Sas, pentru a trece munţii; a coborîl
apoi pe valea Bistriţei şi pe cea a Moldovei, i-a bătut pe fiii lui Sas (Bale şi Dragul) şi
le-a luat locul (către anul 1360). A reuşit să se menţină in această calitate şi a transmis
urmaşilor săi titlul de voievod independent al Moldovei (cum se va numi de-acum încolo
noul stat, ce luase fiinţă de-a lungul fiului cu acelaşi nume), stal pe care şi-l datora doar
lui însuşi, meritînd a fi socotit drept adevăratul întemeietor al acestui stat moldav care,
în secolul următor, avea să cunoască un destin atît de strălucit.

Istoria acestor cîteva secole pe care le-am. parcurs ne îngăduie să delimităm elementele
caracteristice fundamentale care şi-au pus pecetea pe tînărul stat şi, poate, i-cai determinat
în parte fizionomia.
Popor trac romanizat, supus apoi unei înrîuriri slave, el a păstrat caracterele cele med
pregnante ale acestor trei grupuri etnice. Trăsătura cea med izbitoare este poate permanenţa
fondului romanic al neamului. Am semnalat persistenţa tradiţiilor latine, în limbă în
primul rînd, în modul de viaţă, în orgaiuzarea politică locală. Există însă un fapt care,
totuşi, ar părea extrem de curios celor neavertizaţi. Posedind atitea caractere latine,
dintre care unul de prim rang — limba —, România nu are nimic, în arta sa, care să
evoce Roma, nici măcar civilizaţia romană. Tradiţiile pe care ni le dezvăluie această artă
sînt, fie pe de o parte med vechi, iar pe de alta, mai ales în ceea ce priveşte arta religi­
oasă, lotcd străine lumii romane şi, dimpotrivă, foarte apropiate de lumea bizantino-sla-
vonă.
Nu e nimic misterios în toate acestea.
Există, într-adevăr, pe de-o parle, un element constitutiv al poporului român asupra
căruia se insistă de obicei mult prea puţin şi care merită a fi pus în adevărata lui lumină:
este vorba de elementul trac, care nu a dispărut elecît cu numele, dar pe care îl vedem
reapărînd, în orice clipă, la toate popoarele din sud-estul Europei. Civilizaţia tracă, cdît
de avansată şi din care frumosul Muzeu de Arhwlogie de la Sofia păstrează atîtea amin­
tiri, n-a fost total distrusă în Dacia cucerită de romani, iar obiceiurile ţăranilor români
ne îngăduie să sesisăm cîteva curioase analogii..Columna lui Troian ne prezintă tipuri
pe care le înlîlnim adesea, pină în zilele noastre chiar, prin satele româneşti. Cusăturile
ţărăneşti, crestăturile populare în lemn (cruci, mese, lăzi...) ne amintesc, datorită motivelor
lor geometrice, de arta Dipglonului şi chiar de cea a civilizaţiei egeene. Oricine a văzul
produsele industriei casnice româneşti a făcut imediat o apropiere de genul acesta. Şi astfel
se face că numeroase biserici de lemn sînt decorate cu aceste motive milenare.
, , ; 33

în al doilea rînd, slavii, la invazia cărora am făcut de mai multe ori aluzie, au trăit
mult prea mult laolaltă cu românii pentru ca să nu rămînă nimic din acest contact. Şi
adevărul este că, între slavi şi români există destule trăsături comune, fie că unele obiceiuri
slave au întărit tradiţia romană, aşa cum s-a întîmplat în privinţa agriculturii, fie că
altele au fost împrumutate noilor veniţi de către vechile populaţii. în termenii agricoli
(grădină, vişină, 1 pivniţă, graniţă etc.) sau comerciali (dintre care cel mai important e
a plătit, în tipul casei ţărăneşti (care e aproape aceeaşi, din Balcani pînă în Slovacia
şi în Rusia), în îmbrăcăminte (catarama, şuba, croiala costumului feminin etc.), în cre­
dinţele religioase (legende evanghelice, asimilarea lui Ilie cu Perun etc.), în folclor, mai
ales, şi în rituri şi datini, pe scurt în multe domenii se afirmă înrudirea spirituală între
slavi şi români.
Adevărul e că, alături de tradiţiile fundamentale, acţiunea directă a ţărilor vecine nu
e de mai puţină însemnătate.
Am mai avut deja ocazia săvorbim pe larg despre influenţa bulgară atît de importantă
în ceea ce priveşte ritul ortodox al românilor, ca şi despre limba lor religioasă care avea să
devină nu peste mult limba oficială a statului. Nu vom reveni aşadar asupra acestui punct.
Căci raporturile cu Bulgaria reprezintă singurul contact cu ortodoxia şi cu civilizaţia bizan­
tină. Dacă suirea pe tron a marilor voievozi moldoveni marchează şi debutul relaţiilor
directe cu marile familii de la „Ţarigrad", aceste relaţii nu sînt de fapt cu lotul noi, căci
românii au avut legături cu Constantinopolul încă înainte de întemeierea Principatelor,
fie direct, fie prin intermediul Serbiei2.
Bizanţul şi-a menţinut adesea parte din trupe, după domnia lui Iustinian, pe malu­
rile Dunării şi pînă şi pe malul sting în cursul luptelor împotriva slavilor sau ungurilor.
Iar aceste raporturi au fost med fertile decît se crede în general. Atunci cînd domnitorii
moldoveni, după ce şi-au întocmii un ceremonial de curte, al cărui model era în cea mai
mare parte împrumutat, ta început din Occident, s-au întors cu toedă hotărîrea către
Bizanţ, au făcut ceva med mult decît să reia tradiţia imperiilor bulgar şi sîrb, complet
istovite: ei au realizat în mare ceea ce fusese cît pe-aci să se înfăptuiască, încă din seco­
lul al XI-lea, pe malurile Dunării. Fără a vorbi de acel district ce purta numele de
Vlaşca, denumire slavă care înseamnă „ţară valahă" şi care aminteşte o formaţiune poli­
tică locală, astfel denumită, clătind din veacul al XI-lea şi supusă influenţei bizantine,
am pomenit mai sus de ţinutul Duroslorului (Silistra), aşezare întru totul bizantină la
3
început, şi pe care o găsim menţionată în „Alexiada" Annei Comnena ca un voievodat
independent, condus de Tatos, Sestlav, Satzas, care sînt în mod evident nume româneşti
— Tatui, Sestlav, Sacea (deoarece numele lui Sestlav se înrudeşte în mod evident cu cel
al voievodului de la Argeş, Seneslav). Primele „cristalizări" (pentru a folosi expresia
d-lui Nicolae Iorga) politice din secolul al XI-lea, din acest „Paristrion" al istoricilor

1
Nu toţi filologii sînt de acord asupra originii slave a cuvîntului grădină, iar vişină este sigur de origine latină
(in italiană visciola). (V. D.).
2
Cercetările arheologice din ultimele decenii au demonstrat, fără echivoc, permanenţa legăturilor directe dintre
ţările române şi Bizanţ, navigaţia maritimă şi fluvială fiind mai sigură şi mai avantajoasă decît drumurile pe
uscat. Dominaţia bizantină asupra Dobrogei, mai ales după întemeierea temei Paristrionului de la Silistra (972)
s-a materializat în cetăţi (Păcuiul lui Soare, Dinogcţia etc.), în obiecte de podoabă (engolpionul de la Dinogeţia, pan-
dantivii şi cerceii de la Histria etc.) şi mai ales în constituirea unor centre meşteşugăreşti care au contribuit,
nu puţin, la remodelarea unor forme artistice locale (o importantă sinteză cu privire la acest subiect a dat Răzvan
Theodorescu, Un mileniu de artă la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1976). O semnificativă referire, la legăturile ţărilor
române cu Constantinopolul se află în scrisoarea din 1204 a papei Inocentiu III către arhiepiscopul de Calocea
(Documente privind istoria României, Transilvania, veac. XI—XIII, vol. I, Bucureşti, 1951, p. 29.). (V. D.).
8
E d . Teubner, I, 234, 16 (P. H.).
bizantini, au în mod incontestabil o formei bizantină, după cum bizantină e şi originea
acestora, iar dacă ele au dispărut cu timpul, înghiţite în viitoarea ultimelor năvăliri şi
datorită slăbirii Imperiului bazileilor, nu e med puţin sigur faptul că Bizanţul e cel
care a prezidat la apariţia primelor tentative de formare a unor state româneşti, cu două
secole înainte de intrarea definitivă a Statului Valah în istorie. Căci nu avea nici o îndo­
ială că poporul pe caie îl atrăgea astfel spre o viaţă politică nu va încerca într-o zi
să-l înlocuiască în postul său plin de primejdii, dar şi de glorie, atunci cînd el însuşi
va fi căzut sub loviturile invadatorului.
Din punct de vedere religios, Bizanţul şi-a exercitat, în egală măsură, influenţa asupra
ţinuturilor româneşti, legăturile cu ConstantinopoIul au fost directe. Dacă influenţa bulgă­
rească îşi păstrează întregul ei privilegiu în epoca Asăneştilor, dacă episcopii de Vidin,
Crven şi Silistra aveau o autoritate reală asupra preoţilor din cimpia valahă, primii mitro-
poliţi ai Valahieişi prelaţii care au orgaidzal Biserica valahă au fost totuşi greci. Găsim,
pe parcursul primei jumătăţi a secolului al XIV-lea, un episcopat grec la Vicina pe
Dunăre, in vechea Scithia Minor, ce devenise stat independent după dezmembrarea Impe­
riului bulgar; şi fără îndoială că acest episcopat, căruia documentele îi atribuie oarecare
importanţă politică, era obligat să administreze numeroasele posesiuni ale Patriarhiei
din Constantinopol (printre care Silistra şi chiar şi capitala acesteia, Caliacra) datorate
generozităţii domnitorilor locali. Unul din episcopii de Vicina, Hiacint, a fost chemat
către anul 1359 de Nicolae Alexandru, voievodul de la Argeş, pentru a-i organiza Bise­
rica după canoanele ortodoxiei, după care a devenit Mitropolit al Ungro-Vlahiei1. Această
funcţie a fost împărţită, în 1370, în două, în favoarea dikaiofilaxului Kritopulos, care,
devenind călugăr sub numele de Antim, a primit titlul ambiguu de „Mitropolit al unei
jumătăţi din Ungro-Vlahia"2. Această împărţire se menţine şi în timpul urmaşilor aces­
tor doi prelaţi. Biserica românească nou creată, cu ierarhia şi cu capii ei, este astfel net
bizantină, ţinînd direct de Constantinopol şi adine pătrunsă de curentul grecesc. Dacă,
mai tîrziu, curentul slavon l-a biruit în mod definitiv, aceasta s-a datorat poate numero­
şilor refugiaţi sîrbi şi bulgari alungaţi din propria lor ţară de stăpînirea turcească;
şi s-a datorat med cu seamă activităţii călugărului Nicodim, macedonean după tată şi
sîrb dupămamă, care, reîntorsde la M untele Athos, a petrecut cîţiva ani în Serbia sa natală,
apoi, după dezastrul de la Kosovo şi îndeosebi după cel de la Nicopole, s-a refugiat în
Ţara Românească, unde a pus bazele unei vieţi monahale fertilă în lucrări literare şi
artistice, viaţă pe care prelaţii greci nu s-au gîndit, pare-se, s-o introducă.
Nicodim nu e primul sîrb pe care îl întilnim în Ţara Românească. Legăturile dintre
aceasta şi Serbia sînt mai puţin uşor de elucidat decît relaţiile Valahiei cu Bizanţul, dar
se pot bănui chiar înainte de secolul al XIV-lea cînd influenţa sîrbească se întîlneşte peste
tot, în viaţa politică, în religie şi în artă. Fără îndoială că aceasta este epoca în care
se stabilesc primele relaţii de la stat la stat, cînd, sub presiunea turcească, atenţia sîrbi-
lor se deplasează, din Epir şi Tesatici, spre ţinuturile dunărene, unde tocmai luase fiinţă
Principatul de la Argeş. înainte, totuşi, evoluţia constituirii cnezatelor şi voievodatelor
prezintă, în ţinuturile sîrbeşti şi cele româneşti, un paralelism atît de curios, încît eşti
silit, în mod involuntar, să-ţi imaginezi unele foarte vechi legături între aceste două popoare,
şi dl. Nicolae Iorga se întreabă dacă n-ar trebui să mergem pînă acolo încît să presu­
punem existenţa unei comunităţi politice, la origine, între regiunile sîrbeşti şi Valahia

1
Iorga, Ist. bis. rom., I, pp. 1 7 - 2 3 (P. H.)
8 W., ibid., p. 34 şi urm. (P. H.).
- , 35

apuseană1. Formasîrbească a denumirii unor localităţi valahe: Brabova, Corcova, Lipova,


Vodiţa, Craioviţa, Rasoviţa, Vidin, Bojin, Romanaţi şi a multor altora (cf., în Serbia,
Kladovo, Karatova, Ostrovica, Studenila, Vidin, Negroidi, Kraguievac etc.) nu ar infirma
bineînţeles ipoteza unor vechi relaţii, tot astfel ca numele cîtorva voievozi valahi din vechime
(Litovoi, Seneslav, Tihomir) evocă nume sîrbeşti (Radovoi, Stanovoi, Radoslav, Dragoslav,
Crescimir, Tihomir), ca dealtfel şi numele unuia dintre cei mai mari domnitori ai Ţării
Româneşti,-Mircea cel Bătrîn (1386—1418), nume care se înrudeşte îndeaproape cuMrksa,
pe care îl poartă în aceeaşi epocă slăpînitorul sîrb al Avlonei şi Kaninei. Dealtfel am
ajuns, cu M ircea, în secolul al XIV-lea, cînd curentul sîrbesc a atins apogeul. Cele
două naţiuni, a căror evoluţie politică s-a orientat mai întîi către est (sîrbii către Salo­
nic, iar românii către Silistra), se întîlnesc pe Dunăre, primii abătuţi spre nord de atacul
otoman, ceilalţi, sub Vlaicu Vodă, ocupîncl Vidinul (1369) pentru a contracara năzuinţele
lui Ludovic cel Mare cu privire la fluviu. Şi tot sub Vlaicu Vodă îşi începe Nicodim
apostolatul, aducînd valahilor formele arhitecturale ale bisericilor sîrbeşti şi punînd
bazele vieţiimonahale româneşti.2 între voievodatul de la Argeş şi malul drept al'Dunării,
ocupat de sîrbi şi de bulgari, se stabilesc relaţii strìnse. Vlaicu este un nume bosniac
(diminutivul lui Vladislav), Radu, numele urmaşului său, se întîlneşte la slavii de pe ma­
lul Adriaticei, ca şi Dan (Daniel), ca şi Mircea. Alexcmdru, tatăl lui Vlaicu, poartă
acelaşi nume caşi cumnatul său, ţarul bulgar de la Trnovo. Exemplele s-ar putea înmulţi,
şi începînd cu Mircea, domnitorii Ţării Româneşti apar în mod oficial în analele sîrbeşti.
Mircea şi Ştefan (fiul lui Lazăr) îl susţin amîndoi pe Musa, fiul lui Baiazid, după cum
se vor supune, tot amîndoi, luiMahomed I, restauratorul unităţii otomane3.
Nu ne vom mira aşadar că un domnitor român a apelat la un sîrb pentru a reforma,
am putea spune pentru a crea, propria-i Biserică naţională. Căci Vlaicu Vodă a fost cel
care, după cum am văzut, l-a chemat pe Nicodim în Ţara Românească. înainte de el,
credincioşii se adunau in nişte simple bisericuţe de lemn, aşa cum se mai văd şi astăzi prin
satele româneşti, iar preoţii lor se aflau mai mult sau mai puţin în afara ierarhiei ofi­
ciale ortodoxe*. Stalul odată constituit, voievozii doreau, bineînţeles, să aibă o biserică
legal constituită şi pe cît posibil naţională. La chemarea călugărului sîrb şi a discipolilor
săi, au fost înfiinţate cele mai vechi mănăstiri clin Ţara Românească — Vodiţa, Tismana,
Colmeana, Snagov, Cozia etc.; iar puţin mai tîrziu, discipolii săi aveau să cîştige pentru
ortodoxia slavonă Moldova de curînd constituită. Mănăstirile Neamţ, Bistriţa, Sfîntul
Nicolae din Poiană aparţin acestui curent». Serbia a rămas atît de puţin străină de
această mişcare ce se născuse din impulsul dat de fiii săi, încît îl vedem, în decembrie
1391, pe despotul sîrb Ştefan, fiul ţarului Lazăr, făcînd danii mănăstirilor Tismana şi
Vodiţa, amintind în acelaşi timp că şi tatăl său contribuise la ridicarea acestora6.

. , . . . . . .
1
Iorga, Sorbişi Români, Bucureşti, 1922, pp. 5 - 1 3 (P. H . ) .
2
Este inexactă afirmaţia că Nicodim a pus bazele monahismului românesc. Aşezări monastice cunoscute au
existat încă din secolele X — X I la Basarabi (Dobrogca), Genad şi Hodoş-Bodrog (Banat), iar din secolul al X I M e a
numărul lor creşte, determinînd, între altele, intervenţia scaunului papal din anul 1204, papa Inocéntiu III fiind
preocupat să ia sub ascultare mînăstirilc „greceşti" (= ortodoxe) din Transilvania (Documente privind istoria Româ­
niei, Transilvania, veac. XI— XIII, vol. I, Bucureşti, 1951, p. 28). Rolul lui Nicodim a fost acela de a reorganiza
viaţa mănăstirească din Ţara Românească tn spiritul doctrinei ìsihaste (V. D . ) .
3
Ibid., pp. 1 8 - 2 5 (P. H . ) .
4
A se vedea capitolul următor (P. H.).
G Iorga, Ist. bis. rom., I, p. 48 (P. H.).
0
li. P. Hasdeu, Arhiva istorică a Romànici, I, 1 (nr. 3 din 22 august, 1864), p. 17, doc. nr. 18 (P. H . ) .
36

Marele şi durerosul exod care, după Kosovo şi ultimele lupte pentru independenţă, a avut
drept urmare emigrarea în masă a poporului sîrb, învins dar nu resemnat, către Banat
şi malul drept al Dunării, n-a contribuit nici el cu puţin la strîngerea legăturilor dintre
sîrbişi valahi şi la propagarea influenţei sîrbeşti în ţinuturile neprimejduite încă de iata­
ganul turcesc.
După întemeierea Principatelor, cele două popoare creştine care se vor afla cu precădere
în legături permanente cu ţările române sînt ungurii şi, în mod special cu Moldova,
polonezii. Dimpotrivă, activitatea vecinilor de la sud, care în epoca precedentă au avut o
asemenea influenţă asupra formării civilizaţiei româneşti, va deveni în puţină vreme ca
şi inexistentă, pentru a face loc iniţiativei unui popor plin de vigoare, vizînd noi cuce­
riri teritoriale şi în general ostil — turcii.
Căci între aceste trei elemente va avea Moldova — căci de-acum înainte nu ne vom
ocupa decît de ea — să-şi ducă zbuciumata-i existenţă, pradă tendinţelor hrăpăreţe ale
acestora, tendinţe pe care nu le va dejuca decît prin forţa armelor şi a diplcmaţiei, cău-
tind sprijin la unii pentru a opune rezistenţă altora, evitînd servitutile vasalităţii atît
cît era cu putinţă, pentru ca în cele din urmă, după o îndelungă şi strălucită rezistenţă,
să împlinească voinţa destinului care hotărîse ca întreaga Europă sud-orientală să se supună
puterii otomane. Dar, cel puţin, mai fericite decît statele balcanice, complet anihilate
din punct de vedere politie de către cuceritorul ture, ţările române vor reuşi ca în tot cursul
istoriei lor să nu fie elecît vasale şi nu supuse Porţii, să subziste, drept urmare, ca enti­
tăţi politice şi să păstreze structura organizatorică a unui Principat. Căci ele vor ridica
din primul mc meni sabia regatului sîrb nimicit, îşi vor asuma rolul de apărătoare ale
Crucii împotriva Semilunii în locul Bizanţului prea slăbit din pricina luptelor cu turcii,
şi care, după ce acesta îşi va afla sfîrşitul în 1453, într-o ultimă licărire de eroism, se vor
proclama moştenitoarele sale. Aceşti voievozi români, care se înrudesc, prin căsătorie, cu
dinastiile imperiale, care adoptă o vestimentaţie bizantină, caşi ceremonialul dealtfel, nu
sînt animaţi de un van spirit de imitaţie; ei se consideră a fi cu adevărat urmaşii bazileilor,
şi timp de un secol dovedesc lucrul acesta pe nenumărate cîmpuri de bătălie, unde oştenii
lor ţărani izbutesc nu numai o dată să respingă acele armate socotite de neînvins, armate
care au cucerit Roma Orientului şi care într-o bună zi vor ameninţa Viena.
Această istorie emoţionantă, care atinge uneori dimensiunile unei epopei, ne este poves­
tită într-o manieră dintre cele mai însufleţite de monumentele Moldovei, ede cărei biserici
din partea septentrională rezumă toate trăsăturile esenţiale. Bisericile de lemn, ca şi cele
mai vechi biserici de piatră, evocă frustra candoare a celor clintii ani ai tînărului stat.
Graţioasele biserici ale lui Ştefan cel Mare amintesc anii de bărbăţie, de glorie şi de pie­
tate, de restrişte şi de speranţă, cu alte cuvinte de o intensă viaţă naţională. Picturile din
timpul lui Petru Rares şi pînă la Alexandru Lăpuşneanu ne prezintă concluzia unei arte
pe deplin constituită, artă prin care trece uneori o adiere de eroism şi ceva ca un fel de sfi­
dare la adresa destinului, atunci cînd, de pildă, pe poarta exterioară a zidului bisericilor
vedem acel imn închinat rezistenţei victorioase a Constantinopolului atacat de pe pămînt
şi de pe mare, dar ocrotit de Regina cerurilor, preamăririi căreia îi e eledicedă aproape întreaga
decoraţie a zidului. Recunoaştem aici, pe pămînt moldav, ca în atîtea alte locuri, acea magică
forţă evocatoare a bisericilor: şi lor le vom cere de-acum ineunte să ne relateze istoria unei
întregi civilizaţii.
-

CARTEA I

ORIGINILE



CAPITOLUL I

BISERICILE DE L E M N

L a c i n c i m i n u t e d e p i a ţ a centrală d i n Cernăuţi, la C l o c u c i c a a fost ridicată în anul 1774 de către


de t r a m v a i e l e , de b ă n c i l e şi de m a r i l e ei m a g a ­ e p i s c o p u l H e r e s c u l , descendent al unei i m p o r ­
zine, m o d e s t a şi liniştita stradă G e n e r a l A v e - tante f a m i l i i n o r d - m o l d a v e ; biserica „ A d o r m i r e a
rescu (fosta stradă Silvestru M o r a r iu) a s c u n d e M a i c i i D o m n u l u i " d i n Caliceanca în 1783 e t c .
o c l ă d i r e care p o a r t ă dintr-o dată i m a g i n a ţ i a D a r o b i e c ţ i a se p o a t e înlătura cu destulă
către epoca patriarhală, c î n d oraşele nu erau uşurinţă. între t o a t e a c e s t e b i s e r i c i , c o n t e m p o r a ­
d e c î t nişte sate u m i l e , c î n d c r e d i n c i o ş i i , în ne între ele, este lesne, într-adevăr, de făcut o dis­
s i m p l i t a t e a lor şi cu puţinătatea m i j l o a c e l o r lor t i n c ţ i e care se i m p u n e p r i v i r i i chiar de la înce­
m a t e r i a l e , îşi r i d i c a u lăcaşurile de c u l t întru p u t . E l e se r e d u c toate la două t i p u r i foarte
t o t u l asemănătoare c e l o r în care l o c u i a u ei înşişi p r e c i s c a r a c t e r i z a t e . U n e l e , ca cea de la M i l i e
( p l . I, 4 ) . O asemenea d e s c o p e r i r e , în p l i n centru, j
( p l . I, 1), sînt m a r i , e x e c u t a t e cu m ă i e s t r i e şi al
arc fără îndoială de ce să ne m i r e ; dar nu v o m căror a c o p e r i ş , a r t i c u l a t cu p r i c e p e r e şi încu­
avea n e v o i e să m e r g e m foarte departe pentru nunat cu una ( p l . I, 2) şi cel m a i adesea cu m a i
a face şi a l t e l e , de acelaşi g e n . Să ne c o n t i n u ă m m u l t e turle, a m i n t e s c de la p r i m a v e d e r e de
d r u m u l şi să c o b o r î m , de p i l d ă , spre calea ferată tipul d e b i s e r i c ă rusească. B u c o v i n a , G a l i ţ i a
şi să suim d i n nou spre c i m i t i r u l care d o m i n ă şi Ucraina ne oferă cîteva e x e m p l e destul de fru­
colina G a l i c e a n c a ; v o m avea surpriza, de îndată moase.
ce v o m a j u n g e pe c u l m e , să v e d e m răsărind în Nu este l i p s i t de interes să s u b l i n i e m faptul
stìnga noastră o biserică a p r o a p e la fel, cu o că în B u c o v i n a b i s e r i c i l e acestea se află în par­
clopotniţă t o t de lemn ( p l . II, 1). Să trecem pe tea ruteană, cea m a i apropiată de Ucraina,
lîngă Şcoala N o r m a l ă , în c e l ă l a l t c a p ă t al ora­ unde t i p u l r e s p e c t i v este c o n s t a n t şi unde se
şului: iată, între patru b r a z i , o cruce m i c ă de găsesc cîteva s p e c i m e n e s p l e n d i d e . A c e s t e bise­
p i a t r ă ce marchează l o c u l unde se afla altarul r i c i îşi au r e p l i c i l e în G a l i ţ i a răsăriteană. E l e
unei a treia b i s e r i c i de lemn, m u t a t ă în între­ a t r a g o c h i u l t u r i s t u l u i celui m a i n e a v i z a t care
g i m e , în 1874, în satul v e c i n , C l o c u c i c a , unde se m u l ţ u m e ş t e să călătorească de la Cernăuţi
se mai află astăzi ( p l . I, 5 ) . A c e s t e u m i l e b i s e ­ la L w ó w şi care le v e d e înşiruindu-se de-a lungul
rici de l e m n , a t î t de a s e m ă n ă t o a r e cu casele căii ferate, d e p i l d ă lîngă K o l o m e a , K r a g ó w ,
ţărăneşti sau c u h a m b a r e l e , a t î t d e m i c i î n c î t S t a r y o S i o l o e t c . E l e n u depăşesc oraşul H a l i c i ;
p o t fi m u t a t e după d o r i n ţ ă 1 , nu par oare să ofere l a L w ó w n u s e m a i v ă d d e l o c . S e regăsesc, î n
o c h i l o r noştri acele f o r m e i m u a b i l e care datează cele d i n u r m ă , în U c r a i n a S u b c a r p a t i c ă 2 , u n d e
din p r i m i i ani ai P r i n c i p a t u l u i , sau p o a t e că şi există o întreagă a r i e în care t i p u l acesta de
mai d e m u l t , d i n v r e m e a a c e l o r m i c i f o r m a ţ i u n i biserică p a r e să c o n s t i t u i e o r e g u l ă . D a r este
p o l i t i c e l o c a l e c e a u p r e c e d a t î n t e m e i e r e a statu­ uşor să-ţi dai seama că este de o r i g i n e străină, ru­
lui m o l d a v ? sească şi p r o b a b i l de dată destul de recentă,
Se va o b i e c t a că aceste b i s e r i c i , destul de deoarece este l u c r a t în foarte m u l t e p r i v i n ţ e
numeroase în B u c o v i n a , ca dealtfel şi în G a l i - după m o d e l u l c o n s t r u c ţ i i l o r de z i d şi r e p r o d u c e
ţia, nu datează dintr-o e p o c ă anterioară seco­ în m a r e silueta g e n e r a l ă a b i s e r i c i l o r ruseşti.
lului a l X V I I I - l e a . Ş t i m care este v e c h i m e a c e l o r A i c i nu p o a t e fi v o r b a , în nici un caz, de un t i p
mai m u l t e d i n t r e e l e . B i s e r i c a „ S f . T r e i m e " d e p r i m i t i v , şi n i c i , m a i ales, de un t i p r o m â n e s c .
Celălalt tip, dimpotrivă, m u l t mai simplu,
1
Exemplul de la Clocucica nu constituie un caz izo­ este cel asupra căruia ne-am o p r i t la începutul
lat; noua biserică de zid din Bistriţa.. Transilvania, de
pildă, a înlocuit o biserică de lemn, mutată într-un sat
2
vecin; străvechea biserică de la Pulna, de care vom vorbi Scerbakivski, Ukrainskie Misteivo, II, Lwów-Kiev,
mai tîrziu, a fost ridicată iniţial la Volovăţ etc. (P. H.). 1913 (P. H.).
30

acestui c a p i t o l , t i p u l b i s e r i c i i d e m i c i d i m e n ­ Şi astăzi încă, ţăranul r o m â n p o a t e fi adesea v ă z u t


siuni, în f o r m ă de l o c u i n ţ ă o b i ş n u i t ă . A s p e c ­ închinîndu-se în faţa unor înalte cruci de l e m n
t u l lui a r h a i c ne îndeamnă să v e d e m în el m o ş t e ­ ridicate în p l i n c î m p , frecvenţa lor v a r i i n d de
nirea unei lungi t r a d i ţ i i şi, în o r i c e caz, persis­ Ia o p r o v i n c i e la a l t a . Astfel, c r u c i l e din T r a n ­
tenţa, p î n ă în z i l e l e noastre, a arhitecturii de silvania sînt foarte s i m p l e ; cele din Oltenia sînt
lemn, alături de cea de z i d , c o n s t i t u i e un fapt cunoscute datorită a c e l o r f o r m e p i t o r e ş t i şi
interesant. D a r dacă este lesne de a d m i s că caracteristice, c o m p l i c a t e u n e o r i , d e n u m i t e t r o ­
utilizarea l e m n u l u i în construcţia b i s e r i c i l o r e iţe (fig. 1) şi care joacă, în R o m â n i a , a p r o a p e
t o t a t î t de v e c h e ca şi cea a z i d ă r i e i şi că p r i m a acelaşi rol pe care-1 deţin, la n o i , c a p e l e l e de pe
a p r e c e d a t - o p r o b a b i l pe cea de a doua, fragi­ marginea d r l u n u r i l o r sau de pe la răspîntii.
litatea l e m n u l u i n-a lăsat să supravieţuiască Crucile şi t r o i ţ e l e pe care le v e d e m noi astăzi
a p r o a p e n i c i o b i s e r i c ă de felul acesta anterioară nu sînt m a i v e c h i ele un s e c o l , dar ele r e p r o d u c
s e c o l u l u i a l X V I I I - l e a . N u ne-am p u t e a aşadar unele t i p u r i t r a d i ţ i o n a l e care ne dau putinţa
pronunţa, p r i n i n t e r m e d i u l unor e x e m p l e sigure, să ne i m a g i n ă m că cele de la o r i g i n e erau destul
cum arătau c e l e m a i v e c h i b i s e r i c i ; dar n u de asemănătoare cu ele. N i c i chiar v o i e v o z i i nu
ni s e p a r e cu neputinţă să încercăm a r e c o n s t i t u i , nesocoteau umila cruce pe care ţăranul o înalţă
c u ajutorul r a ţ i o n a m e n t u l u i , a s p e c t u l p r i m e l o r deoarece n-are m i j l o a c e l e necesare ca să d u r e z e
construcţii religioase din M o l d o v a . o b i s e r i c ă . în t i m p de război sau de grea c u m p ă ­
Pe v r e m e a c î n d , sub suzeranitatea a diferiţi nă, în m a i m u l t e rînduri, v o i e v o z i i r o m â n i au
s t ă p î n i t o r i , ţăranii r o m â n i a l c ă t u i a u î n v ă i l e r i d i c a t în m i j l o c u l c î m p i e i .sau a p ă d u r i i c r u c i
lor m i c r o c o s m o s u r i l e p o l i t i c e d e care a m v o r ­ în faţa cărora au pus să se oficieze slujba reli­
b i t , lăcaşurile care-i reuneau pentru r u g ă c i u n e gioasă, aşa c u m a r m a t e l e d i n t i m p u l r ă z b o a i e l o r
noastre m o d e r n e v o r ridica a t î t de des efemere
altare de g a z o n pentru a celebra în m a r e grabă
o l i t u r g h i e . C i t i m într-o carte editată în 1685
la Viena că v o i e v o d u l valah Şerban Cantacu-
z i n o , forţat să ia parte, cu t r u p e l e sale, la asediul
c o n d u s de sultan, suzeranul său, î m p o t r i v a V i e -
nei în 1683, ridicase în m i j l o c u l t a b e r e i , lîngă
G a t t e r - H o l z l ( a p r o a p e în l o c u l unde avea să se
construiască m a i t î r z i u p a l a t u l S c h ô n b r u n n ) o
cruce m a r e de stejar, înaltă de a p r o a p e trei
m e t r i şi jumătate, unde se oficia l i t u r g h i a în
fiecare d i m i n e a ţ ă 1 . Episo,dul acesta, la care a t î t
de des se referă i s t o r i c i i r o m â n i , ne este c o n f i r ­
m a t şi de a l t e m ă r t u r i i c o n t e m p o r a n e , ca c e l e
ale lui F o r m a n t i şi F i l i p e s c h i , care ne-au trans­
m i s inscripţia latină d e p e c r u c e 2 . Care c r u c e ,
luată de pe c î m p u l de luptă turcesc, împreună
cu alte lucruri, ca p r a d ă de r ă z b o i şi adusă la
e p i s c o p i a d i n V i e n a , a fost reînălţată a p r o a p e în
acelaşi l o c în care a fost găsită, dar nu ştim cînd
a dispărut. Ş t i m dealtfel că era un s t a t o r n i c
o b i c e i al v o i e v o z i l o r r o m â n i aflaţi în c a m p a n i e
de a ridica cruci, în lipsa b i s e r i c i l o r , î n g ă d u i n d
s o l d a ţ i l o r să-şi îndeplinească î n d a t o r i r i l e reli­
g i o a s e . Iar a t u n c i cînd nu erau z o r i ţ i de t i m p ,
făceau ş i m a i m u l t c h i a r ; c ă c i V a s i l e L u p u , î n
Iii' "

1
Fig. 1 - O troiţă. Nikolaus Hock, Kurze Beschreibung Desscn was in
iDchrcnder Tiirkischcn Belagerung der kaijserlichen Rési­
dent Stadt Wien von 7. Julij bisz 12 Septembris des abge-
t r e b u i e să fi fost d i n t r e cele m a i r u d i m e n t a r e . wichenen 1683. Jahrs sowohl in Politicis und Civilibus als
Militaribus passirct, Wien, L. Voigt, 1685, p. 3 0 ; cf.
P o a t e că la î n c e p u t se m u l ţ u m e a u să r i d i c e doar
C. J. Karadja, Revista Istorică, oct.-dec. 1923, p. 182 şi
unele m o d e s t e altare de l e m n sau de z i d , dacă urm. (P. H.).
nu chiar s i m p l e c r u c i . Crucea, în numeroase 2 N. Iorga, Studii şi Documente, X I , pp. 1 3 7 - 1 4 0 '
î m p r e j u r ă r i , a ţ i n u t încă şi ţine l o c de b i s e r i c ă . (P. H.).
40

r ă z b o i cu tătarii şi cu c a z a c i i , a r i d i c a t , p r i n b i l ca a i c i să a v e m de-a face cu m o d e l e r e l a t i v


1650, o a d e v ă r a t ă bisericuţă de l e m n în pădurea recente, care nu r e p r o d u c t i p u l p r i m i t i v şi care
de la Capotesti, unde se refugiase .
1
ne oferă p u n c t u l t e r m i n u s al unei arte. D e a l t ­
Acestea sînt, ce este a d e v ă r a t , împrejurări fel, c h i a r dacă am a d m i t e că ţăranul r o m â n d i n
e x c e p ţ i o n a l e . D a r în afară de cazurile, ca să T r a n s i l v a n i a s-ar fi i n s p i r a t încă d i n v e c h i m e
s p u n e m aşa, de forţă m a j o r ă , în ţările r o m â n e de la b i s e r i c i l e c a t o l i c e , n-am putea t r a g e n i c i
au fost r i d i c a t e numeroase b i s e r i c i de l e m n , nu un fel de c o n c l u z i e în ceea ce p r i v e ş t e M o l d o v a ,
numai pentru a răspunde u n o r necesităţi v r e ­ unde ţăranul nu avea sub ochi asemenea m o d e l e
m e l n i c e , dar şi pentru a asigura exercitarea per­ o c c i d e n t a l e . în g e n e r a l , dealtfel, dacă în regiu­
manentă a c u l t u l u i în sate sau în m ă n ă s t i r i . nile care ne interesează arhitectura l e m n u l u i
B i s e r i c i l e de l e m n care ni s-au păstrat sînt într- şi a r h i t e c t u r a z i d ă r i e i au unele trăsături c o m u n e ,
a d e v ă r destinate să d ă i n u i e , c ă c i au fost îndea­ l e m n u l este cel care a i m i t a t z i d ă r i a şi nu z i d ă ­
juns de s o l i d c o n s t r u i t e ca să se p o a t ă m e n ţ i n e ria cea care a i m i t a t l e m n u l .
timp de mai multe secole. Polonia a cunoscut O r i c u m , a c e s t e b i s e r i c i din T r a n s i l v a n i a , c a
şi ea a c e s t e b i s e r i c i de l e m n . La fel ş i Ţ a r a R o m â ­ şi s u r o r i l e l o r d i n Ţara R o m â n e a s c ă sau din
nească; b i s e r i c a de la P â r o ş i , în Oltenia, de M o l d o v a , s î n t în măsură să c o n f i r m e r ă s p î n d i -
p i l d ă , care datează din 1771, este, d a t o r i t ă fine­ rea şi g r a d u l de d e z v o l t a r e atins de arhitectura
ţ i i cu care a fost l u c r a t l e m n u l , un foarte fru­ l e m n u l u i în ţările r o m â n e , ca şi iscusinţa artis­
2
m o s s p e c i m e n d e artă p o p u l a r ă . U n u l d i n e x e m ­ 4
tică a ţăranului care le-a r i d i c a t . Se s i m t e aici
p l e l e cele m a i c u n o s c u t e , nu însă şi d i n t r e cele o îndelungată t r a d i ţ i e , iar clacă în e p o c a noas­
m a i frumoase, este b o l n i ţ a m ă n ă s t i r i i „ D i n t r - u n tră, c î n d p i a t r a se p o a t e transporta cu atîta
3
l e m n " , d i n j u d e ţ u l V î l c e a . T r e b u i e să fie şi ea uşurinţă, c î n d c ă r ă m i d a s e p o a t e o b ţ i n e a t î t
t o t d i n s e c o l u l a l X V I I I - l e a ; a i c i a v e m de-a de lesne, c o n s t r u c ţ i i l e de l e m n îşi păstrează
face c u o l e g e n d ă m a i v e c h e . P e l o c u l a c t u a l e i totuşi l o c u l d e c i n s t e , c u a t î t m a i m u l t a c e s t e
b i s e r i c i p r i n c i p a l e a m ă n ă s t i r i i , c o n s t r u c ţ i e de b i s e r i c i d e l e m n , b i n e c u n o s c u t e c ă l ă t o r u l u i care
z i d ce datează d i n anul 1715, se înălţa o b i s e ­ a s t r ă b ă t u t R o m â n i a , t r e b u i e să fi e x i s t a t încă
rică făcută, p o t r i v i t t r a d i ţ i e i , d i n l e m n u l unui în epocile cele mai îndepărtate5. Este aproape
stejar ( d e u n d e şi n u m e l e m ă n ă s t i r i i , Dintr-un sigur, de p i l d ă , că biserica m ă n ă s t i r i i V o r o n e ţ ,
lemn, a d i c ă dintr-un singur a r b o r e ) , pe care un p o m e n i t ă în 1471 într-un d o c u m e n t de la Ştefan
c i o b a n a g ă s i t fixată o icoană făcătoare de m i ­ cel Mare, adică înaintea c o n s t r u i r i i , de c ă t r e
n u n i . O a m e n i i au î n c e r c a t să m u t e icoana într-o acesta, a actualei b i s e r i c i , era un e d i f i c i u de
b i s e r i c ă , dar le-a f o s t cu neputinţă s-o c l i n ­ l e m n 6 . E x i s t ă dealtfel o b i s e r i c ă pe care, p o t r i ­
tească d i n l o c . D e u n d e a u înţeles c ă icoana dorea v i t t r a d i ţ i e i , a r f i construit-o D r a g o ş , p r i m u l
să r ă m î n ă a c o l o , aşa că i s-a c o n s t r u i t c h i a r în v o i e v o d c v a s i l e g e n d a r a l M o l d o v e i , ş i care, d e
l o c u l acela, cu l e m n u l stejarului r e s p e c t i v , o b i n e de rău, a d ă i n u i t p î n ă în z i l e l e noastre.
bisericuţă, în i n t e r i o r u l căreia a fost depusă cu E s t e b i s e r i c u ţ a d e l e m n d e l a Putna ( p l . I , 3 ) ,
toată cinstea c u v e n i t ă . Se p o a t e v e d e a şi astăzi care m e r i t ă să ne o p r i m o c l i p ă asupra-i, deoare­
această i c o a n ă , î m b r ă c a t ă , după c u v i i n ţ ă , în c e , dacă t r a d i ţ i a este v e r i d i c ă , a c e s t lăcaş ar
aur ş i a r g i n t , p e t î m p l a a c t u a l e i b i s e r i c i d e z i d . c o n s t i t u i singurul e x e m p l u d e e d i f i c i u r e l i g i o s
T r a n s i l v a n i a ne oferă un număr îndeajuns datînd chiar de la începuturile Principatului.
de impresionant de fermecătoare biserici de
l e m n ce v ă d e s c un gust a r t i s t i c d e z v o l t a t şi o
îndelungă p r a c t i c ă în arta l e m n u l u i . B i s e r i c i l e * Ne luăm îngăduinţa de a trimite cititorul la exce­
acestea însă nu ne î n g ă d u i e să t r a g e m n i c i un lenta monografie a d-lui C. Petranu, Bisericile de lemn
din judeţul Arad, ediţie de lux, cu numeroase fotografii
fel d e c o n c l u z i e . Căci m u l t e d i n t r e ele d e n o t ă caracteristice, o lucrare judicioasă şi completă, ce ne
o i n c o n t e s t a b i l ă influenţă g o t i c ă şi o i m i t a ţ i e dispensează să insistăm asupra detaliilor (P. H.).
a arhitecturii specifice zidăriei. îndeosebi c l o ­ 8
Despre marele număr de biserici de lemn existente
potniţa lor caracteristică, turn pătrat avînd în în Moldova secolului al XV-lea, ne putem face o idee
v î r f un fel de f o i ş o r î n c u n u n a t cu o fleşă foarte din lectura documentelor domneşti. în anul 1428,
Alexandru cel Bun înzestra mănăstirea Bistriţa cu 50
ascuţită, este c o p i a e x a c t ă a unui p r o t o t i p de
de biserici din ţinutul Neamţului, iar în anul 1490 Şte­
c l o p o t n i ţ ă de c i r c u l a ţ i e curentă în E u r o p a cen­ fan cel Mare dăruia mănăstirii Putna 66 biserici din ţi­
trală şi m a i cu seamă în E l v e ţ i a . E foarte p o s i - nuturile Suceava şi Cernăuţi (V. D.).
6
Kozak, Inschr., p. 200 şi urm.7 (P. II.).
7
1 N. Iorga, Ist. Bis. Rom., I, p. 24 (P. H.). Cu ocazia lucrărilor de restaurare întreprinse în
2
G. Balş, Biserica de lemn din Păroşi, B.C.M.I.,. anii 1960 — 1961, cercetările arheologice au dat la iveală
VIII, 1915, p. 121 şi urm. (P. H.). vestigiile bisericii de lemn care a precedat ctitoria lui
3 Qf. de pildă Iorga-Balş, L'Art roumain, p. 15 (P. H.) Ştefan cel Mare de la Voroneţ (V. D.).
41

Către anul 1710, c o m p i l a t o r u l N i c o l a e Cos­ biserici p a r o h i a l e ( p l . I, 3) în 1908, în m o m e n t u l


6
tili, fiul m a r e l u i c r o n i c a r M i r o n Costili, ne de faţă ea fiind folosită d r e p t f î n ă r i e . D o a r
p o v e s t e ş t e că i s-a adus la cunoştinţă faptul că, cele două cruci d e p e a c o p e r i ş m a i a m i n t e s c
p o t r i v i t unei foarte v e c h i tradiţii, Dragoş, astăzi o r i g i n e a sa religioasă şi n i m e n i n-ar bă­
atunci cînd a părăsit Maramureşul pentru a descă­ nui că este împărţită, în interior, în p r i d v o r ,
leca în M o l d o v a , ar fi r i d i c a t la O l o v ă ţ ( V o l o v ă - p r o n a o s , naos şi altar, şi nici că î n c h i p u i e f o r m a
ţul de a s t ă z i ) o b i s e r i c u ţ ă de stejar care i-a adă­ unei c r u c i . A s p e c t u l acesta m o d e s t c o n s t i t u i e
postit mai tîrziu m o r m î n t u l . Adaugă apoi că pentru noi o g a r a n ţ i e suficient de sigură în
Ştefan cel M a r c a m u t a t - o la Putna în m o m e n ­ p r i v i n ţ a f i d e l i t ă ţ i i r e l a t i v e cu care a fost păstra­
tul în care pusese să se r i d i c e celebra mănăstire tă aparenţa ei e x t e r i o a r ă . Şi ne c o n f i r m ă p r i m a
şi a î n l o c u i t - o , la V o l o v ă ţ , p r i n biserica de z i d ,
1
i m p r e s i e pe care am încercat-o în faţa b i s e r i -
înălţată în 1502. Ştefan dorea, fără îndoială, . c i l o r de l e m n d i n s e c o l u l al X V I I I - l e a , a m i n t i t e
să ofere c ă l u g ă r i l o r v e n i ţ i la Putna un lăcaş l a î n c e p u t u l c a p i t o l u l u i . T i p u l acesta, d e s i m ­
de î n c h i n ă c i u n e p r o v i z o r i u în aşteptarea înfăp­ plă l o c u i n ţ ă rustică, ce nu diferă în e x t e r i o r de
tuirii m ă r e ţ e i b i s e r i c i pe care o p l ă n u i a . Această c e l e l a l t e case d i n sat d e c î t p r i n s i m b o l u r i l e e i
m i c u ţ ă capelă d e l e m n , p e care t o a t e t e x t e l e , cultuale, este într-adevăr un t i p foarte v e c h i ,
ca şi t r a d i ţ i a l o c a l ă dealtfel, i-o a t r i b u i e lui p r i m i t i v , p ă s t r a t printr-o îndelungă t r a d i ţ i e
2
D r a g o ş a rămas pînă în z i l e l e noastre p i t o r e s c şi datînd poate din vremea p r i m e l o r începuturi
c u i b ă r i t ă la p o a l e l e unei c o l i n e . C o n s e c v e n ţ a a l e unei v i e ţ i p u b l i c e româneşti o r g a n i z a t e .
t r a d i ţ i e i nu ne î n g ă d u i e totuşi să a f i r m ă m că E s t e un l u c r u pe care îl î n ţ e l e g e m cu a t î t
biserica ar data d i n s e c o l u l al X I V - l e a , d i n m a i b i n e c u c î t B u c o v i n a este unul d i n ţinu­
lipsa u n o r d o c u m e n t e e m i s e îndeajuns de aproa­ turile acelea d i n n o r d în care l e m n u l se găseşte
pe de e p o c a r e s p e c t i v ă ; şi, o r i c u m , biserica tre­ d i n b e l ş u g şi care nu oferă n i m i c a l t c e v a ca m a ­
b u i e să fi fost refăcută sau reparată de m a i m u l t e terial d e c o n s t r u c ţ i e . A l t e r e g i u n i sînt b o g a t e
ori, stejarul cel m a i trainic neputînd rezista în gresie şi g r a n i t , care a i c i l i p s e s c cu desăvîr-
atîtea s e c o l e . Aşa cum este, însă, ea e de o va­ şire. Absenţa p i e t r e i este ceea ce frapează în
loare i n e s t i m a b i l ă , căci în ceea ce p r i v e ş t e forma p r i m u l rînd c ă l ă t o r u l la sosirea lui în R o m â ­
e x t e r i o a r ă nu s-a s c h i m b a t cu siguranţă prea n i a . Chiar şi la ora actuală, a r h i t e c ţ i i d i n oraşe
m u l t . P ă r i n t e l e D a n , i s t o r i c u l P u t n e i 3 , este d e se s t r ă d u i e s c să i m i t e p i a t r a de t a l i e p î n ă şi la
p ă r e r e că t î m p l a m i c u l u i altar datează chiar cele m a i i m p o r t a n t e m o n u m e n t e a l e l o r , p r i n
d i n e p o c ă . Cunoaştem dealtfel o p a r t e d i n ulti­ a p l i c a ţ i i d e s t u c , m a i m u l t sau m a i p u ţ i n faso­
m e l e reparaţii sau t r a n s f o r m ă r i pe care le-a n a t care m a s c h e a z ă m o d e ş t i i p e r e ţ i d e c ă r ă m i d ă
suferit e d i f i c i u l . în anul 1778, a r h i m a n d r i t u l d i n care este a l c ă t u i t ă structura c l ă d i r i i . Ba şi
V a r t o l o m c i Măzăreanu i-a a d ă u g a t un p r i d v o r c a p i t a l a este c o n s t r u i t ă în felul acesta, oraşele
din l e m n de b r a d ; şi p î n ă în 1871 a fost lărgită din p r o v i n c i e avînd un aspect şi mai sărăcăcios.
şi mărită de mai multe ori4. Aceste multiple L e m n u l , c ă r ă m i d a ş i c h i r p i c i u l c o n s t i t u i e ele­
retuşări nu i-au anulat, totuşi, înfăţişarea gene­ m e n t e l e esenţiale de c o n s t r u c ţ i e în satele b u c o -
rală, ce r ă m î n e aceea a unei case ţărăneşti sau a v i n e n e , ca şi la periferiile o r a ş e l o r ; în acestea
unui h a m b a r . Iar aspectul acesta este cu a t î t d i n urmă d o m i n ă c ă r ă m i d a , m a i m u l t sau m a i
m a i v e r i d i c de c î n d a încetat să m a i slujească p u ţ i n manifestă, însă noi nu a v e m cunoştinţă
d r e p t lăcaş de c u l t , după ridicarea unei noi nici m ă c a r de o singură l o c u i n ţ ă d i n Cernăuţi
durată d i n p i a t r ă . D a c ă b i s e r i c i l e d i n e p o c a d e
1 m a r e î n f l o r i r e r e ţ i n atenţia p r i n g r o s i m e a şi
N. Costin, citat in Kogălniccanu, Letopiseţele Mol-
davieişi Valahiei, B u c , 1872, I, p. 133, n. 1 (P. H). t r ă i n i c i a z i d u r i l o r l o r de p i a t r ă , aceasta se da-
2
Dragoş, tatăl lui Sas, este aproape tot atît de legen­ t o r e ş t e f a p t u l u i că v o i e v o z i i care le-au înălţat
dar ca şi Pharamond. Poporul spune „în timpul lui Dra­ d i s p u n e a u d e unele m i j l o a c e d e t r a n s p o r t p e
goş" pentru a indica tot ceea ce se referă la începuturile c a r e ţăranii s i m p l i nu le a v e a u . M u n t e l e oferă
Moldovei. Adevăratul întemeietor al statului este, însă,
d e fapt, ici ş i c o l o , a d m i r a b i l e b l o c u r i d e p i a ­
după cum am văzut, Bogdan 5 (P.H.).
3 tră r e l a t i v uşor de f o l o s i t , iar noi nu p r e t i n d e m
D. Dan, Mănăstirea şi comuna Putna, B u c , 1905,
pp. 1 2 5 - 1 2 8 (P. H.). că înainte de s e c o l u l al X V - l e a nu s-a aflat n i c i o ­
4
I D . , ibid., p. 127 (P. H.). dată, a i c i , v r e o b i s e r i c u ţ ă sau v r e u n p a r a c l i s
5
Dragoş, voievodul maramureşan din Bedcu, nu este de p i a t r ă ; dar t o t ce ar fi p u t u t e x i s t a pe a t u n c i
o simplă figură legendară, cl a existat într-adevăr deve­ a d i s p ă r u t şi, fără î n d o i a l ă , asemenea construcţii
nind conducător al Moldovei de sub munte imediat după
campania antitătărască din anii 1323 — 1321. (Radu 6
între timp, biserica de lemn de la Putna a fost res­
Po pa. Ţara Maramurcşu lu t In veacul al XIV-lea, Bucu­ taurată şi redată cultului, fiind, totodată, un preţios
reşti, 1970, p. 2 1 0 - 2 4 2 ) (V. D.). obiectiv vizibil (V. D.).
t r e b u i e să fi fost extrem de rare, deoarece m u n ­ în bisericuţa de seînduri ridicată p r i n grija
tele însuşi p u n e la d i s p o z i ţ i e a p r o a p e numai c o m u n i t ă ţ i i , după cum i n v o c a ţ i i l e c r e d i n c i o ş i l o r
lemn. constau m a i cu seamă într-un număr i m p r e s i o ­
Ceea ce nu înseamnă dealtfel în m o d nece­ nant de c r u c i , î n t o c m a i ca la ţăranii ruşi şi la
sar o inferioritate. E x i s t ă o c i v i l i z a ţ i e a lemnu­ un m a r e număr de ţărani r o m â n i d i n z i l e l e
lui, după cum există o c i v i l i z a ţ i e a z i d ă r i e i . noastre. Mai tîrziu, cînd va exista un stat c o n ­
Şi nici n-ar fi cu t o t u l e x a c t clacă am* s p u n e că stituit, v o i e v o z i i , pentru a se p o c ă i sau în s e m n
cea d e a doua a învins-o p e cea diritti. A c e s t de e v l a v i e , v o r face să răsară din solul m o l d a v
lucru este a d e v ă r a t la noi, ca şi în lumea m e d i ­ o întreagă c o n s t e l a ţ i e de b i s e r i c i , pe care le v o r
teraneană; dar pretutindeni unde a t o t s l ă p î n i - înzestra şi le v o r întreţine adesea ei înşişi, fără
toare este pădurea, arta l e m n u l u i a d a t la ivea­ ca, din pricina aceasta, m o d e s t e l e b i s e r i c i de
lă c a p o d o p e r e . B i s e r i c i l e s c a n d i n a v e , châlet- l e m n d i n p e r i o a d a p r e c e d e n t ă să d i s p a r ă . Astfel
turile e l v e ţ i e n e sau g e r m a n e , l o c u i n ţ e l e finlan­ că, în v r e m e ce s p l e n d i d e l e m ă n ă s t i r i d i n s e c o l u l
deze, l i t u a n i e n e , ruseşti e t c . ne oferă z i l n i c al X V - l e a şi al X V I - l e a o g l i n d e s c gîndirea v o i e ­
e x e m p l u l u n o r c r e a ţ i i p l i n e de p i t o r e s c şi de o v o d a l ă , m i c i l e sanctuare, de l e m n s i m b o l i z e a z ă
încîntătoare i n g e n i o z i t a t e . în M o l d o v a , de ase­ v r e m u r i l e cînd c o m u n i t ă ţ i l e umane nu depăşeau
m e n i , l e m n u l şi-a păstrat locul de cinste, iar cadrul unui sat sau al unei văi şi c î n d c r e d i n ­
succesul z i d ă r i e i nu i-a dăunat cu n i m i c ; a a c c e p ­ cioşii nu a v e a u la d i s p o z i ţ i e m i j l o a c e m a t e r i a l e
tat, cel m u l t , să i m i t e unele p r o c e d e e specifice pentru c o n s t r u c ţ i i d e m a i m a r i dimensiuni.
acesteia. P o a t e că şi el i-a furnizat zidăriei cîte­ După întemeierea statului m o l d a v , t i p u l acesta
v a . Arhitectura lemnului are a d î n c i rădăcini de b i s e r i c i , e c o n o m i c ş i uşor de realizat, îşi va păs­
în trecut şi ne poartă cu ghidul la v r e m u r i l e tra l o c u l de cinste în satele şi tîrguşoarele care
cînd nu e x i s t a încă o B i s e r i c ă oficială (şi n i c i doreau să-şi r i d i c e un lăcaş de î n c h i n ă c i u n e pe
Stat), nici ierarhie ecleziastică b i n e definită propria lor c h e l t u i a l ă .
şi cînd nişte v e n e r a b i l i s c h i m n i c i , a c ă r o r aură într-adevăr, ţăranul îşi dura b i s e r i c a aşa
de sfinţenie radia pînă departe, v e d e a u c u m cum îşi dura şi l o c u i n ţ a , ceea ce făcea şi ţăranul
v i n p e n i t e n ţ i i ca în p e l e r i n a j p î n ă la u m i l a l o r rus. Acesta d i n urmă folosea două c u v i n t e care
c o l i b ă ca să le ceară b i n e c u v î n t a r e a şi d e z l e ­ sînt d u b l e t e pentru a indica locuinţa lui D u m n e ­
garea de p ă c a t e . A c e ş t i s i h a s t r i j o a c ă un rol zeu şi propria sa casă, ca şi cum ar fi f ă c u t în
activ în istoria civilizaţiei moldoveneşti; m o d i n c o n ş t i e n t a p r o p i e r e a între b i s e r i c ă şi
îi v e d e m i n t e r v e n i n d în m a i m i t e rînduri pentru i z b ă 3 ; iar ţăranul r o m â n , care a luat d i n l i m b a
a p r o p o v ă d u i m u l ţ i m i l o r sau pentru a-i p o v ă - slavonă c u v î n t u l hram pentru a indica p a t r o ­
ţui pe d o m n i t o r i 1 . nul unei b i s e r i c i , îşi ridica locuinţa p r o p r i e sau
T r ă i n d în s i m p l e c o l i b e de l e m n sau în peş­ pe cea a lui D u m n e z e u după aceleaşi p r i n c i p i i
teri r u d i m e n t a r amenajate, ei sînt nişte figuri şi folosindu-se de aceleaşi unelte, p r i n t r e care
b i n e c u n o s c u t e în nţunţii româneşti, în care barda juca rolul p r i n c i p a l . Ne v i n e g r e u să re­
c u v î n t u l sihăstrie se întîlneşte la fiecare p a s . Ma­ c o n s t i t u i m p l a n u l e x a c t al unor asemenea edi­
lurile a b r u p t e ale N i s t r u l u i şi ale afluenţilor f i c i i ; acesta t r e b u i e să fi v a r i a t de la un loc la
săi păstrează încă urmele p e ş t e r i l o r în care au altul, potrivit posibilităţilor materiale ale
trăit aceşti s c h i m n i c i în secolul al X I I I - l e a , c o m u n i t ă ţ i i şi măiestriei c o n s t r u c t o r i l o r . P r o ­
în B u c o v i n a şi în P o d o l i a 2 . A m i n t i r e a l o r dăi­ b a b i l că n-au a v u t n i c i o d a t ă d e c î t o singură
nuie fără î n d o i a l ă în numele m i c i i l o c a l i t ă ţ i absidă, p o l i g o n a l ă , aşa cum cerca utilizarea
Schitu, în faţa căreia se află Z a l e s z e z y k i . Valea s e î n d u r i l o r şi aşa c u m v e d e m încă şi astăzi la
P u t n e i , unde Ştefan cel Mare şi-a înălţat c e l e ­ e x e m p l a r e l e pînă astăzi p ă s t r a t e . P l a n u l trin­
bra m ă n ă s t i r e , era în e p o c ă o a d e v ă r a t ă T e - c o n e este o invenţie p o s t e r i o a r ă , v e n i t ă fără
b a i d ă . C î t despre p r e o ţ i i propriu-zişi, o r i c a r e ar îndoială de la M u n t e l e A t h o s p r i n i n t e r m e d i u l
fi fost mîna care i-a h i r o t o n i s i t , slujbele, l o r u c e n i c i l o r lui N i c o d i m , iar p r i m a b i s e r i c ă d e
religioase, în v r e m u r i l e acelea c î n d , în ţările z i d pe care o c u n o a ş t e m , cea de la R ă d ă u ţ i , are
române, ce rămăseseră în afara influenţei d i r e c ­ p l a n b a z i l i c a l . P l a n u l treflat este dealtfel foarte
te a B i z a n ţ u l u i , creştinismul păstrase ceva din rar, c h i a r la b i s e r i c i l e de l e m n de dată r e c e n t ă ;
simplitatea-i originară, se reduceau p r o b a b i l absidele laterale sînt adesea păstrate sau l i p ­
la rostirea c î t o r v a r u g ă c i u n i în faţa c r u c i i sau sesc cu t o t u l . A d ă u g ă m că b i s e r i c i l e acestea
p r i m i t i v e t r e b u i e să fi fost m i c i , nedepăşind o
1
l u n g i m e d e v r e o d o i s p r e z e c e m e t r i , care este
Cf. in special Daniil Sihastrul in timpul lui Stefan
cel Mare (P. H.).
8
Cf. Kozâk, Inschriften, p. (31 (P. II.). 3
Cf. L. Reati, L'Art russe, I, p. 259 (P. H.).
4.1

lungimea maximă a surorilor lor de dală mai 1 — Un fel de turn de l e m n , închis, a d ă p o s ­


recentă -
1
t i n d o scară ce d u c e Ia un p r i m etaj liber, p e s t e
0 u l t i m ă c o m p o n e n t ă arhitecturală — c l o ­ care se află doar un a c o p e r i ş , d i n care atîrnă
p o t n i ţ a — m e r i t ă să ne o p r i m p u ţ i n asupra e i . unul sau m a i m u l t e c l o p o t e ( p l . I I , 1 ) . E s t e u n
î n t o a t e e x e m p l e l e p e care le-am m e n ţ i o n a t , sistem foarte r ă s p î n d i t în R o m â n i a şi în ţ ă r i l e
aceasta este separată de b i s e r i c ă , fapt care nu vecine;
cunoaşte e x c e p ţ i e în ceea ce p r i v e ş t e b i s e r i c i l e 2 — A r c a d e de p i a t r ă sau de c ă r ă m i d ă , în
de l e m n ; şi se întîlnesc foarte p u ţ i n e e x c e p ţ i i general în număr de trei, aşezate d i r e c t pe sol
în ceea ce p r i v e ş t e b i s e r i c i l e de z i d : este o re­ ( p l . L X V I I I , 2 ) ; aşa cum este cazul b i s e r i c i i
gulă de la care b i s e r i c a o r t o d o x ă nu se abate Sf. N i c o l a e d i n Cernăuţi. A r c a d e de felul acesta
aproape niciodată. am î n t î l n i t şi în Franţa, în vîrful c î t o r v a v e c h i
T r e b u i e să spunem că în R ă s ă r i t clopotul b i s e r i c i r o m a n i c e ; e m a i curios să le g ă s i m aşe­
nu este l e g a t de c u l t în m o d a t î t de strîns ca la z a t e pe p ă m î n t , dar cazul este f r e c v e n t .
c a t o l i c i . C l o p o t u l nu b a t e d e c î t în o c a z i i foarte Cît p r i v e ş t e decoraţia a c e s t o r b i s e r i c i , ne-o
rare, îndeosebi la sărbătorile m a r i . în restul p u t e m cu uşurinţă i m a g i n a d a t o r i t ă e x e m p l e ­
timpului, călugării sau credincioşii sînt che­ l o r de artă p o p u l a r ă a lemnului pe care le g ă s i m
m a ţ i la slujba r e l i g i o a s ă p r i n t o a c ă , acea scîn- din belşug p r i n casele ţăranilor şi chiar in b i s e ­
dură s p e c i a l tăiată, pe care-o p o a r t ă un c ă l u g ă r r i c i , unde stranele, sfeşnicele şi a n a l o a g e l e reiau
în general m o t i v e l e o b i ş n u i t e ale artei ţără­
pe umăr, l o v i n d - o în cadenţă cu un m i c c i o c a n
neşti. Cîteva r o z e t e tăiate cu barda, cîteva stele
d e l e m n î n t i m p c e înconjoară b i s e r i c a . O b i c e ­
în şase c o l ţ u r i , cîteva desene g e o m e t r i c e , iată
iul, c u n o s c u t o d i n i o a r ă şi în A p u s , nu m a i are
baza d e c o r a ţ i e i m o b i l e l o r şi a l o c u i n ţ e l o r rusti­
curs,astăzi d e c î t în R ă s ă r i t , şi m a i cu seamă în
c e . M o t i v e foarte v e c h i , t r a c i c e , p r e h e l e n i c e ,
sate şi la m ă n ă s t i r i . U n e o r i toaca de l e m n este
preistorice chiar. Aceste m o t i v e tradiţionale,
înlocuită printr-o toacă metalică în formă de
păstrate întocmai timp de milenii, au consti­
potcoavă, agăţată în p e r m a n e n ţ ă la uşa bise­ tuit, c u c e r t i t u d i n e , baza decoraţiei, b i s e r i c i l o r
r i c i i şi în care se b a t e cu un fel de c i o c a n . F o l o ­ moldoveneşti primitive2. -
sirea m a i p u ţ i n frecventă a unui c l o p o t adevă­
Şi în p r i v i n ţ a d e c o r a ţ i e i , b i s e r i c i l e de l e m n
rat e x p l i c ă în p a r t e faptul că b i s e r i c a o r t o d o x ă
pe care le î n t î l n i m în R o m â n i a p o t să ne dea
a rămas m a i c r e d i n c i o a s ă d e c î t cea o c c i d e n t a l ă
d i v e r s e i n f o r m a ţ i i asupra c e l o r care le-au p r e ­
v e c h i i i z o l ă r i a c l o p o t n i ţ e i , o b i c e i d i n care Ia
cedat. Motivele acestea seculare, milenare
noi n-a m a i rămas, ca să spunem astfel, nici un
chiar, c u care m o l d o v e n i i d i n a l X V I I I - l e a , a l
fel de urmă.
X I X - l e a ş i a l X X - l e a secol îşi î m p o d o b e s c m o ­
C l o p o t n i ţ e l e , în M o l d o v a , se r e d u c a p r o a p e destele lor biserici, sînt în m o d foarte s i g u r
t o a t e l a două f o r m e : aceleaşi pe care străbunii lor le sculptau cu
p a t r u sau c i n c i s e c o l e î n a i n t e . T o t astfel ş i m o ­
1
Tipologia de bază a vechilor biserici de lemn ro­ b i l i e r u l c e l o r m a i m u l t e b i s e r i c i româneşti (stra­
mâneşti demonstrează o remarcabilă unitale pe întregul ne, analoage, sfeşnice, jilţuri voievodale sau
teritoriu al ţării, din Maramureş în Oltenia, din Crişana
e p i s c o p a l e ) , d i n care unele p i e s e p a r să d a t e z e
în Moldova. Construite din grinzi de mari dimensiuni
dispuse in cununi orizontale şi încheiate, de regulă, în d i n s e c o l u l a l X V I - l e a , prezintă aceleaşi dese­
coadă de rindunică, bisericile de lemn la români sînt n e . D a r m o t i v e l e acestea n e sînt b i n e c u n o s c u t e ,
mononavate, cu despărţirea rituală a spaţiului interior, în R o m â n i a de astăzi, ca şi în Creta preheleni-
absida altarului, în general poligonală, fiind decorată.
Naosul este boltit în semicilindru, iar pronaosul csle că, ele a l c ă t u i e s c ornamentaţia curentă a sanc­
tăvănit. Ornamentica lemnului, lucrată din bardă, tuarului şi a casei. Ţăranii români din epoca
constă din rozete solare, capete de cai, funii împletite. noastră le sculptează cu un g e s t m i l e n a r pe
Acoperişul de şiţă este înalt şi unitar. Iniţial lipsite de
turn, bisericile (le lemn au fost înzestrate cu lurn-clo- p o r ţ i l e şi uşile l o r , pe ferestrele, sipetele, m e s e l e
polniţă mai ales începînd din secolul al XVIII-lca, secol l o r , pe fundurile pe care îşi răstoarnă m ă m ă l i g a ,
care marchează şi procesul diversificărilor locale. Ală­ p e furcile d e t o r s e t c . Ş i s e g ă s e s c d i n b e l ş u g
turi de titlurile indicate de P. Henry, reţinem: V. Bră-
tulcscu, Biserici de lemn din Maramureş, Bucureşti, în a t î t de interesantele a l b u m e a l e lui O p r e s c u 3 ,
1941; V. Vătăşianu, Contribuţie la studiul tipologiei bi­
sericilor de lemn din Ţările Române, în „Anuarul Insti­ 2
tutului de Istorie din Cluj", Cluj, 1960; Grigore Ionescu, De fapt cslc vorba despre decoraţia bisericilor ro­
Arhitectura populară în România, Bucureşti, 1971 ; Paul mâneşti delemn în general, nunumai din Moldova (V. D.).
Petrescu, Arhitectura ţărănească de lemn din România. 3
G. Oprescu, Arta populară românească, Cult. Naţ.,
Bucureşti, 1974; Andrei Pănoiu, Din arhitectura lemnului 1919; Pensant Art in Roumania, „The Studio", Londra,
In România, Bucureşti, 1977 (V. D.). 1929 (P. H.).
1 2 3
W e s l o w s k i , I o r g a , T z i g a r a - S a m u r c a ş şi ale lor ei p r i n c i p i i . R o m â n u l este p r i n esenţă c o n ­
4
a l t o r a . E s t e de-ajuns să intri în locuinţa unui servator şi t r a d i ţ i o n a l i s t . Această artă p o p u l a r ă
ţăran r o m â n pentru a le v e d e a . Şi este intere­ a d ă i n u i t intactă p î n ă în z i l e l e n o a s t r e , aşa după
sant să c o n s t a t ă m , c h i a r de la î n c e p u t u l lucră­ cum şi arhitectura l e m n u l u i s-a m e n ţ i n u t ală­
rii noastre, această desăvîrşită i d e n t i t a t e , arhi­ turi de arhitectura z i d ă r i e i . A c e a s t a d i n urmă
tecturală sau d e c o r a t i v ă , între arta r e l i g i o a s ă însă p a r e să fi a v u t în M o l d o v a î n c e p u t u r i m o ­
p r i m i t i v ă şi arta p o p u l a r ă . Cea clintii a luat deste şi să se fi c o n f o r m a t m a i întîi oarecum
naştere în m o d n e m i j l o c i t d i n cea de a d o u a , şi n o r m e l o r a r h i t e c t u r i i l e m n u l u i . N u există nici
chiar m u l t m a i t î r z i u , a t u n c i c î n d m ă r i n i m i a un fel de întrerupere de la una la alta şi se pare
d o m n i t o r i l o r a u t o h t o n i şi a b i l i t a t e a a r t i ş t i l o r că, la î n c e p u t , au f o s t a n i m a t e de acelaşi spi­
v o r ridica strălucitele monumente ale apogeului r i t . B i s e r i c a d i n R ă d ă u ţ i , cel m a i v e c h i m o n u ­
m o l d a v , arta p o p u l a r ă , ce trecuse fără î n d o i a l ă m e n t r e l i g i o s de z i d care a ajuns p î n ă la n o i ,
pe p l a n u l al d o i l e a , nu va fi totuşi a l u n g a t ă d i n păstrează încă în l i n i i l e sale e x t e r i o a r e a s p e c t u l
lăcaşul d e c u l t p e care v a c o n t i n u a , d a c ă n u c a r a c t e r i s t i c al unei case, aşa c u m l-au a v u t
să-1 c o n s t r u i a s c ă , cel puţin să-1 d e c o r e z e şi m a i b i s e r i c i l e de l e m n pe care le-am s t u d i a t pînă
5
cu seamă să-1 m o b i l e z e . acum .
Şi va face lucrul acesta p o t r i v i t s t r ă v e c h i -

4
Din bogata bibliografie acumulată In ultimele
1
Weslowski, Die Môbcl bei den rumănischen Baucrn decenii cu privire la arta lemnului la români semna­
in der Bukowina (P. H.). lăm: Paul Pctrescu, Gcorgcta Stoica, Arta populară ro­
2 mânească, Bucureşti, 1981; Gornel Irimic, Marcela Ne-
N. Iorga, L'Art populaire roumain, Graiova, 1923 cula, Arta ţărănească a lemnului, Bucureşti, 1983 (V. D.).
(P. II.). 5
Biserica din Rădăuţi suprapune o veche biserică
3
T/.igara-Samurcaş, Izvoadc. de crestături, Puc., 1928 de lemn atribuită lui Bogdan I (a se vedea p. 49, nota 4)
(P. H.). (V. D.).

:
. V' • •• ••!• l'x»î » Htp. If i ' ,q


CAPITOLUL II

PRIMELE BISERICI D E Z I D

I - MOLDOVA PÎNĂ LA ALEXANDHU CEL BUN

î n c e p u t u r i l e statului m o l d o v e n e s c au fost destul care d e v e n i s e c a p i t a l ă , î n l o c u i n d B a i a , a u n e i


de z b u c i u m a t e . Bogdan I, după v i c t o r i a sa e p i s c o p i i c a t o l i c e , p o a t e c ă î n s c o p u l d e a-i
asupra lui B a l e , fiul lui Sas, a l u p t a t d i n g r e u 5
îmbuna p e u n g u r i . A s e m e n e a c o n d i ţ i i d e v i a ţ ă
pentru a apăra p î n ă în c l i p a m o r ţ i i sale, a cărei nu erau n i c i d e c u m f a v o r a b i l e c o n s t r u c ţ i i l o r .
dată nu ne este c u n o s c u t ă , o i n d e p e n d e n ţ ă cu La m o a r t e a sa, L a ţ c u a lăsat o fiică, A n a s t a ­
care u n g u r i i nu p u t e a u şi n i c i nu v o i a u să fie 6
sia , care, p o t r i v i t l e g i l o r p e a t u n c i î n v i g o a r e ,
1
d e a c o r d . N u ştim p î n ă unde s e întindea a u t o ­ nu putea m o ş t e n i t r o n u l . Ca u r m a r e , m o l d o v e ­
ritatea s a ; P r i n c i p a t u l B a s a r a b i l o r încălca teri­ nii au c e r u t un d o m n i t o r de la cel m a i p u t e r n i c
2
toriul M o l d o v e i de astăzi , care n-a atins ţăr­ v e c i n , L i t u a n i a , care în a c e s t sfîrşit de v e a c al
m u l Mării N e g r e înaintea dinastiei M u ş a t i n i l o r , X I V - l e a se întindea de la Marea B a l t i c ă p î n ă
iar sub B o g d a n pare să nu fi depăşit, spre est, la Marea N e a g r ă . F i e că d o r e a u să atragă asu­
Ş i r e t u l . N i c i u n m o n u m e n t , d i n p e r i o a d a aceas­ pra tînărului s t a t m o l d o v e n e s c b u n ă v o i n ţ a a c e s ­
ta, n-a ajuns p î n ă la n o i , p e r i o a d ă în care aten­ tui i m p e r i u r e d u t a b i l şi p u t e r n i c , fie că îşi
ţia d o m n u l u i era absorbită în î n t r e g i m e de lupta î n c h i p u i a u că v o r găsi într-un p r i n ţ d i n ţara
î m p o t r i v a fostului suzeran şi de p r i m e l e măsuri aceasta, care nu d e m u l t luptase cu atîta stră­
ce t r e b u i a u luate în vederea o r g a n i z ă r i i P r i n c i ­ l u c i r e î m p o t r i v a m o s c o v i ţ i l o r şi a t ă t a r i l o r ,
p a t u l u i , în afară de cîteva m o n e d e , care chiar energia necesară p e n t r u a apăra î m p o t r i v a tutu­
d i n e p o c a aceasta îndepărtată reprezintă stema ror i n d e p e n d e n ţ a tinerei l o r p a t r i i , m o l d o v e n i i
M o l d o v e i (capul de b o u r cu o stea între c o a r n e şi l-au c h e m a t la t r o n pe Iuga sau Iurg I Koriato-
flancat, de o p a r t e şi de alta, de o s e m i l u n ă şi vici, a cărui»' d o m n i e a fost m a r c a t ă p r i n înte­
o r o z e t ă ) 3 , numai m o r m î n t u l de g r e s i e pe care meierea c î t o r v a oraşe şi sate f o r t i f i c a t e 7 şi p r i n -
Ştefan cel M a r e a pus să i se r i d i c e , în a n u l 6988 tr-o reîntoarcere c o m p l e t ă la o r t o d o x i e 8 . A fost
(1480), „ s t r ă b u n u l u i său, bătrînul v o i e v o d B o g ­ însă asasinat c ă t r e anul 1377, iar după m o a r t e a
dan", în naosul b i s e r i c i i d i n R ă d ă u ţ i 4 , p e r p e ­ sa a u r m a t o p e r i o a d ă foarte frămîntată, epoca
tuează amintirea vajnicului luptător care a începuturilor dinastiei Muşatinilor, marcată
întemeiat Principatul M o l d o v e i . p r i n t r - o serie d e r ă z b o a i e c i v i l e î n cursul c ă r o ­
F i u l său Laţcu, al cărui m o r m î n t t o t b i s e ­ ra î n t î l n i m fraţi care se detronează unul pe al­
rica d i n R ă d ă u ţ i îl a d ă p o s t e ş t e , a c ă u t a t un tul şi în l e g ă t u r ă cu care ş t i m foarte p u ţ i n e lu­
p l u s de s e c u r i t a t e în d i p l o m a ţ i e . Şi t r e b u i e ca cruri, c h i a r a t u n c i c î n d este v o r b a de n u m e l e şi
p e r i c o l u l să fi f o s t d e o s e b i t de g r a v p e n t r u ca de succesiunea e x a c t ă a a c e s t o r d o m n i t o r i .
L a ţ c u să fi fost n e v o i t a cere ajutorul P o l o n i e i Deşi r o m â n i , aceşti Muşatini sînt de asemenea
şi a s o l i c i t a , d o m n i t o r o r t o d o x fiind, şi a o b ţ i n e
din partea p a p e i , în 1370, instalarea la Şiret, 6
Xenopol, II, p. 145. Cf. Hurmuzachi, Documente,
12, p. 160 şi p. 162 şi urm. (P. IL).
6
1
Ludovic I foloseşte de mai multe ori expresia „pă- Existenţa acesteia ne este revelată de o inscripţie
mintul nostru moldovenesc" în actul prin care, în 1365, funerară de la Rădăuţi (mormîntul Măriei, „fiica Ana­
pentru a-1 despăgubi pe Bale, fiul lui Sas, de pierderile stasiei... fiica lui Laţcu"); cf. Kozak, Inschriften, p. 109
suferite din pricina lui Bogdan, îi dăruieşte pămînturile (P. H.).
7
confiscate de la acesta din urmă în ţinutul său de baş­ Xenopol, III, p. 149; cf. Ureche, în Kogălniceanu,
tină, în Maramureş (cf. Codrescu, Uricariul, VII, pp. I, p. 136 (P. IL).
8
1 — 31 şi Hurmuzaki, Documente, l9-, (p. 94) (P. H.). Nu a existat un domn al Moldovei Iurg Koriatovici,
2 Cf. Xenopol, III, p. 144 şi nota 4 (P. H.). iar Iuga, a cărui domnie de cîteva luni, nu putea fi
3
Cf. Hasdeu, Etymologicum magnum Romaniae, marcată de fapte mari, a urmat la tron lui Ştefan I, dom­
p. 2434 şi pl. A, 2 (art. Ban) (P. IL). nind din toamna anului 1399 pînă în februarie 1400 (C
4
Kozak, Die Inschrtflen aus der Bukowina, Wien, C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu, Istoria romanilor, II,
1903, p. 102 (P. H.). Bucureşti, 1976, p. 4 8 - 4 9 ) (V. D.).
străini, v a l a h i , cu toate că înrudiţi de a p r o a p e 6
şi care-i poartă n u m e l e , se întitula cu m î n d r i e
cu B o g d ă n e ş t i i p r i n Margareta-Muşata, fiica lui în actele sale „ M a r e l e singur s t ă p î n i t o r , cu m i l a
B o g d a n şi m a m a lui Petru Muşat. lui D u m n e z e u Io R orna n - v o i e v o d , care stăpî-
D o m n i t o r u l acesta, cel m a i interesant d i n t r e n e ş t e Ţ a r a M o l d o v e i , de la m u n t e pînă la m a r e " .
t o ţ i , a fost un d i p l o m a t . Şi-a l e g a t strîns p o l i ­ Ceea ce pare să i n d i c e că la e p o c a r e s p e c t i v ă
tica de cea a v o i e v o d u l u i v a l a h c o n t e m p o r a n , M o l d o v a atinsese a p r o a p e frontierele sale isto­
M i r c e a cel Bătrîn, semnînd a m î n d o i , în 1 389, rice, c u p r i n z î n d între ele r e g i u n i l e c u n o s c u t e
un tratat cu Vladislav I a g e l l o în l e g ă t u r ă cu mai tîrziu sub n u m e l e d e B u c o v i n a , M o l d o v a
atitudinea pe care t r e b u i e s-o aibă faţă de un­ propriu-zisă şi B a s a r a b i a . Ba se lasă a se înţe­
1
g u r i . T o t sub Petru Muşat apare p e n t r u p r i m a lege că l i m i t e l e acestea au fost atinse chiar sub
dată, în 1388, numele oraşului Suceava în c a l i ­ R o m a n , deoarece nu g ă s i m asemenea f o r m u l ă
2
tate de c a p i t a l ă a ţ ă r i i , fără să ş t i m cu p r e c i ­ la p r e d e c e s o r i i săi şi n-o v o m regăsi nici la
z i e anul în care i se a t r i b u i s e a c e s t r o l . P o z i ­ urmaşi, care-şi v o r spune, s i m p l u , „ c u m i l a lui
ţia era a d m i r a b i l aleasă, pe un p i n t e n ce d o m i ­ D u m n e z e u , d o m n a l Ţ ă r i i M o l d o v e i " . Orice
na rîul Suceava, c o n t r o l î n d unul d i n d r u m u r i l e sens ar fi avut, dealtfel, f o r m u l a aceasta, de re­
p r i n c i p a l e ce legau P o l o n i a de M o l d o v a şi asi- v e n d i c a r e sau de c o n s t a t a r e a unui fapt, defi­
gurînd cetăţii o r e m a r c a b i l ă apărare n a t u r a l ă . nea într-un m o d c o n c l u d e n t p o l i t i c a şi s e m n i ­
A c e a s t ă excelentă fortăreaţă avea să se b u c u r e ficaţia istorică şi g e o g r a f i c ă a M o l d o v e i .
în egală măsură de o situaţie e c o n o m i c ă de p r i m Sosise ora ca această m i c ă ţară să se lase
ordin. sedusă de acea i r e z i s t i b i l ă a t r a c ţ i e ce o exercita
Şi t o t Petru Muşat i-a dat regelui P o l o ­ marea asupra a t î t o r p o p o a r e d i n E u r o p a răsă­
niei, căruia îi prestase j u r ă m î n t de credinţă- în riteană, care p r e s i m ţ e a u p o a t e i n s t i n c t i v rolul
3
1387 , acel f a i m o s î m p r u m u t de 3 000 de ruble, pe care aceasta avea să-1 j o a c e în p r o p r i i l e l o r
g a r a n t a t cu p r o v i n c i a H a l i c i u , care avea să destine. Deviza lui R o m a n ni-1 a m i n t e ş t e pe
lie originea atîl.or contestaţii t e r i t o r i a l e între lituanianul Vytantas (Vitold) cel Mare, care
cele două state pînă la sfirşitul s e c o l u l u i al a ajuns p î n ă la Marea N e a g r ă şi s-a întitulat
X V - l e a 4 . D a r , p r o c e d î n d în felul acesta, el urma „ R e g e l e M ă r i i " . Şi ne face să ne g î n d i m la efor­
căile naturale ale expansiunii m o l d a v e . Carpa- turile d e z n ă d ă j d u i t e pe care le va d e p u n e în
ţii interziceau orice p l a n în legătură cu T r a n s i l ­
secolul al X V I I - l e a R u s i a p e n t r u a ajunge la
vania, pe c î n d valea Prutului se oferea singură
Marea B a l t i c ă sau la Marea de A z o v , şi pe care
către sud (sarcină pe care şi-o va asuma R o ­
le v o r face c h i a r sub o c h i i noştri P o l o n i a sau
m a n ) , ca şi spre n o r d . Luarea iy. s t ă p î n i r e a
B u l g a r i a p e n t r u a-şi tăia o fereastră către lito­
H a l i c i u l u i i-a î n g ă d u i t lui P e t r u să se stabi­
ral.
lească în ţ i n u t u l Ş i p i n ţ u l u i şi să f i x e z e garni­
z o a n e la Ţ e ţ i n a ( v i i t o r u l oraş C e r n ă u ţ i ) şi la în general, e p o c a p r i m i l o r Muşatini a fost
H o t i n 5 . E l pregătea'» astfel c o n s t i t u i r e a B u c o ­ zguduită d e r ă z b o a i e l e c i v i l e care a u r i d i c a t p e
v i n e i d e m a i tîrziu, c u a l t e c u v i n t e f r o n t i e r e l e m e m b r i i dinastiei unii împotriva altora, răz­
d e l a m i a z ă n o a p t e ale M o l d o v e i , iar p r i n I l o t i n boaie în cursul cărora fiecare p a r t i d ă căuta,
pornea e x t i n d e r e a pînă la N i s t r u . fără discernămînt, ajutor s t r ă i n . P u t e a fi vă­
F r a t e l e său Roman (1391-1394?), a cărui z u t cutare d o m n i t o r o b ţ i n î n d , d a t o r i t ă d o c i l i ­
a m i n t i r e s-a p e r p e t u a t d a t o r i t ă oraşului pe care tăţii sale faţă de p o l o n e z i , ajutorului acestora
l-a î n t e m e i a t la confluenţa Şiretului cu M o l d o v a împotriva atacurilor venite din partea ungu­
rilor7; sau un altul, reprezentînd gruparea
1
N. Costili, in Kogălniceanu, I, p. 134, nota 3; text opusă, d o m i n î n d m u l ţ u m i t ă ajutorului dat de
în Codrescu, Uricariul, IV, p. 376 şi Hurmuzaki, V-,
unguri şi z d r o b i n d , la Ş i p i n ţ lîngă Cernăuţi,
p. 323 şi urm. (P. II.).
2
Scrisoarea lui Petru Muşat către regele Poloniei, armata poloneză venită în sprijinul fratelui
in legătură cu împrumutul celor 3.000 de ruble, e datată
de la Suceava: Codrescu, Uricariul, X I , p. 17 (P. H.). 0
:i
CI'. Codrescu. Uricariul, X I , 1—2 şi Hurmuzaki, în pofida părerii transmise de cronica lui Miron
Pi p. 295 şi urni. (P. II.). Costili, potrivii căreia oraşul Pvoman ar fi fost întemeiat
4
Ilasdcu, Arhina istorică a României, I 1 , p. 177, do- de domnitorul omonim, tradiţia consemnată de Dimilrie
cum. n. 20:5 şi 264; cf. Codrescu, Uricariul, X I , p. 17 Cantemir şi unele referiri documentare permit să se afir­
(P. II.). me că această localitate se numără printre cele mai vechi
0
In legătură cu vechile aşezări din Moldova, a se din Moldova (C. C. Giurescu, Tirguri sau oraşe şi cetăţi
vedea C. C. Giurescu, Tirguri sau oraşe şi cetăţi moldo­ moldovene..., Bucureşti, 1967, p. 2 6 1 - 1 6 3 ) . (V. D.).
7
vene din secolul al X-lea, plriă la mijlocul secolului al Xenopol, III, p. 156; Hurmuzaki, Documente, X V ,
XVI-lea, Bucureşti, 1967 (V. I).). p. 4; I 2 , p. 352 (P. II.).
1
şi adversarului său . A m ă n u n t e l e în legătură n i l o r şi p o l o n e z i l o r , fără a-i p u n e la s o c o t e a l ă
cu această e p o c ă z b u c i u m a t ă , dealtfel nesigure, pe n e n u m ă r a ţ i i m e r c e n a r i şi chiar pe tătari
ne interesează aici în m i c ă m ă s u r ă . R ă z b o a i e l e , ( 1 4 1 0 ) . A l e x a n d r u a rămas c r e d i n c i o s t o a t ă
purtate î m p o t r i v a r i v a l i l o r sau a o ş t i l o r străine, viaţa alianţei p o l o n e z e , în ciuda s e m n a l e l o r
luau cea m a i mare parte din t i m p u l acestor de. alarmă care au tulburat această p r i e t e n i e .
d o m n i , care au d a t dealtfel d o v a d ă cu t o ţ i i de Astfel* la doi ani după T a n n e n b e r g (tratatul
o neistovită energie întru apărarea tronului şi de la L u b l a u , 1412), regele P o l o n i e i p l ă n u i a ,
a ţării. împreună cu împăratul S i g i s m u n d , care era în
acelaşi t i m p şi regele Ungariei, o eventuală
• împărţire, a M o l d o v e i în caz că aceasta nu-şi va
3
II - ALEXANDRII CEL BUN îndeplini a n g a j a m e n t e l e ; p r o i e c t u l n-a a v u t de­
altfel nici un fel de urmare. La fel, căsătoria
î n d e l u n g a d o m n i e reparatoare a lui A l e x a n d r u lui A l e x a n d r u cu p o l o n e z a R i n g a l a s-a t e r m i ­
cel B u n ( 1 4 0 0 — 1 4 3 2 ) a d a t răgaz M o l d o v e i nat cu un d i v o r ţ , cu toate că d o m n i t o r u l , p e n t r u
să-şi t r a g ă sufletul şi să se refacă, şi pe b u n ă a fi pe p l a c u l d o a m n e i şi a a l i a ţ i l o r săi, a înte­
d r e p t a t e a d e d i c a t p o p o r u l r o m â n un a d e v ă r a t m e i a t la B a i a o m ă n ă s t i r e şi un e p i s c o p a t
c u l t m e m o r i e i acestui m a r e d o m n i t o r care a c a t o l i c . O r i c u m , A l e x a n d r u a ştiut să se facă
ştiut să asigure în m o d d e f i n i t i v v i i t o r u l ţării respectat de v e c i n i i săi, iar prietenia cu p o l o ­
sale. P r i n s i m ţ u l său p o l i t i c , ca şi p r i n v i g o a r e a nezii i-a adus şi ea oarecare f o l o s , deoarece un
b r a ţ u l u i , el i-a dat M o l d o v e i securitatea, in­ nou î m p r u m u t de 1.000 de ruble a p r o b a t de
ternă şi externă, de care aceasta avea atîta către v o i e v o d u l m o l d o v e a n p e n t r u a c o m p l e t a
n e v o i e . în afară, o b l i g a t ca şi înaintaşii lui să suma de 4.000 p r o m i s ă p o l o n e z i l o r de către
aleagă între v e c i n i i săi de la nord şi de la apus Petru Muşat, i-a î n g ă d u i t lui A l e x a n d r u să
ca să nu fie î n g h i ţ i t de a m î n d o i , A l e x a n d r u cel ocupe în m o d paşnic, drept zălog, Pocuţia,
B u n s-a a p r o p i a t de p o l o n e z i , m a i p e r i c u l o ş i cu c e l e două fortăreţe ale ei — S n y a t i n şi K o -
p o a t e p e n t r u tînărul stat d e c î t ungurii, de care l o m e a 4 . Să facem totuşi următoarea r e m a r c ă :
îl despărţea o frontieră alcătuită dintr-un lanţ M o l d o v a , d i n acel m o m e n t , depăşea g r a n i ­
m u n t o s r e l a t i v uşor de a p ă r a t . D e a l t f e l părea ţele pe care i le destinase istoria şi se aventura
că o semi-vasalitate faţă de p o l o n e z i echivala într-o d i r e c ţ i e p l i n ă de p r i m e j d i i . P o c u ţ i a i-a
de fapt cu independenţa, deoarece îi îngăduia abătut uneori pe urmaşii lui A l e x a n d r u de la
să nu datoreze n i m i c U n g a r i e i , care ocupase ţara p r e o c u p ă r i m u l t m a i v i t a l e şi a fost, între P o ­
în t i m p u l lui D r a g o ş şi nu încetase să ţină sub lonia şi M o l d o v a , o veşnică p r i c i n ă de c o n f l i c t e
o b s e r v a ţ i e vechea-i p o s e s i u n e . T r e b u i e să spu­ care a u g r ă b i t p o a t e supunerea acesteia d i n
nem, de asemenea, că vasalitatea aceasta nu urmă de c ă t r e t u r c i ; deoarece aceştia s-au b u c u ­
putea fi foarte apăsătoare^ căci P o l o n i a nu era rat, în 1538, de c o m p l i c i t a t e a p o l o n e z i l o r .
foarte puternică la v r e m e a aceea, şi întreaga A d e v ă r u l este că A l e x a n d r u nu putea să
atenţie a I a g e l l o n i l o r era a b s o r b i t ă cu t o t u l , vadă a t î t d e d e p a r t e . Z ă l o g u l p e care î l o b ţ i ­
p e a t u n c i , d e o r d i n e l e g e r m a n i c e , f i i n d îndrep­ nuse îi asigura securitatea graniţelor sale
tată, c u a l t e c u v i n t e , m a i m u l t spre p r i m e j d i a dinspre n o r d şi-i îngăduia să se o c u p e de a l t e
care venea de la apus d e c î t spre inofensivul p r o b l e m e , externe ş i interne, c u a t î t m a i m u l t
v e c i n de la sud-est. A c e s t a , dealtfel, îi putea cu c î t î m p r e j u r ă r i l e îi erau f a v o r a b i l e . P o l o n i a
fi de m a r e f o l o s P o l o n i e i v e g h i n d asupra c ă i l o r p r i v i n d cu îngrijorare către apus, U n g a r i a slă­
c o m e r c i a l e spre Marea N e a g r ă şi a c o p e r i n d u - i b i t ă de nesfîrşitele lupte care au m a r c a t d o m n i a
frontierele î m p o t r i v a p e r i c o l u l u i t u r c e s c din lui S i g i s m u n d ( 1 3 8 2 — 1 4 3 7 ) şi de p e r i c o l u l
zi în zi tot mai ameninţător. Regele Poloniei turcesc care se a p r o p i a , în sfîrşit, tătarii lup-
era aşadar p l i n de rîvnă să p r i m e a s c ă jurăm in­ tîndu-se între ei, aceştia erau, la î n c e p u t u l
tui de c r e d i n ţ ă al lui A l e x a n d r u , iar acesta n-a secolului a l X V - l e a , v e c i n i i , o d i n i o a r ă p u t e r ­
ş o v ă i t să i-1 depună, ori de c î t e ori i s-a cerut 2 , nici şi de temut, ai M o l d o v e i . Securitatea re­
ba chiar să dea suzeranului său şi un ajutor m i ­
lativă ce decurgea, pentru această ţară, d o a r
litar î m p o t r i v a C a v a l e r i l o r T e u t o n i î n t i m p u l
b ă t ă l i e i de la T a n n e n b e r g , unde aceştia au fost
3
z d r o b i ţ i d e l o v i t u r i l e c o m b i n a t e a l e lituanie- Texl în Codrescu, Uricariul, X I , pp. 31 — 34, şi
2
Hurmuzaki, I , pp. 4 8 3 - 4 8 7 (P. H.).
4
Act înregistrat în „Inventarjum omnium el singu-
1
Ureche, în Kogălniceanu, Letopiseţe, I, p. 134 lorum privilegiorum... quaecunquc in Archivio Regni
OP. H.). in arce Cracoviensi continentul" (Paris, 1862); reprod.
2
De ex. în 1402, 1404, 1407, 1411 (ef. Hurmuzaki, de Hasdeu, Arhiva Istorică a României, II, p. 52 (doc.
I 2 , pp. 823, 826, 827, 830) (P. H.). n. 14); cf. Hurmuzaki, I 2 , pp. 8 2 9 - 8 3 0 (P. H.).
d i n c i r c u m s t a n ţ e l e p o m e n i t e , ş i p e care A l e ­ Muşat l-a instalat a i c i , nu se ştie prea b i n e în
x a n d r u a ştiut s-o c o n s o l i d e z e p r i n p o l i t i c a sa, ce împrejurări, pe Iosif, o rudă de-a sa, care
3
i-a î n g ă d u i t să-şi asigure graniţa de la m i a z ă z i reprezenta curentul s î r b e s c şi care avea să se
prin cucerirea Chiliei, cetate de la g u r i l e D u ­ lovească d e o p o z i ţ i a C o n s t a n t i n o p o l u l u i . în­
nării (ceea ce punea în m o d d i r e c t c a p ă t e x p a n ­ tr-adevăr, P a t r i a r h u l de aici a t r i m i s în M o l ­
siunii Ţ ă r i i R o m â n e ş t i , cu o senină nepăsare dova un p r e l a t g r e c , pe T e o d o r , dar Petru Muşat
p r i v i t o r la urmările p o s i b i l e ) , să numească nu l-a p r i m i t , ca dealtfel nici pe M i t r o p o l i ­
g u v e r n a t o r i la Cetatea A l b ă ( A k k e r m a n n ) iară tul Ieremia, pe care P a t r i a r h i a de la Constan­
să intre în c o n f l i c t cu g e n o v e z i i , s t ă p î n i i ora­ t i n o p o l a încercat să i-1 i m p u n ă ceva m a i tîr­
şului, ba c h i a r să respingă un a t a c v a l a h (1429) z i u . I e r e m i a a a r u n c a t anatema asupra M o l d o ­
4
şi unul t u r c e s c ( 1 4 3 2 ) . D o m n i a lui A l e x a n d r u vei şi Iosif şi-a p ă s t r a t f u n c ţ i a . T r a t a t i v e l e
c o n s t i t u i e un p r e l u d i u al d o m n i e i lui Ştefan care au a v u t loc. pe. t i m p u l lui Ştefan Muşat
cel M a r e . n-au f ă c u t d e c î t să î n c u r c e l u c r u r i l e : t r i m i s u l
L i p s i t de g r i j i , a t î t c î t putea fi la acea e p o ­ m o l d o v e a n , „ p o p a P e t r u " , m a i m u l t sau m a i
că, în ceea ce p r i v e a a m e n i n ţ ă r i l e p o s i b i l e ale pu [in î n d o c t r i n a t de P a t r i a r h a t , a a c c e p t a t
v e c i n i l o r săi, A l e x a n d r u a fost, în i n t e r i o r , rolul de „ e x a r h " în M o l d o v a , ceea ce însemna
5
un b u n o r g a n i z a t o r . Pricină pentru care a fost scoaterea din j o c a lui Iosif şi I e r e m i a .
s o c o t i t , şi pe bună d r e p t a t e , al doilea înteme­ A l e x a n d r u cel B u n dorea o situaţie c l a r ă .
ietor al M o l d o v e i . A o r î n d u i t d r e g ă t o r i i l e şi O d e l e g a ţ i e de c l e r i c i şi de b o i e r i a reuşit să
1
ierarhia m a r i l o r d e m n i t a r i aşa cum a v e a u să facă în aşa fel î n c î t Iosif a f o s t r e c u n o s c u t ca
rămînă şi în t i m p u l urmaşilor săi. A asigurat p r i m m i t r o p o l i t al ţării şi anatema a fost ridi­
liniştea şi siguranţa d i n lăuntrul ţării, ceea ce c a t ă . Aşa după cum m i t r o p o l i a Ţ ă r i i R o m â ­
6
a î n g ă d u i t M o l d o v e i să fie e x c e l e n t a ţară a neşti s-a tras d i n e p i s c o p i a de la V i d i n , t o t
a g r i c u l t o r i l o r şi c r e s c ă t o r i l o r de a n i m a l e , pe astfel m i t r o p o l i a M o l d o v e i se trăgea d i n epis­
7
care o v o m vedea în t i m p u l lui Ştefan cel Mare, c o p i a de la Cetatea A l b ă . V o i e v o d u l u i nu-i
şi să devină importanta arteră c o m e r c i a l ă , m a i rămînea aşadar d e c î t să-şi aducă m i t r o ­
a t r i b u ţ i e pe care i-o destina aşezarea ei g e o ­ p o l i a în c a p i t a l ă , la Suceava, p r e c u m şi m o a ş ­
g r a f i c ă . A înţeles şi rolul i s t o r i c pe care putea t e l e sfîntului Ioan cel N o u , m a r t i r u l naţional,
să-1 j o a c e c a p i t a l a sa, Suceava, nu numai p r i n care au f o s t m u t a t e cu m a r e p o m p ă şi depuse
p o z i ţ i a ei strategică, dar şi p r i n v i i t o r u l ei în biserica de la M i r ă u ţ i 8 . Viaţa religioasă a
c o m e r c i a l , şi se pare că t o c m a i p e n t r u a c o n s ­ M o l d o v e i fusese i n s t i t u i t ă .
finţi în m o d d e f i n i t i v rolul acestui oraş a m u t a t , A c e s t e i B i s e r i c i r e o r g a n i z a t e trebuia să i se
lingă curtea sa, M i t r o p o l i a M o l d o v e i şi m o a ş ­ dea de-acum î n c o l o sanctuare d e m n e de acest
tele sfîntului o c r o t i t o r al ţ i n u t u l u i , I o a n cel nume.
N o u . Căci B i s e r i c a si r e l i g i a l-au p r e o c u p a t
în m o d d e o s e b i t pe V o i e v o d , a cărui p i e t a t e
era însoţită de un sănătos s i m ţ al r e a l i t ă ţ i i . III - CELE DINTll BISERICI - RĂDĂUŢI
Propăşirea p o l i t i c ă a ţării şi a dinastiei avea să
s e sprijine p e a t o t p u t e r n i c i a f o r ţ e l o r m o r a l e . P e p e r e t e l e d i n s p r e apus a l p r o n a o s u l u i v e c h i i
L u i A l e x a n d r u îi r e v i n e m e r i t u l de a fi d a t b i s e r i c i din R ă d ă u ţ i , fresca v o t i v a ne oferă un
o organizare definitivă B i s e r i c i i d i n M o l d o v a . p o r t r e t al lui A l e x a n d r u cel B u n , înconjurat
O p r o b l e m ă care, la suirea sa pe t r o n , se v ă d e a de f a m i l i a sa şi ţ i n î n d în m î i n i m a c h e t a b i s e ­
foarte d e l i c a t ă şi confuză. Am v ă z u t c u m s-au r i c i i pe care a r i d i c a t - o , sau m a i curînd a refă-
pus bazele primelor mănăstiri moldoveneşti,
şi este f o a r t e p r o b a b i l că la î n c e p u t e g u m e n i i 3
Este greu de înţeles pe ce anume se baza P. Henry
acestora au jucat, în h i r o t o n i s i r e a p r e o ţ i l o r atunci cînd afirma că Iosif „reprezenta curentul sîrbesc".
d i n M o l d o v a 2 , r o l u l care l e v a r e v e n i m a i tîr­ în realitate acesta era văr cu domnitorul Petru Muşat,
deci era pur şi simplu un reprezentant al Moldovei care,
z i u e p i s c o p i l o r . E x i s t a însă e p i s c o p a t u l de la
în acel moment istoric de deplină afirmare politică, re­
Cetatea A l b ă , care nu aparţinea încă M o l d o v e i , clama propria sa mitropolie (V. D.).
dar care, în m o d i n e v i t a b i l , trebuia să-i revină 4
Iorga, op. cit., p. 49 (P. H.).
0
de îndată ce va fi atins ţărmul m ă r i i . P e t r u ID., ibid., p. 51 (P. H.).
6
Inadvertenţă; este vorba despre Vicina nu despre
Vidin (V. D.).
1 7
Lista „marilor boieri" din timpul lui Alexandru încă nu dispunem de argumentele necesare pentru
cel Bun se află in Cronica lui Ureche, în Kogălniceanu, a susţine că mitropolia de la Suceava şi-a avut începutu­
Letopiseţe, I, p. 138 şi urm. Cf. D. Cantemir, Descr. rile în episcopia de la Cetatea Albă (V. D.).
Mold.. pp. 7 6 - 8 8 (P.H.). 8
în momentul de faţă se află depuse în biserica Sf.
2
Iorga, Ist. bis. rom., 1, p. 48 (P. IL). Gheorghe, construită în secolul al XVI-lea (P. H.).

I
40

cut-o, şi pe care i-o închină M î n t u i t o r u l u i . d o v e i , c u m am v ă z u t m a i înainte, el este şi


A t i t u d i n e c o m u n ă tuturor c t i t o r i l o r , în speci­ p r i m u l d i n t r e d o m n i t o r i i ţării ce şi-a legat
al v o i e v o z i l o r întemeietori de b i s e r i c i , şi pe n u m e l e de sfintele lăcaşuri, inaugurînd o tra­
care o v o m întîlni şi m a i t î r z i u . Să m e n ţ i o n ă m d i ţ i e care a fost respectată cu sfinţenie de ur­
încă de pe acum faptul că în ţinuturile acestea m a ş i i săi. M ă n ă s t i r i l e deja existente, ca cea
există o consecvenţă în c o n c e p ţ i a p i c t u r i i v o ­ de la N e a m ţ , au c ă p ă t a t noi p r i v i l e g i i ; a l t e l e
tive, pe care n-o v o m m a i găsi în altă parte, au fost î n t e m e i a t e a t u n c i , ca M o l d o v i ţ a , P r o -
3
în numeroase fresce greceşti, sîrbeşti, bulgă­ b o t a , sau r e c o n s t r u i t e , ca Bistriţa sau b i s e ­
reşti, ba chiar şi din Ţara R o m â n e a s c ă , c t i t o ­
1
rica de la R ă d ă u ţ i din care Ştefan cel Mare
rul este înfăţişat cu m a c h e t a b i s e r i c i i în m î m i , avea să facă n e c r o p o l a p r i m i l o r v o i e v o z i ai
dar fără să i-o prezinte d r e p t ofrandă lui Iisus Moldovei.
H r i s t o s . F r e s c e l e m o l d o v e n e ş t i ne fac să sim­ Şi este cu a d e v ă r a t e m o ţ i o n a n t ă , în austera
ţ i m într-o manieră m a i c o n c r e t ă p r o t e c ţ i a di­ ei s i m p l i t a t e , această străveche biserică din
v i n ă ; v o i e v o d u l , în faţa t r o n u l u i lui Iisus, Rădăuţi. E singurul monument care ne-a
se lasă în seama v o i n ţ e i cereşti într-un gest rămas de la al doilea î n t e m e i e t o r al statului
de reverenţă şi de a d o r a ţ i e ; în p l u s , nu se apro­ m o l d o v e n e s c 4 ; c ă c i mănăstirea B i s t r i ţ a a f o s t
p i e de unul singur de R e g e l e Cerurilor, ci este refăcută, cea de la N e a m ţ , în f o r m a ei a c t u a l ă ,
însoţit de Maica D o m n u l u i , ca a i c i , sau de datează de pe v r e m e a lui Ştefan cel M a r e , iar
sfîntul căruia îi este închinată b i s e r i c a (ca, de M o l d o v i ţ a a d i s p ă r u t cu t o t u l 5 , î n l o c u i t ă la
p i l d ă , de Sfîntul G h e o r g h e , la V o r o n e ţ ) . A l e ­ oarecare distanţă de s p l e n d i d a b i s e r i c ă r i d i c a t ă
x a n d r u cel B u n ni se înfăţişează a i c i d r e p t sim­ d e P e t r u R a r e ş . B i s e r i c i l e Sf. I o a n B o t e z ă t o r u l
b o l a l m o n a r h i e i m o l d a v e . Căci v o i e v o z i i aceş­ şi Sf. T r e i m e de la Şiret au fost r e s t a u r a t e .
tia, a t î t de a p r o p i a ţ i de p o p o r u l lor, p r i n felul N u m a i v e n e r a b i l u l sanctuar d e l a R ă d ă u ţ i , p e
de a g î n d i , p r i n stilul l o r de v i a ţ ă , p r i n ori­ care i m a g i n a ţ i a p o p u l a r ă îl îmbătrîneşte şi
ginea l o r aproape, au credinţa n a i v ă şi p l i n ă m a i m u l t , astfel î n c î t să d e v i n ă o c t i t o r i e a
de v i g o a r e a ţ ă r a n u l u i ; nu p r e g e t ă să-şi îndoaie lui B o g d a n , c o n t e m p o r a n ă c u p r i m e l e z i l e a l e
g e n u n c h i u l în faţa unei p u t e r i supranaturale P r i n c i p a t u l u i , îşi păstrează f i z i o n o m i a iniţială
în care şi-au pus întreaga n ă d e j d e 2 , şi sînt foarte şi a r h a i c ă . Şi de fapt nu a v e m n i c i o siguranţă
bucuroşi să aibă, pe lîngă Iisus H r i s t o s , un că e d i f i c i u l n-ar fi fost retuşat de atunci î n c o a c e ;
m i j l o c i t o r , pe p r e a m i l o s t i v a - i M a i c ă sau un c ă c i A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u a pus să i se refacă
sfînt c u t r e c e r e . P o a t e că, i n v e r s , v o i e v o z i i ferestrele şi să i se a d a u g e un p r i d v o r î n c h i s ;
nutreau speranţa să trezească, în m i n t e a celor dar p r i m a lui f o r m ă nu pare să fi fost m o d i f i ­
cată în m o d sensibil.
care c o n t e m p l a u p i c t u r a r e s p e c t i v ă , ideea că
tronul M o l d o v e i este o c r o t i t în m o d făţiş de A — Arhitectura. Exteriorul are forma unei
puterea dumnezeiască, iar cel care îl ocupă e nave a l u n g i t e cu o singură absidă, a c o p e r i t ă
înconjurat de-o anumită aură sacră. Această cu î n v e l i t o a r e de şindrilă care, bineînţeles,
sanctificare a persoanei d o m n i t o r u l u i este c o ­ este de dată recentă, dar r e p r o d u c e într-o oare­
mună, în evul m e d i u , oricărei dinastii aflate care măsură silueta a c o p e r i ş u l u i înfăţişat în
la î n c e p u t u r i l e ei şi mai m u l t sau m a i p u ţ i n fresca v o t i v a . A s p e c t u l general este cel al bise­
contestată încă. P r i m e l e dinastii franceze nu r i c i l o r de l e m n pe care le-am s t u d i a t în c a p i ­
p r o c e d a u altfel. t o l u l p r e c e d e n t , şi sîntem foarte i s p i t i ţ i să p r e ­
supunem că v e c h i i c o n s t r u c t o r i s-au c o n f o r ­
A t i t u d i n e pioasă ce i se p o t r i v e ş t e dealtfel m a t , p e n t r u a r i d i c a acest p r i m lăcaş de z i d ,
î n m a i m a r e măsură d e c î t oricărui a l t v o i e v o d , unor p r i n c i p i i întru t o t u l asemănătoare c e l o r
lui A l e x a n d r u cel B u n , care a făcut atîta pen­ pe care le v e d e a u a p l i c a t e la m o d e s t e l e b i s e ­
tru B i s e r i c ă . D e o a r e c e , dacă el este adevăra­ ricuţe pe care le aveau sub o c h i .
tul o r g a n i z a t o r a l o r t o d o x i e i p e p ă m î n t u l M o l - 8
Probota este anterioară domniei lui Alexandru cel
Bun, fiind menţionată prima oară ca existentă în 1391
1
Cf. de pildă Ştefan Duşan la Matejié, Milulin la (V. D.).
Grecanica sau la Studenica, Lazăr la Ravanica, despotul * Data construcţiei bisericii de zid din Rădăuţi nu
Oliver la Lesnovo, Caloian la Boiana, Radu Negru la este certă; pare să fie o ctitorie a îui Petru Muşat. în
Argeş (cu toate că deasupra acestuia din urmă se află orice caz, actualul lăcaş suprapune o biserică de lemn
Iisus binecuvîntînd); şi picturile din secolul al XVIILlea construită de Bogdan I, al cărui mormînt a fost desco­
(Constantin Brîncoveanu la Mamu, Mogoşoaia, Stirpa­ perit cu ocazia cercetărilor arheologice din anii 1974—
tele, Doiceşti etc.) (P. H.). 1975, efectuate de Lia şi Adrian Bătrîna (V.D.).
2
Cf. de pildă Ştefan cel Mare, în miniatura binecu­ 6
Moldoviţa veche nu a dispărut cu totul, ruinele ei
noscutului „Evangheliar de la Humor", ii oferă Sfintei pot fi văzute şi în prezent la cea 3 000 metri de actuala
Fecioare opera respectivă (P. H.). mănăstire, către nord-est, pe valea Ciumîrnei (V. D.).
50

O r i c î t de seducătoare ar fi o asemenea i p o ­ a c l ă d i r i i , să ştim care a fost forma iniţială a


teză, ea nu e x p l i c ă t o t u l . A c o p e r i ş u l în a p e acestor g o l u r i , care ne-ar m a i fi p u t u t oferi
foarte înclinate este, ca şi cel al caselor ţără­ unele i n d i c a ţ i i p r e ţ i o a s e . T o t u ş i cele cîteva
neşti, o consecinţă firească a c o n d i ţ i i l o r c l i m a ­ detalii despre care am p o m e n i t merită să ne
t e r i c e ; c u p o l e l e şi liniile o r i z o n t a l e b i z a n t i n e atragă a t e n ţ i a . M e t o d e l e O c c i d e n t u l u i erau în
nu s-ar fi î m p ă c a t d e l o c cu belşugul de p l o i m o d v i z i b i l cunoscute d e către constructorii
şi de zăpezi al M o l d o v e i de m i a z ă n o a p t e , astfel b i s e r i c i i . Cine erau însă aceşti c o n s t r u c t o r i ?
că acoperişul cu coamă ascuţită va fi specific întrebare la care nu p u t e m încă r ă s p u n d e . D a r
b i s e r i c i l o r m o l d o v e n e ş t i . D a r a n u m i t e parti­ p o a t e că interiorul b i s e r i c i i ne va oferi mai
cularităţi v ă d e s c alte influenţe. D u p ă un exa­ multe informaţii.
m e n , chiar superficial, al e d i f i c i u l u i , nu p o ţ i încă de la p r i m i i paşi, ne aşteaptă o sur­
p r i z ă : uşa care d u c e clin p r i d v o r u l clin secolul
să nu fii frapat de înfăţişarea lui cu t o t u l o c c i ­
al X V I - l e a în p r o n a o s ( p l . I I , 3 ) . E r a uşa prin­
d e n t a l ă . Nu g ă s i m aici nici una din caracteris­
cipală a b i s e r i c i i înainte de a i se fi a d ă u g a t
t i c i l e arhitecturii b i z a n t i n e pe care le întîl-
p r i d v o r u l ; fresca v o t i v a (fig. 2) ne-o arată în
n i m la b i s e r i c i l e de z i d : nici naos pătrat, nici
m o d precis, cu forma ei o g i v a l ă , caracteristică,
a b s i d i o l e , nici abside laterale, nici c u p o l ă 1 ,
aşezată pe latura de la apus, aşa c u m va fi în
nici f o r m e arhitecturale care să s u b l i n i e z e ,
toate b i s e r i c i l e ulterioare, şi aşa cum este, în
p e faţade, l i n i i l e interioare ale structurii. D i m ­
general, în t o a t e lăcaşurile de c u l t creştine.
p o t r i v ă , t o t u l aminteşte de arta g o t i c ă şi chiar
Această uşă de la b i s e r i c a din R ă d ă u ţ i repro­
de cea r o m a n i c ă t î r z i e 2 : alungirea b i s e r i c i i , d u c e , în m i c , p o r t a l u r i l e c a t e d r a l e l o r noastre.
contraforţii, sistem opus, atît c î t este p o s i b i l , A r e forma unui a r c frînt, lărgit spre exterior,
c o n c e p ţ i i l o r b i z a n t i n e , care caută s t a b i l i t a t e a şi ai cărui uşori sînţ s u b l i n i a ţ i p r i n trei m u l u r i
în echilibrarea î m p i n g e r i l o r şi în ranforsarea în b a g h e t ă . B a z e l e g o t i c e ale acestora, înalte
interioară a z i d u r i l o r ; însuşi a c o p e r i ş u l , care de a p r o x i m a t i v 0,30 m, reazimă un subasment
p r i n forma sa aminteşte, fără îndoială* de cel de aproape 0,60 m. Partea superioară a uşii
al b i s e r i c i l o r de lemn, dar care prezintă în plus este ocupată de un t i m p a n p l a t ; nu v o m întîlni
această p a r t i c u l a r i t a t e de a a c o p e r i în acelaşi aproape n i c i o d a t ă figuri s c u l p t a t e în b i s e r i c i l e
timp t o a t e cele trei nave ca în şcoala g e r m a n ă ; româneşti, unde nu sînt a d m i s e d e c î t ornamen­
această suită de arcaturi pe care t e n c u i a l a actu­ tele v e g e t a l e sau g e o m e t r i c e .
ală de var nu ne m a i î n g ă d u i e s-o v e d e m 3 , dar Să părăsim p e n t r u m o m e n t p r i d v o r u l şi să
pe care ne-o d e z v ă l u i e , dacă p u t e m avea încre­ intrăm în b i s e r i c a propriu-zisă, cea a cărei
dere în ea, fresca v o t i v a , şi care aminteşte de c o n s t r u c ţ i e , sau cel p u ţ i n restaurare, datează
ceea ce se indică adesea sub n u m e l e de arca­
turi l o m b a r d e 4 ; a p o i ferestrele, influenţate îii
m o d v ă d i t d e amintirii g o t i c e ; din p ă c a t e , însă,
acestea nu ne p o t sluji d r e p t bază de studiu,
deoarece c h i a r cele care luminează partea v e c h e
a edificiului ( p l . I I , 4) au fost refăcute în e p o c a
în care i s-a a d ă u g a t p r i d v o r u l , a cărui uşă şi
a l e cărui ferestre ( p l . I I , 2) au un şi m a i p r o ­
nunţat caracter g o t i c , dar datează^ d i n v e a c u l
al X V I - l e a . Nu e cu p u t i n ţ ă , în starea actuală
np.rifo ' / f u n i ii;f(( i\\
Fig. 2. Rădăuţi. Biserica, după fresca votiva.
1
P. Henry plăteşte un greu tribut unei păreri false
despre arhitectura bizantină care nu a renunţat niciodată
la folosirea structurii bazilicale (V. D.). de pe v r e m e a lui A l e x a n d r u cel B u n . Străba­
..
2
Trimiterea repetată la arhitectura romanică este tem întîi o p r i m ă î n c ă p e r e , împărţită în trei
lipsită de temei; în realitate biserica din Rădăuţi nu nave de c ă t r e d o i s t î l p i , şi care nu c o m u n i c ă
are nimic romanic, fiind în exclusivitate o sinteză de cu naosul d e c î t p r i n t r - o uşă s i m p l ă , tăiată în
arhitectură bizantină şi gotică (Studiul nostru Arta
goticâîn România, Bucureşti, 1979,pp. 145 —147). (V. D.). m i j l o c u l p e r e t e l u i d i n s p r e răsărit, în faţa uşii
3
Ca urmare a lucrărilor pe restaurare din anii 1974 — de intrare. N a o s u l , la rîndu-i, are patru stîlpi
1975, faţadele bisericii din Rădăuţi au fost curăţite de şi r e p r o d u c e această î m p ă r ţ i r e în trei n a v e ;
tcncuiclilc tirzii, ceea ce a permis recuperarea decorului şi este separat de altar p r i n t î n l p l ă . O c l i p a
de ocniţccarc formează o friză sub nivelul cornişei (V. D.).
4
Asupra acestei probleme, dealtfel delicate, vom de reflecţie şi ne d ă m în m o d l i m p e d e seama
reveni în capitolul următor (P. II.). de ceea ce a v e m î n j a ţ ă . Să facem a b s t r a c ţ i e
Ortodox "<?>f. \/i><ţ|jfj r.n\ PJI&ro" laşi

ËltfUOTECA

de d e t a l i i l e o r t o d o x e care ni s-au i m p u s m a i b o l ţ i sînt c a r a c t e r i s t i c e undi* n'iohiutfiente ca


întîi p r i v i r i i , î m p ă r ţ i r e a î n m a i m u l t e încă­ c e l e de la F o n t e n a y (1147), Châtillon-sur-Seine
p e r i , scenele ş i p e r s o n a j e l e h i e r a t i c e d e p e ( s e c o l u l a l X I I - l e a ) sau M o n t - S a i n t - V i n c e n t ;
frescele aflate de-a lungul p e r e ţ i l o r , t î m p l a ; bolţi asemănătoare se p o t vedea la Bonneval
şi să nu luăm în c o n s i d e r a r e p e n t r u m o m e n t (Creuse), la Saint-Pathus (Seine-et-Marne) e t c .
d e c î t p l a n u l (fig. 3 ) . Să înlăturăm în g î n d p r i d - D i n F r a n ţ a ele s-au r ă s p î n d i t în ţările v e c i n e ,

• .

IfiJ:.
Fig. 3. Rădăuţi. Planul bisericii (după Balş).
...

v o r u l parazitar şi p e r e t e l e care separă p r o n a o s u l în Anglia (Fontains A b b e y ) , în Elveţia (Bon


de n a o s : ne aflăm în faţa unei a d e v ă r a t e b a z i ­ m o n t , H a u t e r i v e e t c . ) , î n Italia (Santa-Maria
l i c i , o b a z i l i c ă r o m a n i c ă , cu o navă centrală d i Calena 2 , S a n - N i c o l a d i n G i r g e n t i ) e t c . ;
m a i înaltă, flancată d e două nave c o l a t e r a l e . 1 datorită răspîndirii monumentelor cisterciene
S t î l p i i şi a r c e l e d u b l o u r i î m p a r t fiecare navă
î n c i n c i e l e m e n t e c u b o l ţ i î n l e a g ă n . D a r iată
« i !
un lucru care d e v i n e i n t e r e s a n t . B o l ţ i l e în
l e a g ă n a l e n a v e l o r c o l a t e r a l e sînt p e r p e n d i c u ­
lare p e a x a b o l ţ i i î n l e a g ă n c e n t r a l ă (fig. 4 ) , îi ' À i ,
d i s p u n e r e destul de rar î n t î l n i t ă ; i p o t e z a unei
influenţe sîrbeşti ( u n d e b o l ţ i l e n a v e l o r l a t e r a l e
p e r p e n d i c u l a r e pe b o l t a în l e a g ă n a navei cen­
t r a l e sînt f r e c v e n t e ) se înlătură de la sine, c ă c i li !
II I
n i m i c , în restul acestei b a z i l i c i , nu sugerează
v r e o a p r o p i e r e d e arhitectura b a l c a n i c ă . O r i ­

ginea acestei d i s p u n e r i a t î t de n e o b i ş n u i t e a
b o l ţ i i n a v e l o r l a t e r a l e t r e b u i e căutată, d i m p o ­
t r i v ă , î n e x t r e m u l O c c i d e n t ; este d e f a p t v o r b a
de un v e c h i p r o c e d e u al a r h i t e c t u r i i r o m a n i c e ,
a g r e a t de c ă l u g ă r i i c i s t e r c i e n i , şi care, deşi
prea p u ţ i n r ă s p î n d i t , a fost u t i l i z a t totuşi la Fig. 4. Rădăuţi. Schema navelor laterale.
u n a n u m i t număr d e b i s e r i c i d i n A p u s . A c e s t e •

î n E u r o p a ( d i n A n g l i a , E l v e ţ i a , Italia, Spania,
I
1
Din nou obsesia bazilicii romanice. Pare curios B e l g i a şi G e r m a n i a , p î n ă în Suedia şi P o l o n i a ) ,
că P. Henry nu se întreabă de unde ar fi venit o influ­ particularitatea aceasta a arhitecturii bur­
enţă romanică în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, g u n d e a p u t u t fi c u n o s c u t ă în ţ ă r i l e cele m a i
într-o vreme cînd pretutindeni se construiau edificii
gotice, gotice fiind şi toate elementele de pietrărie ale
bisericii din Rădăuţi: contraforturi şi portalurile inte­ 2
Cf. Bertaux, L'art dans l'Italie meridionale, fig. 326
rioare (V. D.). şi 327 (P. H.).
52 j ... , , ... . -

1
î n d e p ă r t a t e ale c o n t i n e n t u l u i . V o m arăta de 4
c i u l u i î n c a p e la întemeierea ţării, şi legăturile
îndată p e n t r u ce credem că t i p u l acesta de dintre acestea, întrerupte pentru scurtă v r e m e
c o n s t r u c ţ i e a luat, pentru a p ă t r u n d e în M o l ­ de L a ţ c u , şi-au reluat n u m a i d e c î t cursul nor­
dova, drumul Poloniei. m a l . Franciscanii, îndeosebi, erau oaspeţi
Să s e m n a l ă m doar, pentru a întregi descri­ obişnuiţi ai v o i e v o z i l o r m o l d a v i . L a ţ c u îi însăr­
erea b i s e r i c i i d i n R ă d ă u ţ i , p r i m u l etaj o r b cinează pe d o i f r a n c i s c a n i nemţi să ducă la
care se î n t i n d e peste navele laterale şi la care R o m a o d e c l a r a ţ i e de supunere, iar în jurul
se ajunge printr-o scară în s p i r a l ă p o r n i t ă din e p i s c o p u l u i c a t o l i c pe care îl instalase la Şiret,
c o l ţ u l d i n s p r e sud-est a l p r i m e i î n c ă p e r i . B i s e ­ capitala sa, se m a i aflau şi a l ţ i i . Şi tot fran­
rica, în fine, se t e r m i n ă p r i n t r - o unică absidă, ciscani sînt c ă l u g ă r i i pe care îi a d u c e A l e x a n d r u
care nu c o m u n i c ă d e c î t cu nava centrală, cele cel B u n la biserica c a t o l i c ă pe care o ridicase
laterale fiind închise printr-un p e r e t e ( f i g . 3 ) . la B a i a , pe m o r m î n t u l soţiei sale M a r g a r e t a .
M u l t e a l t e l e g ă t u r i uneau G a l i ţ i a d e M o l d o ­
în R o m â n i a nu m a i există nici un a l t lăcaş
v a . Să ne a m i n t i m că s u m e l e de b a n i î m p r u m u ­
de c u l t o r t o d o x care să p r e z i n t e un asemenea
tate de P e t r u M u ş a t şi de A l e x a n d r u cel B u n
p l a n , şi n u m a i b i s e r i c a d i n C î m p u l u n g - M u s c e l ,
regelui P o l o n i e i erau g a r a n t a t e p r i n ţ i n u t u l
a l e cărei l i n i i p r i n c i p a l e a u fost r e c o n s t i t u i t e
2 H a l i c i u l u i . L e g ă t u r i l e e c o n o m i c e d i n t r e cele
de V. D r ă g h i c e a n u , prezenta o s o l u ţ i e asemă­
două ţări au c ă p ă t a t o i m p o r t a n ţ ă d i n ce în ce
n ă t o a r e . B i s e r i c a din R ă d ă u ţ i , p e r f e c t conser­
m a i m a r e şi s-au strîns şi m a i m u l t pe v r e m e a
vată, este aşadar extrem de v a l o r o a s ă . Ea ne
lui A l e x a n d r u cel B u n . O m a g i u l p r e s t a t faţă
destăinuie, în m o d special, la înseşi începu­
de regele P o l o n i e i favorizase dezvoltarea s c h i m ­
t u r i l e P r i n c i p a t u l u i M o l d o v e i , forţa a c e s t e i
b u r i l o r c o m e r c i a l e , fixîndu-se u n tarif v a m a l ,
influenţe occidentale a l e cărei urme, în arta
î n d e p l i n a c o r d c u n e g u ţ ă t o r i i d i n L w ó w , care
ţ i n u t u l u i de care ne o c u p ă m , v o r fi m e r e u v i z i ­ 5
o b ţ i n e a u o casă la S u c e a v a . D a r M o l d o v a , m a i
b i l e p î n ă î n z i l e l e noastre. M o n u m e n t e l e reli­
presus de t o a t e acestea, se afla, după c u m am
g i o a s e v o r p u t e a prezenta t o a t e c a r a c t e r i s t i c i l e
v ă z u t , p e marea c a l e c o m e r c i a l ă c e lega P o l o ­
b i s e r i c i l o r b i z a n t i n e : un a n u m e d e t a l i u ne va
nia şi E u r o p a de n o r d cu m a r e a , şi o intensă
a m i n t i î n t o t d e a u n a de arta g o t i c ă a ţ ă r i l o r
c i r c u l a ţ i e de b u n u r i o punea în necurmată legă­
v e c i n e , iar a i c i e v o r b a c h i a r de t r a d i ţ i i m a i
tură cu ţara v e c i n ă . I m p o r t a n ţ a Cetăţii A l b e ,
vechi.
v e c h i u l M o n c a s t r o a l g e n o v e z i l o r , pentru c o m e r ­
Să î n c e r c ă m a ne explica asemenea f e n o m e n .
ţul E u r o p e i de răsărit, oferea M o l d o v e i o situaţie
I m p r e s i a de perfecţiune pe care ne-o dă
privilegiată, carestăpînea căile de acces; şi dom­
arhitectura acestei b a z i l i c i , ca şi caracterul
nitorii nu şi-au g ă s i t liniştea p î n ă n-au o c u p a t
ei v ă d i t o c c i d e n t a l , nu ne lasă n i c i un fel de o r a ş u l . N ă z u i a u spre el, am v ă z u t doar, aşa
î n d o i a l ă că a fost construită de m e ş t e r i s t r ă i n i . cum în E u r o p a de azi p o l o n e z i i năzuiesc spre
D a r c a r e ? D l . Balş,\ care c r e z u s e la î n c e p u t că G d a n s k , sîrbii către S a l o n i c sau b u l g a r i i către
recunoaşte a i c i p a r t i u l b i s e r i c i i f r a n c i s c a n i l o r Marea E g e e ; iar faimoasa formulă emisă de can­
d i n H a l i c i 3 , ne-a d a t asigurări că a r e v e n i t celaria v o i e v o d u l u i R o m a n nu era d e c î t afir­
asupra acestei p ă r e r i . N u a v e m aşadar v e r i g a marea destinului şi însăşi definiţia statului
i n d i s p e n s a b i l ă p e care n e î n c h i p u i m c-o p o s e ­ m o l d a v . D o m n i t o r u l care va reuşi să m e n ţ i n ă
d ă m . D a r asta nu înseamnă că t r e b u i e să aban­ ordinea şi să proteguiască s c h i m b u r i l e c o m e r ­
d o n ă m i p o t e z a p o l o n e z ă . C i s t e r c i e n i i , după c i a l e în această p a r t e a E u r o p e i va rezerva sta­
c u m am a m i n t i t , au ajuns p î n ă în ţara aceasta, tului r e s p e c t i v u n v i i t o r sigur. E x a c t ceea c e
unde au l ă s a t c î t e v a m o n u m e n t e ; şi o influenţă s-a s t r ă d u i t să facă A l e x a n d r u cel B u n , care,
d e asemenea natură este c u a t î t m a i p u ţ i n p r i n t r e a l t e r e f o r m e fundamentale, a ştiut să-şi
imposibilă cu cît legăturile dintre M o l d o v a şi i m p u n ă autoritatea şi să asigure d r u m u r i l o r o
P o l o n i a , şi m a i cu seamă d i n t r e M o l d o v a şi securitate r e l a t i v ă . î n c e p î n d c u d o m n i a lui,
H a l i c i , erau n e î n t r e r u p t e . Căci p r e o ţ i i d i n M o l ­ Cetatea A l b ă este î n m o d i n c o n t e s t a b i l m o l d o ­
dova erau h i r o t o n i s i ţ i d e m i t r o p o l i t u l H a l i - venească, iar c ă l ă t o r i i l e d e v i n a c c e s i b i l e . O m i c ă
î n t î m p l a r e , destul d e c u n o s c u t ă , dovedeşte
1
Ideea derivării sistemului de bollire de laHădăuţi p r i n t r e m u l t e a l t e l e că p i l c u r i l e de p o t e r a ş i ai
din arhitectura cisterciană a fost reluată de Virgil Vătă- v o i e v o d u l u i aveau m u l t de lucru, dar că erau
şianu, Probleme privind arhitectura Moldovei şi Ţării b i n e instruite. U n c ă l ă t o r francez, G u i l l e b e r t
Romaneşti In secolul al XIV-lea, in „Buletinul Monu­
mentelor istorice", 1972, nr. 2, pp. 60—62 (V. D.).
4
2
Comunicare la al 11-lca Congres de Studii Bizantine, Iorga, Ist. bisericii romàne, I, p. 34 (P. II.)
6
Belgrad, 1927 (P. H.). CI'. Haşdeu, Arhiva istorică, 1, p. 130 şi urm., doc,
a
Iorga-Balş, L'Art Roumain, p. 134 (P. II.). n. 189 (P.H.)
de L a n n o y , t r i m i s cu o m i s i u n e de r e g e l e Fran­ şi nu t r e b u i e să ne m i r e faptul că aceste ţări, în
ţei Carol al VI-lea şi de regele A n g l i e i , H e n r i c relaţii c o m e r c i a l e c o n s t a n t e c u ţara M o l d o v e i ,
al V-lea, ne-a lăsat relatarea felului în care a au j u c a t un oarecare rol p o l i t i c la î n c e p u t u r i l e
s t r ă b ă t u t M o l d o v a . A b ă t u t d i n drum d e c ă t r e a c e s t e i a . Prezenţa unui d o m n lituanian p e t r o ­
A l e x a n d r u cel B u n pentru a nu se d u c e d i r e c t nul M o l d o v e i , prestarea repetată a o m a g i u l u i de
în T u r c i a , unde t o c m a i i z b u c n i s e un război către p r i m i i v o i e v o z i m o l d o v e n i faţă d e r e g e l e
c i v i l , G. de L a n n o y a hotărît să p o r n e a s c ă s p r e P o l o n i e i sînt în l o g i c a l u c r u r i l o r . E r a dealtfel
Gaffa pe uscat, p r i m i n d de la v o i e v o d u l m o l d o ­ n o r m a l ca M o l d o v a , legată de P o l o n i a p r i n
vean „un cheval, conduitte et truchemens et atîtea a c o r d u r i , să-i ceară, de asemenea, artişti
g u i d e s " ; dar într-o n o a p t e s-a î n d e p ă r t a t de t o v a ­ şi arhitecţi pentru c o n s t r u c ţ i i l e s a l e . Ş t i m ,
răşii săi de drum şi a d a t peste o b a n d ă de tîl- dintr-un d o c u m e n t e m i s de A l e x a n d r u , că la
hari care l-au jefuit. înaintîndu-i-se d o m n i t o ­ Bistriţa şi la M o l d o v i ţ a a l u c r a t un meşter din
rului o p l î n g e r e , nouă b a n d i ţ i au fost prinşi şi Galiţia .
2

aduşi cu ştreangul de g î t în faţa c ă l ă t o r u l u i Totuşi, raporturile politice ale m o l d o v e ­


nostru pentru a d i s p u n e de ei după cum îi va fi nilor, ca şi ale m u n t e n i l o r , au fost de fapt m a i
1
v o i a , dar acesta le-a dăruit v i a ţ a . f r e c v e n t e , la începutul istoriei lor, cu U n g a r i a .
A s i g u r î n d securitatea c o m u n i c a ţ i i l o r între Căci faţă de U n g a r i a şi-au a f i r m a t m a i întîi,
O c c i d e n t şi Marea N e a g r ă , v o i e v o d u l m o l d o ­ cele două P r i n c i p a t e , independenţa, şi creşte­
v e a n punea bazele p r o s p e r i t ă ţ i i v i i t o a r e a sta­ rea p u t e r i i lor s-a efectuat în d e t r i m e n t u l a m b i ­
tului său şi îl călăuzea spre marea a c t i v i t a t e ţ i i l o r m a g h i a r e . D a r noii v o i e v o z i i r o m â n i ,
c o m e r c i a l ă a E u r o p e i de răsărit. N e g u ţ ă t o r i i d o r i t o r i să pună b a z e l e unei m o n a r h i i care să
străini îşi aveau reşedinţa sau cel p u ţ i n d e p o ­ nu aibă n i c i un m o t i v de i n v i d i e faţă de puter­
z i t e l e în t î r g u r i l e m o l d o v e n e ş t i care jalonau nicul r e g a t v e c i n , par să fi î n c e p u t p r i n a d o r i
d r u m u l : aşa ca la Ţ e ţ i n a , lîngă Prut, pe colina să i m i t e curtea şi eticheta ungurească; ceea ce
cu acelaşi n u m e care d o m i n ă , la oarecare dis­ le era cu a t î t m a i uşor cu c î t ei înşişi erau o r i ­
tanţă, a c t u a l u l oraş C e r n ă u ţ i ; a p o i la Şiret, ginari din T r a n s i l v a n i a . Fastul cu care Ie p l ă ­
m a i la sud, în v a l e a rîului ce p o a r t ă acelaşi cea să se î n c o n j o a r e era b i z a n t i n şi caracterul
nume, şi care, fapt d e m n de r e m a r c a t , a fost acesta avea să se a c c e n t u e z e şi m a i m u l t cu
una d i n p r i m e l e c a p i t a l e ale ţ ă r i i ; şi m a i spre t i m p u l ; dar, în egală măsură, era şi a n g e v i n ,
sud încă, Suceava, p i t o r e s c cuibărită pe p i n t e ­ şi este i n t e r e s a n t să c o n s t a t ă m , în l i m b a ofi­
nul de deal uşor de fortificat ce d o m i n ă apele cială şi în d o c u m e n t e , că e p o c i i s l a v o n o - b i z a n -
rîului al cărui n u m e îl p o a r t ă şi care, imens tine i-a p r e c e d a t o scurtă epocă l a t i n ă . G i u v a i e r i -
a n t r e p o z i t , devenise în scurtă v r e m e p r i n c i p a ­ calele găsite în m o r m i n t e l e v e c h i i b i s e n c i de la
la fortăreaţă şi faimoasa c a p i t a l ă a M o l d o v e i .
Curtea de A r g e ş , a t î t de t e m e i n i c studiate de
A l t ă arteră de c o m u n i c a ţ i e care, p a r a l e l cu
d l . G h e o r g h e B r ă t i a n u , au un caracter v ă d i t
p r i m a , ducea spre m a r e s t r ă b ă t î n d M o l d o v a d e
o c c i d e n t a l , şi c e l e m a i v e c h i d o c u m e n t e din
răsărit, era jalonată şi ea de cetăţi p r e c u m H o t i -
Ţ a r a R o m â n e a s c ă , p r e c u m şi i n s c r i p ţ i i l e de pe
nul, chiar la ieşirea de pe t e r i t o r i u l p o l o n e z ,
cele m a i v e c h i m o n e d e sînt î n l i m b a l a t i n ă 3 .
aşezată pe N i s t r u , şi T i g h i n a , de pe acelaşi
Să nu ni se o b i e c t e z e că d o c u m e n t e l e r e s p e c t i v e
fluviu, fără a p u n e la s o c o t e a l ă Cetatea A l b ă ,
sînt scrise p o a t e în latineşte fiind v o r b a de un
pe care A l e x a n d r u cel B u n o a l i p i s e M o l d o v e i ,
s c h i m b d e c o r e s p o n d e n ţ ă c u B r a ş o v u l ; deoarece
şi a l e cărei p u t e r n i c e şi m ă r e ţ e z i d u r i depun
Mircea cel Bătrîn, atunci cînd scrie l o c u i t o ­
m ă r t u r i e şi astăzi chiar despre i m p o r t a n ţ a şi
r i l o r acelui o r a ş în 1413, întrebuinţează l i m b a
rolul ei i s t o r i c .
s l a v o n ă . î n M o l d o v a n u a v e m d o c u m e n t e redac­
L e g ă t u r i l e c o m e r c i a l e astfel înlesnite făceau tate în latină ; lucru care se e x p l i c ă p o a t e p r i n
clin M o l d o v a o răscruce unde se întîlneau toate faptul că cele m a i v e c h i d o c u m e n t e pe care le
popoarele, unguri, p o l o n e z i , g e n o v e z i , turci, cunoaştem datează de pe v r e m e a lui R o m a n , e p o c ă
tătari, g r e c i , şi unde influenţele c e l e m a i felu­ î n c a r e s l a v o n i s m u l îşi c î ş t i g a s e s u p r e m a ţ i a . D e o a ­
r i t e îşi p u t e a u urma l i b e r c a l e a . î n m o d spe­ rece î n cancelaria p r i m i l o r d o m n i a i M o l d o v e i ,
cial, hinlerland-u\ Cetăţii Albe era Moldova, v e n i ţ i din Maramureş, pare într-adevăr să se
dar era şi P o l o n i a , L i t u a n i a , E u r o p a c e n t r a l ă ,
3
Iorga, Istoria Românilor în chipuri şi icoane, I I I ,
1
Fragment publicat de Hasdeu, Arhiva istorică, I p. 10 (P. H . ) .
pp. 129 — 130. doc. n. 188; după mns. Voyages et Ambas­ fila 91
sades de MessireGuiUebert de Lannoy en 1399— 1450, Mons, 8
Cf. I. Bogdan, Documente privitoare la relaţiile
1810 (P. H.). Ţărei Româneşti cu Braşovul, I, p. 3 şi urm. (P. H.).
54

1
fi scris în latină , şi ceea ce este sigur este că toare cu ferestrele d i n E u r o p ă apuseană sau cen­
m o n e d e l e c e l o r dintîi v o i e v o z i m o l d o v e n i au o trală d i n epoca g o t i c u l u i tîrziu, datează d i n
v ă d i t ă înrudire cu m o n e d e l e ungureşti. M o n e ­ păcate din secolul al X V I - l e a şi n i m i c nu atestă
de care p r e z i n t ă o preţioasă m ă r t u r i e , nu nu­ faptul că ferestrele care le-au p r e c e d a t erau de
m a i în ceea ce p r i v e ş t e i m p o r t a n ţ a pe care o acelaşi gen; dar cel puţin uşa care desparte nao­
avea M o l d o v a în comerţul european, deoarece sul de p r o n a o s are, şi ea, profilul c a r a c t e r i s t i c ,
îşi avea p r o p r i a - i m o n e d ă , dar şi în ceea ce p r i ­ deşi sub o formă a p r o a p e s c h e m a t i c ă , al g o t i c u ­
veşte forţa cu care v o i e v o z i i r e s p e c t i v i îşi afir­ lui tîrziu, atît de r ă s p î n d i t în E u r o p a c e n t r a l ă .
m a u i n d e p e n d e n ţ a — faptul de a b a t e m o n e d ă E x i s t ă , în sfîrşit, şi un a l t e l e m e n t v ă d i n d
în n u m e l e l o r personal era, bineînţeles, o m a n i ­ influenţa o c c i d e n t a l ă , pe care nu t r e b u i e să-1
festare în a c e s t sens, ca şi prezenţa s t e m e i m o l ­ trecem cu v e d e r e a . Şi a n u m e faptul că M o l d o v a ,
d o v e n e ş t i pe una d i n feţe. Capul de b o u r , cu în m o m e n t u l care ne interesează, nu numai că
steaua î n t r e coarne şi f l a n c a t de L u n ă şi de era în r a p o r t u r i s t a t o r n i c e cu O c c i d e n t u l p o l i ­
Soare (acesta d i n urmă r e p r e z e n t a t adesea sub t i c , c o m e r c i a l sau industrial, dar, în egală m ă ­
f o r m a unei rozete sau a unei flori î n v o a l t e ) , sură, şi cu O c c i d e n t u l c a t o l i c .
2
î m p o d o b e ş t e reversul m o n e d e l o r lui B o g d a n , şi P a p a l i t a t e a nu putea să nu i n c l u d ă şi ţările
3
nu-1 va părăsi n i c i o d a t ă . E şi m a i interesant r o m â n e în p o l i t i c a sa e x p a n s i o n i s t ă . încă d i n
faptul că pe aceste m o n e d e întîlnim unele carac­ secolul a l X l I I - l e a , regele U n g a r i e i , A n d r e i
t e r e absolut a n g e v i n e , o c c i d e n t a l e , p r e c u m scutul al II-lea, m a r e apărător al B i s e r i c i i şi d o r i n d
4
şi s p a d e l e , şi, lucru m a i curios încă, floarea să-şi asigure stăpînirea asupra c ì m p i e i ce se
5
de c r i n , ca şi c î m p u r i l e care ornează, în partea întinde la sud de Carpati, se g î n d i s e să-i aşeze
d r e a p t ă , scutul împărţit, aşa cum se p r e z i n t ă , aici pe Cavalerii t e u t o n i , dar aceştia n-au ză­
şi astăzi, stema U n g a r i e i . A c e s t e d i n urmă em­ b o v i t m u l t p e aceste m e l e a g u r i , lăsînd c a a m i n ­
bleme sînt greu de explicat. Politica p r i m i l o r tire Cloaşter-ul ( K l o s t e r ) lor d i n C î m p u l u n g .
8

d o m n i t o r i m o l d a v i faţă d e regii U n g a r i e i e x c l u ­ ĂtUnci a fost întemeiată şi E p i s c o p i a de M i l -


d e o r i c e i d e e d e v a s a l i t a t e . N u p u t e m vedea c o v , care a dăinuit o p a t t e d i n secolul al X I I I
a i c i d e c î t , fie i n d i c i u l unei înrudiri e n i g m a t i c e , lea, c î n d a fost desfiinţată de t ă t a r i . M a r i l e *
fie i m i t a r e a unor m o n e d e c u n o s c u t e . A d e v ă ­ Ordine şi-au desfăşurat şi ele a c t i v i t a t e a a i c i ;
rată p a r e c-ar t r e b u i să fie această u l t i m ă supo­ la Severin şi în Oltenia au apărut, pentru c î t v a
z i ţ i e . Căci în e v u l m e d i u nu era un lucru n e o ­ t i m p , d o m i n i c a n i i ; a p o i , la sfîrşitul s e c o l u l u i ,
b i ş n u i t s ă v e z i u n stat c o p i i n d m o n e d e l e altui franciscanii, care s-au n ă p u s t i t m a i cu seamă
stat, a t u n c i c î n d acestea aveau o m a r e c i r c u ­ asupra M o l d o v e i 9 , şi care, în m o d s p e c i a l îh
laţie pe p i a ţ ă . F l o r i n u l F l o r e n ţ e i , care era foar­ secolul al X I V - l e a , au fost a m b a s a d o r i i lui
te căutat, a fost i m i t a t adesea, ceea ce nu este L a ţ c u p e lîngă curia p a p a l ă , a t u n c i c î n d V o i e ­
un caz u n i c . Iar în ţările r o m â n e imitarea este v o d u l a pus b a z e l e E p i s c o p i e i c a t o l i c e de la
c u a t î t m a i p l a u z i b i l ă , deoarece ş t i m c u certi­ Ş i r e t 1 0 . F i i c a sa Musata a t r e c u t la c a t o l i c i s m ,
t u d i n e că unul d i n cei d i n t î i s t ă p î n i t o r i v a l a h i , p r i m i n d n u m e l e d e Margareta. C a t o l i c i s m u l
V l a d i s l a v , şi-a b ă t u t m o n e d a în T r a n s i l v a n i a 6 ; părea că doreşte să se instaleze pe t r o n u l M o l ­
şi e foarte p r o b a b i l ca p r i m e l e m o n e d e m o l d o ­ d o v e i , aşa după c u m crezuse că va ocupa t r o ­
veneşti să fi fost făcute t o t a i c i . I n s c r i p ţ i i l e nul Ţ ă r i i R o m â n e ş t i sub A l e x a n d r u Basarab,
l a t i n e care s e m e n ţ i n p î n ă s p r e m i j l o c u l v e a ­ a cărui a doua soţie, Clara, era c a t o l i c ă şi care
c u l u i al X V I - l e a 7 ar părea să v i n ă în sprijinul făcuse unele declaraţii p l i n e de p r u d e n ţ ă în
acestei i p o t e z e . acest sens cîtorva călugări f r a n c i s c a n i 1 1 . V o i e v o z i i
A s t f e l M o l d o v a , la începuturile sale, p r i ­ însă au rămas c r e d i n c i o ş i v e c h i i l o r r e l i g i i ; încă
veşte m a i c u seamă spre O c c i d e n t , p r i n inter­ d i n 1360, A l e x a n d r u se orientase în m o d hotă-
m e d i u l P o l o n i e i ş i a l U n g a r i e i . F e r e s t r e l e actua­ rît c ă t r e B i z a n ţ , iar î n M o l d o v a , L a ţ c u , pre­
l e a l e b i s e r i c i i d i n R ă d ă u ţ i , a t î t d e asemănă- cum şi d o m n i i d i n dinastia M u ş a t i n i l o r , care
1
i-au u r m a t la t r o n , au rămas o r t o d o c ş i . D a r
Iorga, Istoria Lilcraturei Religioase, p. 39 (P. H.).
2 nu s-au d a t în lături c î n d s-a pus p r o b l e m a să
Cf. Hasdeu, Etijmologicum magnum, art. ban, pl.
A, n. 2 (P. H.). ia în c ă s ă t o r i e p r i n c i p e s e c a t o l i c e şi n i c i , ceea
3
IDEM, ibid., n. 3, 4, 5, 6 şi urm. (P. H.). ce ne interesează şi m a i m u l t , să construiască
4
Monnaies de Bogdan, I D . , Ibid., n. 2 (P. H.).
5
Monnaies de Pierre Muşat, I D . , ibid., n. 3 şi 4,
8
etc. (P. H . ) . Cf. Introducerea noastră (P. 11 .)•
6
Iorga, Istoria Românilor în chipuri şi icoane, I I I ,
9
Cf. Iorga, Istoria bis. rom., I, p. 17 (P. H.).
p. 14 (P. H.). i° Cf. p. 43 (P. H.).
7
Cf. Hasdeu, ibid., n. 2 - 5 , 8, 9, 12 şi 3, 8, 12 29 ii Iorga, Ist. bis. rom., I, p. 2 1 ; cf. Hurmuzaki, I, p.
(P.H.). 697 şi urm., n. 551 (P. H.).
Sfî

sau să î n g ă d u i e a fi c o n s t r u i t e lăcaşuri de c u l t R i n g a l a , a fost o p o l o n e z ă c a t o l i c ă ; şi a t u n c i


catolice. c î n d au d i v o r ţ a t (1421), A l e x a n d r u i-a d ă r u i t
Astfel, biserica durată la C î m p u l u n g , în oraşul Şiret, aşa că aceasta a c o n t i n u a t să o c r o ­
Cinstea F e c i o a r e i , de către C a v a l e r i i t e u t o n i , tească E p i s c o p i a c a t o l i c ă , fără a putea d e a l t ­
prima biserică de zid ridicată pe pămînt ro­ fel să-i stăvilească decadenţa care, după m a i
1
m â n e s c , nu m a i era un edificiu i z o l a t , iar arta p u ţ i n de douăzeci de ani, era d i n ce în ce m a i
o c c i d e n t a l ă avea îioi prilejuri de a se i m p l a n t a accentuată.
d i n c o l o d e C a r p a t i . P i o s u l A l e x a n d r u cel B u n , D a r dacă strădania aceasta a c a t o l i c i s u m u l u i
care a f ă c u t atîta pentru B i s e r i c a o r t o d o x ă , a a sfîrşit p r i n a eşua, ăsta nu înseamnă, după
c o c h e t a t şi el, c î t v a t i m p , cu c a t o l i c i s m u l . P r i ­ cum am v ă z u t , că nu şi-a m a r c a t trecerea p r i n
ma sà s o ţ i e , Margareta, era c a t o l i c ă , iar atunci edificarea c î t o r v a m o n u m e n t e care a u adus, p e
c î n d ea a m u r i t , la Baia, A l e x a n d r u a p u s să se solul r o m â n e s c , unele m o d e l e s t r ă i n e şi a întă­
r i d i c e p e s t e m o r m î n t u l ei o b i s e r i c ă m a r e de z i d , r i t o b i c e i u l de a se face apel la a r h i t e c ţ i şi artişti
d e d i c a t ă Sfiliteli F e c i o a r e (1410), iar alături o p o l o n e z i sau t r a n s i l v ă n e n i pentru ridicarea e d i ­
mănăstire destinată călugărilor franciscani. ficiilor religioase.
Această m ă n ă s t i r e , ca şi E p i s c o p i a catolică Astfel că, la R ă d ă u ţ i , în ceea ce p r i v e ş t e
ce-şi avea sediul între z i d u r i l e ei, au d i s p ă r u t arhitectura, p u t e m afirma l u c r u l acesta cu t o a t ă
către 1510, dar c o m u n i t a t e a c r e d i n c i o ş i l o r a c e r t i t u d i n e a . P l a n u l şi d e t a l i i l e b i s e r i c i i au
c o n t i n u a t să îngrijească b i s e r i c a , cel p u ţ i n pînă v e n i t în m a r c parte din afară, şi în P o l o n i a , sau
2
în s e c o l u l al X V I I - l e a . Biserica aceasta se ofe­ p o a t e chiar î n T r a n s i l v a n i a , t r e b u i e căutată
rea aşadar d r e p t m o d e l c o n s t r u c t o r i l o r din se­ sursa de i n s p i r a ţ i e care i-a c ă l ă u z i t pe c o n s t r u c ­
c o l u l al X V - l e a , şi p u ţ i n e l e f r a g m e n t e care au t o r i , dacă nu chiar însăşi o r i g i n e a a c e s t o r a . Iar
m a i rămas d i n ea ne î n g ă d u i e să s e s i z ă m carac­ clacă ni se o b i e c t e a z ă că în 1400 nu se m a i r i d i ­
terul e i v ă d i t g o t i c , c u m a r e l e e i t u r n p ă t r a t , cau b i s e r i c i în stil r o m a n i c nici în P o l o n i a şi
c o n t r a f o r t i i şi c o r u l cu ferestrele în o g i v ă . Baia nici în T r a n s i l v a n i a , p u t e m r ă s p u n d e că p l a n u l
avea dealtfel legături foarte strìnse cu T r a n s i l - edificiului a fost i n s p i r a t p o a t e de cel al b i s e ­
v a n i a , c ă c i fusese întemeiată de c ă t r e saşi ( S t a d t r i c i i d i n a i n t e , m a i a l e s că m e ş t e r i i p o l o n e z i şi
M o l d e , C i v i t a s M o l d o v i e n s i s ) , ca şi aşezarea v e ­ t r a n s i l v ă n e n i , o b i ş n u i ţ i cu a c e s t fel de a c o n ­
cină, R o d n a , a l cărei n u m e s l a v o n are e x a c t ace­ strui, au p u t u t foarte b i n e ca — după 1350, data
eaşi s e m n i f i c a ţ i e ca şi la B a i a , şi încă d i n s e c o ­ a p r o x i m a t i v ă la care, renunţîndu-se la stilul
lul al X I I I - l e a tîrgul fortificat B a i a era organi­ r o m a n i c , p r i c e p e r e a l o r d e v i n e astfel inutilă —
z a t după m o d e l u l fortăreţelor săseşti d i n T r a n ­ să se e x p a t r i e z e şi să se pună în s e r v i c i u l n o i l o r
silvania. state î n . c a r e arta naţională nu se c o n s t i t u i s e
Influenţa c a t o l i c i s m u l u i a s u p r a v i e ţ u i t Mar­ încă3.
g a r e t e i ; c ă c i , dacă A n a , a doua s o ţ i e a lui A l e ­ D a r , nici la R ă d ă u ţ i chiar, O c c i d e n t u l nu
x a n d r u , a fost o r o m â n c ă o r t o d o x ă , a treia, e x p l i c ă t o t u l , c ă c i p r o n a o s u l î n c h i s şi p i c t u r a
vădesc în m o d limpede că pe a c o l o a trecut B i ­
1
Afirmaţia lui P. Henry se cere corijată pentru că zanţul4.'
ea nu include teritoriile Transilvaniei, Banatului şi Cri- _, •
şanei care sînt. deasemeni, „pămînt românesc". De altfel 3
cele mai vechi biserici româneşti de zid din toată ţara Obsesia unui stil romanic, dincolo de limitele isto­
se află tocmai în Transilvania: biserica din Strei Sîngeor- rice de existenţă ale acestui stil, ca şi obsesia unor tira­
giu (jud. Hunedoara) databilă din secolul al XII-lea, nice influenţe străine îl conduc pe P. Henry la concluzii
bisericile din Densuş, Gura Sada, Sîntă Mărie Orlea lipsite de temei. Deşi recunoaşte că stilul romanic nu
(jud. Hunedoara), Rimeţ (jud. Alba), Minăstirca (jud. se mai practică spre anul 1400, deşi recunoaşte că nici
Cluj), toate din secolul al XIII-lea (V. Drăguţ, Aria în Ungaria, nici în Polonia nu există monumente compa­
românească, I, Bucureşti, 1982, indice). Pe de altă parte rabile cu biserica din Rădăuţi, crede, totuşi, că acest
sc cere precizat faptul că biserica Fecioarei din Cîmpu­ edificiu ar fi fost construit dc meşteri veniţi din ţările
lung nu a fost durată de către cavalerii teutoni, după cum amintite, cu eventuala păstrare a unor forme găsite la
afirmă P. Henry, fiind vorba despre o mănăstire francis- o ctitorie mai veche. Astăzi ştim că biserica din Rădăuţi
cană întemeiată după invazia tătară din anii 1241 — 1242, a fost precedată de o biserică de lemn (cercetări arheolo­
fiind ulterioară bisericii voievodale descoperită pe cale gice efectuate de Lia şi Adrian Bătrîna în anii 1974 —
arheologică sub pardoselile bisericii domneşti Sf. Nico­ 1975), după cum este clar că toate elementele de pictră-
lae din Curtea dc Argeş (N. Constantincscu, Curtea dom­ rie originale sînt de stil gotic, aspectul arhaizant de-
nească din Argeş, probleme de geneză şi evoluţie, în „Bule­ curgind din sinteza cu programul spaţial necesar unui
tinul Monumentelor istorice", 1971, nr. 3, p. 14 — 23). lăcaş ortodox (V. D.).
Pe baza materialului arheologic, prima biserică voie­ 4
în fapt nu numai despărţirea rituală naos-pronaos
vodală de la Argeş a fost datată în jurul anului 1330
vorbeşte despre universul ortodox, ci şi întreaga concepţie
(V. D.).
privind spaţiul interior, ferestrele mici, ambianţa de
2
Cf. Lapedatu, Baia, B. C M . I . , I I , 1909,p. 56 (P. H.). taină (V. D.).
5<;

B — Pictura. — Pictura, într-adevăr, e ne­ Afumaţi din biserica episcopală de la Curtea de


î n d o i o s b i z a n t i n ă . D i n p ă c a t e n u p u t e m ajunge Argeş, şi cam asta e t o t 5 .
la c o n c l u z i i la fel de precise în p r i v i n ţ a fresce­ Interdicţia religioasă să fi fost oare îndea juns
lor care a c o p e r ă partea interioară a p e r e ţ i l o r , ea singură, ca să pună stavilă o r i c ă r e i v e l e i ­
aşa cum am făcut pentru a r h i t e c t u r ă . P i c t u r i l e tăţi în ceea ce priveşte s c u l p t u r a ? L u c r u de care
acestea, care datează, se pare, de la sfîrşitul ne-am putea î n d o i . P r e o ţ i i r o m â n i , dacă sînt
secolului al X V - l e a 1 , au fost retuşate în 1882 întrebaţi asupra acestei p r o b l e m e , răspund în­
într-un m o d a t î t d e barbar încît m u l t e d i n t r e totdeauna în m o d afirmativ, şi credinţa într-o
ele sînt de n e r e c u n o s c u t . Orînduirea cel p u ţ i n asemenea interdicţie p a r e astăzi de n e c l i n t i t .
a rămas aceeaşi, ca şi unele p a r t i c u l a r i t ă ţ i , Se ştie totuşi că o asemenea i n t e r d i c ţ i e n-a fost
astfel că un studiu, cel p u ţ i n general, este încă hotărîtă n i c i c î n d de v r e u n c a n o n , şi că sculp­
p o s i b i l 2 . D a r partea de sus a p e r e ţ i l o r , b o l ţ i l e , tura religioasă, deşi rară, se întîlneşte totuşi
în t o a t e ţările o r t o d o x e , chiar şi în p l i n terito­
o p o r ţ i u n e d i n stîlpi sînt a c o p e r i t e de stele sau
riu b i z a n t i n . Şi cu a t î t m a i m u l t în ţările ne­
de desene g e o m e t r i c e în m o d sigur ulterioare,
greceşti. Serbia e t o t a t î t de legată de o r t o d o x i e
şi care ascund p o a t e un strat de p i c t u r ă m a i
ca şi R o m â n i a , şi se c u n o s c m i n u n a t e l e ansam­
veche.
/$,ijiSX.iri Î.'.'I>'. J'>J; In ! . i f ) | R i n ì i l w M I M I u u , c t i i . i w j ! i ; :
, - bluri d e c o r a t i v e care alcătuiesc p o r t a l u r i l e şi
N u m a i patru scene din altar (de la stìnga t i m p a n e l e sculptate de la Studenica sau de la
la d r e a p t a : Cina cea de taină, împărtăşirea cu D e c a n i , ca să nu p o m e n i m d e c î t de a c e s t e a .
vin, împărtăşirea cu pîine şi Spălarea picioa­ Profeţi rînduiţi unii deasupra a l t o r a pe m o n ­
relor) par restaurate într-o m a i m i c ă măsură, tanţii p r i d v o r u l u i , călugări îngenuncheaţi slu­
jind drept suporturi c o l o a n e l o r , scene sacre pe
astfel că cei d o i îngeri şi p o t i r u l care î m p o d o ­
timpane, nu lipseşte n i m i c . Că b i s e r i c i l e aces­
besc fereastra centrală şi care semnifică repre­
tea au suferit o influenţă italiană sau r o m a n i c ă ,
zentarea simplificată, aproape constantă în
e un lucru dc n e c o n t e s t a t ; dar Biserica a t o l e ­
R o m â n i a , a A d o r ă r i i M i e l u l u i . P i c t u r i ce sînt rat fără doar şi p o a t e acest i m p o r t străin şi
s o c o t i t e , în a c e s t caz, p r i n t r e cele m a i v e c h i din opus p r i n c i p i i l o r sale. T r e b u i e oare să presu­
Moldova; stilul l o r este, dealtfel, destul de punem că Biserica a fost m u l t m a i intransigentă
banal. în p r i n c i p a t e l e române, unde totuşi era oare­
cum mai slab constituită, şi unde se apela aproa­
C — Sculptura. — Aceasta, după cum am
pe în m o d r e g u l a t la m e ş t e r i i şi la m o d e l e l e
m a i spus, lipseşte cu desăvîrşire, în afara c î -
o c c i d e n t a l e ? P o s i b i l , dar e foarte p l a u z i b i l
torva m u l u r i şi ancadramente g e o m e t r i c e de
să existe şi alte m o t i v e . E x c e p ţ i i l e m e n ţ i o n a t e
ferestre. N u există nici m o t i v e v e g e t a l e , nici mai înainte, relativa abundenţă a sculpturii
a n i m a l e , şi cu atît m a i p u ţ i n m o t i v e în care să în lemn (strane, c r u c i ) şi în m e t a l c i o c ă n i t
se v a d ă figura umanăV în p r i v i n ţ a acesteia din ( o b i e c t e de c u l t şi m a i cu seamă ferecaturi de
urmă, şi p u t e m m e n ţ i o n a lucrul acesta încă de evangheliare, unde relieful e foarte a c c e n t u a t ) ,
p e a c u m , n-o v o m întîlni î n R o m â n i a n i c i o d a t ă vădesc că Biserica românească nu interzicea
sau a p r o a p e n i c i o d a t ă . Suspiciunea m a i m u l t nici ea, în m o d sistematic, o r i c e reprezentare
sau m a i p u ţ i n t a c i t întreţinută de Biserica din umană în relief. Iar dacă î n t î l n i m a t î t de rar
e x e m p l e de sculpturi în p i a t r ă , a c e s t lucru se
R ă s ă r i t î m p o t r i v a reprezentării figurii u m a n e
datoreşte fără î n d o i a l ă , în parte cel p u ţ i n , lipsei
în sculptură p a r e să fi a v u t a i c i , m a i m u l t d e c î t
unor artişti c o r e s p u n z ă t o r i 6 . B i s e r i c i l e m o l d o -
în alte p ă r ţ i , valoarea unei i n t e r d i c ţ i i . E x e m ­
p l e l e unei asemenea reprezentări sînt e x t r e m de 5
Principial corectă, afirmaţia privind numărul
rare pe t e r i t o r i u l R o m â n i e i : doi putti susţinînd mic de reprezentări sculptate este, totuşi, exagerată.
stema M o l d o v e i în pisania b i s e r i c i i Sfîntului La exemplele date de P. Henry pot fi adăugate şi altele,
unele foarte valoroase: xişilc dc la Snagov, piatra de
D u m i t r u d i n Suceava 3 ; o Bună-Vestire m i n u s c u ­
mormînt a lui Albu Golescu, piatra de mormînt a lui
lă, sculptată deasupra p o r ţ i i mănăstirii G o l i a , Stroe Buzescu. începînd cu epoca lui Constantin Brin-
la Iaşi 4 ; p i a t r a de m o r m î n t a lui R a d u ^ d e la coveanu, numărul sculpturilor antropomorfe creşte ver­
tiginos (portalele de la Colţca, Fundenii Doamnei, Rim-
nicu Sărat, statuia lui Samson de la Rîmnicu Sărat etc).
1
Podlacha, Malowidla scicnnc w cerkwtach Buko- (V. D.V
6
wlhy, p. 170 (P. II.). Nu este aşa; dacă explicaţia ar fi doar lipsa de. meş­
2
Vom reveni asupra acestei picturi în Cartea a IV-a teri corespunzători, nu le-ar fi fost greu domnitorilor
(P. H.). moldoveni să recurgă pentru început la serviciile unor
3
La dreapta uşii de la nord a pridvorului (P. PI.). meşteri străini. în realitate este vorba despre o inter­
4
Secolul al X V I 1-lea (P. H.). dicţie a chipului cioplit (V. D.).
57

veneşti, o r i c i t de frumoase şi de interesante, sînt rează atîta, nu aveau o b l i g a ţ i a să introducă


t o t u ş i nişte m o n u m e n t e foarte m o d e s t e î n c o m ­ în M o l d o v a s e c r e t e l e artei ei s t a t u a r e ; căci
p a r a ţ i e c u g r a n d i o a s e l e e d i f i c i i r o m a n i c e sau şcoala de pe valea M o r a v e i , care, aşa cum v o m
g o t i c e r i d i c a t e de arhitecţii n o ş t r i ; şi sînt, în încerca să d e m o n s t r ă m ceva m a i tîrziu, stă la
general, mai m i c i şi mai simple decît biseri­ baza unei b u n e p ă r ţ i din arhitectura religioasă
c i l e sîrbeşti care, după cum v o m v e d e a , au românească, nu cunoştea în m o d sigur a c e s t
p u t u t s ă l e servească d r e p t m o d e l e . V o i e v o z i i g e n de d e c o r a ţ i e s c u l p t a t ă : b i s e r i c i l e de la Sme-
cei m a i e v l a v i o ş i şi m a i s t r ă l u c i ţ i , ca A l e x a n d r u d e r e v o , R a v a n i c a , K r u s e v a c , R u d e n i c a pre­
sau Ştefan, nu dispuneau d e c î t de resurse m a t e ­ z i n t ă frumoase e x e m p l e d e d e c o r a ţ i e g e o m e ­
r i a l e m o d e s t e , în m o d c o n t i n u u s o l i c i t a t e de un trică, v e g e t a l ă şi c h i a r z o o m o r f ă , clar ignoră
r ă z b o i e n d e m i c ; aşa că nu au p u t u t să construias­ figura u m a n ă ; vasta şi frumoasa biserică de la
că în stil m a r c , şi dacă au adus d i n ţ ă r i l e v e ­ Manasija are o d e c o r a ţ i e şi m a i s i m p l ă ; singură,
c i n e a r h i t e c ţ i i şi m e ş t e r i i z i d a r i de c a r e duceau p o a t e , biserica de la K a l e n i c ar face e x c e p ţ i e ,
l i p s ă 1 , şi c h i a r pe cei dintîi p i c t o r i , deşi se p a r e cu Fecioara ei de tip occidental sculptată pe
că în M o l d o v a s-a d e z v o l t a t destul de r e p e d e o t i m p a n u l p r o n a o s u l u i . S î r b i i au a d u s în ţ ă r i l e
şcoală l o c a l ă 2 , ei nu şi-au p u t u t î n g ă d u i chel­ r o m â n e p l a n u r i l e l o r şi p o a t e că şi p i c t u r a ; dar
tuieli s u p l i m e n t a r e 3 ca să angajeze artişti capa­ dacă au adus şi sculptura, în nici un caz n-au
b i l i să s c u l p t e z e p o r t a l u r i şi t i m p a n e asemeni adus figura u m a n ă 4 . Biserica de i n s p i r a ţ i e p u r
c e l o r d i n m a r i l e c a t e d r a l e din A p u s . S c u l p t o r i i sîrbească de la C o z i a , în Oltenia, cu ferestrele
aceştia se recrutau m a i g r e u d e c î t nişte s i m p l i ei d e l i c a t i s t o r i a t e , nu oferă nici un e x e m p l u
meşteri z i d a r i sau c h i a r a r h i t e c ţ i . de sculptură, iar m o d e ş t i i c ă l u g ă r i care intro­
E x i s t ă ş i a l t m o t i v care, m a i b i n e chiar duceau o r t o d o x i a sîrbă în p ă d u r i l e i n a c c e s i b i l e
d e c î t cel m e n ţ i o n a t m a i sus, a r putea e x p l i c a , ale N e a m ţ u l u i n-ar fi f o s t b i n e î n ţ e l e s c a p a b i l i
el singur, absenţa oricărei s c u l p t u r i m o n u m e n ­ să dea la iveală lucrări m a i b u n e , ba nici c h i a r
t a l e în M o l d o v a : acela că p r i m i i c t i t o r i de lă­ ca acestea. C î t p r i v e ş t e m e ş t e r i i g r e c i , pe care
caşuri d e c u l t n u a v e a u p o a t e c u n o ş t i n ţ ă d e îi î n t î l n i m de asemenea în P r i n c i p a t e , ei erau
e x i s t e n ţ a e i . A c e ş t i a , ba c h i a r şi d o m n i t o r i i , în şi m a i m i c ă m ă s u r ă c a p a b i l i să aducă a i c i
figura umană s c u l p t a t ă , pe care arta b i z a n t i n ă ,
c ă l ă t o r e a u rar şi aveau prea p u ţ i n e p r i l e j u r i
în cursul i s t o r i e i sale, a neglijat-o clin ce în ce
s ă c o n t e m p l e s p l e n d i d e l e faţade c a r e c o n s t i ­
m a i m u l t 5 . Ceea c e p u t e a c o n s t i t u i p e n t r u r o ­
tuiau m î n d r i a F r a n ţ e i , a A n g l i e i , a G e r m a n i e i ,
m â n i c h i a r un m o t i v în p l u s p e n t r u a se a b ţ i n e
a Italiei; ţinuturile din imediata apropiere a
de la folosirea e i . G r e c i i erau c o r e l i g i o n a r i i
M o l d o v e i , a l e U n g a r i e i ş i P o l o n i e i , n u aveau
l o r , în v r e m e ce E u r o p a c e n t r a l ă însemna
n i c i un edificiu care să se p o a t ă c o m p a r a cu
A p u s u l c a t o l i c , în care n-au a v u t n i c i o d a t ă
acestea, iar Serbia, căreia ţările r o m â n e îi d a t o -
încredere. N u m e r o a s e l e avansuri p e care d o m ­
n i t o r i i d i n M o l d o v a , d i n raţiuni p o l i t i c e , c r e ­
1
Afirmaţia că Ştefan cel Marc ducea lipsă de meşteri zuseră că e de d a t o r i a lor să le facă, m a i ales
este inexactă; este îndestulător să se amintească faptul
la început, c a t o l i c i s m u l u i , nu-i î m p i e d i c a u
că Cetatea Chilia a fost reconstruită integral în anul
1479, din primăvară piuă în toamnă cu folosirea a S00 să-1 c o n s i d e r e a fi, de fapt, cu desăvîrşire străin
meşteri zidari şi 17.000 salahori, pentru a demonstra de m e n t a l i t a t e a lor, şi să se arate c î t m a i c i r ­
contrariul. Mai poale fi amintit şi ritmul de construcţie c u m s p e c ţ i . Am m e n ţ i o n a t , în scena J u d e c ă ţ i i
al bisericilor ctitorite dc marele domnitor, cele mai multe
de a p o i de la V a t r a M o l c l o v i ţ e i , un g r u p de că-
înălţate în aproximativ 4 — 5 luni, fapt doveditor al
excelentei organizări dc şantier şi al numărului îndestu­
lător dc pietrari şi zidari (V. D.).
4
2 Cf. Cartea a IV-a (P. H.). în fapt, nu sirbii au adus anuinile planuri arhitec­
3
Este suficient să fie citat documentul din 1115 prin tonice şi forme dc decoraţie picturală, nici un document
care Alexandru cel Bun îi răsplătea pe zugravii Niellila nu justifică o asemenea afirmaţie. Circulaţia modelelor,
şi Dobre cu moşiile satelor Crăiniceşti şi Lcucuşeşti pen­ ca şi fenomenele dc efemeră influenţă, este condiţionată,
tru pictarea a două biserici (Documente privind istoria atunci cìnti este vorba despre ţări libere — cum erau
României, Moldova. Veac. XIV—XV, Bucureşti, 1954, Muntenia şi Moldova — de resursele materiale şi orizon­
p. 35 — 36), ca să fie infirmată ipoteza referitoare la tul cultural autohton. Pe de altă parte, trebuie observat
„cheltuielile suplimentare". Dacă se ia în consideraţie că meşterii sirbi oricum nu puteau fi purtătorii unei
bogatul tezaur de broderii şi argintărie din epoca lui decoraţii sculptate, pentru că nici în Serbia, ca ţară
Ştefan cel Mare, devine tot mai evident că nu lipsa mij­ ortodoxă, sculptura figurativă nu apare decît excepţio­
loacelor materiale îl împiedica pe domnilor să-şi împo­ nal (V. D.).
dobească ctitoriile cu portale sculptate. Sobrietatea de­ 6
Nu este vorba despre o „neglijare" a sculpturii, ci
coraţiei de acest gen este motivată de opţiunile artistice despre o atitudine consecventă a mediului ortodox, mai
ale mediului autohton. Neîncetata comparaţie cu cate­ ales după criza iconoclastă. Iconodulii au reabilitat
dralele Apusului nu ţine seama tocmai de acest aspect imaginile pictate dar nu şi reprezentările sculpturale
(V. D.). (V. D.).
su

lugani ca (.olici tirili în infern. La c a t o l i c i i ; din putea să-şi fi p ă s t r a t , îii esenţă, forma arhaică;
A p u s s c u l p t u r a se afla la l o c de c i n s t e ; g r e c i i uh naos p ă t r a t , p r e c e d a t de un p r o n a o s dreptun­
o i g n o r a u a p r o a p e cu t o t u l / ' c h i a r şi pe cea din g h i u l a r şi flancat de două a b s i d e l a t e r a l e . A l ­
şcolile sîrbeşti care au slujit r o m â n i l o r d r e p t tarul este f o r m a t d i n t r - o absidă unică şi, de
e x e m p l u . Se î n ţ e l e g e cu uşurinţă de ce aceştia fiecare p a r t e , două f i r i d e , t ă i a t e în g r o s i m e a
nu au e z i t a t , a d m i ţ î n d c h i a r că ar fi c u n o s c u t z i d u r i l o r , n u m i t e p r o s c o m i d i a şi d i a c o n i c o n u l .
m i n u n i l e s c u l p t u r i i g o t i c e , s-o e l i m i n e din
p r o p r i i l e l o r lăcaşuri d e c u l t . T o a t e acestea a u
c o n l u c r a t aşadar în s c o p u l ca rolul pe c a r e 1-â
jucat sculptura în A p u s să fie t r a n s m i s pe de~ă-n-
tregul, în M o l d o v a , p i c t u r i i ; relaţiile ulterioare
cu Veneţia şi cu Italia sau cu G e r m a n i a nu v o r
modifica o t r a d i ţ i e deja p u t e r n i c ă , şi atunci
cînd m e ş t e r i i lui P e t r u R a r e s v o r d o r i să-şi
înzestreze b i s e r i c i l e cu o b o g a t ă d e c o r a ţ i e exte­
rioară figurată, v o r recurge şi în cazul acesta
tot la p i c t u r ă .

IV — ALTE BISERICI

N i c i una d i n numeroasele b i s e r i c i r i d i c a t e în
această p r i m ă p e r i o a d ă — N e a m ţ , B i s t r i ţ a , Planul (după Balş).
V a t r a - M o l d o v i ţ e i , M i r a n t i , Sf. N i c o l a e din stonili n o c i \viiqUm m&faoi \\)mz&,rm%m&& \?
P o i a n ă , Sf. T r e i m e şi Sf. Ioan B o t e z ă t o r u l P r o n a o s u l e a c o p e r i t de o b o l t ă în leagăn, iar
de la Ş i r e t , H u m o r e t c . — nu a ajuns p î n ă la naosul de o c a l o t ă sferică.
n o i sub f o r m a ei i n i ţ i a l ă ; şi nu ne-am o p r i A b s t r a c ţ i e făcînd d e absenţa c u p o l e i , p l a n u l
asupra l o r dacă nu s-ar fi î n c e r c a t uneori să se e a p r o a p e b i z a n t i n : p r o n a o s u l î n c h i s , naosul
identifice, în cele două b i s e r i c i de la Şiret, de formă p ă t r a t ă , p l a n u l treflat, absenţa c o n -
două m o n u m e n t e al c ă r o r p l a n actual l-ar re­ t r a f o r ţ i l o r , t o a t e acestea ne d u c la f o r m u l a
p r o d u c e pe cel pe care îl aveau în a c e l e v r e m i b i z a n t i n ă , s i m p l i f i c a t ă însă, în sensul că naosul
de demult. e l i p s i t de acele nave laterale, delimitate de
N u ş t i m c u e x a c t i t a t e data c t i t o r i r i i l o r ; patru stîlpi c e n t r a l i , aşa cum sîntem o b i ş n u i ţ i
este cu siguranţă foarte îndepărtată în t i m p ; să v e d e m în b i s e r i c i l e de la M u n t e l e A t h o s
tradiţia a t r i b u i e Margaretei-Muşata ridicarea d a t î n d d i n aceeaşi e p o c ă , p r e c u m şi d i n întrea­
bisericii Sf. Ioan B o t e z ă t o r u l , a f i r m î n d t o t o ­ g a arie b i z a n t i n ă 2 .
dată că Sf. T r e i m e este un e d i f i c i u a n t e r i o r
s e c o l u l u i al X V - l e a . E p u ţ i n p l a u z i b i l t o t u ş i
ca M u ş a t i n i i , a căror întreagă a c t i v i t a t e era
neîncetat s o l i c i t a t ă de r ă z b o a i e , să fi p u t u t
c o n s t r u i a c e s t e două b i s e r i c i care v ă d e s c , nu
a t î t o artă îndeajuns de avansată ( d e o a r e c e
e x e m p l u l b i s e r i c i i d i n R ă d ă u ţ i stă d r e p t d o ­
vadă că recurgerea la meşteri străini p e r m i t e a
înălţarea unor m o n u m e n t e d e i n c o n t e s t a b i l ă
ţinută a r t i s t i c ă ) , c î t , Sf. Ioan B o t e z ă t o r u l m a i
cu seamă, o certă a m p l o a r e a r h i t e c t u r a l ă p e n t r u -n-mj w-mi-ymA u i Cimili. j j i H I * « M U i ' W t i U > .nilotl i<
care, fără î n d o i a l ă , nu aveau nici t i m p şi nici Fig. G — Şiret. Biserica Sf. Ioan Botezătorul.
Planul.
resurse m a t e r i a l e . Ş t i m dealtfel, şi în m o d si­
gur, că aceste b i s e r i c i au f o s t r e f ă c u t e .
Biserica Sf. Ioan B o t e z ă t o r u l (fig. 6 ) , în­
B i s e r i c a Sf. T r e i m e (fig. 5 ) 1 , t o t u ş i , c c o n ­
chinată naşterii înaintemergătorului, prezintă
struită după un p l a n a t î t de s i m p l u î n c î t s-ar
u n p l a n m a i c o m p l i c a t . E d i f i c i u l actual datează
1
Ulterior publicării cărţii lui P. Henry, biserica
Sf. Treime din Sirct a fost restaurată, fiind dată la iveală
2
preţioasa decoraţie a faţadelor, cu discuri ceramice şi Este impropriu să se vorbească despre nave late­
cărămizi smălţuite (V. Drăguţ, Arta românească, I, rale, întrucit monumentele invocate din aria bizantină
Bucureşti, 1982, indice). (V. D.). sînt dc tip cruce greacă înscrisă (V. D.).
_ _ 59

însă din secolul al XVII-lea-, şi c o m p o r t ă toate toria confirmă lucrul acesta, influenţele d o m i ­
c a r a c t e r i s t i c i l e e p o c i i r e s p e c t i v e ; n i m i c nu ne nante care s-au e x e r c i t a t : P o l o n i a , U n g a r i a ,
î n g ă d u i e să afirmăm că ar r e p r o d u c e p l a n u l ceea ce înseamnă, într-un c u v î n t , arta g o t i c ă
4

i n i ţ i a l . D l . B a l ş , care crezuse m a i întîi c ă p o a t e Şi arta m o l d o v e n e a s c ă n-o va da uitării cu t o ­


1
avansa o asemenea i p o t e z ă , a r e n u n ţ a t la ea, tul n i c i o d a t ă : c o n t r a f o r ţ i i şi n o r m e l e decora­
2
şi pe bună d r e p t a t e , într-un s t u d i u m a i r e c e n t . ţiei s c u l p t a t e , mai cu seamă, v o r fi b u n u r i
cîştigate în m o d definitiv.
Cu t o a t e acestea nu stătea în puterea n i m ă ­
Adevărul e că cercetarea monumentelor nui să î m p i e d i c e ca, în a n s a m b l u l ei, arta m o l ­
care datează în m o d sigur d i n t i m p u l lui A l e ­ dovenească să nu fie, c h i a r de la î n c e p u t u r i ,
x a n d r u cel B u n o foarte l i m i t a t ă şi nu ne îngă­ esenţial b i z a n t i n ă . Arta şi religia sînt unite
duie deCît unele concluzii de o m a r e p r u d e n ţ ă .
3
p r i n prea m u l t e l e g ă t u r i , aici ca şi în a l t e p ă r ţ i ,
Cu t o a t e acestea am şi a d u n a t o seamă de o b s e r ­ p e n t r u ca ţara de u n d e venea c r e d i n ţ a să nu
v a ţ i i interesante care ne î n d r e p t ă ţ e s c să afir­ fie, în egală măsură, i n s p i r a t o a r e a de bază a
5
m ă m că i n v e s t i g a ţ i i l e n o a s t r e nu au rămas a r h i t e c t u r i i . B i s e r i c a d i n R ă d ă u ţ i e un caz
s t e r i l e . A m c o n s t a t a t astfel, î n p r i m u l rînd, i z o l a t ; c e l e l a l t e b i s e r i c i , după p u ţ i n e l e lucruri
că s-a f ă c u t apel la meşteri străini şi, inai pre­ pe care le c u n o a ş t e m d e s p r e ele, aveau un ca­
c i s c h i a r , la meşteri din A p u s ; apel d a t o r a t racter m u l t m a i b i z a n t i n , şi nici cea d i n R ă ­
p o a t e î m p r e j u r ă r i l o r , a vinci în v e d e r e lipsa dăuţi nu scapă acestei influenţe: b a z i l i c a o c c i ­
unor a r t i ş t i a u t o h t o n i e x p e r i m e n t a ţ i , şi favo­ dentală îşi a d u c e a m i n t e că e un lăcaş o r t o d o x ,
şi suita de s t î l p i se întrerupe p e n t r u a face l o c
r i z a t de r e l a ţ i i l e e x t e r n e a l e M o l d o v e i care o
unui p e r e t e t r a n s v e r s a l ce restabileşte împăr­
apropiau în m o d permanent de P o l o n i a şi de
ţirea clasică în naos şi p r o n a o s . M o d i f i c ă r i l e
U n g a r i a . F a p t din care d e c u r g i m p o r t a n t e
succesive a d u s e b i s e r i c i i nu v o r face d e c î t să-i
c o n s e c i n ţ e . Căci se v o r fi d o b î n d i t unele d e p r i n ­
accentueze caracterul răsăritean: p r i d v o r u l u i din
d e r i a r t i s t i c e care v o r d ă i n u i î n t i m p . D a c ă
secolul al X V I - l e a îi va m a i a d ă u g a o încăpere,
b i s e r i c a d i n R ă d ă u ţ i este în esenţă o c c i d e n t a l ă ,
iar ferestrele, care au î m p r u m u t a t stilul o c c i ­
î n t o c m a i ca b i s e r i c i l e c a t o l i c e r i d i c a t e în ace­
dental de t r a n z i ţ i e de la g o t i c la R e n a ş t e r e ,
eaşi e p o c ă , b i s e r i c i l e o r t o d o x e c o n t e m p o r a n e
v o r fi, de fapt, ferestrele pe care arta m o l d o v e ­
sau care se v o r z i d i u l t e r i o r au un p l a n b i z a n ­
nească le va c o n s a c r a ea însăşi în m o d d e f i n i t i v
tin, dar v o r prezenta întotdeauna şi o trăsă­ ca făcînd p a r t e d i n p r o p r i a - i f o r m u l ă .
tură o c c i d e n t a l ă , aşa cum v o m c o n s t a t a în
Şi a l t e t r ă s ă t u r i , însă, pe care le-am m e n ţ i ­
cartea u r m ă t o a r e . î n p e r i o a d a aceasta d e c o n ­ o n a t l a b i s e r i c a din R ă d ă u ţ i , v o r r ă m î n e p r i n ­
s t i t u i r e a artei m o l d o v e n e ş t i , p e r i o a d a pe care tre c a r a c t e r e l e f u n d a m e n t a l e a l e artei m o l d o ­
o c u n o a ş t e m a t î t de i n c o m p l e t , i n t u i m , şi is- veneşti: absenţa s c u l p t u r i i , redusă la anca­
d r a m e n t e l e u ş i l o r şi f e r e s t r e l o r , î n l o c u i t ă în
1 Iorga-Balş, L'Art Roumain, p. 315 (P. H.). toate celelalte părţi prin p i c t u r ă ; amploarea
2
Bals, Bisericile lui Stefan ecl Marc, B.C.M.I., 1925, acoperişului cu apele foarte înclinate, aşa după
p. 16 (P. H.). cum cerea c l i m a , şi a cărei m e n ţ i n e r e va duce
3
Cercetările arheologice clin ultimii ani au scos la
la elaborarea, de c ă t r e m e ş t e r i i m o l d o v e n i ,
lumină ruinele mai multor monumente clătind clin epoca
lui Alexandru cel Bun. Alături de vestigiile cunoscute a uneia d i n t r e cele m a i o r i g i n a l e f o r m u l e dc
dc la Moldoviţa şi Humor, au fost cercetate bisericile a c o p e r i r e a unui lăcaş de c u l t 6 ; acea suită de
de la Vornicenii Mari, Probota Antal eşti, Hăciuleni şi arca turi pe care fresca v o t i v a ne-o p r e z i n t ă
Giuleşli (toate in jud. Suceava) şi dc la Netezi-Grumă-
sub f o r m a unei frize aflată m a i jos dc a c o p e r i ş
zcşli (jud. Neamţ). în afară dc aceasta există temeinice
argumente pentru a atribui zidirea bisericii din Dol- şi care nu va d i s p a r e n i c i o d a t ă ; şi, în sfîrşit,
heştii Mari (jud. Suceava) tot primelor decenii ale seco­ în ceea ce p r i v e ş t e înfăţişarea g e n e r a l ă a edi­
lului al XV-lea. Pretutindeni este vorba despre, o zidărie f i c i i l o r , d i m e n s i u n e a r e l a t i v redusă a m o n u ­
îngrijită, cu piatră de carieră şi piatră făţuilă. de asemeni
m e n t e l o r , o b i ş n u i t ă într-o ţară d o m i n a t ă d e
se cerc considerată prezenţa clementelor de piatră pro­
filată, a fragmentelor de frescă şi a discurilor smălţuite arta b i z a n t i n ă , dar î n m o d special consemnată
pentru a conchide că monumentele epocii lui Alexandru în M o l d o v a , m a i ales în secolul al X V - l e a ,
cel Bun depăşiseră faza debuturilor, pregătind rapida unde m ă n ă s t i r e a N e a m ţ va fi o e x c e p ţ i e ; căci
maturizare a arhitecturii moldoveneşti din epoca lui
Ştefan cel Mare. Către această încheiere conduce şi ana­
liza formelor de plan, principalele caracteristici fiind 4
Şi, după cum ani văzul la Rădăuţi, arta romanică,
opţiunea pentru planul Ir icone şi invenţia camerei mor­ (P.H.).
mintelor, pe care multă vreme cercetătorii au atribuit-o 5
Vom încerca să demonstrăm, ceva mai departe, că
abia anilor de sflrşil ai secolului (V. Drăguţ, Aria româ­ ţara aceasta este, în primul rînd, Serbia. (P.H.).
nească, I, Bucureşti, 1982, indice). (V. D.). 8
A se vedea Cartea următoare (P. H.).
f,0

abia In' cursul celui de al X V I - l e a v e a c p r o p o r ­ a întregii sale i s t o r i i , cele din epoca lui Ştefan
ţiile, b i s e r i c i l o r v o r d e v e n i , în m o d hotărît, cel M a r e . N u m a i atunci ne v o m putea întreba
mai m a r i . în m o d c î t m a i lucid cu p u t i n ţ ă de unde au
V e d e m aşadar că, o r i c e s-ar s p u n e , epoca p u t u t v e n i e l e m e n t e l e c o n s t i t u t i v e a l e acestui
lui A l e x a n d r u cel B u n nu este c h i a r într-atît stil, cel p u ţ i n în ceea ce p r i v e ş t e a r h i t e c t u r a .
de m u t ă aşa cum v o r să susţină unii c î t e o d a t ă , Acesta va a l c ă t u i subiectul cărţii u r m ă t o a r e .
deoarece ne-a şi d e s t ă i n u i t unele t r ă s ă t u r i care D e o a r e c e v o m amîna p e n t r u m a i tîrziu studie­
v o r face parte, i n t e g r a n t ă din arta m o l d o v e ­ rea p i c t u r i i , d i n care unele e x e m p l e a u t e n t i c e ,
nească. A r t ă pe care o v o m întîlni pe de-a-n- dar încă i z o l a t e , le g ă s i m încă în secolul al
tregul c o n s t i t u i t ă încă d i n p r i m e l e b i s e r i c i X V - l e a . S o c o t i m că e o m e t o d ă o p t i m ă pentru
ridicate în p e r i o a d a i m e d i a t u r m ă t o a r e celei a putea î n ţ e l e g e e v o l u ţ i a frescei m o l d o v e n e ş t i
pe care am s t u d i a t - o ; şi o v o m analiza în m o ­ în epoca deplinei sale înfloriri, secolul al
numentele care s î n t expresia cea m a i de seamă XVI-lea.
'

• •

i : i
I

'

• '

'


'

'

I •

i

i
-

'


C A R T E A A II-A

ARHITECTURA RELIGIOASĂ MOLDOVENEASCĂ


ÎN EPOCA LIII ŞTEFAN CEL MARE


i


CUVÎNT ÎNAINTE

DOMNIA ŞI EDIFICIILE
RIDICATE DE ŞTEFAN CEL MARE
(1457—1504)

Anii treceau, plini de zbucium, de drame, priel­ s-ar putea spune, o adevărată hagiografie, căci
nici totuşi unor progrese rapide. în vreme ce voie­ unele istorisiri care se referă la viaţa lui şi-ar
vozii îşi dedicau cea mai importantă parte a vie­ putea găsi locul chiar şi în celebra L é g e n d e
ţii ca să se alunge în mod reciproc de pe tron, d o r é e . în povestirile şi poeziile populare, unde
(arase organiza, pe nesimţite dar în mod temeinic, numele său e pomenit şi răspomenit, cumplitul
şi se pregătea, inconştient poate, pentru marele Şoim1 care, din cuibul său de la Suceava, pîn-
rol istoric pe. care i-l rezerva destinul, şi a cărui deşte minutul prielnic ca să se năpustească la
oră era pe cale să sune. Acest popor roman are fruntariile-i ameninţate, Zmeul neînfricat'2 ce
un uimitor geniu al improvizaţiei. Căci îl vedem, răspindeşte necontenit groaza în rîndurile duş­
acum în zilele noastre, abia la cincizeci de ani manilor Moldovei, este, în acelaşi timp, ostaşul
de cînd a scăpat de. suzeranitatea turcească şi şi-a lui Hristos, apărătorul Crucii, cel care nu duce
reluat în mod oficial locul în concertul statelor niciodată lipsă de sfaturile şi de avertismentele
europene, devenind un mare stat modern şi jucînd trimise de sus. Trăieşte aureolat de miracol:
un rol important în politica generală, alături de Daniil Sihastrul, punîndu-şi piciorul pe picio­
principalele puteri. Secolul al XV-lea vedea rul Voievodului, îl face să audă cîntările cetelor
produeîndu-se un fenomen de aceeaşi factură: îngereşti; sfinţii Procopie şi Dumitru îi apar în
elanul pe care-l imprimase ţării Alexandru cel vuietul bătăliilor şi, aruneîndu-se ei înşişi în
Bun nu slăbise şi tinărul Principat, atît de a- luptă, contribuie la victoria armatelor sale; şi
proape încă de începuturile sale, se şi apropia de face el însuşi minuni, ca în ziua în care, întîlnind
apogeu, devenind viteaza şi glorioasa Moldovă a alaiul unui biet mort părăsit de ai lui, îl urmează
lui Ştefan cel Mare. la cimitir unde îl învie pentru cîteva clipe2. Căci
Ştefan cel M a r e ! Nume venerat, la auzul nu frică inspiră retrospectiv Ştefan poporului
căruia românul se descoperă cu evlavie ca în faţa său, ci dragoste şi mìnchie în ceea ce priveşte tre­
celei mai pure glorii naţionale, a celei mai stră­ cutul, în timpul iobăgiei, lui i se adresează ro­
lucite întruchipări a neamului său. Cultul aces­ mânul, strigîndu-şi durerea: „Unde eşti tu, Şte­
tui mare războinic nu face decît să crească din fane, ca să vezi cum trăim noi, cum trăim noi în
4
zi in zi, şi, sub ochii noştri chiar, are loc un feno­ robie", spune o doină din Iaşi . „Ştefane, Şte­
men curios, în cursul căruia îl vedem eclipsînd fane, spune o alta, tu părinte-al nostru, tu Doam­
încetul cu încetul pe toţi ceilalţi eroi ai istoriei ne, durerea ne-apasă, jalea ne-a intrai în casă,
României, chiar şi pe Mihai Viteazul. Poporul căci fără Maica noastră (patria) jalea ne seacă
îi rezervă un respect mistic, asemănător celui cu inima... Ştefane, Ştefane! Tu, părinte-al nos­
care, la noi, este înconjurată figura legendară tru, tu Doamne, împlineşte-ne ruga, dă-ne-o
a lui Carol cel Mare, şi puţin lipseşte ca să nu pe Maica noastră-napoi!"* Căci moldoveanul
vadă în el pe cel mai mare conducător de oşti şi ştie că Ştefan doarme doar în cripta lui de la
pe cel mai mare monarh din cîţi au existat. Priel­ Putna, şi că aşteaptă în acest Kyffhăuser româ­
nică fiindu-i şi îndepărtarea în timp (căci, pen­ nesc ca ceasul marilor răzbunări să sune.
tru Moldova, secolul al XV-lea pare tot atît de
îndepărtat ca pentru noi cel de al X-lea şi al 1
V. Alecsandri, Poezii Populare ale Românilor,
XI-lea; să ne gîndim doar că, la urcarea pe tron pp. 172, 174 etc.; S. T. Kirileanu, Ştefan cel Mare şi
a lui Ştefan, Principatul exista de numai o Sfinì, p. 241 (P. II.).
sută de ani), legenda a pus stăpînire pe amintirea ' Alecsandri, ibid., p. 168; Kirileanu, ibid., p. 246
celui care a rămas, pentru poporul său, „Ştefan etc. (P. IL).
3
Kirileanu, ibid., p. 85 şi urm. P. II.).
cel Sfînt şi cel Bun", şi în jurul figurii lui s-a 4
Kirileanu, ibid., p. 260 (P. H.).
dezvoltat o întreagă literatură apocrifă, ba chiar, 5
ID., ibid., p. 258 (P. H.).
6
Astfel că, pentru popor, Ştefan cel Mare Studiul pe care l-am publicat în 1929 ne
rămâne întruchiparea, însuşi sufletului Moldo­ dispensează să intrăm aici in amănunte străine
vei. Cu toate acestea, istoricii l-au judecat mult de scopul lucrării de faţă. Cititorul se va putea
timp cu severitate. Elogiindu-i strălucitele vir­ adresa şi acelui studiu, aici însă nu vom pune
tuţi militare şi inteligenţa ascuţită, l-au acuzat accentul decit pe ceea ce are oarecare interes
în acelaşi timp de violenţă şi de cruzime, iar pentru istoria construcţiilor religioase. Trebuie
ostilitatea sistematică a lui
1
Wickenhăuser . îşi să amintim totuşi, în cîteva cuvinte, starea de
dă mîna cu lipsa de înţelegere a lui Ureche-, Am anarhie căreia i-a pus capăt urcarea pe tron a
3
încercai cîndva să fac o distincţie intre ceea ce lui Ştefan cel Mare, anarhie care, de la moartea
putea fi adevărat în afirmaţiile respective şi ceea lui Alexandru cel Bun, adusese ţara într-o situ­
ce trebuia lăsat la o parte. Adevărul e că, dacă aţie deznădăjduită. Alexandru lăsase mai mulţi
Ştefan a procedat în numeroase ocazii cu destulă fii, legitimi sau naturali, care îşi disputau tro­
asprime, a făcut-o deoarece nu înţelegea să glu­ nul cu arma în mină. Iliaş a domnit la începui
mească nici cînd era vorba de propria-i autori­ cîteva luni (1433), apoi a fost alungat de fra­
tate în interiorul ţării, şi nici cînd era vorba de tele său Ştefan, sprijinit de muntenii lui Vlad
uneltirile duşmcmilor din afară. Moldova n-a Dracul. Iliaş fuge, apoi se întoarce pentru a lupta
fost înconjurată niciodată de prieteni siguri, şi împotriva lui Ştefan, după care, împăcîndu-se
faima de energie, fie chiar şi aprigă, care a înce­ pentru moment, cei doi fraţi îşi împart tronul
put să însoţească numele lui Ştefan cel Mare, a (1435). în 1444, temîndu-se poate de ambiţiosul
dus în mod sigur la respectarea integrităţii Prin­ Roman, fiul lui Iliaş, Ştefan îl ia pe fratele său
cipatului. prin surprindere şi pune să i se scoată ochii.
Ştefan este dealtfel fiul epocii sale; e mai R o m a n , înrudit prin mama sa Marinca, cumnata
lui Vladistav, cu regii Poloniei, va trebui să
puţin crud decît contemporanii săi Vlad Ţepeş,
aştepte trei ani pentru a-şi răzbuna tatăl cu aju­
Ivan cel Groaznic, Cesare Borgia; şi dcvoliunea
torul acestora, ca puterea militară a polonezilor
sa, deopotrivă, dacă nu chiar şi mai marc decît
să se refacă, după dezastrul de la Vama (1444)
prelinsa-i asprime, are unele trăsături care o unde şi-au găsit moartea atîţia cavaleri creştini,
apropie de toate ţările din timpul său, începînd printre care şi regele Poloniei; în 1441, Cazimir,
cu feudalitatea occidentală11. E sigur, în orice fratele şi urmaşul lui Vladislav, îl atacă pe
caz, că supuşii săi nu l-au socotit a fi singeros; au neaşteptate pe Ştefan, care e învins şi făcut pri­
rămas alături de el, slujindu-l cu credinţă, chiar zonier. Roman pune să fie decapitat, dar, epuizat
şi în zilele, de grea cumpănă — în vreme ce pe din pricina luptelor sîngeroase pe care a fost
Petru Rareş sau pe Alexandru Lăpuşneanu nevoii să le. ducă pentru a-şi păstra tronul, poate
ii vor părăsi pur şi simplu — şi un document chiar otrăvit, moare în anul următor. Un alt
extrem de interesant, deoarece e scris de un martor fiu de-al lui Alexandru, Petru, susţinut de ener­
gicul.lancu de Hunedoara, care se afla pe atunci
ocular, depune mărturie in legătură cu acest
in culmea succeselor militare împotriva turcilor
ataşament-'.
şi interesat de-a avea pe tronurile ţărilor romane
. • ' •• : ' • Itti ' • • • • ••.
_ ._ (
. .. aliaţi de nădejde, izbuteşte să pună mina pe
1
Wickenhăuser, Moldu: Woronet: und Piiina, pp. putere şi să-şi asigure cel puţin neutralitatea
31 —60 (P. H.). poloneză. în 1449, după o scurtă apariţie a unui
2
Nu ştim la ce anume face aluzie P. Henry alunei 7
anume Ciubăr V o d ă , apoi a lui A l e x a n d r e i ,
cînd vorbeşte despre lipsa de înţelegere a lui Grigore
Ureche, ştiindu-se că tocmai acestui cronicar i se dato­ al doilea fiu al Marincăi şi protejat de polonezi,
rează unele dintre cele mai frumoase şi evocatoare pagini un domnitor dealtfel destul de înzestrat, B o g d a n ,
închinate lui Ştefan cel Marc (V. D.). cucereşte tronul prin forţa armelor sprijinit fiind
;i
Le règne el les constructions d'Etienne le Grand, prince
de lancu dc Hunedoara. Fiu natural al lui Ale­
de Moldavie, în „Melanges Dichl". Asupra cruzimilor ce
i se reproşează lui Ştefan, cf. ibid. (P. H.). xandru cel Bun, Bogdan se vădeşte numaidecît
4
Dacă ar fi să-1 credem pe Nicolae Çoslin, de pildă, a fi un excelent om de arme, respingind, la Tămă-
după bătălia de la Vaslui (1475), „numeroase paşalc au şeni, armata pe care rivalul său Alexandru
pierit in această luptă, şi moldovenii au luat niai mult
încercase să i-o opună şi, un an mai tlrziu, neu-
dc-o sută de stindarde. Toţi războinicii care-au căzut
vii in miinile lor au fost traşi în ţeapă... Ştefan a socotit tralizînd, alit prin manevrele sale dilalorii, cit
că victoria i-a fost dată dc Dumnezeu. Timp de patru
Zile n-a luat în gură nimic altceva decit numai pîine
şi apă" (Kogălniceanu, Letopiseţe, I, p. 161, n. 1) (P. H.). 6
Cf., p. 50, n. 3 (P. II.).
7
5
„Homo sapientissimus degna de molta laude, amato Se parc că principele acesta nu este decît generalul
molto da li subditi per essere clemente e justo" (scrisoa­ ungur Csupor, ataşat de către lancu de Hunedoara pe
rea lui Matei Murano, medicul lui Ştefan cel Mare, către lîngă Petru şi care l-ar fi urmat la tron. Cf. Xcnopol,
Signoria Veneţiei, 1502): Ilurmuzaiu, VIII, p. 36. Istoria Românilor, III, p. 186 (P. H.).
64

şi prin [orla armelor, o puternică armată polo­ îngăduit să presupunem, judecind după graba cu
neză venită să-l zdrobească (bătălia de la Crasna, care l-au părăsit pe Petru Aron, că boierii îl
1450). aclamau din toată inima pe noul domnitor ale
Dar ceasul în care avea să se pună capăt tra­ cărui prime acţiuni îi dezvăluiau meritele, şi că
gediilor politice nu sunase încă pentru Moldova: o parte din ei pregătiseră, după toate aparenţele,
in noaptea de 15 spre 10 octombrie 1451, la Reu- urcarea pe tron a acestuia.
seni, în timpul unui ospăţ la care lua parte şi Nu mă voi opri asupra nesfîrşilelor războaie
Bogdan, un anume P e t r u A r o n , care se dădea ale lui Ştefan cel Mare, al căror caracter logic şi
drept ultimul fiu al lui Alexandru cel Bun, apăru raţional l-am studiat în altă lucrare2, războaie
cu un grup de oameni înarmaţi, îl răpi pe voievod care-şi găsesc justificarea în politica externă pe
şi îi tăie capul. Şi a fost o adevărată minune că care i-o impuneau Moldovei împrejurările.
fiul voievodului a putut scăpa de arma ucigaşi­ Amintim doar, pentru înţelegerea datelor şi a
lor, refugiindu-se dincolo de graniţă; fiul acesta numelor, succesiunea acestor campanii. în 1451
se va numi în viitor Ştefan cel Mare. Intre timp, şi 1458 a silit Polonia să nu-i mai acorde ajutor
asasinul pune mina pe tron şi reuşeşte ca, înce­ lui Petru Aron. în 1405 recucereşte Chilia, piaţă
tul cu încetul, să-i adune pe boieri în jurul său; de primă importanţă pentru comerţul moldove­
tinărul Alexandrei este bătut în cele din urmă la nesc şi european, debuşeu economic al Poloniei
Movilă (25 mai 1455) şi se refugiază la Cetatea către Marea Neagră, şi fortăreaţă a cărei pose­
Albă unde, după puţină vreme, moare otrăvit. siune era de asemenea presantă atît pentru paza
Petru Aron îşi asigură neutralitatea ungurilor, frontierei meridionale a Moldovei, cît şi pentru
prestînd omagiul (1453), îşi ia aceleaşi precauţii supravegherea flancului turcesc in încercarea
şi dinspre partea poloneză ( 1456), iar puţin mai acestuia de a se strecura către Europa centrală.
tîrziu, în aceleaşi an chiar, ameninţat de Maho- Iancu de Hunedoara îl făcuse pe Petru Aron să-i
med al II-lea, care cucerise Constantinopolul şi cedeze cetatea pentru a putea bara, sprijinindu-se
înainta victorios spre inima Europei, îi promite un pe cele două capete de pod — Belgrad şi Chilia — ,
tribut dc 2 000 de ducati veneţieni pentru a pre- trecerea Dunării de către turci. Oraşul rămăsese,
întimpina pericolul1. Moldova supravieţuia doar la moartea lui Iancu de Hunedoara, în stăpînirea
cu preţul unei triple vasalităţi. fiului său Matei Corvin. A cuceri Chilia însem­
Venise timpul să apară un salvator: a fost na a te lovi de Matei. Şi adevărul e că, acesta,
Ştefan. Profitînd de nemulţumirea provocată de pentru a-l pedepsi pe Ştefan, trece Carpaţii în
politica lipsită de energie a lui Petru Aron, Şte­ 1461, fără alt rezultat în afară de acela de a fi
fan a părăsit Ţara Românească însoţit de un mic fost bătut în cele din urmă la Baia. în 1469,
corp de oaste, ajutat, se pare, de V l a d Ţ e p e ş , şi, Ştefan trece, la rîndu-i, în Transilvania, îl prin­
la fel de hotărît pe cît de prudent, ţinindu-se în de pe Petru Aron căruia pune să i se taie capul, şi
preajma munţilor pentru a putea trece în Tran­ reuşeşte ca, începînd din 1415, să se împace cu
silvania în caz dc nereuşită, înainlînd însă fără Matei.
zăbavă, in timpul celor două ciocniri, la Doljeşti Dar a cuceri Chilia însemna, de asemenea, a
şi la Orbie, a împrăştiat armata adversarului său le angaja din punct de vedere moral să te substitui
pe care l-a silit să fugă în Polonia (1451). în­ apărării active inaugurate de Iancu de Hune­
vingătorul a fost primit numaidecît cu braţele doara. Ştefan n-a şovăit nici acum, şi iată mo­
deschise. Şi în locul numit Direptate, „Ştefan îi mentul în care mica armată moldovenească îşi
strìnge pe boieri, mari şi mici, şi pe alţi oameni face intrarea în istoria generală a Europei. în
de curte de un rang inferior, şi laolaltă cu ei se sfîrşit, ora Moldovei sunase: după Bulgaria şi
aflau Mitropolitul Teoctist şi mare număr de după Serbia, Moldova se. pregătea să ridice sabia
călugări; şi i-a întrebat pe toţi dacă li-e voia să Bizanţului şi să-şi consolideze forţele pentru lup­
le fie Domivi Atunci au strigat într-un glas cu ta împotriva Semilunii, pentru care constituia
toţii: «Să-ţi dea Domnul Dumnezeu domnie înde­ acum, prin continua ameninţare a unui atac la­
lungată! » si cu consimţămîntul tuturor, Mitro­ teral, principalul obstacol în calea aspiraţiilor
4
politul Teoctist l-a uns domn. Iar Ştefan, luînd acesteia către Apus.
în mînă sceptrul Moldovei, a pornii către Cetatea Moldova trebida în cele din urmă să se dea
de Scaun,
2
Suceava" . Era o formalitate care se bătută. Ar fi făcut oare mai bine să nu se lase
repeta la urcarea pe tron a fiecărui domn; ne este
3
Le règne et les constructions d'Etienne- k-Grand. in
„Melanges Diehl" (P. H.).
1
Hurmuzaki, II, pp. 76 şi 671 (P. H.). * Inadvertenţă; Bulgaria şi Serbia nu putuseră ridica
2
Ureche, In Kogălniceanu, Letopiseţe, I, p. 152 sabia Bizanţului, întrucît căzuseră sub turci înaintea
(P. II.). acestuia (V. D.).
68

ispitită de aventură! Dincolo de incontestabila lui Osman Paşa2; între 1491 şi 1493 ridică bise­
glorie militară pe care i-a adus-o cutezanţa sa, cred rica Sf. Nicolae din I a ş i ; în 1492 biserica Sf.
c-am reuşit să demonstrez că Ştefan cel Mare nu a Gheorghe din H î r l ă u ; între 1493—1494 biserica
riscat să facă asemenea pas hotarhor decît pentru Adormirii Maicii Domnului din B o r z e ş t i ; în
că succesul nu era a p r i o r i imposibil1. Bunele 1494, biserica Sf. Nicolae din D o r o h o i ; în 1495
raporturi pe care le-a întreţinut cu Polonia, Un­ biserica Sf. apostoli Petru şi Pavel din Hu ş i; în
garia, Kievul, sau cu Comnenii, înaltul grad de 1496, biserica Sf. Mihail de la R ă z b o i e n i şi
pregătire al armatei moldoveneşti, cunoaşterea bise rica Sf. Nicolae de la P o p ă u ţ i, lîngă Bo­
desăvîrşită a terenului, posibilităţile pe care le toşani; între 1496 şi 1491, biserica Naşterea Maicii
oferea însăşi ţara unui război de hărţuială, uimi­ Domnului de ZaTazlău; în 1491 biserica înălţarea
torul serviciu de informaţii de care dispune Domnului de la mănăstirea Neamţ;, în urma vic­
voievodul, toate avantajele acestea îi puteau îngă­ toriei repurtate de Ştefan asupra polonezilor în
dui să nu considere recenta catastrofă din 1453 ca Codrii Cosminului; intre 1491—1498, biserica
o condamnare a oricărui efort depus împotriva Naşterea Sf. Ioan Botezătorul de la P i a t r a N e a m ţ ;
otomanilor, şi adevărul e că desfăşurarea eveni­ intre 1500—1502, biserica înălţarea sfintei Cruci
mentelor i-a dat dreptate, deoarece, de-a lungul de la V o 1 o v ă ţ; între 1503—1504, biserica Tă­
tuturor fruntariilor, a repurtat victorii răsună­ ierea capului Sf. Ioan Botezătorul de la R e u s e n i ,
toare asupra turcilor sau a aliaţilor acestora, asu­ înălţată în amintirea lui Bogdan, tatăl lui Şte­
pra tătarilor în 1410 (Lipinţi) şi 1410, asupra fan, ucis aici; în sfîrşit, în 1504, biserica Pogo-
muntenilor aproape în fiecare an, asupra turcilor rîrea Sfîntului Duh de la D o b r o v ă ţ , terminată
înşişi în 1415 (Vaslui) şi în 1416, astfel că marea după moartea voievodului.
victorie a acestora de la Războieni (1416) a rămas
Trebuie adăugat faptul că între timp Ştefan
fără rezultate. Căci, în definitiv, împrejurările,
şi nu armele, l-au silit pe Ştefan cel Mare să ia cel Mare a ridicat, nu se ştie datorită căror împre­
parte la unele convenţii, aşa cum au fost: pacea jurări, o biserică la R î m n i c u - S ă r a t , in Ţara Ro­
semnată de turci cu veneţienii în 1419, cu Matei mânească (astăzi distrusă) şi Biserica Albă din
Corvin în 1483, cu polonezii în 1488, imposibi­ Baia, fără a mai pune la socoteală cele cîteva
litatea de a menţine pe tronul Ţării Româneşti paraclise4. Cu toate că unele edificii au dispărut,
un domnitor antilurc, au pus capăt izolării lui se pare că Ştefan nu a ridicat multe lăcaşuri în
Ştefan. Aşa că, în 1484, cînd turcii cuceresc Chi­ afara celor din răstimpul ultimilor douăzeci de
lia şi Cetatea Albă, Ştefan n-a mai putut să le
ani de domnie: este vorba despre Putna (1466,
reia niciodată din mina acestora; iar în 1488,
sfinţită în 1414 şi care a ars în 1484), Chilia
Ştefan va lua el însuşi hoiărîrea, pentru a-şi sal­
( 1482) şi biserica Sf. Gheorghe de la mănăstirea
va frontierele, să plătească tribut turcilor.
atonită Zografos, către 1410b.
Printr-un dureros contrast, tocmai în ultimii
Pilda voievodului a fost urmată şi de către
douăzeci de ani ai domniei sale, întunecaţi de decese
şi de alîtea decepţii, caşi de eşecul final, a durat membrii familiei: fiul său Alexandru sfinţea în
Ştefan cel Mare aceste superbe biserici menite 1491 Biserica Adormirii Maicii Domnului din
să perpetueze amintirea faptelor sale de vitejie. Bacău; văduva sa punea să se termine în 1504
In 1484 a pus să se reconstruiască P u t n a , imediat mănăstirea de la D o b r o v ă ţ ; iar urmaşii săi vor fi,
după incendiul care pare să fi subliniat în mod de asemenea, ctitori de lăcaşe de cult. Boierii imi­
atît de cumplit pierderea Chiliei şi a Cetăţii tau şi ei, in egală măsură, pioasa mărinimie a
Albe; în 1481 ridică biserica Sfintei Cruci de la voievodului: Şendrea, portarul Sucevei, cumna­
P ă t r ă u ţ i şi biserica Sf. Procopie de la B ă d ă u ţ i 2 , tul lui Ştefan, ridică biserica de la D o l h e ş t i , în
care aminteşte de miraculoasa intervenţie a acestui
sfînt martir în bătălia de la Rîmnic împotriva 3
Inadvertenţă; nu pe Osman Paşa l-a învins Ştefan
muntenilor lui Ţepeluş (1481), biserică distrusă cel Mare, ci pe Soliman Hadìmbul (V. D.).
în timpul războiului din 1916; în 1488 înalţăbiseri- Printre paraclisele cunoscute se numără acelea din
4

ca Sf. I l i e de lîngă Suceava şi mănăstirea V o r o n e ţ ; cetăţile Suceava şi Hotin, de asemeni paraclisul din tur-
nul-clopotniţă de la mănăstirea Bistriţa-Neamţ (1498)
în 1490, biserica Tăierea capului Sf. Ioan Boteză­ (V. D.).
torul din V a s l u i ce comemorează înfrîngerea 5
Din prima parte a domniei lui Ştefan cel Mare da­
tează şi biserica mănăstirii de la Probota, refăcută pe
locul celei anterioare şi transformată în necropolă a
1
Le règne et les constructions d'Etienne-le-Gr and, in părinţilor domnului (Lia şi Adrian Bătrîna, Date noi cu
„Melanges Diehl" ( P . H . ) . privire la prima ctitorie datorată lui Ştefan cel Mare:
2
în fapt biserica Sf. Procopie a fost ctitorită în satul Mănăstirea Probota, în M.M.S., 1977, nr. 7—9, pp. 586 —
Milişăuţi care aparţine de comuna Badanti (V. D . ) . 599) (V. D.).
GG

1
I486 ; logofătul Tău tu Biserica Adormirea Mai­ uţi): şi, fără îndoială, că nu sînt singurele. Tra­
cii Domnului din Iaşi (astăzi distrusă) In 1493, diţia pretinde că după fiecare victorie Ştefan
şi pe cea de la Bălineşti în 1499; hatmanul ar fi ridicat o biserică sau o mănăstire. în forma
Luca Arbore, în 1502, biserica din satul care-i aceasta, am văzut mai înainte, afirmaţia nu co­
poartă numele, şi care, premoniţie a destinului respunde adevărului; dar construcţiile ctitorite
care-l aştepta, sub Ştefăniţă Vodă, pe vechiul de Ştefan nu sînt într-un raport mai puţin strîns
tovarăş de arme al lui Ştefan cel Mare, este închi­ cu principalele evenimente din timpul domniei
nată Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul. sale, alcătuind, într-o anumită măsură, un fel
Astfel, printre edificiile religioase ridicate de de ilustrare a acesteia. Nepotrivirile privind cro­
Ştefan cel Mare şi pe care le cunoaştem, aflăm nologia nu trebuie să ne înşele în această privinţă.
cel puţin opt mănăstiri şi cincisprezece biserici, Prima obligaţie pe careşi-o ia Ştefan de îndată ce
fără a le pune la socoteală şi pe cele construite se urcă pe tron este aceea de a răzbuna uciderea
de alte persoane în timpul domniei sale. Sîntem, tatălui său Bogdan; în 1469, Petru Aron este
bineîneţeles, departe de cele patruzeci şi patru dc decapitat; dar abia după treizeci şi patru de ani
biserici, ce corespund tot cititor victorii, pe care i ridică voievodul biserica de la Reuseni întru po­
le atribuie tradiţia populară; nu ne înşelăm însă menirea tatălui său. Biserica de la Bădăuţi ( 1481)
deloc atribuindu-i tîrnosirea a treizeci de biserici comemorează, la o distanţă de şase ani, victoria
şi de paraclise, ceea ce este un număr de-a dreptul de la Rîmnic; cea de la Vaslui (1490) evocă o
impresionant. victorie veche de cincisprezece ani, iar între dezas­
trul de la Războieni şi mănăstirea pe care-o durea­
La drept vorbind, ce reprezintă toate aceste
ză Ştefan întru pomenirea celor căzuţi în această
construcţii? în Răsărit, caşi în Apus, consacra­
luptă inegală şi deznădăjduită se scurg douăzeci
rea unor edificii religioase sau donaţiile făcute
de ani. Toate acestea sînt adevărate, şi cincizeci
acestora au constituit întotdeauna, pentru dona­
de ani de istorie a Moldovei sînt săpaţi în stră-,
tor, un mod de a-şi exprima recunoştinţa faţă de
vechile pietre ale acestor douăzeci de biserici care
Divinitate pentru ajutorul primit, de a o invoca
stau acolo precum un examen de conştiinţă
în clipa luării unei hotărîri de mare însemnătate
al lui Ştefan ajuns în pragul bătrineţii, care,
sau înfruntării unei mari primejdii, ca şi în sco­
nerealizîndu-şi decît în parte visul eroic, putea
pul de a-şi împăca propria conştiinţă, aşa cum va
lotuşi, reamintindu-şi faptele de vitejie, să se
fi cazul unui faimos urmaş al lui Ştefan, Alexan­
mîngîie cu gîndul că şi-a îndeplinit întotdeauna
dru Lăpuşneanu, de tragică memorie. Căinţa,
datoria şi să aducă mulţumire ocrotitorilor săi din
recunoştinţa, solicitarea sau şi mai simplu, une­
ceruri că i-au fost de atîtea ori călăuze de nădej­
ori evlavia pornită din curăţenia inimii, acestea de. Dar zidurile acestea sînt mai mult decît atît:
sînt cauzele care stau de obicei la originea celor ele sînt un act de credinţă şi de speranţă. Bătri-
mai frumoase monumente religioase. Ştefan cel nul leu nu se dă bătut şi-şi aşteaptă revanşa. în
Mare, asemeni tuturor ctitorilor, se gîndeşte mai 1491 îi zdrobeşte pe polonezi în urma uneia din
înainte de toate la propria-i izbăvire şi la cea a cele mai răsunătoare victorii ale sale (Dumbrava
familiei sale. în pisaniile şi hrisoavele de danie Roşie), în 1500 încearcă să scape de obligaţia de-a
se exprimă cu toată claritatea, şi în mai multe plăti tribut, iar in 1501, în ajunul morţii, îşi
rînduri chiar, asemenea năzuinţă (Tazlău, Pia­ va mai face încă de lucru în Pocuţia, lăsîndu-ne
tra, Zografos, şi, de fapt, toate mănăstirile). Exis­ cel mai extraordinar exemplu de neobosită şi
tă însă şi mărturiile unor aspiraţii mai precise. înţeleaptă activitate.
Potrivit tot pisaniilor, trei biserici sînt înălţate
Poate că tocmai activitatea şi încrederea care
în amintirea celor răposaţi (Sf. Nicolae din Iaşi,
se manifestă pretutindeni în decursul unei ase­
Borzeşli şi Reuseni). Trei comemorează în mod
menea epoci eroice constituie trăsătura cea mai
cît se poate de limpede unele bătălii (Bădăuţi,
emoţionantă a acestei epopei. Ne aflăm în momen­
Vaslui şi Războieni); dar mai sînt şi altele care au,
tul cînd Semiluna pare a plănui cucerirea între­
în mod vădit, o semnificaţie războinică, de pildă
gului continent european, şi cînd ţara pare că va
cele închinate sfîntului Gheorghe, dătătorul de
trebui să fie luată de puhoaie asemeni unui pai,
izbîndă (Voroneţ şi Hîrlău), sau sfîntului Nico­
ne aflăm, într-un cuvînt, în ultimele zile de inde­
lae, făcătorul de minuni (Iaşi, Dorohoi, Popă-
pendenţă, cînd Moldova este străbătută în lung
"• i ! Fô şi-n lat de convoaie de neguţători din toate ţările,
1
Biserica din Dolheşlii Mari pare să dateze din pri­ cînd numărul îmbelşugatelor antrepozite se înmul­
mele decenii ale secolului al XV-lea (N. Grigoraş, Date ţeşte, caşi cel al mîndrelor fortăreţe, şi cînd solul
şi observaţii asupra unui vechi monument de artă feudală
din Moldova (Dolheşlii Mari), în BMI, 1972, nr. 1, pp. moldav se acoperă de nenumărate biserici despre
4 0 - 4 1 (V. D.). care s-ar putea spune c-au fost ridicate într-un
67

răstimp de calm şi de tihnă de un popor sigur de Astfel, uîi număr destul de mare din edifi­
frontierele sale şi de credinţa sa, pe cînd în reali­ ciile acestea au fost ridicate din pură evlavie
tate furtuna vuieşte şi ameninţă din toate părţile. faţă de Cer sau faţă de morţi; celelalte sînt,
Dar vigoarea braţului care ţinea paloşul Moldo­ asemeni unor ex-voto, acte de recunoştinţă sau,
vei era de asemenea natură, casi faima care însoţea măi- exact, biserici comemorative, deoarece
pretutindeni stema cu capul de bour, încît părea nu perpetuează numai amintirea unor victorii,
că spectrul dominaţiei străine fusese înlăturat căci o mănăstire cu hramul arhanghelului răz­
pentru totdeauna. O nemăsurată nădejde irumpe boinic Mihail este închinată memoriei ostaşilor
din toată jerba aceasta de sanctuare, cu toate că morţi pentru nealirnare în sîngeroasa şi nefe­
cea mai mare parte din ele, să nu uităm, au fost ricita bătălie de la Războieni. Bisericile lui
înălţate după ce însuşi Ştefan cel Mare a tre­ Ştefan cel Mare sînt astfel o mărturie materială
buit să consimtă, la rîndu-i, a plăti tribut turci­ a două din principalele trăsături ale caracteru­
lor; şi această nădejde nu pare să se fi stins prea lui său, evlavia şi geniul militar. Poate că
repede: Petru Rares, fiul natural al lui Ştefan aici se întrezăreşte, în egală măsură, un calcul
cel Mare şi al treilea urmaş al său, apăra cu toată politic secret, dorinţa de a sublinia bunăvoinţa
puterea fruntariile de la miazănoapte şi de la pe care o acordă Cerul tronului moldav, ca şi
apus ale moştenirii lăsată dc tatălsău, şi la o sută pe aceea de a-i perpetua amintirea. Pentru a
de ani de la căderea Constantinopolului, la trei­ nu ne referi decît la un exemplu, felul în care
zeci de ani de la recunoaşterea suzeranităţii tur­ sfîntul Gheorghe, din fresca votiva de la Vo­
ceşti în Moldova, punea, plin de curaj, să se re­ roneţ, îl cuprinde pe Ştefan pe după umeri cu
prezinte pe partea exterioară a zidurilor unora din mîna dreaptă pentru a-l prezenta lui Iisus
bisericilepe care, după pilda părintelui său,.le-a Hristos, este cu totul semnificativ (fig. 1).
construit sau decorat, sub Imnul Acatist al Fe­
cioarei, intervenţia miraculoasă a Maicii Dom­
nului în timpul asediului Constantinopolului.
Scenă sfişietoare pentru cei ce ştiu că moartea lui
Petru Rareş, în 1546, va atrage după sine în
mod definitiv şi pe aceea a independenţei; dar
simbol de nezdruncinat al credinţei unui popor
Care nu vrea să moară şi nu poate accepta ideea ca
Cerul să îngăduie victoria Semilunii asupra Cru­
cii, ceea ce, în această parte a Europei, însemna,
sau aproape, propria-i nimicire.
Ştefan cel Marc este cel care a făcut să renască
nădejdea şi încrederea neclintită a poporului, şi
acestea au constituit cel mai sublim titlu al său
de glorie. Numele său simboliza în asemenea mă­
sură această voinţă plină de dîrzenie a naţiunii,
că pînă în secolul al XIX-lea, mult timp după
ce totul se terminase pentru Moldova, ţăranilor
bătrîni le plăcea să povestească, în timpul nesfîr-
şitelor şezători de iarnă, despre faptele de vitejie
ale Voievodului — este vorba de mici povestiri
unde legenda o lua aproape întotdeauna înaintea
istoriei, dar în care se simte vibrînd speranţa în­
vierii şi credinţa în viitor. „într-o bună zi, spu­
neau solemnii moşnegi nepoţilor atenţi, se va auzi
zăngănind spada lui Ştefan cel Mare în mormîn­ Fig. 7. Voroneţ. Ştefan cel Mare oferindu-i lui
tul lui de la Putna: şi în ziua aceea se va şti că Iisus biserica, după fresca votiva.
timpurile sînt aproape". Iar Putna a rămas locul
unor pelerinaje naţionale, aşa după cum biseri­ Există chiar, am impresia, preocupări mai
cile din Bucovina, uitate oarecum de oamenii precise şi mai imediate. S-ar părea că bătrînul
culţi, au rămas, dimpotrivă, pentru popor, asemă­ om de arme, caie face să răsară din pămînt,
nătoare în această privinţă cu bisericile sîrbeşti, la o simplă lovitură de spadă, toate ctitoriile
mărturia palpabilă a măreţelor zile de odinioară acestea, aşa cum odinioară făcea să se ivească
şi simbolul nădejdilor sale. ostile, nu-şi îndreaptă toate gîndurile spre
68

trecut; revăzîndu-şi viaţa atît de bogată în să i se scoată ochii trimisului turc venit să
evenimente şi atît de tumultuoasă, nici nu se încaseze haraciul, aşa că în anul 1501 începe
gîndeşte să se dedea unei vieţi tihnite şi nici un război de mari proporţii; cu toate acestea
să se dedice, cu trecerea vremii, devoţiunii nu este dus pînă la ultimele lui consecinţe,
contemplative şi sterile. Pios este, şi încă iar pacea care se încheie în 1503 include şi
profund pios, asemeni ţăranilor, supuşii săi, Moldova şi Ţara Românească, impunîndu-le
cu care se aseamănă în atîtea privinţe; dar el amîndorura un tribut fix. Ştefan a înţeles nu-
este, înainte de toate, om de acţiune. Dacă maidecît că, de-acum înainte, nu mai poate
durează cîte-o biserică în fiecare an, o face spera nimic dintr-un război împotriva turci­
pentru că interminabilele războaie care abia lor; apărat împotriva lor de tratatul pe care
au prins să se domolească nu i-au lăsat, la vre­ abia îl semnase, va căuta să se despăgubească
mea cuvenită, răgazul şi nici resursele mate­ pe seama Pocuţiei. După o serie de zadarnice
riale necesare ca să-şi arate în mod demn recu­ tratative cu Polonia, ocupă ţinutul aflat în
noştinţa faţă de divinii săi ocrotitori. Acum, liligiu, unde ramine pina la moartea sa, ce-
că liniştea a revenit, Ştefan îşi achită datoria sur vine la 2 iulie 1504, două luni şi jumătate
de recunoştinta. Dar prin asta nu înţelege să înainte de terminarea bisericii pe care începuse
pună punctul final îndelungatei epopei. Nu s-o ridice întru pomenirea tatălui său. Ulti­
s-a împăcat nicidecum cu cel din urmă eşec mele sale zile de viaţă se leagă astfel de pri­
al său, şi se gîndeşte să-şi ia revanşa. Dumnezeu, mele sale acte săvîrşite în calitate de domn al
Fecioara, sfinţii, pe care i-a venerat tot timpul, ţării şi dictate de pietate filială: printr-o justă
a căror cauză, împotriva necredincioşilor, le-a recompensă, cel mai destoinic continuator al
apărat-o cu toată dîrzenia, şi cărora le închină operei sale va fi fiul său, Petru Rareş.
acum atîtea minunate lăcaşuri, nu-l vor părăsi
în supremul său efort de a-şi salva ţara şi de a
răzbuna onoarea Crucii. în aceşti cîţiva ani de
reculegere, Ştefan reînnoieşte alianţa sa cu Acestea sînt împrejurările în care au fost
Puterile cereşti şi recapătă noi temeiuri de înălţate frumoasele biserici care perpetuează
speranţă. amintirea domniei lui Ştefan cel Mare şi care
Prilejul nu întirzie dealtfel să se ivească; ilustrează atît de bine laconica apreciere a cro­
se ştie cum, spre sfîrşitul domniei sale, trage nicarului: „A fost viteaz, fericit şi temător de
nădejde să reia Pocutia, pe care bunicul său Dumnezeu"1. Şi datează dintr-o epocă de calm
Alexandru cel Bun a ocupai-o odinioară, dîn- relativ şi de reculegere, cînd vistieria, golită
du-i-se drept zălog de către regele Poloniei; din pricina alîtor războaie, nu îngăduia con­
se ştie cum, datorită vicleniei regelui Ioan strucţii pline de măreţie; şi într-adevăr, majo­
Albert lagello, are loc campania din 1491 care ritatea acestor zidiri sînt de proporţii foarte
se termină printr-un\ dezastru fără nume, în modeste. Dar tocmai dimensiunea lor redusă2,
cursul căruia armata poloneză este pur şi sim­ pe lingă faptul că le conferea poale o mai mică
plu nimicită. Aceste răsunătoare succese să-i vulnerabilitate, mai prezenta şi avantajul că
fi redat oare încrederea? Ştefan ţinteşte acum permitea ca numărul lor să sporească, deoarece
mult mai departe. Viaţa lui toată, în care a cheltuielile erau mai mici, iar construcţia se
luptat împotriva otomanilor, începe să-l ob­ putea face mai repede: cea mai mare parte din­
sedeze: toate bisericile acestea i-o amintesc şi tre ele, judecind după datele pe care ni le pun
par să-i reproşeze faptul de-a fi acceptat suze­ la dispoziţie pisaniile, erau terminate în mai
ranitatea Semilunii. Orizontul politic pare puţin de un an. Pe de altă parte, însă, ar fi o
tocmai să se lumineze. împăcarea Poloniei cu greşeală să se creadă că statul ar fi fost prea
Ungaria, în 1498, împătrita alianţă din 1499 sărac pentru a putea patrona o înflorire artis­
dintre Moldova, Polonia, Lituania şi Ungaria, tică: asistăm, într-un răstimp de numai zece
războiul dintre veneţieni şi turci, în 1500,
proiectul papei Alexandru al VI-lea privi lol­
1
la o nouă cruciadă, toate acestea determină Chronique moldo-polonaise, ed. Bogdan (Vechile
cronici moldoveneşti), p. 178, (P. H.j.
ivirea unui prilej favorabil. Şi poate că nu-i 2
Dimensiunile ctitoriilor lui Ştefan cel Mare nu se
doar o simplă înlîmplare că biserica de la Vo- cer judecate în raport cu posibilităţile materiale ale
lovăţ, a cărei zidire începe în chiar anul 1500, domniei; în fapt este vorba despre o concepţie proprie
mediului ortodox autohton cu privire la proporţiile unui
poartă hramul înălţarea Sfintei Cruci. Hotă-
lăcaş de cult. De altfel trebuie observat că, în general,
rîrea lui Ştefan este de fapt luată; pentru a arhitectura de ambianţă bizantină, din secolele X I V —
tăia toate punţile, pune să i se taie nasul şi X V , nu a fost atrasă de marile dimensiuni (V. D.).
Gì)

ani, la o dezvoltare foarte rapida a artei reli- Mai înainte de asta însă se impune o ultimă
gioase, care merge de la formele foarte simple observaţie. Dacă ne aruncăm ochii pe harta
ale bisericii din Pătrăuţi (1481) pina la maies­ alăturată (fig. 8), vedem în mod limpede că,
tuoasa biserică de la Neamţ (1491), unde se dacă Ştefan şi-a răspîndit ctitoriile pe între-
anunţă deja arta secolului al XVI-lea, trecînd gul pămînt moldav, Bucovina este ţinutul
prin lot soiul de îmbunătăţiri şi înfrumuse- în care acestea ating o densitate maximă,
ţări, şi de încercări de formule foarte variate, Este drept că tocmai în regiunea aceasta mun-
a căror enumerare amănunţită o vom face nu- toasă edificiile s-au păstrat în cea mai bună
mai decît. stare; există însă şi o raţiune istorică în legă-

Fig. 8. Hartă privind repartiţia bisericilor întemeiate sau restaurate


în timpul domniei lui Ştefan cel Marc
70

tură cu numărul lor impresionant, şi anume se pune capăt războaielor cu turcii, par să se
aceea că Bucovina era încă, la epoca respectivă, adune, temătoare, în jurul capitalei: cele de la
centrul vieţii politice a Moldovei. Ea îşi amin­ Pătrăuţi şi Bădăuţi în USI, Sf. Ilie în 1488,
teşte că e leagănul ţării, în cuprinsul ei se mai la fel ca şi V oroneţul, ceva inai departe, dar
află însăşi capitala şi ea constituie fortăreaţa ocrotit de aşezarea lui geografică. Abia după
de bază, apărarea supremă. Neamţul şi Sir- 1489, adică după ce Ştefan a consimţit să plă­
ceava ţin piept tuturor asalturilor; Codrii Cos­ tească tribut otomanilor, cînd începe o epocă
minului devin mormîntul invadatorilor polo­ mai liniştită, lăcaşurile de cult prind să se
nezi şi tot ei sînt de obicei, în vremuri de grea răspîndească pînă departe pe solul moldav:
cumpănă, refugiul aproape de necucerit al la Vaslui în 1490, la Iaşi (1491), la Huşi (1495),
oştilor moldovene; şi tot în munţi, în apro­ la Tazlău (1496) etc.; vom vedea însă că majo­
piere de această inimă a Moldovei, îşi reface ritatea lor rămîn încă închise între graniţele
Ştefan armata după dezastrul de la Războieni. Moldovei de Nord, adică în regiunea Doroho-
Aici se adăpostesc, de asemenea, mănăstirile iului şi în Bucovina. Aşa după cum o cerea
ale căror ziduri fortificate, laolaltă cu rugă­ prudenţa militară, ca şi apropierea centrului
ciunile, iau parte la apărarea patrimoniului de gravitale a politicii şi a civilizaţiei moldave.
teritorial al naţiunii, aşa după cum operele Astfel că, fără a ne feri să recurgem la ter­
călugărilor lor caligrafi, tahigrafi, arhitecţi meni de comparaţie privind edificiile din res­
şi artişti veghează asupra patrimoniului cultu­ tul teritoriului ţării, vom transfera, în mod
ral şi artistic. Dar numai circumstanţele pot legitim, greutatea studiului nostru asupra Bu­
explica în parte asemenea repartiţie şi impresia covinei şi a ţinuturilor din imediata ci apropi­
aceasta se confirmă dacă luăm în consideraţie ere, ele constituind o sinteză a artei moldove­
datele. Primele biserici, ridicate înainte de-a neşti şi pentru perioada aceasta.
CAPITOLUL I

PUTNA
• • ' • . : • • • •

D i n t r e t o a t e c t i t o r i i l e lui Ştefan cel M a r c , patruzeci şi p a t r u dc b i s e r i c i 1 . Iar a c u m , pără­


n i c i unul nu se bucură de o faimă m a i m a r e ca sind aleea cufundată în umbră care duce s p r e
P u t n a . E s t e p r i m a în ceea ce p r i v e ş t e data, poarta m a s i v ă a m ă n ă s t i r i i , î m p o d o b i t ă cu z i m ­
este cea a cărei z i d i r e a urmărit-o încă de la brul m o l d a v , v e ţ i vedea în partea stìnga o c o -
punerea temeliei, cea asupra căreia s-a revăr­ lină m i c ă în vîrful căreia se află o cruce şi d e ­
sat în cea mai m a r e măsură dărnicia sa. Putna, numită de aceea D e a l u l Crucii: a c o l o , vi se va
necropola familiei, a rămas mănăstirea d o m ­ spune, a stat Ştefan cel Mare atunci cînd s-au
nească p r i n excelenţă, pînă ce a fost detronată p u s t e m e l i i l e P u t n e i , pentru a t r a g e cu arcul,
de P r o b o t a , d a t o r i t ă rîvnei pe care a depus-o, ca a c o l o unde va cădea săgeata să fie aşezat
în această p r i v i n ţ ă , P e t r u R a r e ş . P e n t r u cro­ altarul noii biserici. Şi într-adevăr, vi se va
nicari, Analele de la Putna au reprezentat cea arăta, după puţină v r e m e , în incinta M u z e u l u i ,
m a i i m p o r t a n t ă sursă de informaţii p r i v i n d resturile trunchiului în care s-a o p r i t săgeata
perioada respectivă, şi ar m a i fi şi p e n t r u noi, v o i e v o d u l u i , trunchi care era păstrat, pînă în
cei de astăzi, dacă ar fi fost p ă s t r a t e în t o t a l i ­ u l t i m i i ani, lîngă altar. Distanţa e mare, ates-
tatea l o r . Ş c o l i l e de la P u t n a şi-au r ă s p î n d i t tînd forţa neobişnuită a arcaşului. Şi nu v e ţ i
lumina strălucitoare pînă în secolul al X V I I I - l e a . rezista d o r i n ţ e i de a vă urca pe această c o l i n ă
Iar sanctuarul de la Putna, a t î t de adesea dis­ de unde v e ţ i avea o splendidă v e d e r e de ansam­
trus şi a t î t de adesea refăcut, a rămas, în m a i b l u a sfîntului lăcaş. C o b o r î n d de pe c o l i n ă ,
m a r e măsură d e c î t m u l t e alte b i s e r i c i m a i b i n e iată, chiar la p o a l e l e ei, I z v o r u l lui Ştefan
conservate, sediul speranţelor nutrite de m o l d o ­ cel M a r e , d i n care-i plăcea v o i e v o d u l u i să-şi
veni, deoarece adăpostea sfintele o s e m i n t e a l e p o t o l e a s c ă setea şi unde punea să i se aducă
lui Ştefan cel M a r e şi ale c e l o r m a i a p r o p i a t e masa atunci c î n d venea a i c i , să se odihnească,
rude ale sale. între două e x p e d i ţ i i . Iar la dreapta, pe m i c a
Biserica, în starea ei de astăzi, cu m u l t i - î n ă l ţ i m e d e n u m i t ă „ C o l i n a lui S i o n " şi c a r e
plele-i restaurări m a i m u l t sau m a i p u ţ i n fan­ d o m i n ă m ă n ă s t i r e a , o altă cruce marchează
teziste, nu ne va destăinui m a r e l u c r u . D a r locul unde fusese o străveche b i s e r i c u ţ ă de l e m n
mănăstirea P u t n a este a t î t de b o g a t ă în amin­ ce se înălţa a c o l o pe v r e m e a c î n d se c o n s t r u i a
tiri, e v o c ă în asemenea g r a d secolul de g l o r i e mănăstirea şi care a dispărut cu t i m p u l ; oame­
care-a văzut-o înălţîndu-se, că nu p u t e m face nii d i n p o p o r însă v ă v o r p o v e s t i că, după Şte­
d e c î t să ne o p r i m în preajmă-i pentru a asculta fan, trei c o p i i de casă şi-au î n c o r d a t şi ei arcu­
ce ne spun î m p r e j u r i m i l e şi bătrînele ei p i e t r e . rile, săgeata celui d i n t î i a î n s e m n a t l o c u l în
E s t e cu neputinţă ca cel ce-şi î n d r e a p t ă care a fost amplasată poarta m ă n ă s t i r i i , săgeata
celui de al d o i l e a a d e t e r m i n a t l o c u l c l o p o t n i ­
paşii spre mănăstirea Putna, a t î t de i s p i t i t o r
ţei, pe c î n d săgeata celui de al treilea a c ă z u t
cuibărită în valea ei plină de linişte, să nu se
chiar a i c i , p e m o v i l a aceasta, depăşind săgeata
simtă î n v ă l u i t d e umbrele t r e c u t u l u i . T o t u l ,
lui Ştefan. Crucea perpetuează a m i n t i r e a tînă-
în l o c u r i l e acestea, vă v o r b e ş t e de Ştefan cel rului i m p r u d e n t care a îndrăznit să-şi t r i m i t ă
M a r e . î n a i n t e de-a intra în actualul sat P u t n a , săgeata m a i d e p a r t e d e c î t cea a v o i e v o d u l u i
eşti i n v i t a t să v i z i t e z i , la oarecare distanţă, şi căruia acesta a pus să i se taie capul numai-
g r o t a săpată în stîncă ce se d e s c h i d e la jumă­ d e c î t , chiar pe l o c u l a c e s t a 2 . Şi aşa m a i d e p a r t e ,
tatea p a n t e i ce m ă r g i n e ş t e rîuleţul V i ţ e u l şi
unde, p o t r i v i t tradiţiei, a t r ă i t D a n i i l Sihas­ 1
Legenda este povestită pe larg de cronicarul Ion
trul, acel p u s t n i c care i-ar fi f ă g ă d u i t lui Ştefan Neculce: cf. Kogălniceann, Letopiseţe, II, p. 179 (P. H.).
patruzeci şi p a t r u de v i c t o r i i dacă va ridica 2
Legendă strămutată de la Voroneţ la Putna (P. H . ) .
fiecare p i a t r ă , fiecare a r b o r e i n c l u d e o amin­ în p r i m u l rînd imaginea v i e ţ i i şi a rolului pe
tire, p r o d u s al i m a g i n a ţ i e i p o p u l a r e care a care l-au j u c a t mănăstirile în secolul al X V - l e a .
transfigurat c u v i n t e l e şi a c ţ i u n i l e c e l e m a i P o s e d ă m îndeajuns de m u l t e i n f o r m a ţ i i p r i ­
s i m p l e ale lui Ştefan cel M a r e . Să nu n e s o c o t i m v i n d P u t n a , pentru a putea r e c o n s t i t u i , p r i n
asemenea p o v e s t i r i ! L e g e n d a , spune un cele­ a n a l o g i e , a c t i v i t a t e a celorlalte m ă n ă s t i r i , ri­
b r u a f o r i s m , e m a i adevărată d e c î t i s t o r i a . Iar dicate în aceeaşi e p o c ă , d i n t r e care unele şi-au
atmosfera aceasta fabuloasă şi plină de taină a v u t şi ele ceasul l o r de g l o r i e . Chiar din t i m ­
care î n v ă l u i e c t i t o r i a de la P u t n a e m a i veri­ p u l lui A l e x a n d r u cel B u n , N e a m ţ u l , B i s t r i ţ a ,
dică d e c î t l a p i d a r e l e relatări ale c r o n i c a r i l o r . Vatra M o l d o v i ţ e i , pentru a nu le p o m e n i d e c î t
Ştefan cel M a r c , înălţînd această m ă n ă s t i r e , pe acestea, se bucuraseră dc atenţia specială a
nu avea de g î n d să facă un lucru o b i ş n u i t şi v o i e v o d u l u i şi inauguraseră t r a d i ţ i a a c t i v i t ă ­
de m i c ă i m p o r t a n ţ ă : aceasta era c t i t o r i a cea ţ i i c u l t u r a l e care v a ilustra m ă n ă s t i r i l e m o l ­
m a r e a a n i l o r săi de d o m n i e , aceea pe care o d o v e n e ş t i şi le va a d u c e o cu t o t u l altă cele­
dorea cea m a i p l ă c u t ă lui D u m n e z e u şi d a t o r i t ă b r i t a t e elecît cea a m ă n ă s t i r i l o r din Ţ a r a R o m â ­
căreia nădăjduia să c î ş t i g e cea m a i m a r e faimă nească'. Există într-adevăr p o s i b i l i t a t e a ca
în o c h i i o a m e n i l o r . Şi nu a c r u ţ a t n i m i c c î n d a p r i m e l e încercări dc i s t o r i o g r a f i e naţională să
f o s t v o r b a de frumuseţea şi de p r o p ă ş i r e a mă­ dateze de pe v r e m e a lui A l e x a n d r u cel B u n ,
năstirii sale, a z v î r l i n d , se spune, aur cu n e m i ­ dacă e a d e v ă r a t că acea „ C r o n i c ă de la P u t n a " ,
luita p e n t r u d e c o r a ţ i a interioară a b i s e r i c i i , foarte m o d e s t ă de f a p t şi m ă r g i n i n d u - s e a p r o a p e
şi s p o r i n d d a n i i l e pentru a beneficia de rugă­ l a prezentarea listei c e l o r dintîi v o i e v o z i m o l ­
1
c i u n i l e c ă l u g ă r i l o r . L e g e n d a săgeţii păstrează, d o v e n i , a f o s t scrisă în t i m p u l d o m n i e i aces­
2
în n a i v i t a t e a ei, ceva d i n spiritul p r o f u n d evla­ t u i a , încă de la începutul secolului al X V - l e a ,
v i o s care î n v ă l u i e întemeierea P u t n e i . Căci aşadar, r o l u l m ă n ă s t i r i l o r era b i n e p r e c i z a t ;
Ştefan, p o t r i v i t c r e d i n ţ e i p o p u l a r e , dorise, erau lăcaşuri d c r u g ă c i u n e , unde p r a c t i c i l e
p e n t r u a fi c î t m a i sigur că este pe p l a c u l P r o ­ c ă l u g ă r i l o r se v ă d e a u a fi pe p l a c u l lui D u m ­
v i d e n ţ e i , să-i lase acesteia sarcina de a indica nezeu, atrăgînd binecuvîntarea Lui asupra
locul a l t a r u l u i ; c ă c i , nu-i aşa? săgeata, după ţării şi a v o i e v o d u l u i care-i o b l ă d u i a ; erau,
ce-a fost s l o b o z i t ă de m î n a arcaşului, z b o a r ă de asemenea, l o c u r i sacre, de î n g r o p ă c i u n e pen­
şi c a d e a c o l o unde v r e a D u m n e z e u . O l e g e n d ă tru d o m n i t o r i şi p e n t r u familia l o r 3 ; erau, în
după t o a t e a p a r e n ţ e l e a p o c r i f ă , î n t o c m a i ca sfîrşit, lăcaşuri de î n v ă ţ ă m î n t , unde se c o p i a u ,
şi d r a m a care a u r m a t . D a r natura d a n i i l o r se l e g a u şi se ferecau m a n u s c r i s e , şi unde m ă r e ­
princiare d e z v ă l u i e în egală măsură pioasa ţele înfăptuiri a l e d o m n i t o r u l u i erau r e l a t a t e
s o l i c i t u d i n e a v o i e v o d u l u i faţă de c t i t o r i a sa: pentru v i i t o r i m e 4 . î n s c h i m b , o c r o t i r e a v o i e ­
căci Ştefan nu a d ă r u i t c ă l u g ă r i l o r n u m a i pa­ v o d u l u i era un lucru de la sine înţeles. P e n t r u
ni înturi şi sate, ci şi o d o a r e sfinte de m a r e p r e ţ a fi pe p l a c u l lui D u m n e z e u , dar şi p e n t r u a-i
şi r e l i c v e de o i n e s t i m a b i l ă v a l o a r e . î n d e o s e b i scuti p e c ă l u g ă r i d e o r i c e p r e o c u p ă r i m a t e r i a l e
un f r a g m e n t d i n Crucea autentică, cel mai şi p e n t r u a le p e r m i t e să se d e d i c e întru t o t u l
m a r e p o a t e d i n c î t e există, şi p r o v e n i n d de Ia p r a c t i c i l o r r e l i g i o a s e şi a c t i v i t ă ţ i i l o r intelec­
Muntele Athos, a fost încredinţat mănăstirii tuale, A l e x a n d r u cel B u n a s p o r i t daniile: sate,
sale p r e d i l e c t e p e n t r u a-i s p o r i , dacă este cu heleşteic, d r e p t u l d e a încasa p o d ă r i t u l , p ă d u r i ,
p u t i n ţ ă , g r a d u l de sfinţenie, piesă ce a r ă m a s ogoare, c h i a r ţ i g a n i şi tătari, uneori pînă şi
peste t i m p r e l i c v a cea m a i v e n e r a t ă . C î t p r i ­ m e t o c u r i , iată cu ce-şi înzestrase m ă n ă s t i r i l e
veşte o a m e n i i , c ă l u g ă r i i de la P u t n a au c o n ­ d i n t i m p u l s ă u 5 . U r m a ş i i săi, o r i c î t d e prinşi
s e m n a t p e n t r u e i m ă r e ţ e l e fapte ale p r o t e c t o ­ ar fi fost de v e ş n i c i l e l o r b ă t ă l i i , n-aveau cum
rului l o r , aşa după cum frumuseţea e d i f i c i u l u i
le v o r b e ş t e d e s p r e puterea şi e v l a v i a sa. Ştefan 1
Text aflat în Bogdan, Vechile cronici..., pp. 143 —
şi-a p u s a i c i t o t sufletul şi tcs»<fe n ă d e j d i l e . 144 (P. H.).
Iar istoria i-a d a t dreptate: mgjiăstirea P u t n a 2
Bogdan, ibid., p. 25 (P. IL).
a rămas, î n a m i n t i r e a p o p o r u l , i n d i s o l u b i l 3
Alexandru cel Bun şi Doamna Ana la Bistriţa;
legată dc n u m e l e slăvitului ei c t i t o r . şi aproape toată dinastia, dc la Bogdan I la tatăl lui
Ştefan cel Mare, la Rădăuţi (P. LL).
4
Mai trebuie adăugat şi faptul că mănăstirile prin­
cipale adăposteau şi o casă domnească, reşedinţă ocazio­
ROLUL ISTORIC
nală a domnitorului, folosită uneori chiar pentru acti­
AL MĂNĂSTIRILOR MOLDOVENEŞTI vităţi cu caracter oficial: sfaturi, judecăţi, emitere de
hrisoave etc. Sînt revelatoare in acest sens numeroasele
Mănăstirea nu ne interesează însă numai d i n documente emise la mănăstirile Bistriţa şi Putna (V.D.).
p u n c t u l acesta de v e d e r e . D i o i r e c e ea m oferă 5
Cf. Iorga, Ist. bis. rom., I, pp. 6 7 - 7 0 (P.IL).
73

să-i uite pe c ă l u g ă r i a t u n c i c î n d era vorba să-şi consacrate d o u ă z e c i şi şase de hrisoave, p r i n


1
a r a t e g e n e r o z i t a t e a . A t u n c i cînd s-a urcat pe care ni se a d u c la cunoştinţă d a n i i l e pe care le
t r o n Ştefan cel Mare, o t r a d i ţ i e î m p ă m î n t e n i t ă primea a p r o a p e în fiecare an de la Ştefan şi
deja cerea ca t o ţ i c ă l u g ă r i i să fie scutiţi de la c r e d i n c i o ş i i ei, cu e x c e p ţ i a unei lungi
de o r i c e dare dc b e i l i c , să li se dăruiască întreruperi, d i n 1479 pînă în 1488. într-un pre­
m o ş i i întinse şi sate întregi ale c ă r o r venituri ţios d o c u m e n t de la sfîrşitul d o m n i e i lui Ştefan
le reveneau în î n t r e g i m e , să li se a c o r d e nume­ (2 februarie 1503) sînt e n u m e r a t e t o a t e p r o p r i e ­
roase s c u t i r i de t a x e şi c h i a r m o n o p o l u r i , ca şi t ă ţ i l e m ă n ă s t i r i i de la acea dată: t r e i z e c i de
d r e p t u l de judecată în cuprinsul t e r i t o r i u l u i sate ( V i c o v u l d e J o s , V i c o v u l d e Sus, V o i t i n ,
r e s p e c t i v . D a r d o m n i a fiului lui B o g d a n este Mănăuţi, B a l o s i n e ş t i , Botă şa ni, V i c ş a n i , Mas­
cea care marchează începutul unei e p o c i de că testi, FrătăuţJ, C l i m ă u ţ i , T î r n a u ş c a , în va­
a d e v ă r a t ă s t r ă l u c i r e pentru m ă n ă s t i r i . Aşa cum lea S u c e v e i ; B a l c ă u ţ i ; G r e c i , lngă Ş i r e t ; Cos-
se poate deduce din nenumăratele hrisoave m i n , Clişcăuţi, Ostriţa, lingă Cernăuţi ; Ş t i u b c i ,
rămase de la el şi care se referă la p r o p r i e t ă ţ i l e Sineşti, O n i ş c a n ă ; un teren în b a z i n u l B o i ş t e i ;
m ă n ă s t i r i l o r sau la d a n i i l e sau p r i v i l e g i i l e a c o r ­ B ă l i n t e ş t i , un sat „ u n d e a fost F a l c i u l " , F ă r c e n i ,
d a t e . P î n ă la întemeierea m ă n ă s t i r i i P u t n a , Şchei, M ă c e ş ; Canienca, T o m eşti, Cupca p e
de favoarea v o i e v o d a l ă se b u c u r a mănăstirea Şiret, Stroinţi şi U r v i c o l e a s a , lîngă Cernăuţi),
Bistriţa, d a t o r i t a i m p o r t a n t e i sale, d a r şi, fără d i n t r e care p r i m e l e douăzeci şi c i n c i dăruite de
î n d o i a l ă , în a m i n t i r e a lui A l e x a n d r u cel B u n . însuşi v o i e v o d în cursul d o m n i e i s a l e ; a p o i o
I m e d i a t după urcarea sa pe tron, Ştefan cel p ă d u r e imensă, o c u p î n d a p r o a p e j u m ă t a t e d i n
2
M a r e întăreşte d a n i i l e făcute d e b u n i c u l s ă u ; ţinutul R ă d ă u ţ i l o r . A c t u l r e s p e c t i v ateslă in
le reconfirmă în anul u r m ă t o r şi încuviinţează plus numeroase p r i v i l e g i i , d r e p t u r i în ceea ce
3
a l t e l e n o i ; în anul 1459 îi a t r i b u i e dijma unui p r i v e ş t e v i i l e , sarea, ceara d e a l b i n e , m o r i l e ,
4
s a t şi-i m e n ţ i o n e a z ă a u t o n o m i a j u d i c i a r ă ; în p o d ă r i t u l , jurisdicţia p r e o ţ i l o r şi a l o c u i t o r i l o r
1460 îi c o n f i r m ă unele v e n i t u r i realizate d i n 6
din satele r e s p e c t i v e . D a r nici celelalte mănă­
p o d ă r i t 5 . M ă n ă s t i r e a P u t n a fiind înălţată în stiri n u s î n t d a t e u i t ă r i i ; d i n c o l e c ţ i a B o g d a n ,
anul 1466, aceasta va profita de-acum înainte aflăm despre cele 15 sate date d r e p t d a n i e
în cea m a i m a r e măsură de favoarea d o m n i ­ mănăstirii N e a m ţ , despre alte o duzină m ă n ă s t i ­
t o r u l u i , p r i m i n d a p r o a p e în fiecare an o d a n i e rii M o l d o v i ţ a ; m ă n ă s t i r i l e B i s t r i ţ a , V o r o n e ţ .
sau un p r i v i l e g i u fără ca, p r i n aceasta, cele­ P r o b o t a , D o b r o v ă ţ , T a z l ă u îşi p r i m e s c şi e l e
lalte m ă n ă s t i r i să fie d a t e uitării: B i s t r i ţ a partea l o r . M i t r o p o l i i l e şi episcopiile sînt
a p a r e iarăşi în unele h r i s o a v e din a n i i 1487, înzestrate cu şi m a i m u l t ă m ă r i n i m i e ; un h r i s o v
1498, 1499, 1 5 0 0 ; N e a m ţ u l , în c o l e c ţ i a de d o ­ d a t a t 15 m a r t i e 1490 p o m e n e ş t e despre cele 44
c u m e n t e p u b l i c a t e d e Ioan B o g d a n , a p a r e d e de sate aflate în stăpînirea b i s e r i c i i din R ă d ă u ţ i ,
şase o r i de la urcarea pe t r o n a lui Ştefan cel număr pe care Ştefan îl r i d i c ă la 5 0 7 . V e d e m
M a r e şi pînă la m o a r t e a s a ; M o l d o v i ţ a de şapte deci că v i a t a m a t e r i a l ă a clerului este asigurată,
o r i ; V o r o n e ţ u l d e şase; P r o b o t a d e şase; H u m o ­ d a t o r i t ă m u n c i i pe care o d e p u n atîţia ţărani,
rul d e c i n c i ; T a z l ă u l d e c i n c i ; D o b r o v ă ţ u l d e căreia i se a d a u g ă cea a unui număr de ţ i g a n i ,
d o u ă ; H o r o d n i c u l o singură d a t ă ; reşedinţele dăruiţi n e c o n t e n i t , şi în d e p l i n ă p r o p r i e t a t e ,
e p i s c o p a l e de la R o m a n şi Suceava, de şase şi, m ă n ă s t i r i l o r . D a r asta nu este încă t o t u l . P r i n ­
r e s p e c t i v , şapte o r i ; e p i s c o p i a d e l a R ă d ă u ţ i t r e a l t e d a n i i , c e l e p e care l e î n t î l n i m cel m a i
d e c i n c i o r i ; î n sfîrşit m ă n ă s t i r e a Z o g r a f o s d e des sînt m o r i l e , v i i l e , p r i s ă c i l e , heleşteiele sau
l a M u n t e l e A t h o s d e două o r i . H r i s o a v e c a r e , scutirea d e t a x e pentru t r a n s p o r t u l p e ş t e l u i 8 ;
dealtfel, sînt d e p a r t e de-a epuiza lista t u t u r o r şi p r i n acestea v o i e v o d u l le asigură c o n f e c ţ i o ­
d a n i i l o r făcute d e Ştefan d i f e r i t e l o r m ă n ă s t i r i . narea o b i e c t e l o r destinate c u l t u l u i , m a t e r i a
D a r este suficientă p e n t r u a ne p e r m i t e unele p r i m ă pentru l u m i n ă r i , a p r o v i z i o n a r e a în v e d e ­
constatări interesante. rea a n u m i t o r sărbători e t c . E x i s t ă , în sfîrşit,
P u t n a se află, fără nici un fel de î n d o i a l ă , un p u n c t asupra căruia t r e b u i e să insistăm în
în frunte. în c u l e g e r e a lui Ioan B o g d a n , îi sînt m o d cu totul deosebit şi anume concesia, de
nenumărate ori repetată, p r i v i n d d r e p t u l de
1
ID., ibid., pp. 70—74. Daniile lui Alexandru cel j u d e c a t ă . E s t e un d r e p t la care, după t o a t e apa­
Bun şi ale urmaşilor săi au fost deseori confirmate în renţele, clerul m o l d a v a ţ i n u t cu străşnicie, în­
hrisoavele rămase de la Ştefan cel Mare (P.H.). t o c m a i ca şi în O c c i d e n t şi, fără î n d o i a l ă , d i n
2
8 septembrie 1457; Bogdan, Documente, I. pp. 3 — 5
(P.H.).
3
ID., ibid., doc. nr. 5, 12 şi 14 (P.H.). 6 Ibid., II, nr. 107, pp. 2 1 1 - 2 1 7 (P.H.).
4 7
Id.( ibid., doc. roC 18 (P.H.). Ibid., II, nr. 284, pp. 406, 409 (P.II.).
6
ID., ibid., doc. nr. 22 (P.H.). 8
Ibid., passim (P.H.).
aceleaşi m o t i v e ; şi este p r o b a b i l că înşişi îm­ putea fi a n u l a t e în v i i t o r „ n i c i de către patriarh,
p r i c i n a ţ i i s o c o t e a u aceasta d r e p t o favoare per­ nici d e către m i t r o p o l i ţ i , nici d e către n i m e n i
4
sonală, d e o a r e c e aflăm că, în m a i m u l t e rînduri, a l t c i n e v a " . D i s p o z i ţ i a aceasta care-i lega chiar
Ştefan a c o r d ă l o c u i t o r i l o r cîte unui sat p r i v i ­ pe înalţii p r e l a ţ i şi într-o p r o b l e m ă ce se refe­
legiul de-a ţ i n e numai de jurisdicţia mănăsti­ rea la p r o p r i e t ă ţ i l e clerului c o n s t i t u i e o rari­
1
rilor , uneori de jurisdicţia facultativă a egu­ tate şi demonstrează că Ştefan înţelegea să se
m e n u l u i sau a v o i e v o d u l u i , e x c l u z î n d însă Ori­ p o a r t e ca un a d e v ă r a t s t ă p î n i t o r în t o a t e d o m e ­
2
care a l t a . Ceea ce denotă preocuparea evidentă niile, şi nu numai de drept, ci şi de fapt.
de a-i sustrage pe l o c u i t o r i i satelor dependente A fi mănăstire domnească însemna aşadar
de mănăstiri a b u z u r i l o r b o i e r i m i i , şi adesea o onoare ce nu putea să nu atragă uneori după
chiar şi c e l o r c o m i s e de î m p u t e r n i c i ţ i i v o i e v o ­ sine a n u m i t e o b l i g a ţ i i , şi nici o a n u m e o b e d i e n ­
d u l u i ; d i s p o z i ţ i i l e speciale luate în 1458 spre ţă faţă de t r o n . P u t n a însă n-a a v u t a se p l î n g c
folosul l o c u i t o r i l o r clin B o r c h i n e ş t i , sat ce apar­
de soarta e i . Am v ă z u t cu cîtă grijă îi asigura
ţinea m ă n ă s t i r i i M o l d o v i ţ a , p o t r i v i t cărora
v o i e v o d u l v i a ţ a m a t e r i a l ă şi lucrurile de p r i ­
aceştia nu puteau fi c h e m a ţ i sub a r m e d e c î t
mă n e c e s i t a t e . Şi t o c m a i faptul acesta i-a îngă­
atunci c î n d v o i e v o d u l se va duce a c o l o în per­
3
d u i t să ia un asemenea a v î n t d i n p u n c t de v e ­
soană , p o r n e a u şi ele de la acelaşi p r i n c i p i u .
dere i n t e l e c t u a l . în afara Analelor de la Putna,
P o l i t i c a aceasta aminteşte întâii t o t u l de p o l i ­
pe care le-am m e n ţ i o n a t m a i înainte, şi care
tica p r i m i l o r C a p e ţ i e n i ; v o i e v o d u l era astfel un
relatau, d i m p r e u n ă c u lista p r i m i l o r v o i e v o z i
fel de „ a v o c a t " al mănăstirilor, o c r o t i t o r u l cle­
moldoveni, evenimentele de primă importanţă
rului şi al t u t u r o r c e l o r ce slujeau clerul, ceea
d i n t i m p u l d o m n i e i lui Ştefan cel M a r e , o sea­
ce îi asigura o clientelă a b s o l u t d e v o t a t ă ,
p u t î n d , în caz de n e v o i e , să p a r a l i z e z e veleită­ m ă d e a l t e m ă r t u r i i v o r b e s c despre a c t i v i t a t e a
ţile de rezistenţă ale b o i e r i l o r . De unde rezul­ spirituală şi artistică a c ă l u g ă r i l o r de a i c i . O
ta, în ceea ce-1 privea pe v o i e v o d , un i m e n s seamă de e v a n g h e l i i şi de cărţi bisericeşti ce
prestigiu m o r a l , iar din p u n c t de v e d e r e spiri­ p r o v i n d i n secolul al X V - l e a şi d i n cele urmă­
tual nu era p u ţ i n lucru pentru acesta să p o s e ­ toare au fost scrise, c o p i a t e , m i n i a t e , legate şi
de, în atîtea părţi ale ţării, un număr a t î t de g r a v a t e chiar la P u t n a ; caligrafii, m i n i a t u r i ş t i i ,
mare de lăcaşuri sfinte din care se înălţau spre g r a v o r i i m ă n ă s t i r i i erau r e n u m i ţ i î n toată M o l ­
cer, spre propria-i propăşire, rugi p l i n e de fer­ d o v a şi o c u p ă , în istoria artei, un l o c de cinste
v o a r e . A p r o a p e în t o a t e actele de d a n i e se m e n ­ alături dc şcoala de la N e a m ţ . D a r , în afara
ţionează că, în s c h i m b u l acesteia, în cutare acestor î n d e l e t n i c i r i , r ă s p î n d i t e p r i n t r a d i ţ i e
zi din s ă p t ă m î n ă sau în cutare p e r i o a d ă din an, în t o a t e m ă n ă s t i r i l e , de acelaşi renume se b u c u ­
r u g ă c i u n i l e sau slujbele d i v i n e v o r fi oficiate ra şi î n v ă ţ ă m î n t u l de la P u t n a 5 . P î n ă la înte­
pentru sănătatea v o i e v o d u l u i şi a f a m i l i e i sa­ meierea seminarului dc la S o c o l a ( I a ş i ) , singu­
le, pentru odihna s t r ă m o ş i l o r săi şi pentru a sa rele m ă n ă s t i r i m o l d o v e n e ş t i uncie erau instruiţi
p r o p r i e . P r i n aceasta, p r o t e c ţ i e i d i v i n e d e care v i i t o r i i preoţi erau cele trei f a i m o a s e aşeză­
se asigura v o i e v o d u l , i se adăuga, a i c i pe pă­ m i n t e — P u t n a , N e a m ţ şi B i s t r i ţ a ; c ă l u g ă r i i
m î n t , aşa c u m am m a i a m i n t i t , un fel de aură de la P u t n a deschiseseră o şcoală elementară,
sacră, ce făcea d i n el o fiinţă aparte, osebită unde e l e v i i învăţau să scrie şi să citească, şi
d e restul m u r i t o r i l o r . Astfel, „Io Ştefan una superioară, unde se p r e d a u u m a n i o a r e l e ,
V o i e v o d , p r i n m i l a lui D u m n e z e u d o m n a toată filozofia şi t e o l o g i a . Această şcoală superioară
ţara M o l d o v e i " se baza cu toată hotărîrea pe se b u c u r a de un m a r e r e n u m e la v r e m e a aceea,
Biserică, d e o a r e c e nenumăratele foloase p e
şi profesori de certă e r u d i ţ i e au m e n ţ i n u t - o la
care le trăgea clin asemenea alianţă m e r i t a u d i n
acelaşi înalt nivel p î n ă î n secolul a l X V I I I -
p l i n s a c r i f i c i i l e făcute pentru e a ; numai că
lea. T r a d i ţ i a p r i v i n d a c t i v i t a t e a spirituală a
v o i e v o d u l nu se p l e c a în faţa e i ; arătîndu-i cel
acestei m ă n ă s t i r i era a t î t de p u t e r n i c ă , î n c î t
mai m a r c r e s p e c t , o c o n d u c e a t o t u ş i , şi este
interesant să v e d e m c u m , în 1490 de p i l d ă ,
dispunea că h o t ă r î r i l c pe care le lua cu p r i v i r e 4
Bogdan, I, doc. 214, p. 408, 1, 26 şi urm. (P.H.).
la p o s e s i u n i l e e p i s c o p i e i din R ă d ă u ţ i nu v o r 5
La toate cele arătate se adaugă daniile de biserici cu
veniturile lor. Astfel, mănăstirea Bistriţa primea de la
1
domnitorul Alexandru cel Bun, în anul 1428, 50 dc
Ca de pildă: Probola, 1459, doc. 17; 1472, doc. 100; biserici din ţinutul Neamţului, iar Ştefan cel Mare dăruia
Bistriţa, 1459, doc. 18; Rădăuţi, 1479, doc. 126; 1481, mănăstirii Putna, în anul 1490, 66 de biserici în ţinuturile
doc. 141; Putna, 1502, doc. 11, 105 etc. (P.H.). Sucevei şi Cernăuţilor (Documente privind istoria Ro­
2
Bistriţa, 1858, doc. 5 (P.IL). mâniei, Moldova, veac. XIV—XV, I şi II, Bucureşti,
3
Ibid., doc. 8 (P.H.). 1954, p. 66 şi respectiv, pp. 131 — 136) (V.D.).
75

chiar şi a l u n e i c î n d generozitatea lui Petru Ia o asemenea a f i r m a ţ i e . Ţara R o m â n e a s c ă nu


R a r e s a r i d i c a t P r o b o t a la rangul de m ă n ă s t i r e cunoaşte n i m i c asemănător, şi unul d i n titlu­
d o m n e a s c ă , şi P u t n a a fost n e v o i t ă să renunţe rile d e g l o r i e a l e m a r i l o r v o i e v o z i d i n s e c o l e l e
1
la o p a r t e d i r viaţa ei o f i c i a l ă , şi în m o d deose­ X V ş i X V I , Ştefan cel Mare, P e t r u R a r e ş ,
b i t la redactarea c r o n i c i l o r şi a analelor, şi-a A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u e t c . va fi acela de-a fi
m e n ţ i n u t r o l u l ele m e n t o r spiritual pe parcursul ştiut să s t i m u l e z e apariţia, alături de remarca­
a încă două s e c o l e ; c î n d , de p i l d a , l i m b a ro­ b i l a m i ş c a r e artistică — ce alcătuieşte s u b i e c ­
tul lucrării de faţă — a unei atît de î n s e m n a t e
mânească a î n c e p u t să ia l o c u l s l a v o n e i , la
a c t i v i t ă ţ i s p i r i t u a l e . Şi nu ne p u t e m î m p i e d i c a
P u t n a s-au p u s b a z e l e a c t i v i t ă ţ i i a t î t de inte­
să nu ne g î n d i m la t o a t e acestea, a t u n c i c î n d
resante a t r a d u c e r i i v e c h i l o r t e x t e , a c t i v i t a t e
v i z i t ă m P u t n a , iar i m p o r t a n ţ a istorică a unei
de-o neasemuită i m p o r t a n ţ ă pentru d e z v o l t a ­
m i ş c ă r i de felul acesta justifică d i n p l i n , cre­
rea l i n g v i s t i c i i r o m â n e ş t i . N u m e l e m i t r o p o l i ­
d e m , a m p l o a r e a c a p i t o l u l u i pe care i l-am de­
tului Iacob, a arhimandritului Vartolomei
d i c a t P u t n e i , al cărei cel m a i de seamă s i m b o l
Măzăreanu au rămas, între altele, p r i n t r e cele este.
m a i r e n u m i t e d i n această p l e i a d ă d e cărturari •
p l i n i de sîrguinţă şi de î n ţ e l e p c i u n e cu caré se
m î n d r e ş t e , ş i p e b u n ă d r e p t a t e , ţara M o l d o v e i .
CEEA CE R Ă M Î N E DIN P U T N A
Seminarul de la Putna a s t r ă b ă t u t şi el, v i c t o ­
L U I Ş T E F A N CEL M A R E
r i o s , s e c o l e l e , pînă în ziua c î n d , în 1786, a fost
î n l o c u i t cu cel de la S u c e a v a ; dar nici atunci
chiar, P u t n a , c r e d i n c i o a s ă t r e c u t u l u i său, nu Este regretabil faptul că edificiile care alcă­
s-a c o m p l ă c u t în i n a c t i v i t a t e şi i g n o r a n ţ ă . Că­ t u i e s c m ă n ă s t i r e a P u t n a nu ne p o t informa în
lugării s-au î n g r i j i t în continuare de şcoala l o r m o d t o t a t î t d e c u p r i n z ă t o r asupra artei m o l d o ­
elementară, a p o i de şcoala laică ce-a î n l o c u i t - o veneşti d i n t i m p u l lui Ştefan cel Mare ca d o c u ­
pe aceasta în 1858, şi"nu d e m u l t , sub egumenul m e n t e l e şi istoria P u t n e i care ne p e r m i t să ne
Patras, un sfert d i n v e n i t u r i l e mănăstirii au facem o idee despre viaţa intelectuală a t i m p u ­
fost d e p u s e la Casa de E c o n o m i i în s c o p u l în­ lui şi despre o a n u m e latură a g î n d i r i i v o i e v o ­
fiinţării, la R ă d ă u ţ i , a unui internat pentru d a l e . Biserica mănăstirii, în f o r m a ei a c t u a l ă ,
t i n e r i i r o m â n i 2 . Astfel că, chiar în p l i n ă deca­ este o c o n s t r u c ţ i e d i n secolul al X V I I I - l e a , iar.
denţă, şi aflîndu-se sub o c u p a ţ i a străină, P u t n a chiliile i n i ţ i a l e d e l e m n 4 a u fost refăcute d e
făcea să r e î n v i e g î n d i r e a m a r e l u i p a l a d i n care-o m a i m u l t e ori pînă în clipa cînd, spre m i j l o ­
întemeiase şi d e v e n i s e , î n c e p î n d cu data fatală
cul s e c o l u l u i a l X I X - l e a , a u fost d e f i n i t i v î n l o ­
de 1775, ca şi întrunchiparea c o n ş t i i n ţ e i r o ­
c u i t e p r i n c h i l i i d e z i d . Incinta a f o s t m o d i f i ­
mâneşti a B u c o v i n e i .
cată şi e a ; m ă n ă s t i r e a a fost m ă r i t ă în s e c o l u l
Putna ocupă astfel un loc de p r i m rang al X I X - l e a , dar o p r o e m i n e n ţ ă a t e r e n u l u i , la
printre celelalte mănăstiri româneşti; dar a m o distanţă de cîţiva metri de b i s e r i c ă , spre
fi nedrepţi dacă le-am da uitării, deoarece n o r d , o c u p a t ă astăzi de o g r ă d i n ă de z a r z a v a t ,
M o l d o v a a c u n o s c u t o întreagă inflorescenţă de marchează locul unde se aflau v e c h i l e c h i l i i .
mănăstiri în care c o n c e p ţ i a ei artistică şi reli­ A c e l e p u ţ i n e i n f o r m a ţ i i p e care l e a v e m asu­
gioasă s-a desăvîrşit de o m a n i e r ă cu t o t u l re­ pra b i s e r i c i i z i d i t ă de Ştefan se află la î n c e p u t u l
m a r c a b i l ă . A c t i v i t a t e a l o r literară, s p u n e Ioan c r o n i c i i r e d a c t a t e de Ion N e c u l c e în s e c o l u l al
B o g d a n , nu se p o a t e c o m p a r a , în R ă s ă r i t , d e c î t XVIII-lea, c u a p r o a p e trei s e c o l e m a i t î r z i u .
cu cea a c ă l u g ă r i l o r de la A t h o s sau de la K i e v 3 , D a c ă e să-1 c r e d e m , biserica aceasta ar fi fost
şi se p o a t e s u b s c r i e a p r o a p e fără nici o rezervă una d i n c t i t o r i i l e cele m a i i m p o r t a n t e ş i m a i
îngrijit l u c r a t e d i n t o t t i m p u l d o m n i e i m a r e -
1
La Putna a funcţionat şi o şcoală dc muzică, ilustrată
în secolele X V I — X V I I I de mari personalităţi, ca pro­ 4
Cercetările arheologice din ultima vreme au demon­
topsaltul Eustatie care a fost şi un remarcabil compozitor strat că, de la început, chiliile au fost de zid, alcătuind
(Cristian Ghenea şi G. Ciobanii, Un creator dc muzică la un corp important pe latura de nord a mănăstirii. Ace­
începutul secolului al XVI-lea, în „Muzica", mai —iunie leaşi cercetări au demonstrat că aşczămîntul monastic de
1964; Adriana Şirli, Şcoala muzicală de la Putna, în volu­ la Putna era în fiinţă încă de la începutul secolului al
mul colectiv Putna, Bucureşti, 1982, pp. 31 — 37). XV-lca, in zona de sud-est a actualei incinte fiind date
(V.D.). la iveală fundaţiile unor destul de ample construcţii
2 cf. Dan, Mănăstirea Putna, pp. 1 5 3 - 1 6 2 (P.H.). (Cristian Moisescu, Scurtă privire istorică, în volumul
3
Bogdan, Vechile Cronici Moldoveneşti, p. 139 (P.H.). colectiv Putna, Bucureşti, 1982, pp. 5 - 1 3 ) . (V.D.).
7fi

1
lui v o i e v o d . „Mănăstirea era m i n u n a t ă , auri­ mănăstire d o m n e a s c ă , numeroasele danii p e
tă de sus pînă j o s ; p i c t u r a avea m a i m u l t aur care le-a p r i m i t de la Ştefan şi interesul pe care
elecît c u l o r i , şi acoperea a t î t partea d i n l ă u n t r u acesta i l-a p u r t a t t o t t i m p u l , trebuia b i n e î n ţ e ­
c î t şi pe cea dinafară; acoperişul era d i n p l u m b " - . les să-i rezerve un l o c p r i v i l e g i a t faţă de celelal­
E s t e p u ţ i n , şi noi ştim pe de altă p a r t e că mă­ te lăcaşuri de c u l t . Fără a avea intenţia de-a
năstirea a luat f o c în 1484, că a t r e b u i t să fie acorda t r a d i ţ i i l o r o r a l e o p r e a m a r e i m p o r t a n ­
3
refăcută în î n t r e g i m e , dar fără să ni se dea ţă, m e r i t ă să notăm faptul că a m i n t i r e a acestei
a m ă n u n t e în legătură cu această restaurare. b o g a t e d e c o r a ţ i i a rămas v i e în p o v e s t i r i l e
D a c ă fraza citată din N c c u l c e ar fi c o n f i r m a t ă p o p u l a r e , şi există o c r e d i n ţ ă rămasă nu numai
de v r e u n d o c u m e n t c o n t e m p o r a n cu Ştefan, în p o p o r , dar şi p r i n t r e p r e o ţ i , p r e c u m că Şte­
ar fi d e o s e b i t de valoroasă p r i n aceea că ne-ar fan, la v r e o z e c e ani după căderea C o n s t a n t i n o ­
ajuta să c u n o a ş t e m o m ă n ă s t i r e d i n s e c o l u l al p o l u l u i , a d o r i t să redea creştinităţii o Sfînta
X y - l e a , p i c t a t ă p e dinăuntru ş i p e d i n a f a r ă ; S o f i a . C o m p a r a ţ i a ne face să s u r î d e m : dar p o a t e
ceea ce nu se întîlncşte, aşa cum v o m vedea că nu e ceva i n c o m p a r a b i l cu starea de s p i r i t
m a i tîrziu, la e d i f i c i i l e care ni s-au păstrat, a lui Ştefan cel Mare, aşa cum am văzut-o p r e -
4
înainte de s e c o l u l al X V I - l e a . D a r n i m i c nu cizîndu-se în p a g i n i l e a n t e r i o a r e . în o r i c e caz,
ne î n g ă d u i e să afirmăm a u t e n t i c i t a t e a unei totul p o a t e fi luat ca un s i m b o l , p l i n de can­
alari i n f o r m a ţ i i , de care, spre părerea noastră doare, dar e l o c v e n t , a l m i s i u n i i p e care şi-o
de rău, s î n t e m siliţi să nu ţinem s e a m a . D i m p o ­ a t r i b u i s e Ştefan, şi a n u m e aceea de-a ridica
trivă, b o g ă ţ i a d e c o r a ţ i e i la care face a l u z i e c r o ­ d i n nou spada B i z a n ţ u l u i .
nicarul nu are n i m i c n e v e r o s i m i l ; s o l i c i t u d i n e a Şi asta este a p r o a p e t o t ce putem s p u n e des­
pe care am v ă z u t c-o arăta Ştefan b i s e r i c i l o r pre edificiul în s i n e : şi se v e d e că e p u ţ i n . D a r
sale ar p ă r e a să întărească asemenea m ă r t u r i e , există un a s p e c t c a r e m e r i t ă să ne reţină a t e n ţ i a :
şi faptul că P u t n a fusese ridicala la rangul de
amplasamentul bisericii. Oricîte modificări ar
fi suferit m ă n ă s t i r e a , lăcaşul de î n c h i n ă c i u n e
1
Cercetările arheologice prilejuite de restaurarea propriu-zis a fost întotdeauna în m i j l o c u l c u r ţ i i .
bisericii au pus in evidentă cîteva aspecte esenţiale pentru
E s t e locul t r a d i ţ i o n a l al b i s e r i c i i în R ă s ă r i t ,
înţelegerea importantei bisericii de. la Putna in istoria
arhitecturii religioase din epoca lui Ştefan cel Marc. în despre care am putea s p u n e că a r h i t e c t u l vrea
primul rînd. era un edificiu de mari dimensiuni, compa­ s-o pună cu a t î t m a i m u l t în v a l o a r e cu c î t p r o ­
rabil cu cele mai mari biserici care au fost construite p o r ţ i i l e e i sînt m a i m o d e s t e . I m e n s e l e noastre
ulterior în Moldova. Planul său era dc tip dezvoltat,
adică un naos triconc, gropniţă, pronaos alungit, prid­ c a t e d r a l e au fost a p r o a p e întotdeauna sufo­
vor (acesta adăugat curînd după terminarea bisericii) cate, în e v u l m e d i u , de c o n s t r u c ţ i i l e c i v i l e d i n
(Nicolae Puşcaşii, Informare asupra săpături lor de cercetare jurul lor, care erau adesea l i p i t e c h i a r de e l e .
arheologică efectuate la mănăstirea Putna în anii
1969—1970, in BMI, 1973. nr. 4. p. 7 0 - 7 2 ) . Din consi­ în aria s p i r i t u a l i t ă ţ i i b i z a n t i n e , ca în Serbia,
derarea acestor date priyind Putna, prin coroborare cu în B u l g a r i a , în R u s i a , în R o m â n i a , biserica se
datele privind monumentele epocii lui Alexandru cel Bun detaşează singură în m i j l o c u l unui spaţiu l i b e r .
(p. 59 nota 3) rezultă că arhitectura epocii lui .Ştefan cel
Planul bine cunoscut de la Muntele Athos se
Mare a beneficiat de la început dc realizări majore şi că
biserica înălţării nu este, aşa cum s-a spus, un monument întîlncşte p r e t u t i n d e n i în partea aceasta a E u ­
apogeu, ci face parte dintr-un şir evolutiv mai lung şi r o p e i , şi numai m i c u ţ a capelă de iarnă, care a
mai bogat în edificii. Putna — care era şi necropolă d e v e n i t p a r a c l i s u l r o m â n i l o r , face c o r p c o m u n
domnească — a fost, probabil, modelul principal de la
care s-au inspirat ctitorii şi meşterii deceniilor următoare cu c l ă d i r i l e de l o c u i t . O b i c e i u l acesta a fost
(V.D.). a t î t de p u t e r n i c î n r ă d ă c i n a t î n c î t nu este tre­
2 Kogălniceanu, Letopiseţe. II, p. 179 (P.H.). c u t c u vederea n i c i a t u n c i c î n d este v o r b a d e
3
Analele de la Putna, în Bogdan, Vechile Cronici, b i s e r i c i l e care nu sînt b i s e r i c i m ă n ă s t i r e ş t i ;
p. 147 (P.H.).
4
Pictura exterioară nu a apărut in secolul al XVI-lea, la oraş, la sat, b i s e r i c a este izolată întotdeauna
realizări pregătitoare fiind semnalate şi în secolul pre­ cu cea m a i m a r e grijă, în m i j l o c u l unei p i e ţ e , a
cedent. Suprafeţe destul dc întinse, de pictură exterioară, unei g r ă d i n i sau a unui scuar. S-ar putea c r e d e
dattnd din pin ma jumătate a secolului al XV-lea, se
că, sub a c e s t a s p e c t , ca şi sub atîtea a l t e l e , şi
păstrează pînă în prezent pe faţada sudică a bisericii
romano-catolice din Baia (V. Drăguţ, O pictură murală caracteristică pentru B i s e r i c a răsăriteană, pre­
exterioară regăsită la Baia, în MIA, 1975, nr.l, p. 59—60); p o n d e r e n ţ a r e s p e c t u l u i şi a f r i c i i faţă de î n c r e ­
notabile fragmente au fost găsite la ruinele ctitoriei lui dere, s e n t i m e n t e l e i n s p i r a t e de r e l i g i e , a m a r c a t
Ştefan cel Mare de la Probota (Lia şi A. Bătrîna, Date
noi cu privire la prima ctitorie datorată lui Ştefan cel Marc: a d î n c o b i c e i u r i l e a r h i t e c ţ i l o r ; căci n u s e p o a t e
mănăstirea Probota, în M.M.S., 1977, nr. 7—9, p. 586 — să nu fii i z b i t , la p r i m a luare de c o n t a c t cu o r t o ­
599). Epocii lui Ştefan cel Mare îi sînt atribuite şi figurile d o x i a , de diferenţa aceasta v ă d i t ă între solemna
dc sfinţi caro decorează friza dc firide de pe faţadele
bisericii înălţarea de la Neamţ (V.D.). izolare a lăcaşurilor de c u l t şi familiaritatea
Ti

o c c i d e n t a l ă 1 . L u c r u care se va verifica în m o d personală, au p u t u t fi dealtfel influenţate de


r i g u r o s în t o a t ă R o m â n i a : in incinta tuturor e v e n i m e n t e l e ce aveau l o c în ţările v e c i n e , m a i
m ă n ă s t i r i l o r , biserica se va detaşa în m i j l o c u l cu seamă în T r a n s i l v a n i a , unde regii U n g a r i e i ,
unui careu m ă r g i n i t de z i d u r i şi de c h i l i i , în în urma m a r i i i n v a z i i d i n 1241, au î n d e m n a t
toate oraşele şi satele ea va fi, de asemenea, chiar ei oraşele şi n o b i l i m e a să-şi construiască
înconjurată de o piaţă sau de o fîşie de teren, forturi. E x e m p l u l oraşelor fortificate din Ar­
adesea foarte mare şi, în general, p l a n t a t cu deal, şi m a i cu seamă al oraşelor săseşti, cu care
arbori. m o l d o v e n i i erau în neîntrerupte relaţii, a p u t u t
în ceea ce le priveşte, z i d u r i l e mănăstirii, fi astfel urmat îndeaproape, aşa după cum m ă ­
destul de p u ţ i n rezistente, care datează d i n năstirile fortificate trebuie puse şi ele în legă­
secolul al X V I I I - l e a şi nu redau nici ele incin­ tură cu b i s e r i c i l e fortificate din A p u s , dar m a i
ta de pe v r e m e a lui Ştefan cel Mare, merită cu seamă cu b i s e r i c i l e din T r a n s i l v a n i a . A p r o ­
totuşi să ne o p r i m asupra lor, în p r i m u l rînd pierea este cu a t î t m a i p u ţ i n lipsită de t e m e i ,
datorită faptului că mănăstirea era fortifi­ cu c î t c i r c u m s t a n ţ e l e nu sînt lipsite de a n a l o g i e ,
cată, şi a p o i deoarece unul din turnuri, cel iar z i d u r i l e t î r g u r i l o r şi ale m ă n ă s t i r i l o r par să
dinspre sud-vest, a rămas aproape în forma pe fi făcut cu a d e v ă r a t parte din sistemul general
care o avea în secolul al X V - l e a . de apărare a M o l d o v e i . Ştefan cel Mare, care,
înfăţişarea aceasta r ă z b o i n i c ă nu are de ce după cum am v ă z u t , pare să fi avut, din p u n c t
să ne m i r e . T o a t e mănăstirile m o l d o v e n e ş t i erau de v e d e r e p o l i t i c şi m i l i t a r , o linie de c o n d u i t ă
fortificate, şi p l a n u l Putnei ne prezintă în li­ b i n e p r e c i z a t ă , fusese p r e o c u p a t de ceea ce pre­
nii m a r i p l a n u l tuturor c e l o r l a l t e : o incintă zenta cea m a i mare i m p o r t a n ţ ă — apărarea
vastă, cu o intrare fortificată şi cîteva turnuri, f r o n t i e r e l o r . La suirea sa pe tron, în M o l d o v a
c h i l i i l e a d o s a t e pe una d i n feţele interioare ale existau m a i m u l t e fortăreţe: Cetatea A l b ă ,
z i d u r i l o r , iar biserica la m i j l o c . Este, în egală H o t i n , Ţ e ţ i n a , Suceava, N e a m ţ ş i R o m a n ; că­
măsură, p l a n u l tuturor m ă n ă s t i r i l o r răsăritene, rora s-a g r ă b i t să le adauge Chilia şi, m a i tîr-
iar s i s t e m u l de fortificaţie pe care l-au cunos­ ziu, Crăciuna, cetăţi cucerite p r i n forţa a r m e ­
c u t m u l t e d i n m ă n ă s t i r i l e noastre apusene c o n ­ l o r (1465, 1 4 8 2 ) ; şi a pus să fie r i d i c a t e c e l e
stituie aici r e g u l a , î n R o m â n i a , z i d u r i l e respec­ de la S o r o c a 3 şi Orhei, fără a p u n e la s o c o t e a l ă
t i v e sînt destul de m o d e s t e şi n-au n i m i c d i n reparaţiile pe care le-a făcut c e l o r l a l t e 4 . O s i m ­
înălţimea, adesea a m e ţ i t o a r e , a c e l o r ce încon­ p l ă p r i v i r e aruncată asupra hărţii (fig. 0) d e m o n ­
joară m ă n ă s t i r i l e c l ă d i t e în v î r f de stîncă şi strează că aceste u l t i m e citadele c o m p l e t e a z ă
inaccesibile de la M u n t e l e A t h o s ; t r e b u i e adău­ c e r c u l f o r t i f i c a t ce apăra M o l d o v a . în inte­
g a t însă că aspectul lor actual e d a t o r a t adesea riorul acestui c e r c , m e n i t să pună stavilă o ş t i l o r
unei s i m p l i f i c ă r i de dată recentă, unele detalii duşmane, o s u m e d e n i e de fortificaţii m o d e s t e ,
dealtfel, în special turnurile, sînt foarte b i n e a l c ă t u i t e d i n şanţuri şi din v a l u r i de p ă m î n t ,
g î n d i t e în vederea a p ă r ă r i i . puneau aşezările i m p o r t a n t e la a d ă p o s t de ata­
T i m p u r i l e erau v i t r e g e şi f r e c v e n t e l e prădă- curile tîlharilor sau ale b a n d e l o r d u ş m a n e 5 .
ciutii c o m i s e asupra m ă n ă s t i r i l o r v ă d e a u că M ă n ă s t i r i l e m a i cu seamă, care avuseseră încă
precauţia nu era lipsită de t e m e i . Călugării se d i n v e c h i m e z i d u r i de incintă destul de rezis­
înconjurau de z i d u r i şi de şanţuri î n t o c m a i ca şi t e n t e , au fost înzestrate m a i m u l t ca n i c i o d a t ă
l o c u i t o r i i o r a ş e l o r şi tîrgurilor, iar pe p ă m i n ­ cu fortificaţii, şi Ştefan le-a s u p r a v e g h e a t cu
tuì r o m â n e s c se aflau s u m e d e n i e de incinte grijă p e cele d e l a P u t n a . Mănăstirile d i n B u c o ­
fortificate, m a i m a r i sau m a i m i c i , ca în toată vina aveau p o a t e m a i m u l t ă n e v o i e d e c î t a l t e l e ;
E u r o p a m e d i e v a l ă . Ceea ce nu însemna că l o ­
cuinţele u n o r p e r s o a n e particulare nu căpătau 3
La Soroca, in vremea lui Ştefan cel Mare, s-a con­
şi ele înfăţişarea unei f o r t ă r e ţ e ; un d o c u m e n t struit o cetate de pămînt cu palisade. Actuala cetate da­
din 8 o c t o m b r i e 1462 ne v o r b e ş t e de un a n u m e tează din vremea lui Petru Rares (Y.D.).
4
D u m a C o r n y , care avea un c o n a c ( d v o r ) în în mod deosebit se cerc amintită construcţia cetăţii
noi de la Roman. La Suceava, vechea cetate musatimi a
satul R e b r i c e a şi o cetăţuie ( g o r o d ) în satul fost înconjurată cu o nouă cetate, incomparabil mai mare
2
v e c i n M u n c e i . O b i c e i u r i l e acestea r ă z b o i n i c e , şi mai puternică, iar cetatea Neamţ a fost prevăzută cu o
care aveau la bază grija pentru securitatea redutabilă platformă de artilerie (Lucian Chiţescu, Pri­
vire asupra fortificaţiilor Moldovei în sec. XIV— XVI,
în Muzeul National, I, Bucureşti, 1974, p. 63 — 80).
1
Nu este vorba despre o „solemnă izolare"; aşezarea (V.D.).
bisericilor ortodoxe în mijlocul unei curţi este dictată de 8
Dincolo dc faptul că ţoale reşedinţele domneşti — la
anumite exigenţe de ritual, ca, de exemplu, slujba de Vaslui, Iaşi, Hirlău, Neamţ, Bacău — erau prevăzute cu
noapte şi înconjurarea lăcaşului în vinerea mare (V.D.). amenajări defensive, se cer amintite cetăţile de pămînt
8
Bogdan, Documente, I, p. 65 (P.H.). de la Birlad, Berheci, Vaslui, Valea Albă etc. (V.D.).
•iii

c ă c i , după c u m v o m observa p e harta r e s p e c t i v ă , Putna o g e n e r o z i t a t e m a i p r o n u n ţ a t ă şi-i încre­


centura de f o r m ă foarte regulată care apăra dinţa o d o a r e dintre cele m a i de p r e ţ .
M o l d o v a nu proteja frontiera dinspre a p u s . Su­ D e ţ i n e m prea p u ţ i n e i n f o r m a ţ i i în legătură
ceava, N e a m ţ u l , R o m a n u l se află aşezate cu cu sistemul ele apărare a d o p t a t de P u t n a ;. ştim,
m u l t m a i c ă t r e răsărit şi păzesc în p r i m u l rînd cum dealtfel am fi.putut, şi g h i c i , că mănăs­
tirea era î m p r e j m u i t ă de un s i s t e m : . d e z i d u r i
g r o a s e , flancate d e m a i m u l t e turnuri 1 , dar
z i d u r i l e au f o s t refăcute în secolul al X V I I I - l e a ,
fiind p r e v ă z u t e cu cîteva s i m p l e ferestre de
tragere, turnurile dispărînd, cu e x c e p ţ i a in­
trării, m a s i v ă şi de formă p ă t r a t ă , refăcută
dealtfel şi ea în 1757 î m p r e u n ă cu meterezele,,
şi a turnului d e n u m i t al T e z a u r u l u i , a cărei
d i s p u n e r e nu p a r e să fi f o s t m o d i f i c a t ă în m o d
esenţial d e p e v r e m e a lui Ştefan cel M a r e ( p l .
I I , 5 ) . F u n d a ţ i i l e datează d i n e p o c ă , p r e c u m
şi vasta încăpere p ă t r a t ă şi fără nici o fereas­
tră de la parter, cu p e r e ţ i i d i n b l o c u r i m a r i ,
s o l i d c i m e n t a t e , şi întărită cu c o n t r a f o r ţ i i care
se v ă d în f o t o g r a f i e . La p r i m u l etaj, unde se
ajunge p r i n t r - o uşă m i c u ţ ă ce dă în actuala
b u c ă t ă r i e a e g u m e n u l u i , se află. o sală. c i r c u ­
lară, sau m a i curînd o c t o g o n a l ă , cu două fe­
restre, un fel de creneluri c u . supralărgirea
interioară foarte m a r e , ceea ce p e r m i t e apre­
cierea g r o s i m i i z i d u l u i , de 1,50 m, şi acope­
rită de o b o l t ă cu m u c h i i ieşinde, c o n s t r u i t ă
din c ă r ă m i d ă p e n t r u m o m e n t a p a r e n t ă . L a a l
doilea etaj este o încăpere cu aceeaşi d i s p o z i ­
ţie, a v î n d în p l u s , la s t ì n g a , un c ă m i n , iar la
dreapta, un fel de m i c ă şi m i s t e r i o a s ă firidă
gini ii] . .. ,;iu<r.; -iV, I iV^ììi I m l |i»V') i
J
care ar fi p u t u t fi un p a r a c l i s . La al treilea,
Fig. 9. Harta fortăreţelor din Moldova în sfîrşit, ajungem în vîrful turnului, o vastă
în timpul lui Stefan cel Mare.
p l a t f o r m ă m ă r g i n i t ă de un p a r a p e t cu 14 p l i -
nuri şi 15 creneluri, fără a p u n e la s o c o t e a l ă
d r u m u l c o m e r c i a l al Şiretului, ca şi, în m o d şi
c a p ă t u l scării, p l a s a t ă în e x t e r i o r u l turnului,
m a i p r e c i s , înseşi aceste trei m a r i p i e ţ e . Car-
şi care urcă în s p i r a l ă î n c e p î n d de la p r i m u l
p a ţ i i a l c ă t u i a u o linie de apărare naturală,
e t a j . A c o p e r i ş u l a c t u a l al t u r n u l u i este o şar­
uşor de supravegheat, m a i cu scamă c î n d era
p a n t ă dc l e m n a s c u ţ i t ă , care a î n l o c u i t v e c h i u l
v o r b a de o ţară care, clin 1475, nu s-a m a i de­
a c o p e r i ş a l c ă t u i t clin dale s o l i d e de p i a t r ă , d i n
d a t nici unei manifestări o s t i l e . D a r t o c m a i 2
care se m a i păstrează cîteva f r a g m e n t e .
în 1466, în m o m e n t u l în care începe z i d i r e a m ă ­
Cele două încăperi de la p r i m u l şi al doilea
năstirii P u t n a , r a p o r t u r i l e dintre Ştefan şi Ma­
etaj, b i n e a p ă r a t e pe dinafară, sînt la fel de b i n e
tei C o r v i n sînt d e o s e b i t de p r o a s t e . Ştefan fă­
apărate şi pe d i n ă u n t r u ; c î t e v a b î r n e groase,
cuse deja c î t e v a incursiuni în T r a n s i l v a n i a în
c u l i s î n d în g ă u r i p r a c t i c a t e în z i d , fixează uşa
urmărirea lui P e t r u A r o n , iar în anul u r m ă t o r ,
1467, ungurii p o r n e s c în acea e x p e d i ţ i e care-şi 1
Incinta fortificată a mănăstirii Puma era dreptun­
află sfîrşitul la Baia, nu fără ca m o l d o v e n i i să ghiulară, cu turn de poartă şi turn-clopotniţă pe latura de
se fi e x p u s unui p e r i c o l destul de s e r i o s . Pe de est, cu uii turn pe colţul nòrd-vestic şi cu turnul tezau­
altă parte, chiar dacă relaţiile cu U n g a r i a in­ rului pe latura vestică. în secolul al XIX-lca, incinta
traseră pe făgaşul lor firesc, nici o fortăreaţă a fost lărgită spre nord, cu care prilej a fost sacrificat
turnul de nord-vest (Cristian Moisescu, Scurta privire
nu asigura liniştea în această p a r t e a M o l d o v e i , istorică, in volumul colectiv Putna, Bucureşti, 1982,
iar c ă l u g ă r i i nu se puteau b i z u i d e c î t pe ei în­ pp. 5 - 1 3 ) . (V.D.).
2
şişi. Aşa că a i c i totul c o n t r i b u i a ca tradiţia Pentru aspectul actual al turnului tezaurului, după
m ă n ă s t i r i l o r fortificate să capete un şi m a i m a r e restaurarea întreprinsă în anii 1968 — 1971, Ioana. Gri-
gorescu, Cercetarea şi restaurarea turnului tezaur de la.
t e m e i , iar Ştefan dădea o i m p o r t a n ţ ă cu a t î t mănăstirea Putna, in SCIA, seria artă plastică, 1973,
m a i m a r e acestui lucru, cu cît manifesta faţă de nr. 2, p. 323 (V.D.).
79

şi p e r m i t susţinerea unui asediu în toată regula, bisericile de lemn se aplică în egală măsură
c h i a r şi în cazul în care z i d u l de incintă ar fi fost şi aici: v o m adăuga doar că o b i c e i u l de a plasa
forţat. Se pare că în încăperea de la etajul al c l o p o t e l e într-unui din turnurile zidului de
doilea îi plăcea lui Ştefan cel Mare să locuiască incintă este destul de răspîndit în cazul m ă ­
şi să lucreze, în linişte şi în deplină siguranţă, năstirilor, şi v o m găsi asemenea d i s p o z i ţ i e în
atunci c î n d venea, între două r ă z b o a i e , să se a p r o a p e toate m ă n ă s t i r i l e pe care le v o m stu­
odihnească pentru c î t v a t i m p la P u t n a . Ca­ dia în c o n t i n u a r e . Iar temeiul c o n s t ă p o a t e în
mera aceasta m o d e s t ă şi severă, făcută m a i faptul că sunetul c l o p o t u l u i se p r o p a g ă m u l t
curînd p e n t r u v r e m e d e război d e c î t pentru mai bine d e - a c o l o pe c î m p i i l e din jur d e c î t
r ă s t i m p u r i de răgaz, formează un i z b i t o r c o n ­ dintr-un eşafodaj oarecare r i d i c a t în incintă,
trast cu elegantele apartamente v o i e v o d a l e al şi care n-ar fi r e c l a m a t m a r i c h e l t u i e l i ; căci
c ă r o r f a r m e c i n t i m îl gustăm în m ă n ă s t i r i l e m ă n ă s t i r i l e r o m â n e ş t i , o r i c î t dc i z o l a t e ar fi
d i n secolul a l X V I I I - l e a . A l t e v r e m i , a l t e o b i ­ fost, c o m u n i c a u într-o m a i m a r e măsură cu
c e i u r i . Căci h o s p o d a r i i aceştia, c r e a t u r i l e tur­ lumea e x t e r i o a r ă d e c î t ale noastre, şi foarte
c i l o r , duceau o existenţă plină de tihnă, iar adesea biserica m ă n ă s t i r i i a fost de m a r e f o l o s
singurului p e r i c o l serios care-i a m e n i n ţ a , acela p ă s t o r i l o r d i n î m p r e j u r i m i , ca şi s a t e l o r care
de-a li se tăia c a p u l , nu-i p u t e a u ţ i n e p i e p t nici se d e z v o l t a u în jurul acesteia, aşa c u m , a t î t
p r i n g r o s i m e a z i d u r i l o r şi nici p r i n vitejia tru­ de des, e cazul şi a s t ă z i .
p e l o r d e pază, c i numai p r i n t r - o d i p l o m a ţ i e Şi b i n e am făcut, aşa cum se v e d e , să f i x ă m ,
flexibilă şi l i p s i t ă de s c r u p u l e . D i m p o t r i v ă , ca p r i m ă etapă a excursiei noastre pe la m o n u ­
n e o b o s i t u l om de a r m e care era Ştefan cel M a r e m e n t e l e care ne-au rămas de la Ştefan cel M a r e ,
n-a c u n o s c u t n i c i o d a t ă t i h n a ; a t r ă i t întotdea­ m ă n ă s t i r e a P u t n a . î n ciuda c e l o r c î t e v a res­
una ca într-un b i v u a c şi a m u r i t din p r i c i n a taurări şi a faptului că b i s e r i c a nu p r e z i n t ă
unei v e c h i r ă n i . Iar dacă preferinţa lui p e n t r u n i c i un interes p e n t r u studiul f o r m e l o r arhitec­
t u r n nu-i d e c î t o legendă, această legendă, turale din secolul al X V - l e a , P u t n a ne-a suge­
chiar şi în cazul acesta, ar destăinui a d e v ă r a t a rat sau ne-a a m i n t i t , p r i n istoria ei, p o l i t i c a
atmosferă în care şi-a dus v i a ţ a eroul n a ţ i o n a l . religioasă şi chiar p o l i t i c a propriu-zisă a c t i t o ­
M a i p o a t e fi m e n ţ i o n a t un singur lucru: rului e i ; şi ne-a î n g ă d u i t să i n t u i m i m p o r t a n ţ a
c l o p o t n i ţ a care se înalţă în partea de răsărit, şi rolul cultural pe care l-au jucat m ă n ă s t i r i l e
lîngă p o a r t a de intrare. Nu p r e z i n t ă n i c i un m o l d a v e în acea e p o c ă plină de e r o i s m şi c h i a r
interes p r i n ea însăşi, deoarece datează din pînă a p r o a p e de t i m p u r i l e n o a s t r e ; şi din în­
anul 1882 şi a fost c o n s t r u i t ă într-un banal suşi p a r t i u l p l a n u l u i , din felul în care au f o s t
stil p s e u d o - r o m a n i c . N u m a i existenţa ei tre­ concepute meterezele etc. am putut extrage
b u i e s u b l i n i a t ă : am v ă z u t că în b i s e r i c a o r t o ­ a n u m i t e trăsături generale care sînt caracte­
d o x ă c l o p o t n i ţ a nu este n i c i o d a t ă a d o s a t ă edi­ ristice, fie p e n t r u p e r i o a d a respectivă, fie pen­
ficiului propriu-zis, iar dacă t o t u ş i este, asta tru g e n u l acesta ele c o n s t r u c ţ i e 2 .
1
se va î n t î m p l a într-o e p o c ă t î r z i e . C l o p o t n i ţ a , D a r dacă P u t n a ni s-a r e v e l a t ca un s i m b o l
fie de z i d ă r i e , fie de lemn, este în m o d o b i ş n u i t al g î n d i r i i r e l i g i o a s e a lui Ştefan cel M a r e ,
i z o l a t ă , ca m a j o r i t a t e a c a m p a n i l e l o r italiene v o m cere acum a l t o r c t i t o r i i , m a i p u ţ i n defor­
ş i c î t e v a d i n c l o p o t n i ţ e l e noastre r o m a n i c e . m a t e de restaurări, cheia e v o l u ţ i e i arhitectu­
T o t ceea c e a m spus a t u n c i c î n d a m s t u d i a t rale, a artei m o l d o v e n e ş t i din secolul al X V - l e a .

1
în realitate, turnuri-clopotniţă care suprapun sau pronaos, compoziţia aceasta devenind curentă în epoca
se adoscază unor biserici ortodoxe întîlnim de timpuriu: lui Matei Basarab (1632 — 1054). în Moldova, primul
biserica Sin Nicoară din Curtea de Argeş (sec. X I V ) avea turn-clopotniţă adăugat bisericii apare la Bălineşti (1499),
o clopotniţă peste pronaos, iar biserica Sfinta Vineri din pentru ca în secolul al XVII-lea numeroase biserici să fie
prevăzute cu o clopotniţă, eventual fortificată, peste
Tirgovişle (sec. X V ) peste pridvor, soluţie care se pare pronaos (V.D.).
că a existat şi la paraclisul curţii domneşti din acelaşi 2
N-am pomenit nimic, după cum trebuie să se fi
oraş. Biserica Sf. Gheorghe din Tirgovişle, ctitorită de remarcat, de inestimabilul tezaur al Putnei, care apar­
Neagoe Basarab (1512 — 1521), are şi ea o clopotniţă peste ţine altui domeniu, cel al artelor minore (P.H.).

• • •
CAPITOLUL Iî

PĂTRÂUŢI
şi originile şcolii arhitecturale moldoveneşti
din secolul al XV-lea

Cea m a i veche biserică a cărei dată p r e c i s ă o rica cea m a i veche d i n acest g r u p să fie şi cea
cunoaştem este cea din P ă t r ă u ţ i , ridicată în mai bine conservată.
anul 1487 în satul al cărui nume îl p o a r t ă , O s i m p l ă p r i v i r e asupra m o n u m e n t u l u i ne
aflat nu departe de Suceava. P o t r i v i t t r a d i ţ i e i , dezvăluie, c a r a c t e r i s t i c i l e lui esenţiale: un a l t a r
Biserica Albă de la Baia, despre c a r e v o m v o r b i cu o singură absidă, un naos p ă t r a t cu două
mai tîrziu, ar fi fost z i d i t ă sau restaurată în abside laterale şi cu turlă, un p r o n a o s p ă t r a t .
1467; dar, pe lingă faptul că nu p o s e d ă m nici Acestea v o r fi, în esenţa lor, cele m a i c o n s t a n t e
un d o c u m e n t care să ateste în m o d s i g u r acest elemente ale a r h i t e c t u r i i m o l d o v e n e ş t i , şi m o ­
lucru, de a t u n c i edificiul a fost m o d i f i c a t de mentul este d e o s e b i t de p r o p i c e pentru a le
mai m u l t e o r i . Fără a pune la s o c o t e a l ă restau­ studia cu toată a t e n ţ i a .
rarea capitală executată în 1009 de c ă t r e C o m i ­ Aliami este a l c ă t u i t dintr-o absidă s e m i c i r ­
sia M o n u m e n t e l o r Istorice, tamburul c u p o l e i , culară b o l t i t ă în l e a g ă n care se termină în
c o n s t r u i t d i n alte materiale d e c î t i e s t u l z i d u ­ conca (fig. 10 şi 11). A r e o fereastră care se des­
r i l o r , prezintă cîteva trăsături c a r a c t e r i s t i c e c h i d e spre răsărit, iar în pereţii dinspre nord şi
pentru epoca lui Petru Rares; chiar şi p l a n u l sud se află două f i r i d e m i c i în care se orîndu-
trebuie să fi fost m o d i f i c a t , deoarece p r o n a o ­ iesc diferite o b i e c t e de c u l t 2 . Masa altarului,
sul, m a i l u n g e a de o b i c e i , b o l t i t cu două c a l o t e , în m i j l o c , este ferită de p r i v i r i l e c r e d i n c i o ş i l o r
nu se î n t î l n e ş t e în M o l d o v a d e c î t în jurul anu­ de o t î m p l ă p r e v ă z u t ă cu trei uşi. Partea e x t e ­
lui 1499: ar fi destul de n e v e r o s i m i l ca, două­ rioară a peretelui este d e c o r a t ă , pe întreaga-i
zeci şi cinei de ani mai d e v r e m e , în m o m e n t u l c o n v e x i t a t e , cu şapte benzi l o m b a r d e , peste
în care se r i d i c a u d o a r c o n s t r u c ţ i i de m i c i d i ­ care se află o succesiune de o c n i ţ e despărţite
m e n s i u n i , să se fi p u t u t duce la b u n sfîrşit o de acestea printr-un şir de discuri s m ă l ţ u i t e .
lucrare de asemenea i m p o r t a n ţ ă . Un soclu, nu prea reliefat, î n c i n g e t o t edifi­
Mica b i s e r i c ă pe qare o s t u d i e m a c u m ( p l . ciul.
I I I , 7 ) este d e p r o p o r ţ i i m u l t m a i m o d e s t e , ş i Naosul este a p r o a p e p ă t r a t , flancat de două
este, aşa c u m am spus, p r i m a despre data înte­ abside laterale, străpunse, fiecare, de cîte o
m e i e r i i căreia avem informaţii sigure, după fereastră; în naos şi a b s i d e se află strane. T a v a ­
cea de la P u t n a , şi oferă m a r e l e a v a n t a j de a nul p r e z i n t ă un interes d e o s e b i t căci ne oferă
nu fi suferit de a t u n c i nici un fel de m o d i f i c a r e , p r i m u l e x e m p l u a u t e n t i c a ceea ce va deveni
cel p u ţ i n în ceea ce p r i v e ş t e a r h i t e c t u r a . Şi pre­ cupola clasică moldovenească: patru arce,
zintă, în p l u s , numeroase a n a l o g i i cu celelalte sprijinindu-se pe z i d u r i , d e t e r m i n ă , p r i n patru
trei lăcaşuri de c u l t înălţate a p r o a p e în acelaşi p a n d a n t i v i , un c e r c care ar t r e b u i să dea naş­
t i m p , şi a n u m e cele de la B ă d ă u ţ i ( 1 4 8 7 ) , Sf. tere unui t a m b u r dacă p a t r u m i c i arce, în dia­
Ilie (1488) şi V o r o n e ţ ( 1 4 8 8 ) . D u p ă anul 1490, gonală în r a p o r t cu p r i m e l e , nu ar m i c ş o r a şi
p l a n u l se s c h i m b ă . Astfel că aceste p a t r u b i s e ­ m a i m u l t s p a ţ i u l de a c o p e r i t şi nu ar genera,
rici a l c ă t u i e s c un fel de p r i m ă şcoală asupra p r i n m i j l o c i r e a a l t o r p a t r u p a n d a n t i v i , un nou
căreia ne p u n la d i s p o z i ţ i e i n f o r m a ţ i i de m a r e cerc peste care se înalţă, de data aceasta, tam-
valoare. Şi cum biserica din B ă d ă u ţ i a f o s t
distrusă în 1916, iar Sf. Ilie şi V o r o n e ţ u l au restauralorilor din sec. X X , iar la Voroneţ adăugarea
fost refăcute 1 , întîmplarea face ca tocmai bise- pridvorului în anul 1546 — 1547 (V.D.).
2
Cele două firide corespund anexelor rituale ale
1
Afirmaţia că bisericile Sf. Ilie şi Voroneţ ar fi fost altarului, proscomidiarul (pe latura nordică) şi diaco-
refăcute este inexactă; a se vedea de altfel ceea ce niconul (pe latura sudică). La monumentele de dimensi­
afirmă P. Henry însuşi in paginile următoare. La Sf. uni mai mari aceste anexe pot avea aspectul unor încăperi
Ilie putem consemna, totuşi, modestele intervenţii ale (V.D.).
ai

1
burul t u r l e i (fig. 10 şi 11). N a o s u l este l u m i - pe o uşă e x t e r i o a r ă o g i v a l ă p r a c t i c a t ă în z i d u l
nat de cele două ferestre din a b s i d e l e l a t e r a l e dinspre a p u s .
şi de cele p a t r u ferestre a l e t a m b u r u l u i . A c e s t a Aceleaşi e l e m e n t e caracterizează şi c e l e l a l t e
din urmă, de f o r m ă c i r c u l a r ă , este susţinut, trei b i s e r i c i care fac p a r t e d i n g r u p u l acesta,
în e x t e r i o r , de un s o c l u p ă t r a t şi este d e c o r a t , F e r m e c ă t o a r e a b i s e r i c u ţ ă Sf. P r o c o p i e din
ca şi absidele, cu ocniţe, discuri şi b e n z i . Bădăuţi ( p l . I I I , 2 ) , distrusă d i n p ă c a t e în 1916

Fig. 12. Bădăuţi. Planul (după Balş).

de austrieci, prezenta a p r o a p e aceleaşi trăsă­


turi ca şi b i s e r i c a d i n P ă t r ă u ţ i : p l a n u l t r i c o n c ,
naosul a c o p e r i t de o turlă aşezată pe două serii
de p a n d a n t i v i , altarul cu o absidă unică şi
firide, p r o n a o s u l p ă t r a t ( f i g . 1 2 ) . A c e l e a ş i
o c n i ţ e şi aceleaşi benzi î m p o d o b e a u a b s i d e l e
M I M j I I ,| I l j', i i, I I i şi t a m b u r u l , iar un s o c l u reliefa şi aici baza
e d i f i c i u l u i . U n e l e d e o s e b i r i , asupra c ă r o r a

v o m reveni, se impun privitorului: contra-
forţii ( p a t r u flancînd a b s i d e l e laterale, d o i
sprijinind z i d u l de la apus al p r o n a o s u l u i , şi
unul m i c sub fereastra a l t a r u l u i ) ; extinderea
m a i m a r e a a r c e l o r ce p r e c e d conca a l t a r u l u i ;
b o l t i r e a destul de n e o b i ş n u i t ă a p r o n a o s u l u i .
Intrarea se făcea aici pe la s u d ; o fereastră ce
dădea spre a p u s a fost z i d i t ă u l t e r i o r . T o t uşi,
p r i n c i p i i l e a r h i t e c t u r a l e de la B ă d ă u ţ i s î n t
destul de a s e m ă n ă t o a r e cu cele de la P ă t r ă u ţ i ,
ca să nu m a i fie n e v o i e să p r e z e n t ă m şi secţi­
unea l o n g i t u d i n a l ă a acestei b i s e r i c i , care ar fi
Secţiune longitudinală şi plan (după Balş).
reproducerea e x a c t ă a celei d i n f i g . 10.
P u t e m face o b s e r v a ţ i i identice şi cu p r i v i r e
Pronaosul, p ă t r a t , este a c o p e r i t de o calotă
sferică pe p a n d a n t i v i 2 ; e hun inat de două ferestre la cele două lăcaşuri r i d i c a t e cu un an mai
şi e d e s p ă r ţ i t de naos printr-un p e r e t e în care tîrziu — Sf. Ilie de lîngă Suceava şi V o r o n e ţ u l .
este tăiată o uşă c e n t r a l ă ; în p r o n a o s se intră Biserica Sf. Ilie ( p l . I I I , 3 ) , în m a r e p a r t e
restaurată, d a r fără a i se fi a l t e r a t forma ini­
1
O foarte clară prezentare a sistemului de bollire ţială, are acelaşi p l a n t r i c o n c şi aceleaşi trăsă­
specific moldovenesc la Gr. Ionescu, Istoria arhitecturii t u r i g e n e r a l e ca şi cele două care o p r e c e d :
In România, I, Bucureşti, 1963, p. 233, 2 3 9 - 2 4 2 (V.D.).
2
De observat că cele patru arce mari sînt suspendate aceeaşi formă a altarului, acelaşi sistem de
pc console de piatră, soluţie preferată în Moldova, în turlă, contraforti la absidele laterale şi sub
timp ce în Serbia, la care P. Henry se referă cu atîta fereastra altarului (nu şi la p r o n a o s ) , p r o n a o s
insistentă, descărcarea arcelor mari se face pe pile de
zidărie (V.D.). a c o p e r i t de o c a l o t ă , s o c l u încingînd edificiul
82

(fig. 1 3 ) . Ornamentaţia absidelor şi a tambu­ Biserica din Voronel ( p l . X X X V I I I , 4) în


rului se conformează aceloraşi p r i n c i p i i , dar sfîrşit, nu p r e z i n t ă u l t i m u l e x e m p l u al acestui
este ceva m a i b o g a t ă : două succesiuni de arca- tip pe care îl p u t e m numi p r i m i t i v . D a c ă ima­
turi deasupra b e n z i l o r l o m b a r d e 1 , iar soclul ginaţia noastră suprimă p r i d v o r u l a d ă u g a t în
turlei, în l o c să fie un s i m p l u c u b , este t r i p l u : secolul al X V I - l e a , v e d e m că planul (fig. 14)
o bază p ă t r a t ă , peste care se află a doua, în este t o t cel ce aparţine b i s e r i c i l o r p r e c e d e n t e ;
diagonală, iar pe aceasta un al treilea soclu, singurele p a r t i c u l a r i t ă ţ i constau în faptul că
stelat. A c e s t triplu sistem este ascuns sub a c o ­ aici nu există d e c î t doi contraforti la răsărit
perişul actual, astfel că nu e v i z i b i l ă d e c î t o de fiecare absidă, şi că spaţiile din dreapta şi
parte din soclul stelat. în p l u s , în altar, în locul stingă altarului sînt şi m a i m a r i d e c î t la bise­
celor două firide, la dreapta şi la stìnga, ca la rica Sf. I l i e .
P ă t r ă u ţ i , se află două m i c i spaţii, m i n u s c u l e , Planul pe care l-am definit astfel la biseri­
e a d e v ă r a t , dar unde p o a t e intra un o m , l u m i ­ cile din p r i m u l grup m e r i t ă să fie s t u d i a t în
nate fiecare de c î t e o ferestruică. a m ă n u n t ; deoarece este planul-tip al biseri­
c i l o r m o l d o v e n e ş t i , în jurul căruia v o r b r o d a
Cu toate deosebirile, secţiunea longitudi­
v i i t o r i i arhitecţi fără să s c h i m b e însă nici una
nală este a t î t de asemănătoare cu cele pe care din trăsăturile lui esenţiale. Sigur, v o m întîlni
le-am v ă z u t pînă acum încît e inutil s-o mai pe m e l e a g u r i l e m o l d a v e edificii care au la bază
reproducem. cu totul alte p r i n c i p i i , bisericile b o l t i t e în
calotă, fără turlă şi fără abside laterale, pe
care le v o m analiza la t i m p u l p o t r i v i t ; dar,
indiferent de numărul lor, acestea reprezintă,
în M o l d o v a , o e x c e p ţ i e , şi doar p r i m u l m o d e l
de biserică se va d e z v o l t a fără încetare şi sc
va răspîndi chiar şi d i n c o l o de hotarele e i .
Aşa că pe acesta trebuie să-1 e x a m i n ă m mai
întîi.

Ne v o m întreba, înainte de t o a t e , care sînt ele­


m e n t e l e sale c o n s t i t u t i v e şi de unde au p u t u t
p ă t r u n d e acestea în M o l d o v a ; căci pînă aici
a», {fuiir.iomorq *(>; ai/qi; m *J> [abiaihutaitntia nu am î n t î l n i t n i m i c asemănător, în afara îndo­
Fig. .13. Biserica Sf. Ilie. Pianini (după Balş).
ielnicilor biserici de la Şiret, şi p r i m u l e x e m p l u
.- •
pe care îl a v e m d i n acest grup ne oferă un t i p
1 ...J 1 -- \— W 1 1 —> •' ' ' i •• v - " de biserică pe d e p l i n c o e r e n t şi î n c h e g a t . Şi
m r 1 i—t—i—i—^—>—t—i—* i i • i i • este un fenomen rar în istoria artei această
absenţă totală de m o n u m e n t e anterioare care
să permită stabilirea unei filiaţii, şi faptul de-a
nu întîlni în arta m o l d o v e n e a s c ă d e c î t m o d e l e
ce oferă un t i p de m o n u m e n t pe de-a-ntregul
c o n s t i t u i t , nu p r e z i n t ă una din cele m a i neîn­
semnate d i f i c u l t ă ţ i pe care le-am î n t î m p i n a t
în cursul cercetării n o a s t r e 2 . Un t i p care, după
cum am arătat, constă în esenţă dintr-un naos
p ă t r a t flancat de a b s i d e şi avînd deasupra o

, Fig. 14. Voroneţ. Planul (după Romstorfer).


2
Dificultăţile semnalate de P. Henry decurg d'in
îndoiala sa privind vechimea bisericii Sf. Treime din
^.Termenul de bandă lombarda este. impropriu uti­ Sirel şi din necunoaşterea monumentelor ce aveau să fie
lizat aici. Banda lombarda se detaşează in relief faţă cercetate ulterior de către arheologi: Moldoviţa, Volovăţ,
de suprafaţa zidului, în timp ce in Moldova este vorba Humor, Probota, Vornicenii Mari, Netezi-Grumăzeşti,
despre areaturi alăturate, aparentele benzi lombarde fiind Bistriţa, Ciuleşti, vechea Putnă etc. Aşadar, nu poate
in realitate picioarele acestor arcade. Pe. de altă parte, fi vorba despre „absenţa loială de monumente anterioare",
termenul de bandă lombarda este aplicabil de preferinţă dimpotrivă sc dovedeşte că arhitectura epocii lui Ştefan
arhitecturii romanice, cu care monumentele epocii lui cel Mare fusese temeinic pregătită de experienţele con­
Ştefan cel Mare nu au nici o legătură (V.D.). structive ale deceniilor precedente (V.D.).
89

turlă sprijinită pe p a n d a n t i v i , naos p r e l u n g i t ale M o l d o v e i . Pe de altă parte, altarul b i s e r i ­


către răsărit printr-un altar cu o unică absidă c i l o r m o l d o v e n e ş t i c o m p o r t ă î n m o d riguros
de formă semicirculară ; iar spre apus printr-un doar o singură absida, iar a b s i d i o l e l e c a r e
p r o n a o s pătrat, separat de naos printr-un pe­ flanchează întotdeauna absida altarului a t h o -
rete în care se află tăiată o uşă. în afara acestei n i t lipsesc a i c i cu regularitate, p r o s c o m i d i a şi
separaţii, n i m i c , în vechea biserică de la R ă d ă ­ d i a c o n i c o n u l fiind reduse a i c i la m i c i l e firide
uţi, nu părea să anunţe asemenea p r o c e d e e arhi­ pe care le-am s e m n a l a t la dreapta şi la stìnga
t e c t u r a l e . De unde a p u t u t v e n i această formulă altarului. C o n t r a f o r ţ i i , bineînţeles, sînt ne­
bizantină? cunoscuţi la M u n t e l e A t h o s , care a rămas cre­
R o m s t o r f e r , care făcea o a p r o p i e r e între d i n c i o s p r i n c i p i u l u i b i z a n t i n p r i v i n d preluarea
bisericile d i n B u c o v i n a şi c o n s t r u c ţ i i l e arme­ î m p i n g e r i l o r de către construcţia însăşi; iar
neşti, g e o r g i e n e şi m a i cu seamă a t h o n i t e , 1 dacă m ă n ă s t i r e a D o c h i a r i u face e x c e p ţ i e şi
remarcase şi el o d e o s e b i r e esenţială în p l a n u l prezintă o serie de contraforti e x t e r i o r i , se
cu o unică navă şi în unele a m ă n u n t e arhitec­ î n t î m p l ă ca aceasta să fi fost refăcută după
turale. El explica însă aceste deosebiri p r i n secolul al X V - l e a de un v o i e v o d m o l d o v e a n —
a n u m i t e necesităţi locale, asprimea climei, A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u : este o e x c e p ţ i e care
lipsa unor meşteri încercaţi, nesiguranţa vre- confirmă în m o d s t r ă l u c i t regula. în sfîrşit,
m i l o r , cauze ce p l e d a u , t o a t e , în favoarea unor sistemul c u p o l e i m o l d o v e n e ş t i nu se întîlneşte
edificii s o l i d e şi de m i c i d i m e n s i u n i , c a p a b i l e niciodată la M u n t e l e A t h o s .
să p r e î n t î m p i n e orice p r i m e j d i e . R e c u n o a ş t e m Cum ne p u t e m e x p l i c a oare toate deosebi­
dealtfel că toate aceste o b s e r v a ţ i i sînt exacte rile acestea? întrebarea este cu a t î t m a i inte­
şi că planul m o d e s t , raţional şi p l i n de preca­ resantă cu c î t M o l d o v a rămîne izolată în for­
uţie al b i s e r i c i l o r noastre rezultă din conside­ m u l a ei, ţ ă r i l e d i n imediata-i v e c i n ă t a t e , R u s i a
raţii arhitecturale ce se inspiră, în parte, din­ şi Ţara R o m â n e a s c ă , păstrînd sistemul c o n ­
tr-o seamă de c i r c u m s t a n ţ e . strucţiei b i z a n t i n e , d i n care arta athonită deri­
Ar fi t r e b u i t totuşi să se meargă m a i depar­ v ă ' î n m o d nemijlocit.
te, iar autorul să se întrebe dacă a v e m de-a
E l e m e n t u l cel m a i uşor de e x p l i c a t este
face cu un m o d e l ce-'şi are obîrşia în p e r i m e t r u l
prezenţa c o n t r a f o r ţ i l o r . D i n m o m e n t ce se su­
r e s p e c t i v , ceea ce-i destul de p r o b l e m a t i c p o a t e ,
p r i m ă stîlpii ce susţin turla, se suprimă in ace­
sau cu un m o d e l v e n i t din afară. A d e v ă r u l
laşi t i m p şi cele p a t r u leagăne d e t e r m i n a t e de
este că p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e p o t părea destul de
stîlpii r e s p e c t i v i ; şi aceste leagăne care, în
numeroase la prima vedere, pentru a considera
formula bizantină, propteau cupola, au cedat
că sînt. doar consecinţa v o i n ţ e i a r h i t e c ţ i l o r
funcţia l o r c e l o r p a t r u p e r e ţ i . E c h i l i b r u l cerea
m oldoveni.
aşadar un a l t e l e m e n t care să susţină zidul în
P l a n u l t r i c o n c ne duce în m o d o b l i g a t o r i u
locul a c e s t a ; de unde, m a i întîi, a d o p t a r e a
cu g î n d u l la M u n t e l e A t h o s ; dar, pe lîngă fap­
aproape generală, în M o l d o v a , a a b s i d e l o r la­
tul că l e g ă t u r i l e cu aceste sfinte aşezăminte
terale, cărora le revenea în p a r t e sarcina de a
nu sînt foarte strìnse pînă în vremea lui Ştefan
p r o p t i t u r l a ; şi în acelaşi t i m p se observă că,
cel Mare, o c o m p a r a ţ i e , chiar şi superficială,
p e n t r u a e x p l i c a prezenţa lor a t î t de frecventă,
între b i s e r i c i l e c e l o r două regiuni, revelează
nu este de-ajuns invocarea d o r i n ţ e i de a l ă r g i
n u m a i d e c î t f o r m u l e foarte d e o s e b i t e . Partea
naosul. E s t e sigur că în bisericile m ă n ă s t i r e ş t i
esenţială dintr-o c o n s t r u c ţ i e a t h o n i t ă constă
una d i n p r e o c u p ă r i l e a r h i t e c t u l u i va fi aceea de
dintr-o turlă aşezată pe patru stîlpi şi p r o p t i t ă
a m ă r i locul r e z e r v a t stranelor şi că a b s i d e l e
de p a t r u leagăne, cărora li se adaugă, în gene­
laterale se pretează de m i n u n e acestui s c o p ; ele
ral, la n o r d şi la sud, două abside l a t e r a l e . Pe
sînt chiar, ca să spunem astfel, o necesitate li­
cînd b i s e r i c i l e din g r u p u l pe care îl studiem
t u r g i c ă . D a r p r e d i l e c ţ i a pentru p l a n u l t r i c o n c
sînt a l c ă t u i t e în m o d esenţial dintr-un naos
se e x p l i c ă şi p r i n unele raţiuni de o r d i n arhitec­
cu o turlă aşezată pe p a t r u a r c e ; nu m a i există
t u r a l . F a p t u l că nu numai b i s e r i c i l e m ă n ă s t i ­
însă stîlpi, iar turla este p r o p t i t ă de cei patru
reşti prezintă această p a r t i c u l a r i t a t e , ci şi m o ­
p e r e ţ i ai n a o s u l u i .
destele b i s e r i c i de ţară, ar fi p u t u t , el singur, să
T i p u l acesta de turlă nu se întîlneşte, la ne atragă a t e n ţ i a asupra acestui p u n c t .
Muntele A t h o s , d e c î t la c î t e v a schituri, şi sînt
Sigur, a r h i t e c t u l care le-a r i d i c a t pe acestea
puţine p r o b a b i l i t ă ţ i ca aceste u m i l e p a r a c l i s e
d i n urmă a p u t u t , a fost o b l i g a t chiar, cu toată
să constituie modelul ctitoriilor voievodale
certitudinea, să se i n s p i r e de la b i s e r i c i l e m ă ­
1
Romstorfer, Die moldauisch-bijzantinische Baukunst, năstireşti, arta m o n a h a l ă c o n s t i t u i n d pretu­
p. 10 (P.M.). t i n d e n i un m o d e l pe care toată lumea se si-
ili

leste să-1 i m i t e ; dar este cel p u ţ i n s u g e s t i v fap­ ne a d u c e m a m i n t e că p r i m e l e m ă n ă s t i r i m o l d o ­


tul că a c e s t e a b s i d e laterale se v ă d e s c a fi cu veneşti au f o s t î n t e m e i a t e de d i s c i p o l i i lui N i c o ­
m u l t mai puţin importante, că devin aproape d i m şi că B i s e r i c a sîrbească a jucat un r o l i m p o r ­
1
i n e x i s t e n t e , în b i s e r i c i l e fără c u p o l ă . Păi'ea tant în organizarea şi d e z v o l t a r e a Bisericii
3
aşadar c î t se p o a t e de sigur că a b s i d e l e de la române î n c e p î n d d i n secolul al X I V - l e a . Se
n o r d şi de la sud răspund, în parte, u n o r p r e o ­ ştie că în R o m â n i a au e x i s t a t b i s e r i c i sîrbeşti,
cupări s t a t i c e . A r h i t e c t u l respectiv nu s-a m u l ­ şi că una s-a m e n ţ i n u t în perfectă stare, cea de
ţ u m i t însă cu asemenea p r o c e d e u ; nu a a v u t , la C o z i a , în O l t e n i a , unde totul a p a r ţ i n e gru­
fără î n d o i a l ă , încredere în c a l c u l e l e sale, şi în pului de pe valea Moravei, planul, construcţia,
4
pofida e x e m p l u l u i încurajator pe care-1 pre­ decoraţia p e r e ţ i l o r , ferestrelor şi a b s i d e l o r .
zintă cel m a i v e c h i d i n t r e cele p a t r u e d i f i c i i în Iar dacă f o r m u l a nu s-a p ă s t r a t m a i d e p a r t e în
cauză, a d i c ă cel de la P ă t r ă u ţ i , nu era c o n v i n s Ţ a r a R o m â n e a s c ă , unde s-a d e z v o l t a t un t i p
că p l a n u l acesta a t î t de l o g i c putea oferi m a x i ­ m a i . h o t ă r î t b i z a n t i n , lucrul acesta s-a întîm-
mum de s e c u r i t a t e şi a mai c ă u t a t o m o d a l i ­ p l a t d i n p r i c i n a u n o r influenţe p e care n u a v e m
5
tate de a c o n s o l i d a echilibrul c o n s t r u c ţ i e i , ase­ cum s ă l e e x a m i n ă m a i c i . M o l d o v a , d i m p o ­
menea, într-o oarecare măsură, a r h i t e c ţ i l o r trivă, a r ă m a s m a i fidelă t i p u l u i sîrbesc, aşa
apuseni d i n e v u l m e d i u care, în g e n e r a l , ape­ că i p o t e z a unor influenţe v e n i t e d i n Serbia
t r e b u i e r e ţ i n u t ă . D l . B a l ş , care î n 1911 părea
lau în m o d s i m u l t a n la m a i m u l t e p r o c e d e e pen­
să l i m i t e z e înrîurirea acestei ţări la c î t e v a b i ­
tru a s p o r i s o l i d i t a t e a c a t e d r a l e l o r pe c a r e l e
serici d i n Ţ a r a R o m â n e a s c ă , s-a a r ă t a t î n t r e
r i d i c a u . M o d a l i t a t e care, era a p r o a p e inevita­
t i m p m u l t m a i î n c l i n a t să-i dea o m a i m a r e
b i l să nu-i fi f o s t oferită de c o n t r a f o r t i . Serbia,
i m p o r t a n ţ ă , şi să v a d ă în Serbia o m e d i a t o a r e
m a i c r e d i n c i o a s ă s p i r i t u l u i b i z a n t i n , n-a re­
naturală între B i z a n ţ , M u n t e l e A t h o s şi ţările
curs, ca să z i c e m aşa, n i c i o d a t ă la asemenea 0
române .
p r o c e d e u , şi unul din rarele e x e m p l e c u n o s c u t e ,
N i s e p a r e t o t u ş i c ă î n această o r d i n e d e
cel al b i s e r i c i i de la Gradacy\aflată în ruină,
idei s î n t de spus m u l t m a i m u l t e l u c r u r i , şi că
ni-1 p r e z i n t ă a p l i c a t d o a r la absida şi la absi-
u n e x a m e n ceva m a i a m ă n u n ţ i t p r i v i n d asemă­
d i o l e l e a l t a r u l u i , d a t fiind că, dealtfel, ajjsr-
nările şi d e o s e b i r i l e de natură a r t i s t i c ă d i n t r e
dele laterale, s e m i c i r c u l a r e , l i p s e a u . / î n M o l ­
a c e s t e d o u ă ţ i n u t u r i ne î n g ă d u i e o seamă de
d o v a , d i m p o t r i v ă , l a g r a n i ţ e l e artei r o m a n i c e
o b s e r v a ţ i i b o g a t e în s u g e s t i i . Nu e suficient să
şi g o t i c e , c a r e pătrunseseră în destul de largă
s e m n a l ă m unele r a p o r t u r i şi influenţe p o s i b i ­
m ă s u r ă pe s o l u l ei încă de la î n t e m e i e r e , şi în­
le: c r e d e m că p u t e m face încercarea de-a m e r g e
tr-o ţară unde se făcea în m o d a t î t de f r e c v e n t
şi m a i d e p a r t e d e c î t p î n ă a c u m , făcînd d i s t i n c ţ i a
apel la m e ş t e r i d i n G a l i ţ i a sau d i n T r a n s i l v a ­
nia, a c e s t p r o c e d e u o c c i d e n t a l de p r e l u a r e a 3
întemeierea mănăstirilor din Moldova de către dis­
î m p i n g e r i l o r t r e b u i a să se p r e z i n t e în m o d fa­ cipolii lui Nicodim nu este confirmată de nici un docu­
tal m i n ţ i i a r h i t e c t u l u i , c u a t î t m a i m u l t c u ment cert. Chiar şi aşa fiind, este l i p s i t a dc orice temei
afirmaţia că „biserica sîrbească a jucat un rol important
c î t acesta era adesea el însuşi un străin, o b i ş ­
in organizarea şi dezvoltarea bisericii române''. Nicodim
n u i t c u m e t o d e l e d e c o n s t r u c ţ i e ale a r t e i o c c i ­ nu era un emisar al bisericii sîrbe, ci al muntelui Athos
d e n t a l e . P l a n u l t r i c o n c se impunea a p r o a p e din (V.D.).
4
chiar m o m e n t u l în care se păstra turla şi se su­ Cozia nu este o „biserică sîrbească", aşa cum afirmă
P. Henry. Strînsa asemănare cu monumentele de pe valea
p r i m a u s t î l p i i . Nu reiese însă că f o r m u l a ce
Moravei nu justifică o asemenea apreciere. Dealtfel
c o m p o r t ă o navă şi trei a b s i d e a f o s t i m a g i n a t ă marele bizantinolog Gabriel Millet care a consacrat un
î n M o l d o v a . î n l e g ă t u r ă c u p r o b l e m a aceasta, studiu special Coziei, punînd în evidenţă legăturile ei
inginerul B a l ş a a v u t perfectă d r e p t a t e să nu cu bisericile morave ajunge la concluzia că, prin expre­
sia şi armonia proporţiilor, ctitoria lui Mircea cel Bălrin
ţină seama de p u n c t u l de v e d e r e al lui R o m s t o r ­ se individualizează în spiritul tradiţiilor autohtone mai
fer şi să c a u t e în ţările b i z a n t i n e edificii asemă­ apropiate de ceea ce el numeşte „înţelepciunea bizantină"
nătoare, de la care s-ar fi p u t u t inspira biseri­ (Gabriel Millet, Cozia et les églises serbes de la Morava,
în «Mélanges offerts à M. N. Iorga", Paris, Ì933', p. 8 4 9 ) .
cile n o a s t r e , îndreptîndu-şi cercetările spre
(V.D.).
Serbia, în special în valea M o r a v e i 2 . P l a n u r i l e , 5
Dc fapt, atît în Moldova, cît şi în Ţara Romanească
într-adevăr, oferă o seamă de a n a l o g i i frapante, lipul predominant de pian este triconcul, inovaţiile
care nu t r e b u i e să ne surprindă n i c i d e c u m dacă principale (gropniţa, pronaosul lărgii ele.) fiind comune
celor două şcoli româneşti, după cum interpretările sini
marcate de spiritul autohton. De precizai că planul triconc
1
Cu i-xceptia Humorului (P.1I.). nu aparţine unei şcoli naţionale de arhitectură, el fiind
2
G. Balş, O vizită la cîteva biserici clin Serbia, Arta impus în ţările ortodoxe de concepţiile isihaste (V.D.).
Românească. 1 9 1 1 ; Bisericile lui Ştefan cel Mare, 1 9 2 5 , u
lorga-Balş, L'Art Roumain; Bisericile lui Ştefan
p. 1 2 , şi p. 187 şi urm. (P.H.). cel Mare, loc. cit. (P.H.).
între ceea ce le datorează a r h i t e c ţ i i m o l d o v e n i mai c u r i n d n e r v u r i a l i p i t e de p e r e t e , în f a ţ a
1
î n a i n t a ş i l o r lor şi ceea ce le r e v i n e l o r înşişi . a c e s t o r a b s i d e l a t e r a l e . T o t astfel, l a a p u s u l ş i
E s t e afară de o r i c e d u b i u că o scamă de b i ­ la răsăritul c u p o l e i se păstrează un v e r i t a b i l
serici, ca cele de la K r u s e v a c (fig. 15), de la leagăn flancat, la n o r d şi la sud, de c î t e o firidă
K a l e n i ó (fig. 16), de la R u d e n i c a (fig. 17) sau caracteristică, sensibil m a i p u ţ i n înaltă şi p r a c ­
din alte locuri a p a r ţ i n aceluiaşi t i p ca cele de ticată între p e r e t e l e dinspre apus al naosului.

la P ă t r ă u ţ i sau V o r o n e ţ şi că p r e z i n t ă aceleaşi sau s e m i c e r c u l altarului şi p i l a ş t r i i despre car-


trăsături esenţiale, c u p o l a p e p a n d a n t i v i , alta­ am p o m e n i t . A c e s t e leagăne d e t e r m i n ă o trae
rul cu o singură absidă, p l a n u l t r i c o n c , prona­ vee, între p r o n a o s şi c u p o l ă , şi o alta, în faţa
osul m a i m u l t sau m a i p u ţ i n d e z v o l t a t . T o ­ a l t a r u l u i . N i m i c d i n t o a t e acestea n u s e v e d e
tuşi c h i a r c î n d este v o r b a numai d e p l a n , deo­ în bisericile moldoveneşti. Pereţii dinspre
s e b i r i d e s t u l de v ă d i t e m e r i t ă a fi s u b l i n i a t e . nord şi sud nu c o m p o r t ă , nici un fel de orna­
A s t f e l , în t o a t e e x e m p l e l e sîrbeşti, p e r e ţ i i din­ m e n t , iar c u p o l a nu este p r o p t i t ă de nici un lea­
găn: d o a r două arcuri o d e s p a r t de a b s i d e l e la­
spre n o r d şi sud ai naosului, în vecinătatea
terale, şi două a r c e ceva m a i late o leagă de p r o ­
p a n d a n t i v i l o r şi a a b s i d e l o r l a t e r a l e , s î n t întă­
naos şi de a l t a r . Mai tîrziu, la începutul s e c o ­
lului al X V I - l e a , b i s e r i c a Sf. G h e o r g h e de la
Suceava va relua cu m a i m u l t ă e x a c t i t a t e f o r ­
mula bisericilor de pe valea Moravei2, for­
m u l ă pe c a r e o e v o c ă oarecum două sau t r e i
b i s e r i c i , dealtfel de un t i p cu t o t u l diferit, da-
t î n d de la sfîrşitul secolului p r e c e d e n t . P e n t r u
m o m e n t , ş i p e n t r u marea m a j o r i t a t e a c t i t o r i i l o r
l u i . Ştefan cel Mare, aceşti pilaştri interiori
s î n t n e c u n o s c u ţ i . N i c ă i e r i în afara M o l d o v e i nu
î n t î l n i m t i p u l d e c u p o l ă despre care a m v o r b i t
şi asupra căruia v o m reveni n u m a i d e c î t .

A c e a s t ă s i m p l i f i c a r e a naosului p a r e , şi ea,
că a p a r ţ i n e întru t o t u l M o l d o v e i . în Serbia nu
o î n t î l n i m n i c i u n d e . Şi nici în Bulgaria, cu
toate că n u m e r o ş i m e ş t e r i b u l g a r i trebuie să fi
t r e c u t D u n ă r e a , ca şi c o n f r a ţ i i l o r sîrbi, fugind
riţi p r i n t r - u n fel de p i l a ş t r i plasaţi la cele pa­
de sub o c u p a ţ i a turcească, şi să fi adus cu ei
tru c o l ţ u r i a l e p ă t r a t u l u i c u p o l e i ; aceşti p i l a ­
unele p r o c e d e e p r o p r i i . î n t î l n i m în Bulgaria,
ştri servesc de r e a z i m c e l o r două arce m a r i sau

1
O problemă pe care am pus-o şi noi cu prilejul unei 2
Nu se mai poate pune problema preluării de la
comunicări pe care am făcut-o la al TI-lca Congres de biserici de pe valea Moravei, anterioare cu un secol şi
Sludii Bizantine (Belgrad, 1927): Les principes de VAr­ mai bine — mai ales că Serbia căzuse între timp sub
chitecture serbe et l'École moldave (cf. «Mélanges Uspen- stăpînire otomană — ştiind că sistemul pilaştrilor
skij 1929). (P.H.). interiori era practicat curent in Ţara Românească (V.D.).
86

2
în s e c o l e l e X I I şi X I I I , cîteva b i s e r i c i cu o sin­ t e m . Căci este arta de la g r a n i ţ e l e lumii b i z a n ­
gură n a v ă ; dar m o d e l u l acesta, deşi s i m p l i f i ­ tine, unde a r h i t e c ţ i i locali au m o d i f i c a t şi sim­
cat uneori, se apropie totuşi mai m u l t de pro­ p l i f i c a t formulele I m p e r i u l u i g r e c e s c sub in­
t o t i p u l d e p e valea M o r a v e i d e c î t d e cel m o l d o ­ fluenţa unor concursuri de împrejurări foarte
venesc: sau estv v o r b a de p a t r u arce c a r e se spri­ a s e m ă n ă t o a r e în t o a t e cele trei ţ ă r i . A r t a m o l ­
jină d i r e c t pe z i d u r i şi care p a r î n c a s t r a t e în su­ dovenească, fără î n d o i a l ă , c o n s t i t u i e un d o ­
prafaţa l o r , î n c h i p u i n d un fel de cruce greacă în m e n i u a p a r t e , cu o p e r s o n a l i t a t e care se va v ă d i
jurul c u p o l e i (fig. 18); aşa cum este cazul bise­ din ce în ce m a i m u l t în cursul cercetării
r i c i l o r de la B o i a n a , de la N i c o p o l e e t c ; sau n o a s t r e ; p r i n c i p i i l e însă s î n t aceleaşi ca şi în
aşa c u m este cazul etajului s u p e r i o r al b i s e r i c i i ţările slave d i n sud, şi o r i g i n a l i t a t e a acestei
a r t e constă adesea în faptul că e v o l u ţ i a ei m e r g e
pînă la u l t i m e l e c o n s e c i n ţ e ale t e n d i n ţ e l o r tra­
sate de înaintaşii e i .
Ca să nu v o r b i m d e c î t de a r h i t e c t u r ă , clacă
există o tendinţă constantă la m e ş t e r i i sîrbi,
e s t e ' a c e e a care c o n s t ă în a a l u n g i e d i f i c i u l şi
în a-i reduce l ă ţ i m e a . Şi este sensibilă în pla­
nul care m ă r e ş t e în m o d c o n t i n u u p r o p o r ţ i i l e
p r o n a o s u l u i şi se v ă d e ş t e , p o a t e că în m o d in­
c o n ş t i e n t , în preferinţa a c o r d a t ă a c o p e r i ş u l u i ,
unic, al p r o n a o s u l u i şi al n a o s u l u i ; v o m r e v e n i
însă asupra a c e s t o r l u c r u r i . Să n o t ă m încă de
pe actun că tendinţa aceasta de a l u n g i r e va fi
caracteristică artei m o l d o v e n e ş t i , care, î n c e p î n d
Fig. 18. Nicopole. Planul. cu secolul al X V I - l e a , nu va m a i a d ă u g a nao­
sului n u m a i un c o m p a r t i m e n t , ci două, dacă nu
lui I o a n A s a n al II-lea ( I v a n A s e n ) de lîngă Sta- chiar şi trei. Pe de altă parte, apropierea d i n t r e
n i m a k a 1 , u n d e se vădeşte a fi v o r b a de p l a n u l d i m e n s i u n i l e naosului şi cele a l e c u p o l e i este o
sîrbesc (în afară de absidele laterale), cu leagă­ notă d i s t i n c t i v ă a b i s e r i c i l o r sîrbeşti din p r i m a
nele lui c a r a c t e r i s t i c e la apus şi la r ă s ă r i t şi cu l o r ş c o a l ă . G r u p u l de la Ibar p a r e î n t r - a d e v ă r
n e r v u r i l e r e s p e c t i v e la n o r d şi la s u d . să aibă o preferinţă m a r c a t ă p e n t r u c u p o l e l e ce
A s e m e n e a e d i f i c i i nu au în general a b s i d e acoperă în întregime naosul. Frumoasa bise­
în s t ì n g a şi în d r e a p t a n a v e i . în secolul al X I V - rică de la S t u d e n i c a ( f i g . 19), care păstrează
lea, d i m p o t r i v ă , B u l g a r i a cunoaşte p l a n u l tri­ cele trei a b s i d e a l e a l t a r u l u i , a s u p r i m a t şi ea
c o n c , dar c o n s t r u c ţ i i l e din epocă păstrează cu cei p a t r u stîlpi c e n t r a l i ai naosului, şi ca urma­
destulă f i d e l i t a t e p l a n u l a t h o n i t sau p l a n u l re şi leagănele care p r e l u a u î m p i n g e r i l e c u p o ­
sîrbesc, cu acea t r a v é e caracteristică d i n faţa lei: acestea d i n urmă s î n t î n l o c u i t e p r i n nişte
a l t a r u l u i şi d i n faţa p r o n a o s u l u i . s i m p l e arce, iar dacă leagănul de la vest, sin­
P l a n u l m o l d o v e n e s c se întîlneşte şi m a i rar gurul d i n t r e cele patru, a fost p ă s t r a t , pare a nu
c h i a r în aria propriu-zisă b i z a n t i n ă , şi este la avea aproape nici o l e g ă t u r ă cu c o n s t r u c ţ i a cu­
fel de n e c u n o s c u t şi de s o m p t u o a s e l e e d i f i c i i p o l e i , de care este d e s p ă r ţ i t p r i n două arce şi o
ruseşti. A v e m de-a face, în cazul acesta, de ceva ureche a p e r e t e l u i . Iar cele p a t r u arce care p a r
cu totul specific. că sprijină c u p o l a s î n t de f a p t p a t r u nervuri
fără un rol a r h i t e c t u r a l p r o p r i u - z i s , c ă c i î m p i n ­
A p r o p i e r i l e pe care le-am făcut însă nu s î n t
g e r i l e le suportă z i d u r i l e . A r h i t e c ţ i i d i n secolul
l i p s i t e de t e m e i . O r i c i n e a v i z i t a t l ă c a ş u r i l e de
al X I I - l e a creeau astfel în regiunea Ibarului o
c u l t din S e r b i a , d i n B u l g a r i a şi d i n R o m â n i a a
t r a d i ţ i e care va fi caracteristică pentru ţara l o r
avut numaidecît impresia că arta celor trei şi care, în p o f i d a faptului că a f o s t întreruptă
ţări este una, în pofida t u t u r o r d e o s e b i r i l o r . Şi
este o i m p r e s i e pe care nu t r e b u i e s-o c o m b a - 2
Dimpotrivă, este o impresie care trebuie combătută
pentru că, în pofida fondului comun decurgind din exi­
genţele rituale ortodoxe şi din utilizarea unor modele
1
Este vorba despre biserica cetăţii de lingă Asenov- bizantine, diferenţele de realizare şi expresie artistică sint
grad, cunoscută in vechea literatură de specialitate sub esenţial şi definitoriu diferite, permitind identificarea
numele de Stanimaka. Dat în d din secolul al XIII-lea, unor. adevărate şcoli naţionale. Mulatis mutandis, exis-'
acest monument nu are nimic comun cu arhitectura din tenta stilului gotic in ţările occidentale asigură, într-o
Serbia, unde pe atunci se construia în spiritul unei sin­ anumită epocă istorică, o configuraţie comună, dar nu
teze romanico-bizanline (V.D.). anulează particularităţile locale (V.D.).
io­

de g r u p u l de b i s e r i c i din Serbia b i z a n t i n ă , pu­ tele transversal, şi un foarte m i c leagăn, para­


t e r n i c influenţată de arta i m p e r i u l u i v e c i n , va lel cu leagănul a x i a l , dar la fel de î n g u s t ca şi
reînflori în veacul al X I V - l e a , a t u n c i c î n d cen­ arcul de alături, separă stîlpul de peretele lon­
trul a r t i s t i c al naţiunii va reveni în inima teri­ g i t u d i n a l . O c l i p ă de reflecţie ne arată că nu este
t o r i u l u i sîrbesc, pe valea M o r a v e i . U n d e ten- v o r b a decît ..de planul athonit 1 : dar p ă t r a t u l de c o l ţ
s-a îngustatşi s-a a l u n g i t , şi fiecare turlă de c o l ţ ,
destul de i m p o z a n t ă încă la e x t e r i o r (fig. 2 8 ) ,
nu este marcată în i n t e r i o r d e c î t printr-un m i c
t a m b u r p l a s a t sus, a p r o a p e i n v i z i b i l şi a z v î r l i t
într-un c o l ţ . Aceeaşi i m p r e s i e şi în b i s e r i c i l e de
la Manasija şi L j u b o s t i n j a . Astfel, din a c e s t
p u n c t de v e d e r e , nu e cazul, după părerea noas­
tră, să o p u n e m , în regiunea M o r a v e i , t i p u l bise­
ricii cu o singură navă t i p u l u i b i s e r i c i i cu trei
n a v e ; p r i m u l t i p este c o n s e c i n ţ a celui d e ă l
doilea. Atunci cînd stîlpii se v o r apropia de
p e r e ţ i i laterali pînă la p u n c t u l de a-i a t i n g e ,
v o m avea planul bisericii de la K r u s e v a c sau a c e ­
lei de la K a l e n i c : navele laterale d i s p a r şi arcele
d e v i n nişte nervuri a l i p i t e de p e r e ţ i 2 . Ajunşi la
stadiul acesta, p u t e m trece în R o m â n i a : Cozia
Fig. 19. Studenica. Planul (după ,Kanitz).
r e p r o d u c e a p r o a p e cu exactitate, planul b i s e r i c i i
de la K a l e n i c sau al celei de la R u d e n i c a . Să
dintele p r i m i t i v e renasc cu toată v i g o a r e a , şi m a i s i m p l i f i c ă m p u ţ i n f o r m u l a , să reducem a d i ­
t o c m a i aceste b i s e r i c i cu trei nave s î n t cele m a i că t r a v e i l e de la apus şi de la răsărit la un s i m ­
c u r i o a s e din p u n c t u l acesta d e v e d e r e . I n t r a ţ i p l u arc, şi iată-ne în faţa p l a n u l u i b i s e r i c i l o r
de p i l d ă în b i s e r i c a de la R a v a n i c a şi, după ce m o l d o v e n e ş t i pe care le-am p ă r ă s i t nu d e m u l t .
aţi s t r ă b ă t u t p r o n a o s u l , a d ă u g a t u l t e r i o r şi Cupola, de data aceasta, acoperă t o t naosul,
prea p u ţ i n interesant din p u n c t d e v e d e r e artis­ numai în l ă ţ i m e , ca în Serbia, dar şi în l u n g i ­
t i c , p ă t r u n d e ţ i în n a o s . Cei p a t r u s t î l p i ai tur­ m e : de unde reiese că, p o a t e c h i a r fără să^şi
lei s î n t d i n nou prezenţi (fig. 2 0 ) , dar de-abia dea seama, a r h i t e c ţ i i lui Ştefan cel M a r e , îm­
dacă p o t fi z ă r i ţ i c h i a r de la î n c e p u t , a t î t de p i n ş i de nevoia de-a c o n s t r u i nişte lăcaşuri
a p r o p i a ţ i sînt de p e r e t e . C u p o l a p a r e să a c o p e r e m i c i şi s o l i d e , au finalizat e v o l u ţ i a începută pe
t e r i t o r i u l s î r b e s c . E v o l u ţ i e care a f o s t c o n t i ­
nuată în m o d paralel în B u l g a r i a 3 , r e a l i z î n d u -
se astfel, în. jurul v e c h i u l u i B i z a n ţ , o artă care
ar putea fi d e n u m i t ă arta m o ş t e n i t o r i l o r a l o ­
geni ai B i z a n ţ u l u i , s t a b i l i ţ i în imediata a p r o ­
piere a fruntariilor acestuia.

1
Este necesar ca cititorul să fie avertizat că nu există
un plan athonit propriu-zis; în fapt catolicoanelc mănă­
stirilor athonite sînt principial de tip cruce greacă înscrisă
dezvoltate cu abside laterale. Acest tip de plan apăruse
în şcoala Salonicului la sfirşitul secolului al XIII-lea
(biserica Sf. Ilie din Salonic), ulterior fiind răspîndit
de preferinţă în mediul monastic din întregul orient
ortodox, sub influenţa doctrinei isihaste (V.D.).
2
în fapt lucrurile stau altfel, căci nu este vorba despre
deplasarea către pereţi a stîlpilor care susţin turla. în
Fig. 20. Ravanica. Planul (după Kanitz). arhitectura bizantină au existat două tipuri de plan în­
rudite: crucea greacă înscrisă cu suporţi liberi şi crucea
greacă înscrisă cu suporţi adosaţi. în momentul în care,
toată lărgimea naosului, şi totuşi cele p a t r u lea­ sub imperiul doctrinei isihaste, naosul a fost amplificat
găne în cruce există şi e l e . D a r l e a g ă n e l e de la cu abside laterale, din cele două tipuri preexistente de
est şi v e s t s î n t m u l t m a i lungi d e c î t leagănele plan au apărut simultan două tipuri de triconc (V.D.).
3
de la n o r d şi sud, şi m a i cu seamă c o l a t e r a l e l e în Bulgaria, care a căzutele timpuriu sub j u g turcesc,
triconcul nu a ajuns să producă monumente reprezen­
sînt c o n c e p u t e într-o m a n i e r ă c u t o t u l aparte: tative. Dealtfel P. Henry se mulţumeşte cu afirmaţii
un arc m a r e este aruncat de la stilp pînă la pere­ globale, fără sădea un exemplu de triconc bulgăresc (V.D.),
P u t e m aduce însă o .şi m a i p r e g n a n t ă p r e c i ­ Să fi c u n o s c u t oare a r h i t e c ţ i i de la P ă t r ă u ţ i
zare a a p r o p i e r i i pe care am p r o p u s - o . R e d u c e ­ g r u p u l acesta de vechi b i s e r i c i ? E x i s t ă şi aceas­
rea c e l o r p a t r u leagăne la nişte s i m p l e arcuri tă p o s i b i l i t a t e , a v î n d în vedere frecvenţa legă­
c o m p o r t a m a i m u l t e soluţii, căci p u n c t u l d e turilor cu Serbia şi rolul j u c a t de c ă l u g ă r i i
sprijin al a c e s t o r nervuri putea fi i m a g i n a t în sîrbi în dezvoltarea t e o l o g i c ă şi artistică a B i ­
d i v e r s e feluri. în şcoala de la S t u d e n i c a , la fel sericii m o l d o v e n e ş t i 2 . D a r chiar dacă n-ar fi
ca şi în b i s e r i c i l e bulgăiîeşti de t i p u l N i c o p o l e , c u n o s c u t soluţia înaintaşilor lor, înseşi prin­
arcurile r e s p e c t i v e se sprijineau chiar pe pere­ c i p i i l e acestora i-ar fi dus la descoperirea solu­
te, care prezenta un fel de p i l a s t r u la p u n c t u l ţiei r e s p e c t i v e . A r c u r i l e care se sprijină pe c o n ­
de j o n c ţ i u n e (fig. 19 şi 2 0 ) . E o s o l u ţ i e curentă, sole decurg a t î t de firesc din suprimarea nave­
pe care o î n t î l n i m şi în B u l g a r i a (ca, de p i l d ă , lor laterale şi din dispariţia rolului arhitectu­
la b i s e r i c a Sf. A r h a n g h e l i din M e s e m b r i a ) , şi ral al arcelor m a r i , că era a p r o a p e o fatalitate
foarte des în Muntenia în cazul b i s e r i c i l o r cu o să se ajungă la asemenea f o r m u l ă . M a i tîrziu
singură navă (biserica episcopală de la Curtea e v o l u ţ i a va continua ; arcurile v o r fi reduse la
de A r g e ş , M i t r o p o l i a din Bucureşti, biserica nişte s i m p l e m u l u r i , p l a n e sau d e c o r a t e : acesta
Sf. î m p ă r a ţ i de la T î r g o v i ş t e , cea de la V ă d e n i va fi t e r m e n u l final al e v o l u ţ i e i ce-şi are înce­
de l î n g ă T î r g u - J i u , cea de la P o p e ş t i - V l a ş c a , p u t u l la Studenica şi la 2 i c a şi care se continuă
b o l n i ţ a d e l a H u r e z u e t c . ) . î n M o l d o v a , solu­ p e p ă m î n t r o m â n e s c 3 . V o m vedea m a i departe
ţia aceasta se întîlneşte rar. R e e d i t î n d , la o că unele asemănări în ceea ce p r i v e ş t e aspectul
distanţă de două secole, experienţele c o n s t r u c ­ e x t e r i o r al b i s e r i c i i ne v o r îndruma şi ele spre
t o r i l o r sîrbi d e la 2ica, arhitecţii lui Ştefan c e l acea înrudire m a i m u l t sau m a i p u ţ i n stranie
Mare a d o p t ă o formulă care avea să se b u c u r e cu Ibarul.
d e u n m a r e succes. A r c u r i l e m i c i , m o ş t e n i t o a r e D a r , m a i înainte, o altă caracteristică a ar­
a l e c e l o r m a r i , nu m a i au clecît rolul de a în­ hitecturii m o l d o v e n e ş t i ne va reţine încă în-
gusta naosul şi de a contura p a n d a n t i v i i , lă- lăuntrul b i s e r i c i i : c o n s t r u c ţ i a c u p o l e i .
sînd p e r e ţ i l o r sarcina de a prelua î m p i n g e r i l e ; Printr-un c o n t r a s t destul de c u r i o s cu ten­
funcţia l o r a d e v e n i t aproape o r n a m e n t a l ă 1 şi, dinţa a t î t de v ă d i t ă pe care o b s e r v a ţ i i l e ante­
î n t o c m a i ca la 2ica, meşterii de la P ă t r ă u ţ i rioare ne-au d e z v ă l u i t - o la a r h i t e c ţ i i m o l d o ­
le-au lăsat să se sprijine pe nişte s i m p l e c o n s o l e veni, tendinţa de a conferi c u p o l e i , cel p u ţ i n la
(fig. 2 1 ) ; ş i a p r o a p e t o a t e e d i f i c i i l e r i d i c a t e baza ei, lăţimea naosului, aceiaşi a r h i t e c ţ i s-au
s t r ă d u i t să m i c ş o r e z e spaţiul pe care trebuie să-1
a c o p e r e aceasta. E f o r t u r i l e c o n t r a d i c t o r i i a u
d a t naştere uneia d i n t r e cele m a i c u r i o a s e solu­
ţii p r i v i n d p r o b l e m a a c o p e r i r i i .
La d r e p t v o r b i n d , dacă ne referim la liniile
e x t e r i o a r e ale c u p o l e i , acestea nu fac d e c î t să
se c o n f o r m e z e unei e v o l u ţ i i uşor de c o n s t a t a t în
t o t d o m e n i u l b i z a n t i n . D e l a c o p l e ş i t o a r e a cu­
p o l ă a b i s e r i c i i Sfînta Sofia la t a m b u r u l ca un
coş de fabrică al b i s e r i c i i Sfîntul G h e o r g h e din
B o t o ş a n i (fig. 7 2 ) , p o a t e fi destul de p a r a d o ­
xal, la p r i m a vedere, să p r e t i n d ă cineva c-ar re­
găsi aceleaşi p r i n c i p i i : şi totuşi, a t î t în B i z a n ţ ,
c î t şi în B u l g a r i a , în Serbia, ca şi în R o m â n i a ,
g ă s i m t o a t e fazele i n t e r m e d i a r e ale acestei
e v o l u ţ i i , ale cărei p u n c t e e x t r e m e p a r cu t o t u l
o p u s e . T o a t e c u p o l e l e b i z a n t i n e v ă d e s c , într-ade-

Fig. 21. Pătrăuţi. Arce pe console. 2


• A se vedea nota de la p. 134 (V.D.).
3
Trimiterea la monumentele din zona Ibarului (Ser­
ulterior v o r a d o p t a soluţia aceasta. Şcoala d e bia sudică) este fantezistă. Nu există şi nici nu putea exista
pe valea M o r a v e i nu cunoaşte asemenea r e z o l ­ vreo legătură cauzală între monumente datînd clin seco­
v a r e ; ea t r e b u i e căutată în regiunea I b a r u l u i . lul al XIII-lea, ca acelea de pe valea rîului Ibar din
vechiul regat de la Raska, şi monumentele Moldovei
lui Ştefan cel Mare de la sfirşitul secolului al XV-lea.
1
Afirmaţie exagerată căci tune) ia constructivă a arcu­ O asemenea legătură este cu atît mai puţin justificată cu
rilor mari nu a fost diminuată şi niciodată nu a alunecat cit Serbia de sud căzuse încă clin secolul al XIV-lea în
spre ornamental (V.D.). miinile turcilor (V.D.).
BO

văr, o tendinţă destul d e m a r c a t a către o deschi­ tăm că efectul unui c o n c u r s de împrejurări a t î t


d e r e m a i m i c ă şi o înălţime m a i m a r e 1 . A t î t de d i v e r s e a f o s t t o c m a i acela de-a fi dus p î n ă
p e n t r u a lua p o z i ţ i e î m p o t r i v a g r e o a i e l o r linii la u l t i m e l e ei c o n s e c i n ţ e o tendinţă a r h i t e c t u r a ­
e x t e r i o a r e de la Sfînta Sofia, c î t şi p e n t r u a lă pe care o p u t e m descifra încă din p r i m e l e
o c o l i e n o r m e l e dificultăţi l e g a t e de o c u p o l ă s e c o l e a l e artei b i z a n t i n e .
a t î t d e îndrăzneaţă, a r h i t e c ţ i i d e m a i t î r z i u a u Procedeul folosit de arhitecţii moldoveni
î n ă l ţ a t şi în acelaşi t i m p au î n g u s t a t tamburul, pentru a reduce deschiderea c u p o l e i şi a o p r o ­
p o r n i r e care, în secolele ce-au u r m a t , a m e r s iecta în acelaşi t i m p cu m a i m u l t ă cutezanţă
pînă la e x a g e r a r e . D a c ă s-a p u t u t reproşa bise­ s p r e cer este c î t s e p o a t e d e i n t e r e s a n t . N u c ă
r i c i l o r d i n secolul a l X I V - l e a d i n M a c e d o n i a efectul ar fi d e o s e b i t de satisfăcător, fie înlă-
şi de la S a l o n i c că au s t r i c a t a r m o n i a fundamen­ untrul edificiului, fie în afara l u i . V ă z u t d i n
tală a c u p o l e i şi a restului b i s e r i c i i 2 , lucrul e x t e r i o r , „ t u r n u l " este prea z v e l t şi rupe într-un
acesta este încă şi m a i a d e v ă r a t , cel p u ţ i n a t u n c i m o d destul d e n e p l ă c u t a r m o n i a e d i f i c i u l u i ,
cînd luăm în c o n s i d e r a r e l i n i i l e e x t e r i o a r e , în iar d i n ă u n t r u , acea succesiune de arce, de f o r m e
şcoala m o l d o v e n e a s c ă , unde c u p o l a devine prea p u ţ i n e l e g a n t e şi oarecum g r o s o l a n e , are
t r e p t a t - t r e p t a t un turnuleţ suplu ca o c l o p o t ­ ceva d e c o n c e r t a n t 3 . D i n p u n c t d e v e d e r e p r o f e ­
niţă, astfel î n c î t r o m â n i i nu au, p e n t r u a indica sional, d i m p o t r i v ă , este una d i n s o l u ţ i i l e cele
tamburul b i s e r i c i l o r lor, d e c î t c u v î n t u l turlă. m a i i n g e n i o a s e care a u fost a d u s e p r o b l e m e i
P r o b l e m a reducerii suprafeţelor ce t r e b u i a u c u p o l e i . I-am d a t definiţia ceva m a i î n a i n t e ;
a c o p e r i t e se c o m p l i c ă d a t o r i t ă tendinţei pe ca­ şi v o m recunoaşte că era g r e u să se găsească o
re o avea baza c u p o l e i m o l d o v e n e ş t i de a se formulă m a i s i m p l ă . T o t u ş i , iată un sistem care
l ă r g i p î n ă la a veni în c o n t a c t cu p e r e ţ i i . E d r e p t , nu este f o l o s i t d e c î t în M o l d o v a . Au f o s t semna­
sc putea r e c u r g e la un p r o c e d e u a t î t de s i m p l u , l a t e s o l u ţ i i care se înrudesc cu sistemul res­
f o l o s i t deseori în Ţara R o m â n e a s c ă (fig. 3 0 ) , şi p e c t i v 4 , dar nu a f o s t î n t î l n i t ă nici una iden­
care c o n s t a în a a l i p i m a i m u l t e arce în c o n s o ­ tică. Să-şi aibă o a r e o b î r ş i a în M o l d o v a ? E ş t i
lă unele în r a p o r t cu altele, în s c o p u l de a m i c ­ înclinat, în g e n e r a l , să negi asemenea lucru,
şora p ă t r a t u l c u p o l e i . D e fapt, n e r v u r i l e m o l d o ­ deoarece este un p r o c e d e u pe care îl v e d e m
veneşti p e c o n s o l e , despre care a m v o r b i t , s î n t a p l i c a t începînd cu cel clintii lăcaş de c u l t cu
adesea destul de late şi sistemul acesta de redu­ o formă n e o c e i d e n t a l ă pe care l-am p u t u t iden­
cere va fi a p l i c a t şi el uneori, d a r la b i s e r i c i l e tifica, şi deoarece a d m i t e m cu g r e u că arta
c u c u p o l ă fără t a m b u r ( A r b o r e , R e u s e n i e t c . ) . m o l d o v e n e a s c ă d i n secolul al X V - l e a , care nu
T o t u ş i , sistemul respectiv nu se c o n f o r m a întru d ă d u s e încă la iveală nici un m o n u m e n t de
t o t u l g e n i u l u i p r o p r i u al artei m o l d o v e n e ş t i , oarecare i m p o r t a n ţ ă , ar fi f o s t c a p a b i l ă de ase­
atrasă î n m o d irezistibil către c u p o l e l e p l a s a t e menea i n o v a ţ i e . O b i e c ţ i i l e s î n t s e r i o a s e . N u
la î n ă l ţ i m e . U n e l e cauze l o c a l e şi-au a d u s , fără credem totuşi că t r e b u i e să î n l ă t u r ă m fără un
îndoială, p r o p r i a lor c o n t r i b u ţ i e la i v i r e a ideii e x a m e n t e m e i n i c această p r i m ă i p o t e z ă ; m e ş ­
m i c ş o r ă r i i bazei c u p o l e i : d i f i c u l t ă ţ i l e tehnice terii o c c i d e n t a l i care lucrau la e d i f i c i i l e reli­
pe care le-a î n t î m p i n a t , fără î n d o i a l ă , în M o l ­ g i o a s e p u t e a u avea o e x p e r i e n ţ ă care le lipsea
d o v a d e N o r d c o n s t r u c ţ i a unor c a l o t e a m p l e ; c e l o r i n d i g e n i ; pe de altă p a r t e , aceasta nu ar
c l i m a t u l c a r e , după cum v o m vedea, va duce fi singura i n v e n ţ i e ce a p u t u t fi c o n s t a t a t ă
Ia găsirea unei f o r m e de a c o p e r i ş a s c u ţ i t , ca p c p ă m î n t u l M o l d o v e i . C u c î t v o m cerceta m a i
m i j l o c de p r e c a u ţ i e î m p o t r i v a p l o i l o r şi a ză­ t e m e i n i c arta acestei r e g i u n i , cu a t î t v o m fi
p e z i l o r , şi care ar fi p r e z e n t a t oarecare p e r i c o l m a i u i m i ţ i d e o r i g i n a l i t a t e a ei, a t î t din p u n c t
pentru o c u p o l ă cu baza prea l a r g ă ; în fine, de v e d e r e a r h i t e c t u r a l , c î t şi din p u n c t de v e ­
c o n t a c t u l f r e c v e n t cu O c c i d e n t u l şi cu îndrăz­ dere d e c o r a t i v . F o r m e l e e x t e r i o a r e sînt speci­
neţele lui fleşe g o t i c e , care inspiră şi astăzi fice M o l d o v e i , p i c t u r a are trăsături l o c a l e şi
chiar arhitectura b i s e r i c i l o r d e l e m n d i n T r a n ­ d e p r i n d e r i c u t o t u l a p a r t e ; a m v ă z u t ceva m a i
silvania şi de la care cupola m o l d o v e n e a s c ă sus că, în ceea cc p r i v e ş t e c h i a r p l a n u l edifi-
p a r e să fi p ă s t r a t o oarecare reminiscenţă in­
v o l u n t a r ă , m a i cu seamă dacă ne g î n d i m că tur­ 3
Punct de vedere subiectiv şi surprinzător ; dim­
nurile r o m a n i c e ale f o r t ă r e ţ e l o r şi ale m ă n ă s t i ­ potrivă, elajarca de arce şi reducerea diametrului turlei
rilor p a r să se fi inspirat în m a r e m ă s u r ă de la au ca efect un spor de verticalitate şi de eleganţă, cali­
turnurile noastre m e d i e v a l e . E c u r i o s să consta- tăţi deseori semnalate la ctitoriile lui -Stefan cel Mare
(V.D.).
4
G. Balş, Sar une particularité des voûtes moldaves,
1
Cf. Diehl, Manuel d'Ari Byzantin, I, p. 444 si urm. Comunicare făcută la Primul Congres de Studii Bizantine,
(P.H.). Bucureşti, 1924; Cf. Bui. Sect. Ist. a Acad. Rom., t. XI
2
Diehl, ibid., II, p. 775. (P.H.). (1924), pp. 9—16 (P. H.).
ao

c i u l u i , a r h i t e c ţ i i nu au u r m a t în m o d servil fice M o l d o v e i . în lipsa unor m ă r t u r i i din e p o c ă ,


m o d e l e l e l o r sîrbeşti. Credem că am a d u c e o sîntem reduşi la s u p o z i ţ i i .
a d e v ă r a t ă ofensă artei m o l d o v e n e ş t i c o n s i d e - Cupola m o l d o v e n e a s c ă , aşa după cum am
rìnd-o a priori incapabilă dc i n v e n ţ i e , a t u n c i m a i spus, este, cu t o a t ă aparenta ei c o m p l e x i ­
cînd se d e o s e b e ş t e p r i n atîtea d e t a l i i de cele­ tate, uri t i p e x t r e m de s i m p l u (fig. 2 2 ) , aşa
lalte ramuri ale artei b i z a n t i n e . că stîrncşte c h i a r m i r a r e faptul că nu este în-
tîlnită mai des. S-a d i s c u t a t î n d e l u n g asupra

o r i g i n i i acestei s o l u ţ i i , dar încă nu s-a ajuns
la nici un răspuns p r e c i s . R o m s t o r f e r , care
examinează în a m ă n u n ţ i m e rolul a r h i t e c t u r a l
al a c e s t o r arce d i a g o n a l e şi d e m o n s t r e a z ă p e r ­
fecta lor a d a p t a r e la scopul u r m ă r i t 1 , se m ă r ­
g i n e ş t e să a d a u g e că sînt e l e m e n t e specifice
M o l d o v e i , n e c u n o s c u t e artei r o m a n i c e şi g o t i c e ,
şi înrudite d o a r cu a n u m i t e s o l u ţ i i o r i e n t a l e
(sala de c o n s i l i u de la A n i , m o s c h e e a d i n C o r ­
d o b a , b o l ţ i l e a s i r i e n e e t c . ) . A s u p r a acestui
p u n c t el are dealtfel d r e p t a t e , căci numai în
O r i e n t se întîlneşte o s o l u ţ i e a s e m ă n ă t o a r e ,
dar numai a s e m ă n ă t o a r e , căci e x e m p l e l e c i t a t e
d e r i v ă î n m o d m a i ( d i r e c t din p r o c e d e u l t r o m ­
pei de c o l ţ , sau al a r c e l o r m u l t i p l e , aşa cum
g ă s i m atîtea e x e m p l e în arhitectura arabă,
decît dintr-o combinaţie de pandantivi. R o m ­
storfer nici nu p u n e m ă c a r p r o b l e m a o r i g i n i l o r
şi ar părea d i s p u s , în m o d i m p l i c i t , să a d m i t ă
că formula a fost g ă s i t ă la faţa l o c u l u i .
D l . inginer Balş, ale cărui lucrări p r i v i n d
arhitectura religioasă au o m a r e p o n d e r e , a
reluat p r o b l e m a şi, i m p r e s i o n a t de a s p e c t u l
oriental al b o l ţ i l o r m o l d o v e n e ş t i , ar fi î n c l i n a t
să v a d ă în a r m e n i , ale c ă r o r c o l o n i i sînt a t î t
de n u m e r o a s e în M o l d o v a , nişte i n t e r m e d i a r i
între O r i e n t şi partea de n o r d a R o m â n i e i . în
studiul c o n s a c r a t M o l d o v e i , aflat î n v o l u m u l
d e d i c a t d e d l . I o r g a artei r o m â n e ş t i , d l . B a l ş
propune, asemenea i p o t e z ă şi, n e î n t î l n i n d în
O r i e n t d e c î t t r o m p a c o n i c ă , e m i t e ideea c ă c e l e
p a t r u arce d i a g o n a l e ar putea să nu fie d e c î t
nişte tromjîe a c ă r o r d e s c h i d e r e a f o s t e x a g e r a t ă
într-atît î n c î t să li se a t i n g ă e x t r e m i t ă ţ i l e 2 .
Fig. 22. Principiul cupolei moldoveneşti,
Asemenea i n g e n i o a s ă e x p l i c a ţ i e ne-ar fi şi nouă
a. — Cupola, văzută de jos; b. — Soclul exterior
al tamburului (proiecţie); o. — Planul exterior al p e p l a c c u a t î t m a i m u l t c u c î t ne-a v e n i t p r i m a
cupolei. în m i n t e ; dar nu ni se p a r e c o n v i n g ă t o a r e , c h i a r
şi numai p e n t r u faptul că o t r o m p ă înlocuieşte,,
p r i n definiţie, un u n g h i şi nu un a r c de c e r c .
Ceea ce ne î m p i e d i c ă este faptul că b i s e r i ­
D l . B a l ş , n e m u l ţ u m i t e l însuşi d e p r i m a - i
c i l e a n t e r i o a r e celei de la P ă t r ă u ţ i , şi c a r e au
e x p l i c a ţ i e , a reluat p r o b l e m a şi a t r a t a t - o în
existat dealtfel, au dispărut sau şi-au p i e r d u t
m o d m a g i s t r a l într-o c o m u n i c a r e făcută l a
forma i n i ţ i a l ă . Aşa că ne aflăm încă de la înce­
P r i m u l C o n g r e s d e S t u d i i B i z a n t i n e 3 d i n 1924,
p u t în prezenţa unui t i p b i n e d e t e r m i n a t , care
se va d e z v o l t a în c o n t i n u a r e , dar ale cărui tră­
1
sături constitutive sînt deja fixate. Nu avem Romslori'er, Die MoIdauisch-btjzantinisclie Baukunst,
p. 12 şi urm. (P.H.).
nici un fel de i n f o r m a ţ i e p r i v i t o a r e la p e r i o a d a
* Iorga-Balş, L'Art roumain, p. 321 (P.II.).
de formare a artei moldoveneşti, unde am 3
Sur une particularité des voûtes moldaves, op. cit.
găsi, fără îndoială, cheia a t î t o r d e t a l i i speci­ (P.H.).
Dl

cu numeroase e x e m p l e luate d i n întreaga arie departe d e p a n d a n t i v i i d u b l i a i naosului m o l d o ­


a artei o r i e n t a l e . E x i s t ă , fără îndoială, apro­ v e n e s c . Ceea ce p u t e m spune este că, p r e t u t i n ­
p i e r i care dau de g î n d i t . în întreaga a r i e artis­ deni, în arta orientală, m i c ş o r a r e a suprafeţelor
tică pe c a r e a cercetat-o, p r o b l e m a a c o p e r i r i i de a c o p e r i t este un p r o c e d e u c o n s t a n t şi nu ar
este soluţionată într-un mod asemănător, şi avea de ce să ne m i r e faptul că unii a r h i t e c ţ i ,
e x i s t ă unele m o n u m e n t e , ca M a u s o l e u l Sulta- veniţi din A s i a o c c i d e n t a l ă , ca atîţia i m i g r a n ţ i ,

A A

Fig. Proiecţia plafonu- Fig. 2 4 . — Proiecţia Fig. 2 5 . — Proiecţia


lui Mausoleului Sultanului plafonului capelei plafonului mihrab-
Mahmud de la Bijapur (de- Villaviciosa de là ului din moscheea
. sen după Balş). Cpdoba. de la Cordoba.

nului M a h m u d de la Bijapur (fig. 23) sau m o s ­ să fi adus această tendinţă cu ei. D a r asupra
cheea d i n Cordoba (fig. 24 şi 25), a l e c ă r o r b o l ţ i problemei mai precise, p r i v i n d adică identi­
v ă d e s c o c o n c e p ţ i e identică a p r o a p e cu cea tatea a c e s t o r a r h i t e c ţ i , ne s î n t î n g ă d u i t e m u l t e
m o l d o v e n e a s c ă , deşi m a i c o m p l i c a t ă . T o t u ş i , e z i t ă r i . D l . B a l ş însuşi afirmă că nu c u n o a ş t e ,
a n a l o g i i l e acestea nu fac d e c î t să d e m o n s t r e z e în M o l d o v a , nici o b i s e r i c ă pe c a r e am p u t e a - o
c ă p r o c e d e u l f o l o s i t d e m o l d o v e n i este c o n f o r m a t r i b u i cu toată c e r t i t u d i n e a unor a r m e n i şi
cu s p i r i t u l oriental, fără a ne indica însă calea că b i s e r i c i l e a r m e n e ş t i d i n M o l d o v a nu se d e o ­
p o s i b i l ă a influenţelor. Căci, în ţ i n u t u r i l e asia­ sebesc în nici un fel de c e l e l a l t e 1 . V o m a d ă u g a
t i c e v e c i n e cu E u r o p a , s o l u ţ i i l e acestea nu se c h i a r că f o r m u l a m o l d o v e n e a s c ă este f o a r t e
îndepărtată de f o r m u l a clasică armenească şi
că, clacă a r m e n i i au j u c a t pe d r e p t c u v î n t rolul
care li se a t r i b u i e de c ă t r e d l . B a l ş în constru­
irea b i s e r i c i l o r m o l d o v e n e ş t i , ar p u t e a părea
straniu faptul că nici unul d i n t r e ei nu a încer­
c a t să i n t r o d u c ă unele f o r m e specifice ţării
lor de baştină, a cărei a r h i t e c t u r ă a d a t c î t e v a
adevărate c a p o d o p e r e . N i c ă i e r i n u î n t î l n i m ,
în M o l d o v a , această p l a s t i c ă m o n u m e n t a l ă în
f o r m ă d e cruce f o a r t e aparentă, u n d e fiecare
din cele p a t r u b r a ţ e are un a c o p e r i ş în două
a p e , a v î n d în partea centrală o turlă de m a r i
d i m e n s i u n i care, d e p a r t e de a fi, ca în M o l d o v a ,
Fig. Cupola bisericii Sf. Iacob a armenilor de un e l e m e n t a p r o a p e p a r a z i t , este încoronarea
la Ierusalim.
a. — Cupola văzută din naos; b. — Secţiune trans firească şi a r m o n i o a s ă a e d i f i c i u l u i . Şi nicăieri
versala. faţadele nu p r e z i n t ă acele m a r i linii d r e p t e şi
suprafeţele netede a t î t dc î n d r ă g i t e de arhitec­
m a i î n t î l n e s c n i c i o d a t ă . V i z i t î n d totuşi Ieru­ ţii a r m e n i şi care s î n t c î t se p o a t e de o p u s e
s a l i m u l , a m e x e c u t a t releveul schemei c u p o ­ c o n c e p ţ i e i ce stă la baza p l a n u l u i t r i c o n c .
lei b i s e r i c i i Sfîntul I a c o b a a r m e n i l o r ( f i g . 2 6 ) : în discuţia care a u r m a t după c o m u n i c a r e a
t i p u l acesta s e a p r o p i e d e u n sistem m o l d o v e ­ făcută de d l . B a l ş , d l . I o r g a a lăsat, în ceea ce-1
nesc p r i v i n d felul de a c o p e r i r e a p r o n a o s u l u i , — i

care apare către anul 1 4 9 2 ; dar este încă foarte 1


Balş, Une particularité, p. 14 (P.H.).
92

p r i v e ş t e , să planeze oarecari dubii asupra rolu­ de t r o m p e , n-ar fi p u t u t fi, în d e f i n i t i v , c o n c e ­


lui p o s i b i l a l a r m e n i l o r , dar d a t o r a t e a l t o r p u ţ i încă de la î n c e p u t d r e p t ceea ce sînt, adică
m o t i v e , d e m n e d e r e ţ i n u t ş i acestea: î n M o l ­ nişte a d e v ă r a ţ i p a n d a n t i v i b i z a n t i n i , c u t o a t e
d o v a , spunea d l . N i c o l a e I o r g a , a r m e n i i n-au că forma pe care o creează este m a i a p r o a p e de
fost v ă z u ţ i n i c i o d a t ă cu ochi prea b u n i , căci s p i r i t u l a s i a t i c ? I p o t e z a m e r i t ă să ne o p r i m
a e x i s t a t adesea tendinţa de-a fi suspectaţi asupra e i .
de oarecare erezie, aşa că este p u ţ i n p r o b a b i l Aflîndu-sc, aşa cum am văzut, d a t o r i t ă
să se fi recurs la ei pentru înălţarea unei bise­ lărgirii p r o g r e s i v e a bazei c u p o l e i , în faţa unei
rici o r t o d o x e . l-am putea o b i e c t a d-lui N i c o l a e probleme atît de delicate ca racordarea golu­
Iorga că m e ş t e r i i c a t o l i c i , aşadar şi ei de a l t r i l o r , a r h i t e c ţ i i d i n secolul al X V - l e a n-au
rit, şi-au a d u s şi ei c o n t r i b u ţ i a la ridicarea a v u t p o a t e la î n d e m î n ă un m o d e l care să le
b i s e r i c i l o r m o l d o v e n e ş t i şi că n u m e r o a s e ele­ sugereze o s o l u ţ i e p r a c t i c ă . D a r ţara l o r venise
mente g o t i c e , a p a r ţ i n î n d unor sanctuare d e în c o n t a c t cu o r i e n t u l tătăresc, cu R u s i a m e r i ­
altă confesiune, au f o s t a d o p t a t e în d e c o r a ţ i a d i o n a l ă , cu Caucazul, d a t o r i t ă s c h i m b u r i l o r
l ă c a ş u r i l o r d e c u l t o r t o d o x e . Suspiciunea c u c o m e r c i a l e ale v r e m i i şi, în parte, şi i m i g r a ţ i e i
p r i v i r e la a r m e n i este însă un fapt care nu p o a t e a r m e n e . P o a t e că nu t r e b u i e înlăturată, fără a
fi pus la î n d o i a l ă şi s-a manifestat de m u l t e ori fi supusă unui e x a m e n , nici ingenioasa ipoteză
şi în diferite f e l u r i ; iar noi am p r e z e n t a t m a i a lui S t r z y g o w s k i , p o t r i v i t căreia m o n u m e n t e l e
înainte ş i a l t e t e m e i u r i d e d u b i u . D l . N i c o l a e a r h i t e c t u r i i l e m n u l u i i-au p u s pe calea d e s c o ­
Iorga a a d ă u g a t a p o i că numeroasele legături 1
p e r i r i i p r o c e d e u l u i aflat în d i s c u ţ i e . D e o a r e c e
de r u d e n i e şi p o l i t i c e ale lui Ştefan cel Mare e x e m p l e l e p r o p u s e d e savantul p r o f e s o r v i e n e z
cu Crimeea şi cu R u s i a m e r i d i o n a l ă ar putea nu s î n t p o a t e e d i f i c a t o a r e , a v î n d în v e d e r e că
indica şi altă c a l c p o s i b i l ă a influenţelor asia­ se bazează pe un a n u m i t număr de b i s e r i c i
tice, deoarece M a n g o p u l se afla pe d r u m u l care ucrainene de l e m n , că t o a t e b i s e r i c i l e acestea
duce d i n Caucaz la C a r p a t i . O s u g e s t i e care nu 2
sînt r e c e n t e şi că au i m i t a t m a i curînd ele
trebuie î n l ă t u r a t ă ; nu p o s e d ă m nici un fel de însele arta z i d ă r i e i ; dar aceasta nu înseamnă
d a t e p r e c i s e , din lipsa săpăturilor, în legătură că unele c o n s t r u c ţ i i m a i vechi n-au c u n o s c u t
cu t e r i t o r i i l e p o m e n i t e ; p r o b l e m e l e însă tre­ diferite sisteme de î m b i n a r e a b î r n e l o r desti­
b u i e să se fi p u s şi aici în acelaşi fel, ştiut fiind nate să reducă s p a ţ i i l e ce t r e b u i a u a c o p e r i t e ,
că arta rusă a e l a b o r a t şi ea un sistem de îngus­ aşa cum se v ă d a t î t e a , de p i l d ă , în E x t r e m u l
tare a t a m b u r u l u i p r i n m a i m u l t e succesiuni O r i e n t . A c e s t e a c o p e r i r i c o m p l e x e sînt o b i ş ­
de arce, cu a s p e c t a s i a t i c şi care, deşi a t î t de nuite în T u r k e s t a n şi în t o a t e ţ i n u t u r i l e u n d e
diferit de p r o c e d e u l m o l d o v e n e s c , p r e z i n t ă o lemnul ocupă un l o c p r e c u m p ă n i t o r în c o n s t r u c ­
v ă d i t ă înrudire spirituală cu a c e s t a . ţ i e . R u s i a vecină era ţara de preferinţă a aces­
D a r , în faţa a t î t o r n e c u n o s c u t e , ne v i n e în tui g e n de e d i f i c i i . A s t f e l că nu este, a priori,
m i n t e o idee clin cq în ce m a i stăruitoare: de cu n e p u t i n ţ ă ca a n u m i t e b i s e r i c i de l e m n , cu
ce v r e m , cu t o t d i n a d i n s u l , să g ă s i m pe a l t e toate că cele pe care le cunoaştem în M o l d o v a
m e l e a g u r i , t i p u l m o l d o v e n e s c d e c u p o l ă ? N-a (cf. cartea I, c a p . 1) sînt fără c u p o l ă , să fi
p u t u t oare să se ivească c h i a r a i c i , ca u r m a r e p u t u t sugera un p r o c e d e u de felul a c e s t a . Ca­
a unei e v o l u ţ i i pe care am putea încerca s-o racterul de s t î n g ă c i e şi de s i m p l i t a t e rustică
reconstituim? a formulei m o l d o v e n e ş t i 3 constituie chiar o
Analizînd cît mai amănunţit lucrurile, p r e z u m ţ i e destul de serioasă în sprijinul i p o ­
ajungi în c e l e d i n urmă să te întrebi dacă sis­ tezei lui S t r z y g o w s k i . D u p ă cum se v e d e , nici
temul m o l d o v e n e s c nu este p u r şi s i m p l u sim­ unul d i n a r g u m e n t e l e i n v o c a t e pînă în m o m e n ­
tul de faţă nu este l i p s i t de v a l o a r e , şi este
b o l u l cel m a i r e p r e z e n t a t i v al e x t r a o r d i n a r u l u i
foarte p r o b a b i l că a n u m i t e influenţe o r i e n t a l e
a m e s t e c dc influenţe ce caracterizează arta
acestui ţ i n u t . A r t a aceasta h i b r i d ă , a m a l g a m
a l u n o r f o r m u l e d i n t r e cele m a i c o n t r a d i c t o r i i 1
Slrzygmvski, Die Baukunsi der Armcnicr mul Europa,
şi căreia studiul nostru îi va d e z v ă l u i d i n ce Viena. 1918 (P.H.).
2
în ce m a i m u l t c o m p l e x i t a t e a , a ajuns în m o d Acestea datează in general din secolul al X V I I Mea
şi nici una din ele nu este anterioară secolului al XVII-lca ;
e v i d e n t la o sinteză, la un sistem c o e r e n t , care şi cu atît mai puţin ne putem îngădui unele supoziţii
îi este p r o p r i u şi care o deosebeşte de t o a t e asupra bisericilor anterioare cînd modelul pe care îl
c e l e l a l t e . Iar c u p o l a aceasta n-ar p u t e a fi şi cunoaştem pare să fi fost elaborat în urma unei prescripţii
date de Biserica rusă, apărută tocmai in secolul al
ea o c o m b i n a ţ i e de acelaşi o r d i n ? A c e ş t i pan­
XVII-lea; cf. L. Réau, L'Art russe, I, p. 261. (P.H.).
d a n t i v i m i c i p l a s a ţ i în d i a g o n a l ă , pe care i-am 3
Vorbind despre stîngăcie şi simplitate, P. Henry
p u s în l e g ă t u r ă cu atîtea sisteme de arce sau contrazice ceea ce a spus cu puţin mai înainte ( V . D . ) .
au p u t u t crea uri c l i m a t p r o p i c e a p a r i ţ i e i unui. alteori i s-a d a t soclului inferior o formă ste­
sistem de reducere p r o g r e s i v ă a suprafeţelor, lată fără alt temei în afară de unul a r t i s t i c ,
e v o c î n d s o l u ţ i i l e a s i a t i c e . S-ar putea însă ca sau chiar, avînd în vedere fără îndoială aceleaşi
influenţe m a i p u ţ i n îndepărtate să-i fi î n d e m n a t raţiuni estetice, s-a m ă r i t numărul razelor
.şi e l e pe arhitecţii moldoveni să analizeze stelei, fără să-şi m a i aducă nimeni a m i n t e de
această p r o b l e m ă . originea a c e s t e i a .
Să trecem, pentru m o m e n t , la e x t e r i o r u l
edificiului şi să e x a m i n ă m aspectul pe care-1
capătă, văzută dinafară, turla aceasta cu bază
c o m p l e x ă . Soclul p ă t r a t care formează baza
tamburului şi care se găseşte, m a i ales, la toate
b i s e r i c i l e de pe valea M o r a v e i din care se ins­
piră m o d e l e l e româneşti (fig. 28 şi 29), se regă­
seşte în m o d invariabil la t o a t e b i s e r i c i l e ro­
m â n e ş t i , a t î t d i n Ţ a r a R o m â n e a s c ă , c î t ş i din
M o l d o v a . în M o l d o v a , întîlnim întotdeauna
c h i a r două socluri, soclul inferior, p ă t r a t sau
uneori stelat, şi soclul superior întotdeauna
s t e l a t . S-ar părea că acest s o c l u d u b l u ar cores­
p u n d e s i s t e m u l u i d u b l u de p a n d a n t i v i . S-a
spus m e r e u şi s-a r e p e t a t ca şi cum ar fi v o r b a
de un lucru e v i d e n t . N o i , în ceea ce ne p r i v e ş t e ,
sîntem m a i p u ţ i n c o n v i n ş i . M a i întîi, uneori
există trei s o c l u r i . Iar la turlele cu două s o c l u r i ,
dacă vrea cineva să-şi dea osteneala şi să se
uite m a i cu a t e n ţ i e , va constata că p r i m u l so­
clu, care în m o d l o g i c ar t r e b u i să c o n ţ i n ă ar­ Fig. 27. — Cupolele şi pinioanele de la Gracanica.
cele m a r i , c o r e s p u n d e , d i m p o t r i v ă , a p r o a p e
î n t o t d e a u n a , c e l o r m i c i (fig. 10, 51, 7 2 ) şi p a r e D a r , c h i a r şi în cazul acesta, Serbia ne
să-1 reducă pe al doilea la rolul de s i m p l u orna­ p o a t e oferi c î t e v a criterii de c o m p a r a ţ i e destul
m e n t , în p l u s , în nenumărate b i s e r i c i , cele două d e c u r i o a s e . E v o l u ţ i a bazei c u p o l e i m e r i t ă î n
socluri s î n t p l a s a t e m u l t m a i sus d e c î t dublul m o d d e o s e b i t a t e n ţ i a noastră, deoarece arhi­
sistem de arce şi nu m a i c o r e s p u n d a b s o l u t tecţii sîrbi se îndreptaseră şi ei către o formulă
nici unui e l e m e n t a r h i t e c t u r a l ; rolul l o r a deve­ foarte a p r o p i a t ă de s o c l u l d u b l u al m o l d o v e ­
n i t p u r d e c o r a t i v , ele fac p a r t e d i n silueta nilor. Punctul de plecare al procedeului pare
clasică a „ t u r l e i " m o l d o v e n e ş t i , dar nu m a i au să aibă, în Serbia, o raţiune de o r d i n structu­
nici o legătură cu structura a c e s t e i a . ral. L a G r a c a n i c a , d e p i l d ă (fig. 27), c u p o l a
E s t e p o s i b i l , şi în ceea ce ne p r i v e ş t e sîntem pare c o c o ţ a t ă pe o dublă cruce g r e a c ă , fiecare
foarte î n c l i n a ţ i să a d m i t e m asemenea lucru, b r a ţ al acesteia terminîndu-se p r i n t r - u n f r o n t o n
că la o r i g i n e s o c l u l inferior a c o r e s p u n s a r c e l o r în p l i n c i n t r u , care subliniază e x t r e m i t a t e a
m a r i , iar s o c l u l superior c e l o r m i c i , ceea ce l e a g ă n e l o r . A c e a s t a d e c u r g e din faptul că stîl­
ne-ar î n g ă d u i chiar să i m a g i n ă m o t e o r i e p r i ­ pii centrali întrerup cele p a t r u leagăne ale
v i n d o r i g i n e a soclului stelat: al d o i l e a soclu, obişnuitei cruci g r e c e ş t i şi m u t ă cu un etaj
în d i a g o n a l ă în r a p o r t cu p r i m u l , lăsa, în spa­ m a i sus p ă t r a t u l c u p o l e i . N u s e p o a t e v o r b i ,
ţiul f o r m a t dc feţele sale laterale şi u n g h i u r i l e a i c i , de un soclu dublu, l i n i i l e e x t e r i o a r e re-
celui d i n t î i , un g o l destul de n e p l ă c u t la v e d e r e
p r o d u c î n d î n t o c m a i liniile e s e n ţ i a l e a l e struc­
şi care te putea i s p i t i să-1 u m p l i (fig. 2 2 , b ) ;
t u r i i . E x i s t ă însă o certă căutare a efectului
linia noastră p u n c t a t ă arată geneza stelei.
în aceste două decroşuri succesive şi a r m o n i ­
Aceasta este, îndeosebi, părerea d-lui B a l ş .
oase, care p r o i e c t e a z ă , cu o r e m a r c a b i l ă îndrăz­
Dar, foarte repede, a m i n t i r e a c o r e s p o n d e n ţ e i
neală, deşi b i n e g î n d i t ă , c u p o l a Centrală spre
dintre l i n i i l e interioare şi cele e x t e r i o a r e s-a
p i e r d u t ; nu s-a m a i v ă z u t în d u b l u l s o c l u d e c î t c e r . C u p o l e l e de c o l ţ r e p r o d u c , cel p u ţ i n în
un artificiu ce î n g ă d u i e să se p r o i e c t e z e t a m ­ e x t e r i o r , această d i s p o z i ţ i e p e două etaje. T o a t e
burul la o î n ă l ţ i m e şi m a i m a r e şi a fost c o n ­ c i n c i au, deasupra c i n t r e l o r , clasicul s o c l u
struit m u l t m a i sus d e c î t p a n d a n t i v i i , iar une­ p ă t r a t . Acesta se afirmă cu şi m a i m u l t ă p r e g ­
ori a fost suprapus chiar şi un al treilea s o c l u ; nanţă în şcoala de pe valea M o r a v e i , la R a y a -
nica (fig. 28), la Manasija e t c . Iată însă că b i ­ p o l a , să faciliteze o tranziţie între l i n i i l e ori­
serica de la KruSevaC', sub influenţa neîndo­ z o n t a l e ale b i s e r i c i i şi liniile, v e r t i c a l e ale tam­
ielnică a c e l o r văzute la Gracanica, se strădu­ b u r u l u i . D u b l u l s o c l u m o l d o v e n e s c v a fi, c u
ieşte să r e p r o d u c ă acea cascadă de p i n i o a n e a toată c e r t i t u d i n e a , foarte diferit de asemenea
celebrei b i s e r i c i macedonene, şi-şi înzestrează m o d e l ; dar el nu m a i c o n s t i t u i e o inovaţie* nu
m a i este d e c î t o nouă formulă, în m o d n e î n d o ­
ielnic originală, sau o reinvenţie, sub i m p e r i u l
unor p r e o c u p ă r i a s e m ă n ă t o a r e , a unui p r o c e ­
deu întrezărit de a r h i t e c ţ i i sîrbi, şi t o c m a i de
cei a l e c ă r o r o p e r e au s e r v i t de n e n u m ă r a t e
ori d r e p t m o d e l r o m â n i l o r 1 .
Ni se va obiecta că baza turlei m o l d o v e ­
neşti, a l c ă t u i t ă d i n acel soclu p ă t r a t peste care
se suprapune un soclu stelat, oferă o c h i u l u i
linii m u l t m a i g r a ţ i o a s e d e c î t la K r u s e v a c şi
că mişcarea ascendentă a turlei este a m p l i f i ­
cată c u m u l t m a i m u l t ă a b i l i t a t e . N u n e g ă m
şi nici nu p r e t i n d e m că ar fi vorba de i m i t a ţ i e .
D a r apropierea se i m p u n e a p r o a p e în m o d in­
v o l u n t a r : turla m o l d o v e n e a s c ă tulbură a r m o n i a
generală a edificiului î n t o c m a i ca şi la K r u s e ­
Fig. 28. Cupolele de la Rovanica.
vac, unde m i ş c a r e a aceasta ascendentă era deja
s u b l i n i a t ă . Dacă nu există identitate de inspi­
cupola cu doua socluri suprapuse p r e c e d a t e raţie, c o n c e p ţ i i l e cel p u ţ i n sînt foarte asemă­
fiecare de c î t e un p i n i o n circular, fără să fie n ă t o a r e . Dealtfel, biserica de la K r u s e v a c nu
justificate în nici un fel din p u n c t u l de v e d e r e este singurul e x e m p l u p o s i b i l ; tendinţa de a
al structurii (fig. 29). I m i t a ţ i a , b i n e î n ţ e l e s , articula, de a diferenţia soclul, este d e s t u l de
este m u l t inferioară o r i g i n a l u l u i ; luminoasa des î n t î l n i t ă în şcoala de pe valea M o r a v e i :
p i n i o n u l c i r c u l a r care îi este a l i p i t este a t î t de
p r o n u n ţ a t , încît t i n d e să formeze el singur o
aparenţă de s o c l u d i s t i n c t ; astfel că la K r u s e ­
v a c s-ar putea crede că este v o r b a de trei s o c l u r i
( f i g . 29). D a c ă s u p r i m ă m p i n i o n u l inferior,
rămîne un s o c l u a l c ă t u i t d i n două p ă r ţ i , aşa
cum este cel de la b i s e r i c i l e d i n L j u b o t s t i n y a ,
din K a l e n i é şi, oarecum, din R a v a n i c a . A r h i ­
t e c ţ i i sîrbi p a r să-şi fi d a t seama de avantajul
pe care-1 p u t e a u o b ţ i n e de la această dublă
articulaţie.
Un lucru care ne dă de g i n d i t . Chiar dacă,
şi în cazul acesta, ne înşelăm, este de m i r a r e
că n i m e n i n-a făcut asemenea a p r o p i e r e a t î t de
s i m p l ă , c h i a r şi n u m a i pentru a o r e s p i n g e .
D a r p o a t e că t o c m a i nu trebuie s-o r e s p i n g e m
c u prea m a r e uşurinţă. A m î n t î l n i t pînă a c u m
atîtea asemănări între şcoala de pe valea M o r a ­
v e i şi şcoala m o l d o v e n e a s c ă şi v o m m a i întîlni
încă atîtea altele î n c î t faptul de-a releva una
în plus, şi la un e l e m e n t a t î t de i m p o r t a n t cum
Fig. 29. Cupola de la Krusevac. • i> • '

1
Comparaţiile privind elementele de arhitectură nu
a r m o n i e de la Gracanica este c o m p l e t distrusă depăşesc, in acest caz, nivelul analogiilor şi nu au nici o
de c u p o l ă , în p o f i d a frumuseţii l i n i i l o r din valoare probatorie. Dealtfel P. Henry recunoaşte, mai
departe, că monumentele moldoveneşti nu sînt nişte
c e l e l a l t e p ă r ţ i a l e e d i f i c i u l u i . P e noi n e intere­ simple imitaţii. Din nefericire, metoda analogiilor care,
sează însă e x i s t e n ţ a acestui soclu d u b l u ima­ pe vremea sa, era frecvent utilizată de istoricii de artă,
ginat, ca un a r t i f i c i u m e n i t să supraînalţe cu­ îl conduce, nu o dată, la concluzii eronate (V.D.).
96

este turla, nu prezintă nici un fel de neverosi- în locuri foarte depărtate unele de altele. A fost
m i l i t a t e . O r i c u m , e v o l u ţ i a s-a făcut paralel realizată în m o d constant în Orientul musulman
în a m b e l e şcoli şi conformîndu-se aceluiaşi sau în Spania maură, cu ajutorul, în general,
t i p de i n s p i r a ţ i e . al unei suite de arce întrepătrunse, aproape
Se p o a t e m e r g e chiar şi mai departe. Dacă întotdeauna in număr de o p t (fig. 23 şi 2 5 ) ; a fost
baza pătrată a c u p o l e l o r sîrbeşti a p u t u t inspira efectuată la Ierusalim (biserica Sf. l a c o b , fig.
bazele p ă t r a t e ale celor româneşti, dacă soclul 26), cu ajutorul a numai şase a r c e ; a fost reali­
dublu de la Lazarica pare să trădeze o înrudire zată în Rusia prin acei kokoşniki caracteristici
spirituală cu soclul dublu m o l d o v e n e s c , iiu este acestei ţări; şi va fi realizată, şi mai simplu
n i m i c absurd, se pare, în faptul de a imagina încă, p r i n arcele în consolă ale cîtorva biserici
că evoluţia artei sîrbeşti i-a p u t u t p r e g ă t i pe din Ţara R o m â n e a s c ă (fig. 3 0 ) .
arhitecţii m o l d o v e n i să imagineze, sau cel p u ţ i n
să accepte, formula pe care au a d o p t a t - o pentru •

construcţia interioară a turlelor lor. în fiecare


dintre cele două ţări, constructorii de biserici
au năzuit t o t m a i m u l t spre înălţime. în fiecare
dintre cele două ţări, biserica toată pare să tindă
a deveni ea însăşi un fel de soclu imens pentru •

liniile verticale ale turlei sau turlelor; şi, aşa


cum arta sîrbească va elabora în cele. din urmă, •

pentru cupola ei din ce în ce mai avîntată, o


dublă bază independentă de procedeele arhitec­
turale, aşa şi arta moldovenească, încă de la •

începuturile ei, este a d e v ă r a t (deşi pare să fi


profitat de experienţa vecinei sale de la sud-est i
care îi trimisese diferiţi meşteri) 1 , va concepe ! •
o turlă cu două trepte. "
Se va spune fără îndoială că, dacă Serbia
a cunoscut la exterior două registre, în interior
n-a c u n o s c u t niciodată decît unul singur. D a r
dublarea unui element într-o parte exterioară
a edificiului putea, p r i n a n a l o g i e , să ducă la ima­ Fig. 30. Secţiune
ginarea dublării elementului interior al acele­ prin cupola bisericii episcopale
iaşi părţi ; cupola de la Gracanica, pe care am 1 de la Curtea de Argeş.
analizat-o m a i înainte, constituie deja, chiar
în liniile ei interioare, o construcţie cu două
registre; iar arhitecţii m o l d o v e n i nu m a i aveau M o l d o v a şi-a pus şi ea această p r o b l e m ă şi a
de făcut, se pare, d e c î t puţini paşi pentru a ac­ rezolvat-o într-o manieră p r o p r i e , şi nu a fost
cepta — sau pentru a inventa — procedeul care ultima şcoală care a abordat-o deoarece, bise­
a devenit p r o p r i u l lor semn d i s t i n c t i v . ricile ucrainiene de lemn au ţinut, începînd din
secolul al X V I I - l e a , să fie încununate de turle
Cu c î t m e d i t ă m m a i m u l t asupra acestui
pline de măreţie, care, toate, se îngustează
lucru, cu a t î t m a i m u l t ne vine să credem că o
treptat-treptat pînă la b u l b u l final, sporind
formulă de felul acesta, avînd în v e d e r e stadiul
astfel impresia de a v î n t a liniilor lor ascenden­
pe care îl atinsese evoluţia arhitecturii bizan­
t e 2 ; procedeul de construcţie este dealtfel foarte
tine, nu avea de ce să pară nici prea surprinză­
diferit de cel m o l d o v e n e s c .
toare, nici prea bizară, ci d i m p o t r i v ă , să fie
Aşa că aceeaşi p r o b l e m ă s-a pus a r h i t e c ţ i l o r
acceptată cu toată căldura, deoarece oferea so­
din t o a t e părţile lumii, p r o b l e m ă căreia i s-au
luţia elegantă a unei p r o b l e m e care, după atîtea
g ă s i t numeroase soluţii. Şi p o a t e că, la urma
altele, artiştii m o l d o v e n i o vedeau la rîndu-le
urmei, nu există nici un m o t i v c a t e g o r i c să le
oferindu-se şi impunîndu-se propriei lor aten-
refuzăm arhitecţilor lui Ştefan cel Mare m e r i t u l
ţii.
eventual a l p r o p r i e i l o r f o r m u l e . A r t i ş t i i d i n
îngustarea p r o g r e s i v ă a cupolei este, de fapt, M o l d o v a să fi g ă s i t altundeva forma stelată a
un procedeu foarte răspîndit, pe care îl întîlnim
2 Cf. pl. I, 1 şi 2; şi un mare număr de foarte fru­
1
Nu există nici o atestare privind prezenţa unor moase reproduceri din lucrarea lui Scerbativski, citată
meşteri sîrbi în Moldova secolului al XV-lea (V.D.). deja (P.H.).
celui de al doilea soclu? Să fi g ă s i t altundeva tendinţă observată deja la edificiile ultimei
forma ciudată a acoperişurilor l o r ? Să fi g ă s i t şcoli sîrbeşti. D a r chiar şi tamburul urmează
altundeva m o d e l e l e unor anume t e m e i c o n o ­ această tendinţă, d e v e n i n d din ce în ce m a i
grafice care le sînt caracteristice, pe care le-am îngust şi m a i înalt. F a p t subliniat d i n p r i m u l
semnalat mai ina iute 1 şi asupra cărora v o m m o m e n t chiar de atmosfera sensibil mai întune­
r e v e n i ? Arta m o l d o v e n e a s c ă , acest u l t i m fleuron cată a naosului, deoarece ferestrele, înguste şi
al coroanei b i z a n t i n e , se vădeşte p r e t u t i n d e n i tăiate la o înălţime m a i mare, lasă să pătrundă
variată, nuanţată, distinctă, cu tot respectul o lumină m u l t mai sărăcăcioasă d e c î t în b i s e ­
pe care îl arată l e c ţ i i l o r p r i m i t e de la Constan- r i c i l e sîrbeşti, unde lumina este uniformă, ca
t i n o p o l . O r i g i n a l ă după cum a fost, cu precă­ şi d a t o r i t ă faptului că pictura interioară a t a m ­
dere aptă să îmbine într-o sinteză i m p r e v i z i b i l ă burului, care în Serbia c o m p o r t ă două sau trei
influenţe din cele patru colţuri ale l u m i i , a fost registre de figuri, în B u c o v i n a se numără pînă
destul de capabilă, la urma urmei, să imagineze la c i n c i sau şase. D a r , ceea ce este o n o u t a t e ,
şi forma specială a turlei sale. e v o l u ţ i a către z v e l t e ţ e şi avîntare se desfăşoară
Cu a t î t m a i m u l t cu c î t , şi v e d e m asta d i n şi la e x t e r i o r , unde tamburul turlei se v ă d e ş t e
t o t ceea ce am spus m a i înainte, partea care a a fi întocmai ca şi în interior, înalt şi îngust,
trebuit imaginată a fost destul de redusă. E v o ­ în v r e m e ce în Serbia această îngustare, reali­
luţia c u p o l e i cerea aproape ca pe o necesitate, zată în interior pe valea M o r a v e i , nu apăruse
dată fiind lăţimea ei iniţială şi avîntul care încă la e x t e r i o r ; deoarece supra lărgi rea feres­
urma să i se i m p r i m e , reducerea spaţiului de trelor era de asemenea natură î n c î t turlele se
a c o p e r i t ; frecventele legături cu Orientul, p r i n înfăţişau, ca p r e t u t i n d e n i în aria b i z a n t i n ă ,
Ierusalim, Armenia sau Rusia m e r i d i o n a l ă , şi m u l t m a i late d e c î t realitatea l o r interioară
p o a t e că şi cunoaşterea, datorită unei vecină­ (fig. 2 8 ) . A i c i , d i m p o t r i v ă , acest u l t i m e l e m e n t
tăţi încă şi m a i nemijlocite, a unor a n u m i t e a d i s p ă r u t ; tamburul, circular sau p o l i g o n a l ,
construcţii în lemn astăzi dispărute, i-ar fi nu prezintă nici un fel de îngroşare între ferestre,
p u t u t da sugestia să încerce a găsi un sistem de s i m p l e goluri tăiate în cele patru p u n c t e cardi­
reducere a s p a ţ i i l o r ; Serbia îi d ă d u s e planul, nale, dar zvelteţea interioară c o r e s p u n d e z v e l -
tendinţele, t i p u l său de cupolă avîntată, cu soclu teţei e x t e r i o a r e ; în b i s e r i c i l e r i d i c a t e în anii
p ă t r a t şi cu p a n d a n t i v i , şi chiar cu s o c l u d u b l u : ce v o r urma, acestea două se v o r d e z v o l t a în
t o a t e elementele soluţiei se găseau la d i s p o z i ţ i a m o d e g a l . Vechea c u p o l ă d e t i p c o n s t a n t i n o -
sa şi, fără a contesta nici una d i n influenţe, p o l i t a n , datorită îngustării şi înălţării sale p r o ­
nici unul din intermediarii invocaţi pînă acum gresive, a atins încetul cu încetul fleşele c l o p o t ­
de către specialişti, se vede că nu este d e l o c n i ţ e l o r o c c i d e n t a l e , a căror siluetă t r e b u i e să-i
absurd să presupunem că sinteza s-a p u t u t în­ fi o b s e d a t p o a t e uneori pe arhitecţii m o l d o v e n i .
făptui pe solul M o l d o v e i . O e x p l i c a ţ i e care are, S i g u r este că apariţia, în spatele unui p î l c de
asupra t u t u r o r celorlalte, avantajul că este m a i a r b o r i sau pe coasta unui deal, a unei asemenea
s i m p l ă . Nu epuizează subiectul, dar nu p o a t e fi turle z v e l t e şi cu acoperişul ascuţit, a r e pentru
eliminată, c r e d e m , fără un serios e x a m e n . noi ceva c u n o s c u t şi familiar, care ne e v o c ă ade­
sea fleşa satelor n o a s t r e . Şi nu este cu p u t i n ţ ă ,
în p l u s , să c o n t e m p l i o turlă m o l d o v e n e a s c ă
Cercetarea amănunţită a turlei ne-a silit să tre­ fără să-ţi z b o a r e în m o d i n v o l u n t a r g î n d u l la
cem la e x t e r i o r u l edificiului. Şi t o c m a i în l i n i i l e faimoasa m i n i a t u r ă d i n Cronica de la Saint-
sale e x t e r i o a r e a atins şcoala m o l d o v e n e a s c ă R i q u i e r , a t î t de des reprodusă 2 şi înfăţişînd
punctul c u l m i n a n t al o r i g i n a l i t ă ţ i i sale, înde- numita a b a ţ i e din secolul al X I - l e a , cu t u r n u r i l e
părtîndu-se în m o d u l cel mai e v i d e n t de m o d e ­ ei cu decroşuri succesive, cu t o a t e că aici silueta
lele sale. exterioară nu are nici o legătură cu structura.
La impresia aceasta c o n t r i b u i e şi a c o p e r i ­
Am v o r b i t de dublul soclu care va caracte­
şul, care merită un studiu serios. Fără îndoială
riza de. acum înainte turla m o l d o v e n e a s c ă şi
că acoperişul de la P ă t r ă u ţ i , de la b i s e r i c a Sf.
care c o n t r i b u i e la avîntarea acesteia către cer,
Ilie, de la V o r o n e ţ , prezintă un t o t uniform, care
nu reţine atenţia, d e c î t doar d a t o r i t ă faptului
1
De l'oritiinalile des peintures bukoviniennes, Byzan- că, în m o d v i z i b i l , nu c o r e s p u n d e cu p r i m u l
tion, I, pp. 2 9 1 — 3 0 3 ; Folklore et Iconographie religieuse.
Bibì. dei'Institut français de I lâutes Études en Rouma-
2
nie, Mélanges, 1927; L'Arbre dc Jessé dans les églises de Cf. G. Durand, La Picardie historique el monumentale,
Bukovinc, ibid., Mélanges, 1928; Quelques notes sur la t. V, p. 160; Le Noir, L'Architecture monastique, l. 1,
représentation de l'Hymne Akathistc dans la peinture p. 2 7 ; de Lasteyrie, L'Art roman, p. 142 ; Em. Lcclercq şi
murale extérieure de Bukovinc, ibid. P.H.). don Gabrol, Dici. d'Archéol. chrét., t. I, p. 3 5 ; etc. ( P . I L ) .
81

desen al arhitecturii şi că înglobează în propria-i t i v , orice formă ar fi avut, trebuia să fie p r o t e ­


masă o r g a n i s m u l d e l i c a t al soclurilor turlei 1 . La jat în î n t r e g i m e de un acoperiş p r o p r i u , indepen­
V o r o n e ţ , la Sf. Ilie, articulaţiile p r i n c i p a l e sînt d e n t de cel care se întindea peste absidă şi p e s t e
ascunse deşi, în m o d e v i d e n t , erau făcute pentru anexele dinspre nord şi sud. Ori de cîte ori se
a fi v ă z u t e . R e m a r c a este v a l a b i l ă pentru toate ridica o biserică avînd o singură turlă şi un
bisericile z i d i t e u l t e r i o r ; la Suceviţa, de p i l d ă p r o n a o s extins, se impunea o f o r m u l ă de genul
(sfîrşitul v e a c u l u i al X V I - l e a ) , dacă te urci în
p o d , v e z i , pe soclurile tamburului, şi t o t invi­ •

z i b i l e d i n e x t e r i o r din pricina acoperişului, •

resturi de p i c t u r ă excelent păstrate şi care ar •

confirma cu toată certitudinea că ansamblul


era, la o r i g i n e , degajat, în caz că nu s-ar vedea
macheta b i s e r i c i i pe fresca v o t i v a şi, mărturie •

şi m a i h o t ă r î t o a r e încă, pe chiar soclul tambu­


rului urma foarte precisă a acoperişului v e c h i .
D a r care era forma iniţială? Un acoperiş cu pan­
tele m a i d u l c i , sau un a c o p e r i ş a r t i c u l a t ca cel
de la biserica d i n B ă d ă u ţ i ( p l . I I I , 2 ) ? în p r i ­
vinţa aceasta nu-şi are locul nici un fel de îndo­
i a l ă ; forma iniţială era forma acoperişului de
la B ă d ă u ţ i . T o a t e frescele c t i t o r i l o r prezintă
un a c o p e r i ş de felul acesta (fig. 7) şi, chiar dacă
ne g î n d i m b i n e , ar fi cu neputinţă să fi fost Fig. 31. Acoperjişul bisericii de jba Arilje.
altfel. F o r m u l a a d o p t a t ă pentru turlă reclama
această soluţie pentru a c o p e r i ş . L i n i i l e caracte­ acesta. Şi au fost de-ajuns p l o i l e şi zăpezile B u ­
ristice a l e acoperişului m o l d o v e n e s c ( p l . I I I , 2 şi c o v i n e i pentru a se ajunge la desăvîrşirea tipu­
V I I , 6) sînt într-adevăr de o logică riguroasă. lui r e s p e c t i v . Abundenţa p r e c i p i t a ţ i i l o r a d a t
Prezenţa marelui soclu p ă t r a t al turlei între­ cîştig de cauză, în toată regiunea, acoperişu­
rupea în m o d necesar unitatea acoperişului şi r i l o r cu c o a m e ascuţite şi cu p a n t e m a r i , şi aceas­
îl d i v i z a în cinci p ă r ţ i : una a c o p e r i n d naosul tă simplă judecată de b u n s i m ţ , conexată p o a t e
şi p r o n a o s u l (acesta din urmă nu va fi înzestrat cu e x e m p l u l b i s e r i c i l o r g o t i c e , i-a făcut pe arhi­
n i c i o d a t ă cu o turlă în p e r i o a d a pe care am tecţi să a d o p t e pentru bisericile l o r acest t i p .
putea-o n u m i epoca clasică a artei m o l d o v e n e ş t i ) , B i z a n ţ u l nu oferea n i m i c asemănător, nici Ser­
una a c o p e r i n d turla şi celelalte trei a b s i d e l e 1 . bia şi nici B u l g a r i a : dl. Balş, este adevărat,
F o r m u l ă a t î t d e l o g i c ă încît chiar arhitecţii aminteşte în legătură cu acest acoperiş a r t i c u l a t
unei b i s e r i c i d i n grupul Ibar par s-o fi între­ m a r i l e acoperişuri cu d i v i z i u n i foarte d i s t i n c t e
v ă z u t încă d i n secolul al X I I I - l e a (fig. 3 1 ) . Sub ale Renaşterii, din care T r a n s i l v a n i a oferea
forma actuală a acestei biserici se găsesc repre­ cîteva e x e m p l e celebre, ca magnificul castel de
zentate t o a t e elementele acoperişului m o l d o ­ la Hunedoara, pe care îl p u t e m a d m i r a şi astăzi.
v e n e s c : acoperişul lung, c o m u n naosului şi p r o ­ E x i s t ă , într-adevăr, o oarecare înrudire între
n a o s u l u i ; a c o p e r i ş u r i l e distincte care protejează liniile acoperişului b i s e r i c i l o r m o l d o v e n e ş t i şi
absida, a n e x e l e de la n o r d şi sud (care v o r deveni, cele ale m o n u m e n t e l o r invocate, şi este foarte
în M o l d o v a , absidele laterale), soclul p ă t r a t al p o s i b i l ca meşterul sas sau, întrebuinţînd un
turnului, şi pînă la acoperişul c u p o l e i , care anunţă termen m a i general, transilvănean, care se afla
deja alungi rea pe verticală care va alcătui regula în slujba v o i e v o z i l o r m o l d o v e n i , să fi f o l o s i t
acestei părţi a acoperişului m o l d o v e n e s c . unele p r o c e d e e curente în ţinutul lui de o r i g i n e
pentru raţiuni asemănătoare. D a r nu ar fi făcut
T r e b u i e m e n ţ i o n a t faptul că biserica a fost
astfel dacă n-ar fi e x i s t a t a n u m i t e c o n d i ţ i i care
refăcută şi r e p a r a t ă ; şi că s-a m a i a d ă u g a t un
să reclame t o c m a i o soluţie de acelaşi g e n ; c i r ­
p r o n a o s la a p u s de p r i m u l şi că nu a v e m forma
cumstanţele locale se manifestă întotdeauna, şi
iniţială a acestui e d i f i c i u . Nu este însă m a i
în cazul de faţă cereau, aproape în m o d o b l i g a ­
p u ţ i n a d e v ă r a t că b i s e r i c a a fost concepută cu
toriu, aplicarea acestui sistem, căci n i m i c nu
o singură turlă pe naos şi că p r o n a o s u l p r i m i ­
se p o t r i v e a m a i bine unor biserici de m u n t e
decît nişte acoperişuri imense, care le evocă pe
1
Ulterior publicării cărţii lui P. Henry, multe bise- cele ale caselor ţărăneşti din a p r o p i e r e , sau pe cele
jici clin Moldova au fost restaurate, revenindu-se la for­
ale b i s e r i c i l o r de l e m n ruseşti, scandinave, româ­
mele originale ale acoperişurilor (Neamţ, Putna, Bis­
triţa etc.) ( V . D . ) . neşti chiar etc., create în c o n d i ţ i i a s e m ă n ă t o a r e .
9 îl

N o i credem chiar că, dacă trebuia să caute care răpăială, şi un defect de aceeaşi c a t e g o r i e
neapărat un m o d e l , meşterul român ar fi trebuit, a dus, fără îndoială, să se imagineze, la Suceava,
de preferinţă, să-şi întoarcă privirea către bise­ acele dizgraţioase p o a l e de tablă adăugate între
rica de l e m n pe care o avea mereu sub o c h i . acoperiş şi t a m b u r ( p . V I I , G). Bineînţeles că for­
E x e m p l u l foarte a p r o p i a t al R u s i e i demon­ ma aceasta canaliza apa din toate p ă r ţ i l e către
strează bă o arhitectură a zidăriei p o a t e fi influ­ socluri, care n-ar fi p u t u t rezista astfel
enţată de arhitectura lemnului. Astfel, u l t i m i i t i m p î n d e l u n g a t . O r i c u m , încetul cu încetul,
m o ş t e n i t o r i ai Bizanţului se depărtau d i n ce în pe măsură ce reparaţiile înaintau, acoperişul
ce m a i m u l t de m o d e l u l o f e r i t de Sfînta Sofia, articulat făcea loc unuia m a i simplu, inglobine!
care devenise de nerecunoscut chiar dacă o serie în m o d neîndoielnic soclurile în propria-i masă,
de tranziţii aproape i m p e r c e p t i b i l e îngăduie dar mai p o t r i v i t cu rolul său p r i m o r d i a l de p r o ­
totuşi regăsirea unei vădite filiaţii. tecţie (cf. p l . X X X V I I I , 1 ş i 4 ) .
Ca să fim drepţi, trebuie să a d ă u g a m că Voi îndrăzni oare să mărturisesc că prefer
formula, o r i c î t de ingenioasă ar fi fost, nu era aproape acest acoperiş celuilalt? El îşi găseşte
dintre cele m a i fericite din p u n c t de v e d e r e întreaga a m p l o a r e la bisericile fără turlă (ca la
a r t i s t i c . Grija de a salva silueta cupolei o b l i g a H u m o r ) , care ne oferă doar linii severe şi m u l t
să se i n d i v i d u a l i z e z e în m o d c î t mai p r o n u n ţ a t mai o d i h n i t o a r e pentru o c h i . N u p u t e m însă
fiecare parte a acoperişului şi să se dea ansam­ nega acoperişului a r t i c u l a t m o l d o v e n e s c o l o ­
b l u l u i un aspect agitat, tumultuos, în c o n t r a s t gică perfectă care nu este lipsită de efect. A fost
cu seninătatea bizantină şi care dăuna foarte g ă s i t un nou g e n de unitate, o unitate para­
m u l t a r m o n i e i . Această soluţie finală c u care doxală, unitatea în discontinuitate, m a r c a t ă
m o l d o v e n i i a u pus capăt căutărilor m e ş t e r i l o r totuşi d e t o a t e acele m a r i linii v e r t i c a l e , d e
sîrbi scotea la iveală, exagerîndu-1, v i c i u l de pantele repezi şi de coamele-i a s c u ţ i t e . Cupola
bază, pe care l-am s e m n a l a t m a i înainte şi care s-a supus acestei unităţi şi ne aflăm în faţa unui
constă în faptul că se izola cupola b i s e r i c i i , că rezultat surprinzător, acela de-a vedea elemen­
d i n acest e l e m e n t esenţial şi central al arhitec­ tul esenţial al construcţiei b i z a n t i n e părăsind
turii b i z a n t i n e se crea o construcţie parazitară, el însuşi, la rîndu-i, d o g m a clasică a c o r e s p o n ­
postişă, fără legătură cu restul, o construcţie
denţei dintre liniile exterioare şi structura in­
care nu n u m a i că sfărîma unitatea de linii a
terioară: tradiţionala calotă din vîrful ei a
pietrei, dar o b l i g a să se inventeze, numai din
d i s p ă r u t p e n t r u a face l o c unui a c o p e r i ş în f o r m ă
pricina ei, un a c o p e r i ş cu linii p l i n e de neastîm-
de p î l n i e , care dă l o v i t u r a de g r a ţ i e p r i n c i p i i l o r
păr, c o m p l i c a t e , la fel de îndepărtat de gran­
bizantine, dar care are dubla calitate d e a avan­
diosul a n s a m b l u al c u p o l e l o r din Constanti­
taja, ca şi restul, scurgerea apelor p r o v e n i t e din
n o p o l , c î t şi de extraordinara linie dreaptă care
p l o i şi zăpezi şi de a se a r m o n i z a cu c e l e l a l t e
alcătuieşte neasemuita frumuseţe a acoperişu­
părţi ale a c o p e r i ş u l u i . Nu există d e c î t un sin­
r i l o r c a t e d r a l e l o r diri, R e i m s sau de la A m i e n s .
g u r l o c în O r i e n t unde c u p o l a are un înveliş
Un a l t neajuns, de o r d i n p r a c t i c de data a-
cu care ar p u t e a fi c o m p a r a t : A r m e n i a . Şi am
ceasta, a a v u t d r e p t consecinţă părăsirea destul
putea fi i s p i t i ţ i să v e d e m în aceasta un a r g u m e n t
de grabnică a p r o c e d e u l u i . Neajuns pe care l-au
în favoarea unei i m p e r c e p t i b i l e influenţe a aces­
p u s în evidenţă restaurările recent efectuate.
teia asupra M o l d o v e i 2 . Ceea ce nu e cu nepu­
R o m s t o r f e r , un excelent arhitect, însărcinat de
tinţă, m a i cu seamă că nu am t ă g ă d u i t în tota­
guvernul austriac cu restaurarea b i s e r i c i l o r bu-
litatea ei această influenţă atunci c î n d a fost
c o v i n e n e aflate în stare proastă, a v r u t să le
vorba de structura interioară a turlei: dar chiar
redea silueta lor iniţială. Putna, biserica Sf.
şi în cazul acesta p a r e să se p o a t ă afirma cut
G h e o r g h e de la Suceava, cea de la M i r ă u ţ i şi
toată certitudinea că, dacă p r i n c i p i i l e armeneşti
m u l t e a l t e l e încă au în m o m e n t u l de faţă cîte
au a c ţ i o n a t în v r e u n fel oarecare, înseamnă că
un acoperiş de ţiglă strălucitoare, smălţuită şi
înseşi c o n d i ţ i i l e l o c a l e se p r e t a u la asemenea
m u l t i c o l o r ă , ceea ce le dă un aspect m a i m u l t
lucru şi că totul contribuia la găsirea acestei
sau m a i p u ţ i n g e r m a n i c , dar o siluetă a b s o l u t
1
a u t e n t i c ă . D a r l-am auzit deseori pe venerabi­ soluţii, c l i m a t u l ca şi liniile generale ale edifi-
lul egumen de la Putna plîngîndu-se de faptul
că după restaurare plouă în biserică după fie­ 2
Nu există nici o asemănare, decît cel mult de formă
geometrică, cu acoperişurile din Armenia. Acoperişurile
1
Silueta acoperişurilor realizate dc arh. Romstorfer piramidale armeneşti sînt executate din piatră şi fac corp
nu este absolut autentica, streşinile fiind prea înguste, comun cu turla, în timp ce în Moldova ele au fost executate,
între timp, la Putna această deficienţă a fost corectată din lemn, cu streşini largi pentru a proteja zidurile de
(V.D.). ploaie (V.D.).
!)!)

ciului şi e x e m p l u l , a t î t de a p r o p i a t , al c l o p o t ­ g a l b e n , p o t r i v i t diferitelor p ă r ţ i ale b i s e r i c i i .


n i ţ e l o r r o m a n i c e sau g o t i c e . Iar dacă nu am a d m i t e că au f o s t f o l o s i t e m a i
Astfel ajungea să se realizeze, m e r g î n d pînă m u l t e feluri de m a t e r i a l e sau că î n v e l i t o r i l e au
la ultima-i consecinţă, adaptarea p r i n c i p i i l o r fost v o p s i t e în m a i m u l t e c u l o r i , ceea ce nu este
artei o c c i d e n t a l e la t r a d i ţ i i l e b i z a n t i n e ; avem c u t o t u l i m p o s i b i l , a v î n d î n v e d e r e înclinarea
însă credinţa că am d e m o n s t r a t în suficientă m o l d o v e n i l o r spre p o l i c r o m i e , a r părea m u l t
măsură că aceste caractere străine se e x p l i c ă m a i s i m p l u să v e d e m în această v a r i e t a t e expre­
chiar şi m a i p u ţ i n p r i n imitarea sau prezenţa sia unei cerinţe estetice a a u t o r u l u i frescei. E s t e
unor arhitecţi p o l o n e z i sau transilvăneni d e c î t de asemenea p o s i b i l , şi lucrul acesta mi se p a r e
p r i n c o n d i ţ i i l e puse de natură. c h i a r p r o b a b i l , că fresca v o t i v a de la R ă d ă u ţ i
Care erau m a t e r i a l e l e folosite pentru a c o ­ şi de la a l t e c î t e v a b i s e r i c i unde se c r e d e a fi
perişul r e s p e c t i v ? fost identificată ţigla, a fost lucrată după un
m o d e l t r a d i ţ i o n a l , c ă c i acoperişurile reprezen­
J u d e c i n d după unele fresce v o t i v e , în care
tate seamănă întru t o t u l cu cele ce a p a r ţ i n unor
acoperişul bisericii este p i c t a t în roşu ( R ă d ă u ţ i ,
numeroase b i s e r i c i sîrbeşti sau b i z a n t i n e re­
V o r o n e ţ , Sfîntul Ilie, A r b o r e e t c . ) , ne-am gîn-
p r o d u s e în frescă sau in m i n i a t u r ă . Ţ i g l a , în
di în p r i m u l rînd la ţiglă, şi într-adevăr cu ţiglă
o r i c e caz, după t o t c e a m spus p î n ă a c u m , p a r e
a î n v e l i t R o m s t o r f e r , ca şi ceilalţi restauratori
să fi f o s t a p r o a p e în m o d s i s t e m a t i c î n l ă t u r a t ă .
dealtfel, edificiile pe care le-au reparat. Ideea
D a r în favoarea cărui m a t e r i a l ? A r d e z i a era
trebuie însă părăsită n u m a i d e c î t . în t i m p u l lui
necunoscută î n B u c o v i n a . D i m p o t r i v ă , înve­
Ştefan cel Mare, ţigla nu era cunoscută în M o l ­
l i t o r i l e de p l u m b p a r să se fi b u c u r a t de m a r e
d o v a şi îl v e d e m pe A l e x a n d r u Lăpuşneanu,
trecere. Cronica p r e t i n d e că biserica de la P u t n a
către anul 1564, cerînd lucrători ţ i g l a r i care
era învelită cu p l u m b şi că oştenii lui T i m u s ,
să-i învelească biserica de la Slatina „ c u m so­
1 h a t m a n u l c a z a c i l o r , a u d e z l i p i t învelitoarea
ient in aliis r e g i o n i b u s " . Se pare că ţ i g l a a fost 3
a c o p e r i ş u l u i p e n t r u a-şi face d i n ea p r o i e c t i l e .
folosită aşadar destul de tîrziu, şi frumoasele
T o t u ş i , dacă n e g î n d i m b i n e , p a r e p u ţ i n p r o ­
învelitori roşii care acoperă bisericile reparate
b a b i l că b i s e r i c a , în t o t a l i t a t e a ei, era învelită
în z i l e l e noastre r e p r o d u c p o a t e un a c o p e r i ş
c u p l u m b . Ştefăniţă V o d ă , î n secolul u r m ă t o r ,
c u r e n t în secolul al X V I I - l e a , dar în m o d sigur
a p o r u n c i t să fie adus p l u m b p e n t r u b i s e r i c a
nu acoperişul i n i ţ i a l . Dealtfel ţigla strălucitoa­
Sfîntul G h e o r g h e d i n S u c e a v a 4 ; c a n t i t ă ţ i l e însă
re, smălţuită, m u l t i c o l o r ă , cu desene g e o m e ­
dau de g î n d i t . Şi în cazul acesta, d l . B a l ş p a r e
t r i c e care a m i n t e s c de acoperişul catedralei
să r e z o l v e în m o d definitiv p r o b l e m a , o b s e r v î n d
d i n Basel şi de ale a t î t o r biserici g e r m a n e şi pe
că î n t r e a g a c a n t i t a t e de p l u m b cerută de v o i e ­
care o v e d e m la Suceava, Putna, Solea e t c . ,
v o d nu depăşea 15 000 de k i l o g r a m e , pe c î n d
pare a fi o i n o v a ţ i e datorată lui R o m s t o r f e r ,
întreaga î n v e l i t o a r e a acestei b i s e r i c i m a r i ar
antrenat fără v o i a lui de t r a d i ţ i i l e sale g e r m a ­
fi r e c l a m a t 45 000 de k i l o g r a m e . Ar părea ast­
nice, ca şi arhitectul m i t r o p o l i e i de la Cernăuţi,
fel că p l u m b u l era r e z e r v a t n u m a i p e n t r u o
care, închipuindu-şi că lucrează în m a n i e r ă
p a r t e a î n v e l i t o r i i . Ceea ce ar fi cu t o t u l firesc,
bizantină, încununa faţadele edificiului res­
a v î n d în v e d e r e cheltuiala pe care ar fi antre­
p e c t i v cu o serie de p i n i o a n e în scară în cel m a i
nat-o o asemenea cantitatea de m e t a l , a v î n d în
f r u m o s stil m e d i e v a l g e r m a n .
v e d e r e forma pe care un a c o p e r i ş de asemenea
A s t f e l că ţ i g l a era rară şi d l . B a l ş consideră g e n n-ar fi î n t î r z i a t s-o r e c l a m e . P a r e a priori
pe b u n ă d r e p t a t e ca un a r g u m e n t i m p o r t a n t cu neputinţă să a v e m în v e d e r e a c o p e r i ş u l arti­
faptul că p r i n t r e ruinele c e t ă ţ i i de la Suceava, culat moldovenesc executat în întregime cu
de unde s-au d e z g r o p a t atîtea resturi de t o a t e î n v e l i t o a r e d e p l u m b ; m e t a l u l acesta preferă
felurile şi de o r i c e natură, nu s-a g ă s i t nici un p a n t e l e line, p e c î n d t o t a l i t a t e a frescelor v o ­
f r a g m e n t de ţ i g l ă 2 . Culoarea roşie a acoperişu­ t i v e ne p r e z i n t ă o formă de a c o p e r i ş c a r a c t e r i s t i ­
lui din frescele v o t i v e se explică fără î n d o i a l ă că, a v î n d p a n t e repezi.
p r i n t r - o oarecare p r e o c u p a r e de o r d i n ornamen­
t a l , c u a t î t m a i m u l t c u c î t unele n e înfăţi­ R ă m î n e a t u n c i ipoteza cea m a i s i m p l ă : aceea
şează o p o l i c r o m i e destul de c i u d a t ă . La V o r o ­ că învelitoarea b i s e r i c i l o r era, ca cea a m u l t o r
neţ, î n v e l i t o a r e a c u p o l e i şi a b a z e l o r este albas­ case ţărăneşti, d i n ş i n d r i l ă . D i n şindrilă ca ma­
t r ă ; la A r b o r e , învelitoarea altarului este g a l ­ joritatea a c o p e r i ş u r i l o r care ne-au r ă m a s din-
b e n ă ; la Sfîntul Ilie găsim roşu, cenuşiu, a l b sau
3
Ion Neculce, în Kogălniceanu, Letopiseţe, II,
1
Balş, în Iorga, L'Art Roumain, p. 330 ( P . H . ) . p. 186 (P.H.).
2
Balş, Bisericile lui Ştefan cel Mare, p. 196 ( P . H . ) . * Balş, op. cil., p. 197 (P.H.).
100

tr-o epocă nu prea recentă, m e r g î n d de p i l d ă p i e b i n e c u n o s c u t e . L a Muntele A t h o s , î n m o d


p î n ă în secolul al X V I I I - l e a , î n t o c m a i ca a c o ­ special, crucea înflorată se p o a t e vedea p r e ­
perişurile d r e p t e (Suceviţa, M o l d o v i ţ a , H u m o r , tutindeni, p e g h i z d u r i l e fîntînilor (fig. 33),
P ă t r ă u ţ i e t c . ) şi ca şi cele articulate ( B ă d ă u ţ i ) . pe t î m p l e , pe felurite o r n a m e n t e . Chiar şi n o i ,
E r a u de fapt acoperişurile b i s e r i c i l o r de lemn, cercetînd resturile nefolosite de L e c o n t e de
care, d a t fiind simplitatea lor, p r e d i s p o z i ţ i a
lor pentru pantele repezi, m o d i c i t à tea p r e ţ u l u i
de c o s t , au fost păstrate laolaltă cu m o d i f i c ă ­
rile i m p u s e de prezenţa turlei la b i s e r i c i l e de
zid.
E s t e interesant de o b s e r v a t c u m , şi a i c i , sub
a n u m i t e influenţe d e o r d i n l o c a l , a r h i t e c ţ i i m o l ­
d o v e n i au găsit, sau m a i curînd au p r e l u a t de la
casa ţărănească, din considerente de s i m p l ă lo­
g i c ă , un p r o c e d e u o r i g i n a l , al l o r p r o p r i u , pe
care nu-1 oferea nici unul din m o d e l e l e b i z a n t i ­
ne, sîrbeşti sau o c c i d e n t a l e .

F ă c î n d a b s t r a c ţ i e de m a r i l e linii e x t e r i o a r e ale
c o n s t r u c ţ i e i , detaliul d e c o r a t i v merită un studiu
a p r o f u n d a t ; deoarece t o c m a i în p r i v i n ţ a d e c o ­
raţiei arta m o l d o v e n e a s c ă , d e z v o l t î n d u - s e şi
î m b i n î n d ceva m a i tîrziu fresca şi d e c o r u l plas­
t i c , va da la iveală cîteva din operele sale cele
m a i o r i g i n a l e şi m a i p e r s o n a l e .
D e c o r a ţ i a acoperişurilor este s i m p l ă : desene­ Fig. 32. O cruce românească
de biserică.
le a l c ă t u i t e din ţ i g l ă fiind o invenţie ulterioară,
nu rămîn d e c î t crucile de m e t a l forjat care p u n
în e v i d e n ţ ă fiecare p i n i o n , fiecare a r t i c u l a ţ i e . N o u y cînd a restaurat biserica Trei Ierarhi din
Le g ă s i m p r e t u t i n d e n i : în vîrful turlei, cum este Iaşi, am g ă s i t o cruce săpată în p i a t r ă , ce re­
şi f i r e s c ; deasupra fiecărei abside şi a oricărei producea acest m o t i v c l a s i c (fig. 3 4 ) . N i c i c h i a r
e x t r e m i t ă ţ i a acoperişului p r o n a o s u l u i şi p ă r ţ i i R o m s t o r f e r nu s-a l ă s a t indus în eroare, şi cînd
anterioare a naosului. Cruci ce c o m p o r t ă o for­ a refăcut acoperişul b i s e r i c i i de la P u t n a , a fi-
mă specifică, răspîndită în toată R o m â n i a : fi­
x a t e cu h o b a n e , deseori t r i l o b a t e la e x t r e m i t ă ţ i
ca în toată aria Bisericii o r t o d o x e , ele oferă în
plus un a m ă n u n t c u r i o s ; p i c i o r u l li se sprijină
pe o semilună (fig. 3 2 ) , subiect în l e g ă t u r ă cu
care s-au p u r t a t numeroase discuţii în c o n t r a ­
d i c t o r i u . Părerea c o m u n ă , în R o m â n i a , este că
forma respectivă simbolizează v i c t o r i a Crucii
asupra S e m i l u n i i . în afară de faptul că t u r c i i ,
suzeranii P r i n c i p a t u l u i pînă în anul 1877, n-ar
fi t o l e r a t în nici un caz un asemenea s i m b o l ,
ideea putea să pară stranie t o c m a i într-o ţară
unde Semiluna era a t o t p u t e r n i c ă încă de pe la
sfîrşitul secolului al X V - l e a . Originea acestui
desen t r e b u i e căutată, în m o d e v i d e n t , în cru­
c i l e b i z a n t i n e , şi în p r i v i n ţ a aceasta este neîn­ Fig. 33. Cruce de la Lavra
d o i e l n i c că părerea d-lui T z i g a r a - S a m u r c a ş c o i n ­ (ghizdiuri de jfîntînă).
1
c i d e cu însuşi b u n u l s i m ţ . Se ştie că p i c i o r u l cru­
c i l o r b i z a n t i n e era înflorat aproape în m o d uni­ x a t pe ea c î t e v a cruci de fier forjat a căror bază,
f o r m , iar sculptura ne-a lăsat o seamă de exem- în l o c de semiluna obişnuită, reprezenta un
ornament oarecare ce amintea de crucea înflo­
1
Arta în Romania, p. .'38 şi urm. (P.II.). rată (fig. 3 5 ) . Semiluna b i s e r i c i l o r r o m â n e ş t i
101

nu este, în m o d a p r o a p e sigur, d e c î t o s i m p l i f i ­ s t i t u i e arta m o l d o v e n e a s c ă , oferă pe dc o parte


care a a c e s t o r o r n a m e n t e v e g e t a l e . c ă l ă t o r u l u i , de-a lungul d r u m u r i l o r sale, cruci
O e v o l u ţ i e a s e m ă n ă t o a r e se p o a t e vedea şi p o p u l a r e de l e m n ce a m i n t e s c de o m a n i e r ă in­
în R u s i a , unde atîtea c r u c i , lucrate cu o artă solită unele t r o i ţ e d i n Ţara R o m â n e a s c ă , iar pe
e x t r a o r d i n a r ă , au un p i c i o r care evoluează de de altă parte, ceea cc ne interesează în m o d d e o -

Sii
Fig. 34. Cruce de la Iaşi \ \
(provenind de la Trei Ierarhi). \ \
t \

la frunza cea m a i c o m p l i c a t ă de a c a n t la s i m ­
plul corn al lunii.
P o a t e că, dar nu este a b s o l u t necesar să fa­
cem apel la această influenţă, a p a r i ţ i a m o t i v u ­
lui s e m i l u n i i , s i m p l i f i c a r e a frunzei de a c a n t
b i z a n t i n e , a f o s t m a i m u l t sau m a i p u ţ i n incon­ Fig. 36. Cruce lituaniană (după
ştient i n s p i r a t ă de unele cruci d i n ţ ă r i l e m a i Etchegoyen).

s e b i t în c o n t e x t u l de faţă, î m p o d o b e ş t e c r e ş t e ­
tul b i s e r i c i l o r sale cu cruci ce p o a r t ă e m b l e m a
soarelui şi a l u n i i (fig. 36), cei doi aştri care fac
p a r t e d i n însăşi stema M o l d o v e i . Că în a c e s t
caz soarele şi luna c o n s t i t u i e o a m i n t i r e b i b l i c ă ,
p ă s t r a t ă în n u m e r o a s e icoane o r t o d o x e , s e m n i -
ficînd crucificarea, sau că, aşa cum s-a p r o p u s 1 ,
sînt o r e m i n i s c e n ţ ă păgînă e x p l i c a b i l ă p r i n c o n ­
v e r t i r e a t a r d i v ă la c r e ş t i n i s m a l i t u a n i e n i l o r şi
menţinerea t r a d i ţ i i l o r v e c h i i l o r r e l i g i i uranie-
ne p î n ă în s e c o l u l al X I V - l e a , lucrul acesta
n-are nici o i m p o r t a n ţ ă în ceea ce ne p r i v e ş t e .
Interesant este d o a r faptul că se p o a t e face o
a p r o p i e r e între a n u m i t e cruci d e l e m n r o m â ­
neşti şi lituaniene, a t î t d i n p u n c t de v e d e r e
s t i l i s t i c , c î t ş i d a t o r i t ă prezenţei acestui m o t i v
al s e m i l u n i i , care ne p r e o c u p ă . E x i s t ă astfel
în E u r o p a de nord-est o vastă a r i e g e o g r a f i c ă ,
Fig. 35. Cruce de la Putna Lituania, Rusia, Ucraina2, R o m â n i a , unde m o -
(modernă).

1
Commandant d'Etchcgoycn, L'évolution de l'art
n o r d i c e cu care a fost în r e l a ţ i i M o l d o v a . Litua­
religieux en Lithuanie, Revue de l'Art ancien et modem,
nia, de p i l d ă , care i-a d a t unul sau d o i v o i e v o z i t. X X X X I I , nr. 240, pp. 2 8 9 - 2 9 3 . ( P . H . ) .
în epoca î n c e p u t u r i l o r sale, şi al cărei t e r i t o r i u 2
A se vedea, îndeosebi, o serie întreagă de cruci
era în n e m i j l o c i t ă v e c i n ă t a t e cu al M o l d o v e i ornamentate, sprijinindu-se aproape toate pe cornul lunii,
descoperite in Ucraina de către Şcerbakivski, Ukrainskej
de-a lungul N i s t r u l u i , î n g l o b î n d U c r a i n a actua­ Mistecwo, pp. 34 — 38, şi care au în mod evident aceeaşi
lă, în c h i a r m o m e n t u l în care începea să se con­ sursă de inspiraţie (P.H.).
102

t i v u l a m i n t i t apare c u oarecare f r e c v e n ţ ă . E v o ­ manica de là R ă d ă u ţ i , iar cîteva b i s e r i c i da-


luţia certă a crucii înflorate b i z a n t i n e către tînd de la sfîrşitul d o m n i e i lui Ştefan cel M a r e
crucea românească sprijinită pe cornul lunii nu sînt b o l t i t e în l e a g ă n şi au în arhitectura l o r
anulează în m o d necesar influenţa unei anume unele trăsături o c c i d e n t a l e .
t r a d i ţ i i m i s t e r i o a s e şi încă necunoscută, c o m u n ă D a r m a i p o t fi i n v o c a t e şi alte temeiuri de
E u r o p e i b a l t i c e şi slave, care a p u t u t accelera î n d o i a l ă . Şi, m a i cu seamă, acela că d e c o r a ţ i a
această e v o l u ţ i e . b i s e r i c i l o r m o l d o v e n e ş t i , deşi a m i n t e ş t e orna­
D a r ceea ce ne va r e ţ i n e atenţia în m o d deo­ m e n t a ţ i a r o m a n i c ă , se îndepărtează în m o d sen­
s e b i t va fi d e c o r a ţ i a p e r e ţ i l o r . A d e v ă r u l este sibil de aceasta p r i n unele caractere e s e n ţ i a l e .
că a i c i , în acest d o m e n i u îşi va r e a l i z a şcoala Fără îndoială că m a i v ă d i t a p r e o c u p a r e de a
m o l d o v e n e a s c ă o p e r e l e cele m a i o r i g i n a l e şi decora lăcaşul de c u l t este o trăsătură a artei
m a i p e r s o n a l e , şi încă de la m o d e s t a b i s e r i c ă r o m a n i c e . F ă r ă î n d o i a l ă , de asemenea, că ar ca­
de la P ă t r ă u ţ i trăsăturile generale ale acestei turile şi b e n z i l e au a l c ă t u i t baza d e c o r a ţ i e i
d e c o r a ţ i i încep să p r i n d ă c o n t u r . r o m a n i c e , a t î t în Italia şi în Spania, c î t şi în
Unul din e l e m e n t e l e cele m a i v i z i b i l e îl F r a n ţ a , în A n g l i a , în ţ ă r i l e scandinave şi în
c o n s t i t u i e firidele înalte şi înguste, separate Germania occidentală. Dar, privind totul cu
d e acele benzi d e n u m i t e î n m o d o b i ş n u i t „ l o m - atenţie, sc o b s e r v ă că între cele două sisteme
b a r d e " şi care încing cele trei a b s i d e a l e tutu­ d e c o r a t i v e nu există d e c î t o v a g ă a n a l o g i e şi
ror b i s e r i c i l o r m o l d o v e n e ş t i 1 . Deasupra acesto­ că sînt foarte diferite unul dc a l t u l . F r i z e l e de
ra se află în g e n e r a l o serie de o c n i ţ e ce alcă­ arca turi r o m a n i c e nu sînt, d e c î t într-o e p o c ă
tuiesc friza p ă r ţ i i superioare a a b s i d e l o r şi se foarte îndepărtată, serii de ocniţe săpate în pe­
p r e l u n g e s c de-a lungul p e r e ţ i l o r b i s e r i c i i ; dis­ rete, ca în M o l d o v a ; ele c o n s t i t u i e un fel de pla­
p o z i ţ i e care, în general, este reprodusă de d e c o ­ caj c o m p o r t î n d u n m o d e l c o m p l e t diferit ( f i g .
raţia e x t e r i o a r ă a t a m b u r u l u i ( p l . I I I , 1, 2 şi 3 7 ) . Pe scurt, m o d e l e u l , în arta r o m a n i c ă , este
3 e t c . ) O r i t m i c i t a t e care nu se va m e n ţ i n e la în general în relief; în arta m o l d o v e n e a s c ă este
bisericile ridicate ulterior; dar această c o m b i ­ retras. Ideea este, în m o d e v i d e n t , foarte a p r o ­
naţie de arca turi va sta la baza t u t u r o r siste­ p i a t ă dc arta p r e - r o m a n i c ă ; dar o prea lungă
melor care v o r urma. perioadă de t i m p s-a scurs între epoca şcolii
artistice r e s p e c t i v e şi apariţia p r i m e l o r bise­
De unde v i n e asemenea p r o c e d e u ce . apare
rici m o l d o v e n e ş t i p e n t r u a se putea a d m i t e c h i a r
odată c u p r i m e l e b i s e r i c i p e care l e c u n o a ş t e m ?
Ne-am putea duce cu g î n d u l la d e c o r a ţ i a cla­
sică a b i s e r i c i l o r r o m a n i c e r ă s p î n d i t e în cea m a i
m a r e p a r t e a E u r o p e i . D a r în cazul n o s t r u nici
nu p o a t e fi v o r b a de o influenţă d i r e c t ă . O dis­
tanţă imensă, în spaţiu şi în t i m p , separă M o l ­
d o v a de ţ i n u t u r i l e r o m a n i c e , iar cele două ţări
o c c i d e n t a l e cărora M o l d o v a le este cel m a i înda­
torată, P o l o n i a şi U n g a r i a , nu erau nişte inter­
m e d i a r e foarte i n d i c a t e p e n t r u asemenea g e n d e
d e c o r a ţ i e . în P o l o n i a nu există, ca să s p u n e m b
aşa, m o n u m e n t e de t i p r o m a n i c , iar în U n g a r i a ,
m a i ales în a p r o p i e r e a C a r p a ţ i l o r , sînt în n u m ă r
prea m i c . 2 A r h i t e c ţ i i care a u r i d i c a t b i s e r i c i l e
m o l d o v e n e ş t i a u c u n o s c u t t o t u ş i arta r o m a n i ­
c ă : a m e x a m i n a t m a i înainte b a z i l i c a s e m i - r o -
Fig. 37. a) arcatui'i moldoveneşti; b) arcaturi ro­
1
manice.
S-a arătat mai sus (p. 82) că termenul de bandă
lombarda este impropriu în cazul bisericilor moldoveneşti.
Dealtfel acest lucru va fi recunoscut chiar de P. Henry şi cea m a i n e î n s e m n a t ă influenţă. Arta roma­
puţin mai departe (V.D.). nică, v o r b i m de cea c o n t e m p o r a n ă cu b i s e r i ­
2
Inexact; în Polonia şi în Ungaria există numeroase
c i l e din M o l d o v a , s e îndepărtase î n m o d apre­
şi importante monumente romanice, unele de impresio­
nantă frumuseţe (Tuni, Opatów, Kruszwica, Czenvinsk c i a b i l d e f o r m u l e l e c o m u n e î n c e p u t u r i l o r sale
etc. respectiv Pannonhalma, Karcsa, Sopi'onhorpâcs, şi şcolii m o l d o v e n e ş t i 3 .
Zsâmbék etc). Problema raporturilor cu arhitectura • • ' " :

romanică este pusă în termeni forţaţi, ceca ce P. Henry


3
este nevoit să recunoască, doar cîteva rînduri mai de­ Nu există o artă romanică in secolul al XV-lea !
parte (V.D.). (V.D.).
103

Cercetarea m o n u m e n t e l o r d i n ţ ă r i l e aflate P e n t r u a g ă s i ceva oarecum a s e m ă n ă t o r


m a i a p r o a p e d e M o l d o v a v a clarifica oare p r o ­ t r e b u i e să ne ducem în M a c e d o n i a şi în B u l g a ­
b l e m a ? D a c ă o v o m efectua, v o m d e s c o p e r i , nu r i a . O b i s e r i c ă r i d i c a t ă în acelaşi t i m p cu c e l e
tară a r a m i n e surprinşi, că sistemul m o l d o v e ­ din grupul de pe Morava, biserica din L e s n o v o
nesc d e d e c o r a ţ i e este m u l t m a i rar d e c î t a m (1340), ne oferă un e x e m p l u t i p i c de m o d e l e u
retras, foarte diferit, b i n e î n ţ e l e s , d e m o d e l c u l
m o l d o v e n e s c , dar m u l t m a i a p r o p i a t , t o t u ş i ,
d e c î t t o a t e m o n u m e n t e l e e x a m i n a t e pînă a c u m .
L a d r e p t v o r b i n d , biserica d i n L e s n o v o n e p r e ­
zintă un stadiu i n t e r m e d i a r între m o d e l e u l în
relief şi m o d e l e u l r e t r a s ; dacă unele a r c a d e ale
absidei sînt a p r o a p e identice cu cele pe care le
p u t e m vedea, de p i l d ă , la K r u s e v a c , a r c a d e l e
e x t r e m e şi cele care decorează p e r e ţ i i simulează
1
deja forma u n o r n i ş e . A c e s t m o d e l , c e realizea­
ză o unitate m a i m a r e cu ferestrele turlei, p a r e să
fie perfecţionarea unuia m a i v e c h i , m a i rudi­
m e n t a r , f r e c v e n t în ţ i n u t u r i l e b u l g a r o - m a c e -
donene.
Fig. 38. Arcaturi armeneşti. Absida b i s e r i c i i Sfîntul C l e m e n t clin O h r i -
• da, de p i l d ă , ridicată în secolul p r e c e d e n t , p r e ­
fi c r e z u t . A r m e n i a , ţară la care s-ar g î n d i o r i ­ zintă o formă p o l i g o n a l ă foarte s i m p l ă , cu trei
c i n e , deoarece arcatura este unul din s i s t e m e l e laturi, fiecare d i n t r e acestea fiind d e c o r a t ă cu o
sale f a v o r i t e de d e c o r a ţ i e , nu c u n o a ş t e d e c î t nişă m a r e cu decroşuri şi m o d e l e u retras, a v î n d
formula r o m a n i c ă , pe care p o a t e c-a i n s p i r a t - o un desen care r e p r o d u c e cu e x a c t i t a t e d e c o r a ­
ea însăşi. î n t î l n i m şi a i c i , b i n e î n ţ e l e s , o c n i ţ e ; ţia turlei (fig. 3 9 ) . M o d e l u l se m e n ţ i n e , în M a c e ­
dar c î t de diferite ! A v î n d în g e n e r a l un p r o f i l d o n i a şi în M u n t e n e g r u , pînă în secolul al X I V -
triunghiular, cu traseul s u b l i n i a t de arcaturi
e x t e r i o a r e p l a c a t e pe z i d (fig. 3 8 ) , nu lasă să
se întrezărească n i c i un p u n c t de legătură între
p r o c e d e u l acesta şi p r o c e d e u l m o l d o v e n e s c . Ser­
bia nu c u n o a ş t e nici ea d e c î t arcatura r o m a n i c ă ,
pe care a f o l o s i t - o cu d e o s e b i t ă e l e g a n ţ ă pe în­
tregul ci t e r i t o r i u , în D a l m a ţ i a , pe valea Iba­
rului, pe cea a M o r a v e i . M ă r g i n i n d u - n e numai
la aceste u l t i m e două ş c o l i , singurele care ar fi
p u t u t exercita o influenţă asupra ţ ă r i l o r r o m â ­
ne, d e c o r a ţ i a g r u p u l u i de pe Ibar ( S t u d e n i c a ,
G r a d a c , A r i l j c e t c . ) , ca şi cea a c î t o r v a b i s e r i c i
d i n g r u p u l de pe Morava (Manasija, Vracevsnica
e t c . ) , este a l c ă t u i t ă p r i n excelenţă d i n arcatu-
rile r o m a n i c e pe care le-am d e s c r i s m a i î n a i n t e ;
cît despre celelalte biserici din grupul de pe
valea M o r a v e i , cele care au s e r v i t , de p i l d ă , ca
m o d e l pentru C o z i a , decoraţia l o r , deşi de un
t i p întrucîtva diferit, nu se a p r o p i e nici ea m a i
mult de tipul moldovenesc. Aceste arcade mari Fig. 39. Ohnida. Biserica Sf. Clement. Arcaturile
care o c u p ă t o a t ă înălţimea a b s i d e i şi u n d e p l a t - absidei (detaliu).
b a n d e l e sînt î n l o c u i t e cu o serie de s u b ţ i r a t i c e
c o l o n e t e c a r e subliniază c o l ţ u r i l e , ca la R a v a n i - l e a 2 . Mai c ă t r e est, f o r m e l e acestea sînt con­
ca, L j u b o s t i n j a , S m e d e r e v o sau K r u s e v a c , le stante. Bisericile din Mesembria secolului al
regăsim, b i n e î n ţ e l e s , şi la C o z i a , dar ele nu au X I V - l e a , î n s p e c i a l cele c u h r a m u l H r i s t o s P a n -
nici un fel de legătură cu m o d e s t e l e o c n i ţ e ale
b i s e r i c i l o r lui Ştefan cel M a r e . A c e s t e din urmă 1
Cf. Millet, L'Art serbe, fig. 122 (P.H.).
b i s e r i c i s î n t singurele, r e p e t ă m , care dau i m p r e ­ 2
Bisericile Sfîntului Niellila din Cu cer, din Ljuboten,
sia unui m o d e l e u retras. din Kuceviăte, din Slip etc. (P.H.).
104

t o c r a t o r şi Sfîntu,l I o a n A l i t u r g i t o s , au a b s i d e l e Panaghia, F é t i y e - G e a m i şi Sfinţii A p o s t o l i din


şi c h i a r şi p e r e ţ i i laterali a c o p e r i ţ i de arcatu- al X I V - l e a .
rile care p a r a c o n s t i t u i o veche t r a d i ţ i e în B u l ­ P a r e că t r e b u i e să p r i v i m m a i degrabă spre
garia, de v r e m e ce absida b i s e r i c i i Sfîntul D u - , g r u p u l acesta de b i s e r i c i , cu a l t e c u v i n t e spre ţi­
m i t r u d i n T r n o v o (secolul a l X I I - l e a ) , d c p i l d ă , nuturile d i n sud, d e c î t spre ţările r o m a n i c e , dacă
are c i n c i laturi d e c o r a t e , fiecare, cu c î t e o nişă d o r i m să c ă u t ă m originea b e n z i l o r şi arcatu-
r i l o r m o l d o v e n e ş t i . B u l g a r i a se înfăţişa ca un
intermediar firesc, şi cîteva b i s e r i c i din Ţara
R o m â n e a s c ă sînt în măsură să ne dea unele
i n f o r m a ţ i i p r e ţ i o a s e cu p r i v i r e la relaţiile d i n t r e
ţ i n u t u r i l e b u l g ă r e ş t i şi cele româneşti, care
e x p l i c ă în suficientă măsură strînsele r a p o r ­
turi d i n t r e Biserica Ţ ă r i i R o m â n e ş t i şi cea a
1
B u l g a r i e i în secolele X I I I şi X I V , ca şi e x o d u l
b u l g a r i l o r , î n c e p î n d c u sfîrşitul v e a c u l u i a l X I V -
2
lea, d i n faţa invaziei t u r c e ş t i . Aşa se face că
ruinele a b s i d e i b i s e r i c i i Sîn-Nicoară, de la
Curtea de A r g e ş , p r e z i n t ă o serie de arcaturi
ce a m i n t e s c întru t o t u l pe cele de la M e s e m b r i a ;
şi, ca pentru a c o n f i r m a ipoteza noastră, dl.
O. T a f r a l i a p u t u t o b s e r v a identitatea planului
bisericii Sîn-Nicoară cu planurile paracliselor
3
de la T r a p e z i ţ a ( T r n o v o ) , ca şi unele c u r i o a s e
a n a l o g i i î n t r e b i s e r i c a domnească de la Curtea
4
de A r g e ş şi g r u p u l de la M e s e m b r i a .
E x i s t ă , fără î n d o i a l ă , o diferenţă destul de
m a r e între felul în care sînt t r a t a t e firidele în
Fig. 40. Ohrida. Biserica Sfânta Sofia. M o l d o v a şi felul în care sînt t r a t a t e în sudul D u ­
Absida (detalm).
nării, în ţ i n u t u r i l e d i n sud, ele au, în general,
u n desen m a i c o m p l i c a t , p c care M o l d o v a î l
care nu m ă s o a r ă , este d r e p t , d e c î t o t r e i m e d i n
s i m p l i f i c ă , l i n i i l e d e v e n i n d m a i severe, şi m a i
î n ă l ţ i m e şi că g ă s i m o d e c o r a ţ i e asemănătoa­ f r u s t e ; şi d e v i n , t o t a i c i , m a i înguste şi m a i nu­
re la b i s e r i c i l e d i n secolul al I X - l e a , ca la Baô- meroase, a b s i d e l e p ă r î n d să afecteze o formă
k o v o sau la Sfînta Sofia d i n O h r i d a . E d r e p t că m a i a p r o p i a t ă de linia curbă, în c o m p a r a ţ i e
nişele inferioare de la această u l t i m ă b i s e r i c ă cu absidele v ă d i t poligonale din Macedonia,
se confundă cu g o l u r i l e (fig. 40), dar desenul B u l g a r i a sau T r a c i a . Să nu ne lăsăm însă in­
general n-a f o s t m o d i f i c a t . Cît p r i v e ş t e m i c i l e duşi î n e r o a r e . P r i n c i p i u l rămîne a c e l a ş i . M o ­
şiruri de arca turi în cornişă, acestea nu se gă­ deleul retras este i d e n t i c şi n o r m a p o t r i v i t că­
sesc chiar peste t o t : b i s e r i c i l e Sfîntul D u m i t r u reia pe fiecare latură a p o l i g o n u l u i t r e b u i e să
de la T r n o v o , Sfîntul C l e m e n t din Ohrida, deja se afle o firidă este p ă s t r a t ă î n t o c m a i . D a c ă
m e n ţ i o n a t e , altele însă şi d i n d i v e r s e e p o c i nu unele a b s i d e m o l d o v e n e ş t i p a r r o t u n d e , asta se
le c u n o s c , d a r ele există la b i s e r i c i l e Sfîntul î n t î m p l ă d a t o r i t ă f a p t u l u i că au un număr m a i
Ioan A l i t u r g i t o s sau H r i s t o s P a n t o c r a t o r , unde m a r e d e feţe ( ş a p t e sau m a i m u l t e chiar, uneori
se v ă d e s c a fi destul de a p r o a p e de f o r m u l a r o ­
manică, la B a c k o v o şi m a i cu seamă la b i s e r i c a
tii. inuouucerea ^jr.ri.;.
Sfînta Sofia d i n Ohrida, unde prezintă e x a c t 2 Cf. Filov, (L'ancien art bulgare, Alean, 1922, p. 37
m o d e l u l m o l d o v e n e s c . Modeleul este p r e t u t i n ­ şi urm.5 (P.H.).
3
deni retras şi evocă m o d e l e u l unor biserici din Monuments byzantins de Curtea de Argeş, Bull.
Inst. Archéol. bulgare, IV (Sofia, 1927), pp. 2 4 1 - 2 4 4
C o n s t a n t i n o p o l , precum biserica T h e o t o c o s ( K i - (P.H.).
lissd-Geami), Sfînta T e o d o s i a ( G u l - G e a m i ) sau 4
Cf. în mod special: Puig i Cadafalcli, Decorative
F é t i y é - G e a m i , sau d i n M i s t r a (Pa na ghia B r o n - ţorms of the first romanesque style, Art Studics, 1926; a
se compara comunicările autorului la Congresul Inter­
t o c h i o n ) , sau din Salonic (Sfinţii A p o s t o l i ) e t c . naţional de Istorie a Artei (Roma, 1912) cu cele de la
Continuitatea t i p u l u i se revelă în însăşi enume­ primele două Congrese de Studii Bizantine (Bucureşti,
rarea de m a i sus, deoarece bisericile K i l i s s j - 1924 şi Belgrad, 1927). (P.H.).
6
Aparent logică, ipoteza unui exod bulgăresc în
Geami şi G u l - G e a m i datează din secolul al I X -
ţările române nu a putut fi demonstrată cu documente
lea, Sfînta Sofia din Ohrida din al X I - l e a , iar sau mărturii materiale (V.D.).
io:,

3
unsprezece, ca la S u c e v i ţ a ) d e c î t cele din sudul B ă d ă u ţ i , s î n t a c o p e r i ţ i de o tencuială destul
D u n ă r i i , care nu c u n o s c d e c î t trei sau c i n c i , şi de g r o a s ă c a r e maschează cu t o t u l m a t e r i a l e l e
deoarece î m b r ă c ă m i n t e a c a r e le a c o p e r ă aproa­ de c o n s t r u c ţ i e şi care, la V o r o n e ţ , s î n t d e c o r a ţ i
pe în î n t r e g i m e a a t e n u a t c o l ţ u r i l e . T r a s e u l cu fresce d i n t r e cele m a i rafinate. D a r nu a v e m
r ă m î n e de f a p t p o l i g o n a l şi fiecare latură este de-a face c u t i p u l p r i m i t i v . T o a t e t e n c u i e l i l e
pusă în e v i d e n ţ ă de c î t e o f i r i d ă . acestea s î n t p o s t e r i o a r e e p o c i i lui Ştefan cel
Astfel se e x p l i c ă e n i g m a t i c a î n r u d i r e d i n t r e M a r e ; c e r c e t ă r i l e efectuate a u fost c o n c l u d e n t e
b i s e r i c i l e m o l d o v e n e ş t i şi cele din p r i m a pe­ p e n t r u t o a t e e d i f i c i i l e , d e m o n s t r î n d u - s e că
rioadă r o m a n i c ă , d i n Spania, F r a n ţ a şi Italia, m a t e r i a l u l d e c o n s t r u c ţ i e a l b i s e r i c i l o r d i n vea­
cărora P u i g i Cadafalch le-a consacrat, de m a i cul al X V - l e a era v i z i b i l ; şi consta dintr-un
1
m u l ţ i a n i , o c e r c e t a r e s i s t e m a t i c ă . N u există b l o c a j destul d e g r o s o l a n , î n t r e r u p t d i n l o c î n
n i c i un fel de influenţă, ci numai i d e n t i t a t e l o c d e u n d u b l u sau t r i p l u rînd o r i z o n t a l d e
în ceea ce p r i v e ş t e t r a d i ţ i a , d e z v o l t a r e para­ c ă r ă m i z i , c o m p l e t a t în partea de sus a perete­
lelă a unei f o r m u l e b i z a n t i n e , al cărui ultim 4
lui p r i n t r - o d e c o r a ţ i e t o t d e c ă r ă m i z i . A c e s t
e x e m p l u ni-1 oferă M o l d o v a . g e n d e d e c o r a ţ i e , care, într-o f o r m ă m a i s i m p l ă ,
D a r , o d a t ă în p l u s , M o l d o v a nu şi-a c o p i a t era o r n a m e n t a ţ i a de bază a b i s e r i c i l o r sîrbeşti
în m o d i n t e g r a l m o d e l e l e . Ci şi-a c o n s t i t u i t un 3
şi b u l g ă r e ş t i , caracterizează e p o c a lui Ştefan
t i p p r o p r i u , care, c u t o a t e v a r i a ţ i i l e d e detaliu, cel Mare, dar f o r m u l a c o m p o r t a o m a r e supleţe
se va p ă s t r a t i m p î n d e l u n g a t ; acesta constă în şi m e r g e a de la s i m p l a d e c o r a ţ i e p r i n alter­
decorarea a b s i d e l o r cu a r c a t u r i înalte şi în­ narea p i e t r e i cu c ă r ă m i d a pînă la un s i s t e m
guste, care, s p r e d e o s e b i r e de n e n u m ă r a t e b i s e ­ decorativ m u l t mai avansat şi de un mare efect
r i c i d i n Serbia sau d i n B u l g a r i a , nu t r e c de pe a r t i s t i c , pe c a r e îl v o m studia în a m ă n u n t a t u n c i
a b s i d e pe p e r e ţ i , şi a le încorona cu o friză, în c î n d va fi c a z u l . Nu l i p s e s c de f a p t nici b i s e r i ­
g e n e r a l d u b l ă , d e m i c i a r c a t u r i , adică d e o c n i ţ e , c i l e unde d e c o r a ţ i a bazată p e p o l i c r o m i a m a ­
c a r e s î n t p r o b a b i l o a m i n t i r e a d u b l u l u i etaj t e r i a l e l o r ni s-a p ă s t r a t în î n t r e g i m e , iar res­
de arcaturi dc la bisericile din Constantinopol, tauratorul b i s e r i c i i Sfîntul Ilie nu se îndepăr­
dar o a m i n t i r e i n c o n ş t i e n t ă , c ă c i , pe de-o parte, ta de realitatea a r h e o l o g i c ă d e c o r î n d a b s i d e l e
contrar celor din registrul inferior, ele c u a r c a t u r i d i n c ă r ă m i d ă aparentă ( p l . I I I , 3 ) ;
fac înconjurul c o m p l e t a l e d i f i c i u l u i , ajungînd b i s e r i c i l e a l e c ă r o r faţade s-au d e t e r i o r a t , ca
a p o i în p a r t e a de sus a p e r e ţ i l o r a c ă r o r p a r t e
cea de la B ă l i n e ş t i de p i l d ă ( p l . V I I , 1-3) sa u
inferioară r ă m î n e nedecorată ; iar pe de altă par­
te, cum se o b s e r v ă dealtfel la m a j o r i t a t e a b i s e ­ 3
r i c i l o r b u l g ă r e ş t i , se î n t î m p l ă destul de rar ca Biserica dc la Milişăuţi (corn. Bădăuţi) a fost dis­
trusă în timpul primului război mondial; invocarea ei la
ele să fie p l a s a t e e x a c t deasupra a r c a d e l o r in­ prezent produce confuzii (V.D.).
f e r i o a r e ; e l e au, de p i l d ă , un decalaj de o ju­ 4
Apareiajul materialelor de construcţie nu era vizibil ;
m ă t a t e de l ă ţ i m e , iar uneori se î n t î m p l ă c h i a r faţadele monumentelor erau acoperite cu un strat subţire
ca două o c n i ţ e s u p e r i o a r e să c o r e s p u n d ă unei de tencuială pe a cărei suprafaţă era realizat un joc deco­
rativ imitînd un apareiaj regulat. La Neamţ şi la Băli­
singure a r c a d e inferioare. 2 E x i s t ă e x e m p l e şi neşti s-au păstrat martori concludenţi din acest decor
dintr-un sistem şi d i n a l t u l : c o m b i n a ţ i a d i n t r e original (V.D.).
5
acestea două, şi s u b forma aceasta specială Sedus de ideca unor relaţii directe cu monumente
(absidele d e c o r a t e , p e t o a t ă î n ă l ţ i m e a , c u m a i sud-dunărene, P. Henry nu observă că tehnica de con­
strucţie a bisericilor din Moldova este esenţial diferită,
m u l t e şiruri de a r c a t u r i , iar p e r e ţ i i de o friză în Moldova, zidurile erau executate în principal din
superioară) este, după părerea noastră, speci­ piatră de carieră, muchiile fiind regularizate cu piatră
fică M o l d o v e i , c a r e îi va r ă m î n e c r e d i n c i o a s ă făţuită; legarea pietrelor este făcută cu mortar cu rosturi
t i m p de două s e c o l e . subţiri, rolul cărămizilor fiind strict decorativ. Dacă se
mai ţine seama de soclurile profilate, de contraforturile
P e r e ţ i i de la P ă t r ă u ţ i , de la Sfîntul Ilie, treptate şi de ancadramentele de piatră, este evident că
de la V o r o n e ţ şi, în e g a l ă măsură, şi cei de la meşterii-constructori erau familiarizaţi cu tehnica de
largă răspindire a stilului gotic. Dimpotrivă, în arhitec­
tura sud-dunăreană, aplicarea tehnicii bizantine este
1
Planurile bisericilor mononavate de pe dealul Tra- generalizată şi se exprimă prin alternarea regulată a
peziţa (Trnovo) sînt curente în spaţiul arhitecturii registrelor de cărămidă şi piatră (deseori în casete de
bizantino-balcanice, fiind practic atipice; asemănările cu cărămidă), iar mortarul este aşezat in rosturi groase, la
ele nu probează decît utilizarea unor modele comune egalitate cu grosimea cărămizii. Aşadar, trimiterea la
(V.D.). monumentele sîrbeşti şi bulgăreşti nu poate fi susţinută.
2
Necoucordanţa semnalată de P. H m r y intre regis­ Din acest punct de vedere, era bine dacă P. Henry ţinea
trul dc ocniţe şi cel de arcaturi nu este o dovadă de stîn­ seama de concluziile lui G. Balş care precizează că bise­
găcie, ci dimpotrivă, demonstriud că meşterul constructor rica moldovenească este o sinteză dintre un plan bizantin
a fost preocupat să păstreze bunele proporţii ale clemen­ şi o tehnică gotică (G. Balş, Bisericile lui Ştefan cel
telor compoziţionale ( V . D . ) . Mare, Bucureşti, 1926, p. 94). ( V . D . ) .
IOG

cele care, ca "Sfîntul Ioan din P i a t r a ( p l . V, 1), c h i a r cu alte forine, de unde va rezulta acel t i p
nu par să fi f o s t retuşate, lasă să se v a d ă în m o d :
c o m p l e x p e care m u l ţ i i s t o r i c i î l semnalează,
c î t se p o a t é de e v i d e n t că d e c o r a ţ i a de c ă r ă m i d ă în m o d o b i ş n u i t , sub denumirea de „fereastră
a l c ă t u i a baza d e c o r a ţ i e i d i n secolul a l X V - l e a m o l d o v e n e a s c ă " . U n m o d e l p e care, dealtfel,
şi că m a n i a de-a nu lăsa să se v a d ă d e l o c m a t e ­ îl c u n o a ş t e m : aceste a n c a d r a m e n t e făcute d i n
rialele de c o n s t r u c ţ i e şi de-a le a c o p e r i cu o b a g h e t e ce se î n t r e t a i e în unghi d r e p t sînt carac­
tencuială de un alb s t r ă l u c i t o r , c h i a r dacă era teristice g o t i c u l u i t î r z i u şi e p o c i i de î n c e p u t a
m a i a p o i a g r e m e n t a t ă cu p e t e de c u l o a r e , a tre­ R e n a ş t e r i i . S î n t o r n a m e n t e l e c l a s i c e de la fe­
c u t numai ceva m a i t î r z i u de la a r h i t e c t u r a restrele P a l a t u l u i de J u s t i ţ i e d i n R o u e n sau
1
c i v i l ă la a r h i t e c t u r a r e l i g i o a s ă . Ca să fim cin­ de la A r h i e p i s c o p i a aceluiaşi oraş, de la A b a ţ i a
stiţi, t r e b u i e să a d ă u g ă m că t o c m a i d a t o r i t ă de la Cluny ( P a r i s ) şi de la atîtea a l t e m o n u ­
acestei m a n i i a p u t u t arta b i z a n t i n ă să dea la m e n t e c i v i l e d i n aceeaşi e p o c ă . E l e sînt uni­
iveală, c î n d se afla în d e c l i n , c î t e v a d i n fresce­ v e r s a l e ; le î n t î l n i m în Alsacia, în G e r m a n i a ,
le sàie c e l e m a i p l i n e de p r o s p e ţ i m e şi m a i ar­ în E u r o p a c e n t r a l ă . U ş i l e nu sînt m a i p u ţ i n
m o n i o s î m b i n a t e cu atmosfera şi cu peisajul, c u r i o a s e . La P ă t r ă u ţ i , la Sfîntul Ilie, la R ă d ă ­
aşa cum este de p i l d ă cazul frescelor de la V o r o - uţi şi la V o r o n e ţ , uşa exterioară (în această clin
ne ţ. urmă b i s e r i c ă uşa c a r e duce clin p r i d v o r în p r o ­
în cele p a t r u b i s e r i c i de la care p o r n e ş t e stu­ naosul i n i ţ i a l ) prezintă aceleaşi c a r a c t e r i s t i c i
diul nostru, t e n c u i a l a cu care au fost a c o p e r i t e ca şi uşa de la intrare a b i s e r i c i i d i n R ă d ă u ţ i :
ulterior nu m a i lasă la v e d e r e , ca p o l i c r o m i e , aceeaşi formă în a r c f r î n t , aceeaşi l ă r g i r e c ă t r e
în afara a r c a t u r i l o r de la biserica Sfîntul Ilie. e x t e r i o r , d e c o r a t ă cu m u l u r i în b a g h e t ă ce e v o ­
d c care a m p o m e n i t , d e c î t frizele sau b r î i e l e d e c ă f o r m e l e cele m a i s i m p l e a l e stilului g o t i c .
discuri s m ă l ţ u i t e al c ă r o r v e r d e s t r ă l u c i t o r în­ Se o b s e r v ă , de asemenea, generalizarea unui
viorează faţada b i s e r i c i i dc la P ă t r ă u ţ i ( p l . p r i m - t i p de uşă, care va deveni specific intrări­
2
I I I , l ) . A c e s t e discuri m e r i t ă o a t e n ţ i e specia­ l o r . Să fie o a m i n t i r e , dar c î t de m o d e s t ă , a
l ă ; le v o m studia ceva m a i tîrziu, în a d e v ă r a t a p o r t a l u r i l o r de la c a t e d r a l e l e din O c c i d e n t ?
l o r a m b i a n ţ ă , adică în l e g ă t u r ă cu f a ţ a d e l e de T o t c e s e p o a t e ; edificiile din ţările v e c i n e oferă
c ă r ă m i d ă a p a r e n t ă p e care l e v o m î n t î l n i , unde nenumărate e x e m p l e de acest fel. în T r a n s i l ­
îşi aveau l o c u l l o r b i n e s t a b i l i t în c a d r u l jocu­ vania, m a i cu scamă, asemenea uşi de i n t r a r e
lui de c u l o r i . se întîlnesc destul de d e s . D a r să ne u r m ă m in-,
v e s t i g a ţ i i l e în i n t e r i o r .
D a r o u l t i m ă caracteristică, şi d i n t r e cele
m a i i m p o r t a n t e chiar, trebuie să ne m a i reţină
lîngă a c e s t p r i m grup de b i s e r i c i pe c a r e l-am
s t u d i a t : d e c o r a ţ i a uşilor şi a ferestrelor.
F e r e s t r e l e c o m p o r t ă , t o a t e , acelaşi m o d e l ,
m i c , p ă t r a t , cu un a n c a d r a m e n t de b a g h e t e cu
totul c a r a c t e r i s t i c e ( p l . I I I , 1 şi 3 ; X L I şi X L V I I ,
2 ) . A c e s t m o d e l , p e care l-am m a i î n t î l n i t l a
o fereastră de la R ă d ă u ţ i , fără a putea h o t ă r î
dacă data de pe vremea lui A l e x a n d r u cel B u n
sau d i n t i m p u l restaurării efectuată de A l e x a n ­
dru L ă p u ş n e a n u , a a v u t , în M o l d o v a , o soartă
n e o b i ş n u i t ă . Nu va fi singurul m o d e l f o l o s i t ,
dar nu va d i s p a r e prea curînd, ci se va îmbina !

1
Inexact. P r a c t i c a tencuielilor pe faţade era foarte
raspiti d i t a i in directă legătură cu obişnuinţa policromiei,
în legătură cu accsl subiect s-a adunat o bibliografic abun­
dentă; referitor la monumentele din ţara noastră, men­
ţionăm următoarele titluri: V. Drăguţ, Picturi murale Fig. 41. Pătrăuţi. Ancadramentul uşii interioare
exterioare In 'Transilvania medievală, în SCIA, 1965, (detaliu).
nr. 1, pp. 75 — 101; idem, Note de drum din Bulgaria,
în BMI, 1972, nr. 1, pp. 77—79; Cristian Moiscscu,
La Pătrăuţi, uşa care desparte pronaosul
Decoraţia exterioară zugrăvită pe tencuială a monumen­
telor din Ţara Românească (sec. XIV— XVII), în MIA, de naos este cu totul caracteristică (fig. 41).
1974, nr. 1, pp. 54 — 58; Eugenia Greceanu, Parameniul Dacă uşa c o r e s p u n z ă t o a r e de la biserica Sfîntul
medieval, în MIA, 1975, nr. 1, pp. 25 — 40 (V.D.).
2 Ilie este m u l t m a i s i m p l ă şi r e p r o d u c e desenul
Inadvertenţă, la Pătrăuţi nu sînt discuri, ei plăci
ceramice (V.D.). uşii interioare de la R ă d ă u ţ i , cea de la V o r o n e ţ
prezintă a p r o a p e acelaşi m o d e l ca cea de "la C h i a r 'şi n u m e l e lui „ m i s t r . J a n " , p r o b a b i l un
P ă t r ă u ţ i ( p l . I V , 2 ) . Iată aşadar apărînd u n ceh din T r a n s i l v a n i a , care se află g r a v a t pe
nou m o d e l de uşă, acesta, după c î t se p a r e , de­ m o r m î n t u l pe care Ştefan a pus să i se r i d i c e lui
v e n i n d s p e c i f i c uşilor i n t e r i o a r e . U n t i p foarte B o g d a n I în naosul b i s e r i c i i din R ă d ă u ţ i . Saşii
diferit de p r i m u l şi care trădează, ca şi feres­ erau, în egală măsură, r e n u m i ţ i şi ca m e ş t e r i
trele, o cu t o t u l altă sursă de i n s p i r a ţ i e . în t u r n ă t o r i de c l o p o t e . Şi există t e m e i n i c e s u p o ­
Franţa nu este c u n o s c u t d e c î t în arhitectura z i ţ i i că m a j o r i t a t e a m e ş t e ş u g a r i l o r străini che­
civilă. Nici simplele baghete dreptunghiulare m a ţ i în ţară de c ă t r e Ştefan erau t r a n s i l v ă n e n i ,
de la ferestre, nici desenul m a i c o m p l i c a t de la şi este p r o b a b i l că- şi p r e d e c e s o r i i săi să se fi
uşile i n t e r i o a r e şi care, m a i t î r z i u , va fi f o l o ­ a d r e s a t T r a n s i l v a n i e i , ca şi P o l o n i e i dealtfel,
sit şi la ferestre, nu se întîlnesc în F r a n ţ a , în pentru a le p r o c u r a diferiţi m e ş t e r i , cu a t î t m a i
decoraţia b i s e r i c i l o r . N u m a i a r h i t e c t u r a c i v i ­ m u l t cu c î t e p o c a acestora era d e p a r t e de-a
lă ( p a l a t e de j u s t i ţ i e , a b a ţ i i , a r h i e p i s c o p i i e t c . ) oferi a v î n t u l a r t i s t i c ce caracterizează sfîrşi-
îşi decorează g o l u r i l e c u asemenea m o t i v e . P e tul v e a c u l u i a l X V - l e a m o l d a v . O p r o b l e m ă î n
care le r e g ă s i m însă în ţ ă r i l e v e c i n e cu R o m â ­ care s î n t e m reduşi la i p o t e z e , lucru r e g r e t a b i l ,
n i a , în T r a n s i l v a n i a , ca şi în P o l o n i a , desenele deoarece b i s e r i c a dc la P ă t r ă u ţ i ne p r e z i n t ă
acestea s î n t f r e c v e n t e . C r a c o v i a ne oferă nenu­ deja un t i p g a t a c o n s t i t u i t , care s-a f o r m a t în
mărate exemple, de la formele deosebit de m o d sigur sub d o m n i i l e p r e c e d e n t e d i n care n u
s i m p l e de la ferestrele c u r ţ i i B i b l i o t e c i i b i g e l ­ ne-a r ă m a s n i m i c . Alunecarea de teren c a r e a
l o 1 pînă l a f o r m e l e c o m p l i c a t e care ' î m b i n ă ba­ distrus, în secolul al X V - l e a , m ă n ă s t i r e a r i d i ­
g h e t e l e cu a c o l a d a , ca la uşa vechii p r i m ă r i i care cată de A l e x a n d r u cel B u n la M o l d o v i ţ a , nc-a
se află la aceeaşi b i b l i o t e c ă 2 . D a r aceste uşi şi p r i v a t ca să spunem astfel de singurul m o n u ­
ferestre d e c o r a t e cu b a g h e t e se g ă s e s c m a i ales m e n t c a p a b i l să ne lămurească în l e g ă t u r ă cu
în T r a n s i l v a n i a unde, lucru interesant, le gă­ s u b i e c t u l a c e s t a . în p r i v i n ţ a b i s e r i c i i de la
s i m în m o d f o a r t e f r e c v e n t nu numai la e d i f i ­ R ă d ă u ţ i , însă, a m v ă z u t c ă s e p o a t e a f i r m a c u
c i i l e c i v i l e , ci şi la b i s e r i c i . U ş i l e c a t e d r a l e i t o a t ă c e r t i t u d i n e a că T r a n s i l v a n i a , în e g a l ă
din Sibiu, ale m ă n ă s t i r i i franciscane de la Cluj m ă s u r ă cu P o l o n i a , a jucat, încă de la î n t e m e i e ­
e t c . , e t c . p r e z i n t ă e x a c t acelaşi m o d e l c a uşa rea P r i n c i p a t e l o r , un rol de seamă în f o r m a ţ i a
interioară de la V o r o n e ţ , iar p o r t a l u l cel m a r e p o l i t i c ă şi a r t i s t i c ă a ţ ă r i l o r r o m â n e .
al C a t e d r a l e i d i n C l u j , cu c î t e v a v a r i a n t e şi D i n punct de vedere arheologic mai ales,
m u l t ă s t î n g ă c i e , v ă d e ş t e acelaşi s t i l . Astfel că exemplul Munteniei vecine vine în ajutorul
folosirea a c e s t o r e l e m e n t e d e a r h i t e c t u r ă c i v i l ă acestei i p o t e z e , căci ne oferă, şi ea, e x e m p l e
la e d i f i c i i l e r e l i g i o a s e nu a fost i m a g i n a t ă în i n c o n t e s t a b i l e , m a i vechi elecît m o n u m e n t e l e
M o l d o v a ; în A r d e a l d e v e n i s e o m e t o d ă o b i ş ­
m o l d o v e n e ş t i pe care le-am c e r c e t a t şi d e o s e b i t
n u i t ă . Astfel că p r o b l e m a pusă în l e g ă t u r ă cu
de interesante p e n t r u cine vrea să le s t u d i e z e .
ţara — T r a n s i l v a n i a sau P o l o n i a — d i n care
R i t i n e l e unei b i s e r i c i a p r o a p e t o t a t î t d e v e c h i
a u p ă t r u n s î n M o l d o v a asemenea o r n a m e n t e
ca şi P r i n c i p a t u l r e s p e c t i v , Sîn-Nicoară de la
este d e o s e b i t d e c o m p l i c a t ă ; dealtfel n u p r e ­
Curtea dc A r g e ş , care m a i d ă i n u i e s c şi a c u m , ne
z i n t ă d e c î t un interes s e c u n d a r ; M o l d o v a a în­
p r e z i n t ă un p l â n ş i o amplasare a turlei î m p r u ­
t r e ţ i n u t , după c u m ş t i m , r e l a ţ i i s t a t o r n i c e c u
m u t a t e cu t o a t ă siguranţa d i n T r a n s i l v a n i a şi
cele două ţări v e c i n e şi ş t i m d i n sursă a b s o l u t
p a r e a p r o a p e s i g u r că edificiul este opera u n o r
sigură că Ştefan cel M a r e a adus în M o l d o v a
meşteri transilvăneni4. Clopotul mănăstirii
meşteri s c u l p t o r i unguri şi s a ş i 3 ; c u n o a ş t e m
C o t m e a n a , t u r n a t în 1413, p o a r t ă s e m n ă t u r a
1
Cf. M.A. de Bovet, Cracovia (Villes d'art célèbres)» unui a n u m e „ M a i s t e r H a n e ş " , un transilvă­
p. 92 (P.I-I.). nean, al cărui nume este p r o b a b i l săsesc, t r a n s c r i s
2 Ibid., p. 9 (P.H.). în f o r m a lui ungurească. De m u l t ă v r e m e , după
3
P. Henry nu indică, din nefericire, „sursa absolut
cum s e p o a t e v e d e a , m e ş t e r i i d i n A r d e a l luase­
sigură" din care ştie că Ştefan cel Mare a adus in Moldova
meşteri unguri şi saşi. în orice caz, după cum singur re­ ră o b i c e i u l să treacă d i n c o a c e de C a r p a t i .
marcă, relaţiile cu Transilvania erau foarte strìnse, fapt
După c u m nu se p o a t e t r e c e totuşi cu v e d e ­
perfect explicabil, mai ales că domnitorul poseda boga­
tele feude ale Ciceului şi Cetăţii dc Baltă. Reamintim rea aportul transilvănenilor, atunci cînd ne
şi activitatea ctitoricească a lui Ştefan cel Mare care propunem să studiem creaţia artiştilor lui
Înălţa în Transilvania bisericile din Feleac şi Vad, de
asemenea, potrivit tradiţiei, pe acelea din Ciceu-Mihă- Ştefan cel M a r e . T o t u ş i , P o l o n i a t r e b u i e să-i fi
eşti şi Giceu-Corabia. Toate aceste date conduc spre p u s la d i s p o z i ţ i e un număr a p r e c i a b i l de teh-
ipoteza, perfect verosimilă, că Ştefan cel Mare recursese
la serviciile unor meşteri pietrari din părţile Dejului şi
4
Bistriţei ( V . D . ) . Cf. Iorga, Istoria Bisericii române, I, p. 28 (P.H.).
ion

3
n i c i e n i . A face apel la m e ş t e r i i din această ţară asemenea l u c r u . S t u d i u l a m ă n u n ţ i t al m o n u ­
este un o b i c e i care datează încă de pe vremea m e n t e l o r ne va p e r m i t e dealtfel să ne p r e c i z ă m
lui A l e x a n d r u cel B u n ; deşi d o c u m e n t e l e ră­ părerile.
m a s e d i n t i m p u l lui Ştefan cel M a r e s î n t depar­
te de-a fi complete, este d e m n de remarcat D u p ă cum s e v e d e , cercetarea acestui p r i m g r u p
faptul că niciodată, în numeroasele scrisori d e b i s e r i c i , cele m a i v e c h i d i n t i m p u l d o m n i e i
a d r e s a t e d e v o i e v o d l o c u i t o r i l o r d i n B r a ş o v sau lui Ştefan cel Mare, s-a v ă d i t fertilă în infor­
m a ţ i i şi sugestii. Am s t a b i l i t astfel c î t e v a d i n
din B i s t r i ţ a , nu le cere să-i t r i m i t ă v r e u n meş­
t r ă s ă t u r i l e de bază a l e artei m o l d o v e n e ş t i şi
ter, aşa c u m fac, în aceeaşi e p o c ă , d o m n i i din
a m p u t u t arunca oarecare lumină, p e n t r u m a j o ­
Ţ a r a R o m â n e a s c ă şi aşa ciun v o r face adesea,
ritatea acestora, asupra p r o b l e m e i p r i v i t o a r e
în M o l d o v a , P e t r u R a r e ş sau A l e x a n d r u Lă-
Ia o r i g i n e a l o r . D e s i g u r , p u n c t e de întrebare
puşncanu, î n secolul u r m ă t o r . Ş t i m , d i m p o t r i ­
m a i persistă şi a c u m , p u n c t e cărora nu ne este
vă, că a a d u s pe un oarecare « J o h a n n e s Mura­
cu p u t i n ţ ă să le r ă s p u n d e m în starea actuală
to r" d i n L e m b e r g , în 1497, şi am şti fără în­ a c u n o ş t i n ţ e l o r n o a s t r e a r h e o l o g i c e . D a r ne-am
doială m u l t m a i m u l t e lucruri dacă s-ar fi păs­ d a t seama în suficientă măsură că arhitectura
t r a t c o r e s p o n d e n ţ a s a p o l o n e z ă . A v e m , dealtfel, nu c o n ţ i n e n i m i c m i s t e r i o s şi nici fundamental
şi unele d o c u m e n t e m a t e r i a l e . D a t o r i t ă lucră­ nou, şi că este în m o d t e m e i n i c l e g a t ă de m a i
rilor de restaurare de la b i s e r i c a din P o p ă u ţ i , inulte t r a d i ţ i i b i n e d e f i n i t e ; în special t r a d i ­
s-au p u t u t g ă s i în p o r ţ i u n i l e de i n s p i r a ţ i e g o ­ ţia sîrbească, pe care s-au g r e f a t unele p r o c e d e e
t i c ă m a i m u l t e semne l a p i d a r e c e indicau cu o c c i d e n t a l e şi o r i e n t a l e . Şi d i n acest a m a l g a m ,
toată certitudinea că cel p u ţ i n în p o r ţ i u n i l e şi m a i cu seamă d a t o r i t ă a d a p t ă r i i lui la c o n ­
acestea au l u c r a t meşteri p o l o n e z i .
1
Iar în ceea d i ţ i i l e l o c a l e şi la o a n u m i t ă stare de s p i r i t
ce p r i v e ş t e faptul că s-a făcut apel r e l a t i v ral­ locală, a luat naştere un stil care nu este d o a r u n
ia a r t i ş t i i d i n T r a n s i l v a n i a , lucrul acesta p a r e stil c o m p o z i t , ci unul înzestrat cu o o r i g i n a l i ­
confirmat într-o oarecare măsură de pasajul tate de n e t ă g ă d u i t , care c o n s t i t u i e cheia uni­
c e urmează, d i n t r - o scrisoare t r i m i s ă d e P e t r u tăţii sale. A m f ă c u t , d e asemenea, certe p r o ­
R a r e ş î n 1529 locuitorilor din Bistriţa: „ A m grese î n cercetarea p r i n c i p i i l o r d e c o r a ţ i e i m o l ­
d o v e n e ş t i : unde a m g ă s i t acelaşi a m a l g a m d e
auzit spunîndu-se de către supuşii noştri că
t r a d i ţ i i , aceeaşi i n t e r v e n ţ i e a O c c i d e n t u l u i şi
aveţi un mare număr de meşteri zidari"...2,
aceeaşi o r i g i n a l i t a t e . Ne r ă m î n e a c u m să stu­
de unde s-ar p u t e a deduce că, înainte de epoca
diem e v o l u ţ i a acestei a r h i t e c t u r i şi acestei o r ­
r e s p e c t i v ă , v o i e v o d u l nu avea nici o idee d e s p r e
n a m e n t a ţ i i de-a lungul v e a c u l u i al X V - l e a .

1
CC V. Drăghiccanu, Semne lapidare la biserica din 3
Este greu de crezut că Petru Rareş „nu avea nici o
Popăuţi, B.C.M.I., VIÎI (1915), p. 93 (P.H.). idee" despre existenţa pietrarilor clin Bistriţa, mai ales
2
„Aeccpimus a subditis noslris...", Hurmuzaki, X V 1 , clacă se au în vedere antecedentele (a se vedea p. 107)
doc. n. 587, p. 317 (P.H.). (V.D.).


CAPITOLUL III

EVOLUŢIA ARHITECTURII MOLDOVENEŞTI ÎN TIMPUL


DOMNIEI LUI ŞTEFAN CEL MARE

P r i m a b i s e r i c ă d i n n o r d u l M o l d o v e i care, d i n 1491) şi de m a r e l e l o g o f ă t T ă u t u ( A d o r m i r e a '


p u n c t de v e d e r e c r o n o l o g i c , se situează după M a i c i i D o m n u l u i la Iaşi, 1493, b i s e r i c a d i n B ă -
V o r o n e ţ , este b i s e r i c a Sfîntul Nicolae din Do- lineşti, 1494). M o l d o v a de N o r d nu este n i c i ea
rohoi ( 1 4 9 5 ) . Cu t o a t e că trăsăturile ei caracte­ uitată, şi g ă s i m a i c i cîteva foarte f r u m o a s e b i ­
ristice s î n t t o t cele pe care le-am definit în ca­ s e r i c i , ca cele de la H î r l ă u (1492), D o r o h o i
p i t o l u l p r e c e d e n t , aspectul general s-a schim­ (1495), de la P o p ă u ţ i lîngă B o t o ş a n i (149G),
b a t , în p l a n u l şi d e c o r a ţ i a acestui e d i f i c i u vă- P i a t r a - N e a m ţ (1497) şi m a i cu seamă M ă n ă s t i ­
dindu-se diferenţe n o t a b i l e faţă de a l e c e l o r rea N e a m ţ (1497), cea m a i m a r e d i n t r e t o a t e ,
r i d i c a t e m a i înainte. Se s i m t e că, în acest inter­ mîndria epocii.
val, t i m p u l n-a stat pe l o c şi că arta m o l d o v e ­ în t i m p ce e d i f i c i i l e r e l i g i o a s e se r ă s p î n d e a u
nească începe să se a f i r m e cu m a i m u l t ă c u t e ­ c u m u l t m a i m u l t ă îndrăzneală d e p a r t e d e c u i ­
z a n ţ ă . Iar i m p r e s i a aceasta d e v i n e şi m a i puter­ b u l v u l t u r u l u i , stilul l o r e v o l u a c u m a i m u l t ă
nică a t u n c i c î n d ne o p r i m la d e t a l i i . B i s e r i c a d e z i n v o l t u r ă ş i m ă r e ţ i e . B i s e r i c i l e din D o r o h o i
din D o r o h o i este un b u n e x e m p l u ] pentru acel şi B o t o ş a n i , care, deşi nu sînt situate c h i a r în
g r u p de lăcaşuri c a r e a început să se c o n s t i t u i e B u c o v i n a , neînsemnînd p r i n asta că nu apar­
la d o i ani după t e r m i n a r e a V o r o n e ţ u l u i . Grup ţ i n aceluiaşi g r u p c o m p a c t a l l ă c a ş u r i l o r d i n
care p o a r t ă , î n t o c m a i ca şi cel dinainte, am­ M o l d o v a d e N o r d , relevă î n m o d v ă d i t t o t dru­
prenta i n o v a ţ i i l o r şi a p r e o c u p ă r i l o r e p o c i i m u l parcurs, în r ă s t i m p de şapte ani, de la V o ­
respective. roneţ încoace.
Cele p a t r u m i c i b i s e r i c i pe care le-am stu­
Nu numai că dimensiunile s î n t sensibil
diat în capitolul precedent, atît de b o g a t e prin
m a i m a r i ; l u n g i m e a totală exterioară a edifi­
c o n ţ i n u t u l l o r a r t i s t i c , dar d e p r o p o r ţ i i a t î t
c i u l u i , de 20 de m e t r i la V o r o n e ţ , a i c i este de
de m o d e s t e , au f o s t r i d i c a t e în 1487 şi 1488, ani
23 de m e t r i ; l ă ţ i m e a interioară a naosului, la
în care Ştefan cel M a r e ş o v ă i e între încetarea
rezistenţei şi reluarea l u p t e i cu ajutorul unor
I . '< ' I • I -L • • U L i J
e v e n t u a l i a l i a ţ i , şi v ă d e s c cu prisosinţă starea
aceasta d e n e s i g u r a n ţ ă . E l e ridică Celui-de-
Sus un i m n de slavă, de recunoştinţă şi de spe­
ranţă, d a r în acelaşi t i m p p r o p o r ţ i i l e lor rela­
tiv modeste amintesc că prevăzătorul voievod
se gîndeşte la starea v i s t i e r i e i sale şi nu-şi îngă­
duie încă să zidească lăcaşuri măreţe. E l e par
de asemenea, să-şi amintească de m u l t i p l e l e in­
vazii pe care le-a s u p o r t a t ţara, strîngîndu-se
cu t e a m ă în jurul t r o n u l u i , sub o b l ă d u i r e a lui
n e m i j l o c i t ă . în anul u r m ă t o r situaţia se s c h i m ­
b ă , în 1489, Ştefan a p l ă t i t t r i b u t t u r c i l o r şi,
o c r o t i t de-acum înainte de o pace pe c a r e este Fig. 42. Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi. Planul
h o t ă r î t s-o m a i m e n ţ i n ă cîtva t i m p , începe (după Balş).
să-şi c t i t o r e a s c ă b i s e r i c i l e departe de Suceava,
pe t o t întinsul ţării, la Vaslui (1490), la Iaşi V o r o n e ţ în jur de 5,40 m e t r i de la p e r e t e la p e ­
(Sfîntul N i c o l a e , 1493), la B o r z e ş t i (1494), la rete şi de 8,50 m e t r i măsurînd şi absidele l a t e ­
H u ş i (1494), la R ă z b o i e n i (1496), la T a z l ă u rale, aici este, r e s p e c t i v , în jur de 5,80 m e t r i şi
(1497), i m i t a t de fiul său A l e x a n d r u (Bacău, 8,70 m e t r i . D a r planul a e v o l u a t şi el (fig. 4 2 ) .
iii)

P r o n a o s u l şi-a accentuat cu hotărâre tendinţa ce ne frapează i m e d i a t este felul în care au ştiut


de-a se e x t i n d e , tendinţă pe care o remarcasem să folosească a r h i t e c ţ i i lui Ştefan cel Mare arca-
deja la b i s e r i c i l e din p r i m u l g r u p . L u n g i m e a tura de c ă r ă m i d ă . Această ornamentaţie, pe
lui este dc a p r o a p e 7/10 metri faţă de cei G,20 care o g h i c i m sub tencuiala ce-o acoperă la
c î t avea pronaosul de la V o r o n e ţ , şi m a i cu V o r o n e ţ şi pe care frumuseţea frescelor cu care
seamă, un lucru nou care va antrena de-acum este î m p o d o b i t ă biserica ne opreşte p e n t r u tot­
înainte unele modificări în ceea ce p r i v e ş t e deauna ş-o cercetăm, o vedem aici în întreaga
aspectul general al bisericii, lăţimea sa a cres­ ei desfăşurare.
c u t în m o d considerabil (6,50 m e t r i faţă de cei La abside, regăsim cele trei registre de la
5,40 m e t r i ai V o r o n e ţ u l u i ) , depăşind l ă ţ i m e a biserica Sfîntul Ilie, dar c o m b i n a t e cu m a i
n a o s u l u i 1 . Deeroşarea exterioară care d e c u r g e m u l t ă m ă i e s t r i e . Marile arcaturi inferioare au
de aici şi care corespunde, în interior, perete­ deasupra un al doilea rînd de firide de aceeaşi
lui d e s p ă r ţ i t o r , creează un nou e l e m e n t de sta­ l ă ţ i m e , dar d e c a l a t e cu o j u m ă t a t e de l ă ţ i m e ;
b i l i t a t e , d a t o r i t ă căruia c o n t r a f o r ţ i i , pe care iar totul este încununat cu un al treilea rînd al­
celelalte b i s e r i c i cu p r o n a o s u l la fel de l a t ca şi c ă t u i t dintr-un număr dublu d e o c n i ţ e . E s t e ,
naosul îi aveau în d r e p t u l acestui perete, d e v i n în m a r e , sistemul care se v e a c a încă de la Sfîn­
i n u t i l i . O altă i n o v a ţ i e constă în faptul că uşa tul Ilie, aici vădindu-se însă o p r e o c u p a r e mar­
dc la intrare, în loc să fie plasată ca dc obicei cată în ceea ce p r i v e ş t e p r o p o r ţ i i l e , inexistentă
la apus, aici se află la sud. Sistem care nu sc va încă la acest din urmă l ă c a ş . A r c a d e l e in­
statornici niciodată în m o d definitiv; conform ferioare se urcă a p r o a p e pînă la jumătatea înăl­
t r a d i ţ i e i , în O r i e n t ca şi în O c c i d e n t , uşa aceasta ţ i m i i t o t a l e a absidei ; firidele d i n al doilea rînd
este aşezată faţă în faţă cu a l t a r u l ; dar unele au o l ă ţ i m e e g a l ă şi o înălţime redusă cam la a
influenţe, în special cele d a t o r a t e c l i m e i , pai­ treia p a r t e ; iar o c n i ţ e l e din al treilea c o m p o r t ă ,
sà fi a c ţ i o n a t în m o d n e m i j l o c i t în M o l d o v a , ca înălţime şi l ă ţ i m e , j u m ă t a t e din înălţimea
deoarece numeroase biserici, chiar din g r u p u l şi din lăţimea c e l o r d i n al d o i l e a . A v e m de-a
pe care îl cercetăm ( P o p ă u ţ i ) , prezintă această face cu o d i m i n u a r e v o i t ă şi c a l c u l a t ă cu grijă,
p a r t i c u l a r i t a t e şi c î n d , m a i tîrziu, p l a n u l u i în sfîrşit, între cornişă şi o c n i ţ e , p a t r u rînduri
o b i ş n u i t i se va adăuga un p r i d v o r , acesta va' de discuri s m ă l ţ u i t e p u n o notă veselă p r i n
c o m p o r t a întotdeauna două intrări, una la n o r d culoarea lor s e î n t e i e t o a r e . A c e s t e discuri, ca şi
şi una la sud, din raţiuni de s i m e t r i e , fără în­ cele p a t r u rînduri superioare de arcaturi, în­
d o i a l ă ; adesea însă uşa de la n o r d va fi nu după c i n g c o m p l e t e d i f i c i u l . Partea inferioară a pere­
m u l t t i m p z i d i t ă pentru a-i feri pe c r e d i n c i o ş i ţ i l o r este d i n piatră brută aparentă, iar colţu­
de răbufnirile c r i v ă ţ u l u i . Peretele de la miază­ rile bisericii sînt e g a l i z a t e şi subliniate cu ajuto­
n o a p t e este întotdeauna m a i d e g r a d a t d e c î t rul unor p i e t r e d e t a l i e ( p l . I I I , 4 ) . E x i s t ă aici
cel de la m i a z ă z i şi ne a m i n t i m că, din pricina tiri t i p de d e c o r a ţ i e p o l i c r o m ă cu t o t u l deose­
unor m o t i v e asemănătoare, naosul bisericii din bită, pe două registre, cel inferior a l b u r i u , c o n ­
R ă d ă u ţ i , care are către miazăzi trei ferestre, s t i t u i t chiar din apareiaj, cel superior într-o
către m i a z ă n o a p t e nu are d e c î t una. t o n a l i t a t e roşiatică şi c o n s t i t u i t din arcaturile
D a r m a i c u seamă exteriorul ( p l . I I I , 2 ) este de c ă r ă m i d ă . A c e s t diiblu registru, dùpa cunr
cel care, deşi în mare parte restaurat, se pre­ v o m vedea, se va bucura, pînă în veacul aj.
tează la cele m a i interesante o b s e r v a ţ i i . X V I I I - l e a , de un r e m a r c a b i l succes.

L u c r ă r i l e de restaurare au urmărit, se pare, T a m b u r u l turlei r e p r o d u c e desenul general


să redea c î t m a i fidel cu p u t i n ţ ă a s p e c t u l ini­ al d e c o r a ţ i e i . Cele două socluri (cel inferior ne
m a i fiind p ă t r a t , c i o c t o g o n a l ) sînt î m p o d o b i t e
ţial al b i s e r i c i i . Dacă faptul este a d e v ă r a t , ceea
cu ocniţe (trei pe fiecare l a t u r ă ) ; t a m b u r u l
1
c i l i n d r i c , cu p a t r u ferestre, este d e c o r a t ,cu
Tipul de plan cu pronaos lărgit (mai larg decit
douăsprezece a r c a t u r i , iar d u b l u l rînd de dis­
naosul) apăruse prima oară la biserica Şi". Ioan din Vaslui
(1490), fiind reluat apoi la majoritatea bisericilor de curi din partea superioară le reaminteşte pe
oraş — Iaşi, Bacău, Dorohoi. Botoşani. Este vorba despre cele care încununează p e r e ţ i i şi a b s i d e l e . T a m ­
o invenţie, mu!! mai importantă decît pare să înţeleagă burul este, dealtfel, î n r u d i t încă îndeaproape
P. Henry care (rece eu uşurinţă asupra ei. Trebuie subli­
niat faptul că nici o alta arhitectură din spaţiul sud-est cu cel de la V o r o n e ţ ; p r i n c i p i i l e d e c o r a t i v e sînt
european nu cunoaşte aeeaslă soluţie, in care trebuie să se aceleaşi şi dacă, deşi m a i a m p l u , cel de la b i s e ­
recunoască o preţioasă contribuţie romanească adusă la rica din D o r o h o i pare. z v e l t , lucrul acesta se.da-
rcmodela.vca formelor de tradiţie bizantină. Originalitatea t o r e ş t e faptului că, înălţimea lui, între micii,
invenţiei este cu atît mai preţioasă cu cît pronaosul lărgit
apare după puţină vreme şi in Ţara Romanească, fiind, p a n d a n t i v i şi calotă, este aproape dublă faţă de
prin urmare,un element arhitectonic tipic remûnesc (Y.D.). cea a turlei de la V o r o n e ţ .
iu

Să nu uităm că roşul şi a l b u l nu sînt singu­ în continuare, p u t e m , in orice caz, afirma că


rele c u l o r i ale z i d ă r i e i . Nu ş t i m în ce măsură a planul şi sistemul decorativ de la biserica din
respectat restauratorul dispoziţia iniţială a D o r o h o i nu constituie un caz aparte şi că le gă­
cară m i z i l o r şi nici p o l i c r o m i a l o r . M e n ţ i o n ă m sim reproduse, în parte sau în totalitatea lor,
totuşi că la P i a t r a - N e a m ţ , care pare să-şi ii şi la alte edificii. Ar fi interesant să cunoaştem
p ă s t r a t destul de b i n e înfăţişarea din secolul m o d u l în care s-au c o n s t i t u i t . Pentru aceasla
al X V - l e a , discurile sînt verzi, g a l b e n e şi cafe­ sîntem obligaţi să cercetăm cîteva biserici îndea­
nii, în v r e m e ce c ă r ă m i z i l e care î n c i n g biserica, juns de depărtate de cele pe care le-am studiat
în afara rînd ului inferior care m e r g e de-a lun­ pînă acum şi care constituie v e r i g i l e intermedi­
gul bazei ferestrelor şi este de culoare roşie, are.
s î n t alternativ albastre şi roşii, iar cele care Biserica Sfîntul Ioan din Vaslui a fost rema­
alcătuiesc m a r i l e arcaturi ale a b s i d e l o r sînt niată în asemenea măsură în 1820 încît,, la p r i m a
albastre, v e r z i , galbene şi r o ş i i . E x i s t ă deci vedere, nu face impresia că ne-ar putea da cine
p u t e r n i c e temeiuri să c r e d e m că aspectul actual ştie ce i n f o r m a ţ i i . T o t u ş i , se pare că fundaţiile
al b i s e r i c i i din D o r o h o i nu este în m o d esenţial au fost păstrate î n t o c m a i , astfel că p u t e m v o r b i
d e o s e b i t ele aspectul ei i n i ţ i a l ' ş i , o d a t ă b i n e de planul iniţial cu oarecare c e r t i t u d i n e .
f o r m u l a t e t o a t e rezervele pe care le-am făcut,
nu este p o a t e l i p s i t de interes să reluăm m e t o d a
folosită de r e s t a u r a t o r . Iat-o, aşa cum am c o n ­
semnat-o c h i a r la faţa l o c u l u i :
1 — Pe turlă (de sus în j o s ) : optsprezece
rînduri de cărămidă roşie, un rînd albastru,
nouă roşii cu două rînduri de d i s c u r i ; a p o i , pe
un fond roşu, în fiecare din o r i f i c i i l e rotunde
care d o m i n ă arcaturile, cîte un disc g a l b e n şi,
între fiecare d i n aceste arcaturi, cîte un disc
v e r d e ; soclul, roşu, este presărat cu discuri alb-
gălbui ;
2 — Pe pereţi (de sus în j o s ) : treisprezece Fug. 43. Biserica Sf. Ioan din Vmshii. Planul
rînduri de cărămidă r o ş i e ; un rînd albastru, unul (după fBalş).
r o ş u ; un rînd de cărămizi verticale r o ş i i ; un rînd
roşu;un rînd de cărămizi gălbui, s m ă l ţ u i t e ; trei­ A c e s t p l a n (fig. 43) atestă faptul că doi ani
sprezece rînduri roşii c o m b i n a t e cu trei rînduri de după V o r o n e ţ fusese deja a d o p t a t pronaosul
discuri cu m o t i v e figurale verzi, galbene, cafenii şi supralărgit. Pronaosul acesta, care are o l ă ţ i m e
alb-gălbui ; un rînd albastru ; apoi cele două rînduri de 6,60 m e t r i faţă de 5,80 metri c î t măsoară
de arcaturi roşii, avînd, între cele inferioare, lăţimea naosului, nu este d e s p ă r ţ i t de acesta
discuri v e r z i ; şi totul încheiat de un brîu alcă­ d i n urmă p r i n nici un p e r e t e ; este e v i d e n t însă
tuit dintr-un rînd dc cărămidă albastră între că peretele a trebuit să fie suprimat, ca în atîtea
două rînduri de cărămidă r o ş i e ; apareiajul din alte biserici de oraş, pentru c o m o d i t a t e a credin­
p i a t r ă brută, tăiat, p u ţ i n mai sus de m i j l o c , de cioşilor, dar că mai înainte exista în m o d s i g u r ;
un nou brîu a l c ă t u i t dintr-un rînd de c ă r ă m i d ă un arc m a r e , a l i p i t dc cel care susţine turla,
roşie între două rînduri m u l t i c o l o r e (cărămizi ţ i n e acum locul acestui p e r e t e . Pînă în anii din
smălţuite galbene, verzi, cafenii, a l b a s t r e ) ; iar urmă, biserica nu avea dealtfel turlă ; dar aceas­
jos, un brîu alcătuit dintr-un triplu rînd de cără­ ta din pricină că se ruinase şi nu mai fusese re­
m i d ă roşie separă apareiajul peretelui de apa­ construită, căci P a u l . d i n A l e p , în 1650, vorbeşte
reiajul celor două socluri inferioare. Aceeaşi cu a d m i r a ţ i e de această „ e l e g a n t ă cupolă nemă­
1
d i s p o z i ţ i e şi pe suprafaţa a b s i d e l o r care au, în surat de înaltă" , ceea ce denotă, în t r e a c ă t fie
plus, arcaturile inferioare de culoare roşie des­ spus, că e v o l u ţ i a tamburului spre o m a i m a r e
părţite prin discuri g a l b e n e . înălţime îşi urma drumul şi pregătea apariţia
t a m b u r e l o r de la b i s e r i c i l e din D o r o h o i , P o p ă u ţ i
Fără a mai insista asupra acestei lucrări m o ­
şi Sfîntul G h e o r g h e din B o t o ş a n i .
derne care reprezintă totuşi ideea pe care şi-au
Biserica Precista din Bacău (1491), deşi
făcut-o restauratorii c o n t e m p o r a n i despre bise­
restaurată şi ea, a fost mai bine conservată şi
ricile lui Ştefan cel Mare şi pe care au aplicat-o
la mai m u l t e lăcaşuri pe care le v o m examina 1
Balş, Bisericile lui Ştefan cel Marc, p. 04. (P.H.).
112

vădeşte, atît p r i n plan (fig. 44), c î t şi p r i n deco­ mare, despărţindu-1 de turla centrală, ca o
raţia sa exterioară, că aparţine şcolii pe care a m i n t i r e îndepărtată a acelei travei care, la
am început s-o s t u d i e m . Pronaosul supralărgit, Muntele A t h o s , ca şi la b i s e r i c i l e sîrbeşti şi
1
cele trei rînduri de arcaturi ce decorează absi­ adesea la cele din Bulgaria , este aşezată în
dele, discurile smălţuite prevestesc t o a t e carac- faţa t î m p l e i .
T e n d i n ţ a c ă t r e p r o p o r ţ i i mai vaste (în exte­
1.-: I • •, : ,_[.-LJ" rior biserica are o l u n g i m e de 27 m e t r i ) este
vizibilă şi la p r o n a o s care, fără a fi mai m a r e
d e c î t la Bacău, aspiră spre g r a n d i o s . A t r a g e m
mai întîi atenţia asupra c e l o r p a t r u înalte
ferestre g o t i c e cu c î t e două o c h i u r i şi t i m p a n
t r i l o b a t . E s t e p e n t r u p r i m a oară cînd v e d e m un
p r o n a o s l u m i n a t de c î t e două ferestre, de fiecare
parte, şi încă de nişte m a r i ferestre g o t i c e în
arc frînt. F o r m u l a se va b u c u r a de m u l t succes,
dar nu se va i m p u n e d e c î t încetul cu î n c e t u l
şi va fi a d o p t a t ă abia în t i m p u l d o m n i e i lui
Fig. 44. Biserica Precista din Bacău. Planul Petru R a r e ş . î n acelaşi t i m p arhitectul năzuia
(doipă Balş). spre o î n ă l ţ i m e m a i m a r e şi îşi realiza planul
a p l i c î n d la p r o n a o s p r o c e d e u l dublei serii de
teristicile bisericii din D o r o h o i . Am fi ispitiţi arce a turlei n a o s u l u i : deşi nu era prevăzută
să spunem acelaşi lucru şi despre b i s e r i c a Sfîn­ cu t a m b u r , calota oarbă a pronaosului era t o t
tul Gheorghe din Hîrlău ( p l . IV, 1) care, ca exte­ atît de supraînălţată (fig. 45 şi 4 6 ) . E s t e pentru
rior, seamănă cu biserica Sfîntul N i c o l a e din p r i m a dată, după c î t e ş t i m , c î n d sistemul acesta
D o r o h o i , dar ne dăm i m e d i a t seama că sursa
de inspiraţie nu este aceeaşi. O d e o s e b i r e funda­
mentală constă, în p r i m u l rînd, în faptul că p r o ­
naosul, departe de-a fi supralărgit, are c î ţ i v a
c e n t i m e t r i m a i p u ţ i n d e c î t naosul (fig. 4 5 ) ; şi,
ca o consecinţă logică, v e d e m reapărînd c o n t r a -
f o r ţ i i . E x i s t ă însă alte trăsături caracteristice
care t r e b u i e să ne atragă atenţia, trăsături care
conferă acestei b i s e r i c i un loc aparte p r i n t r e

Fig. 46. Biserica Sf. Gheorghe din Hîrlău. Secţiune


longitudinală.
Fig. 45. Biserica Sf. Gheorghe din Hîrlău. Planul
(după Balş).
se aplică, în M o l d o v a , la un p r o n a o s şi i n o v a ţ i a
nu se opreşte a i c i , deoarece arhitectul, i n s p i -
lăcaşurile înălţate în aceeaşi epocă şi care rîndu-se de la p r i n c i p i u l m o l d o v e n e s c al t u r l e i ,
anunţă unele f o r m u l e ce v o r fi reluate la bise­ nu a c o p i a t totuşi a doua serie de p a n d a n t i v i ,
ricile c o n s t r u i t e ceva mai tîrziu sau abia în ci a î n l o c u i t - o cu o î m p l e t i r e de o p t arce m i c i ,
secolul u r m ă t o r . d e i n s p i r a ţ i e m u l t m a i a p r o a p e d e arta m u s u l -
Astfel, în interior, pentru p r i m a d a t ă în
M o l d o v a , c o n c a altarului este p r e c e d a t ă de trei 1
Aşa cum pare a fi cazul, de pildă, la biserica Sfinta
arce late ce urmăresc să-i dea o a d î n c i m e m a i Sofia din Sofia. (P.H.).
113

1
m a n ă . Un p r o c e d e u care, de asemenea, avea m a i iniei şi m a i numeroase d e c î t la a l t e bise­
2
tendinţa să devină c l a s i c . rici d i n acelaşi g r u p , şi acest rapel al r î n d u r i l o r
E x t e r i o r u l ( p l . IV, 1) a f o s t c o m p l e t refă­ superioare p r i n seria de d i s c u r i în m i j l o c u l
c u t , lucrările de restaurare s a c r i f i c î n d tencu­ a r c a t u r i l o r , care au rolul să c u r m e în m o d
iala care-1 acoperea şi frescele, dealtfel destul f e r i c i t m o n o t o n i a , dar m a i cu seamă să subli­
de şterse, care îl d e c o r a u , fiind readus pe c î t nieze faptul că t o a t ă o r n a m e n t a ţ i a p o l i c r o m ă
3
a fost cu p u t i n ţ ă la starea i n i ţ i a l ă . A m i n t e ş t e ce a c o p e r ă partea superioară a p e r e ţ i l o r nu f o r ­
îndeajuns de m u l t de b i s e r i c a Sfîntul N i c o l a e mează d e c î t o friză de m a r i p r o p o r ţ i i . I n s p i ­
d i n D o r o h o i , dar şi în p r i v i n ţ a exteriorului raţia 1-a slujit pe a r t i s t de m i n u n e , căci această
există deosebiri destul de sensibile care separă b i s e r i c ă din H î r l ă u v ă d e ş t e o a r m o n i e p e c a r e
cele două lăcaşuri. Cea m a i i z b i t o a r e c o n s t ă n-o î n t î l n i m la c e l e ce fac p a r t e din acelaşi
în însăşi c o n c e p ţ i a rolului d e c o r a t i v al arca- grup şi i n s t i n c t u l a r h i t e c t u l u i a m e r s la sigur
t u r i l o r . în v r e m e ce la D o r o h o i (ca şi la cele­ în ceea ce p r i v e ş t e friza, d e o a r e c e la s i s t e m u l
lalte c o n s t r u c ţ i i din acelaşi g r u p ) d e c o r a ţ i a acesta, al f i r i d e l o r p l a s a t e în partea de sus a
realizată d i n c ă r ă m i d ă ocupă a p r o a p e j u m ă t a t e p e r e ţ i l o r , se va reveni în secolul u r m ă t o r .
din înălţimea p e r e ţ i l o r , a r h i t e c t u l de la H î r l ă u A b s i d e l e s î n t t r a t a t e , de asemenea, într-o
p a r e să fi d o r i t a ramine fidel t r a d i ţ i e i care m a n i e r ă s p e c i a l ă . E l e păstrează aceleaşi p r o ­
făcea d i n aceste arcaturi o s i m p l ă f r i z ă . Fără p o r ţ i i care se remarcă la p e r e ţ i , iar b e n z i l e
îndoială că friza de la H î r l ă u este t r a t a t ă în inferioare c a p ă t ă o z v e l t e ţ e , un elan pe c a r e
m o d s t r ă l u c i t şi cu o n e î n d o i e l n i c ă m ă i e s t r i e , nu l-am m a i î n t î l n i t de la V o r o n e ţ . D a r , în
făcîndu-se apel la toate p o s i b i l i t ă ţ i l e oferite p l u s , a i c i sînt l u c r a t e cu d e o s e b i t ă m ă i e s t r i e ,
de arcaturi şi de d i s c u r i . Un d u b l u rînd de firide, fiecare din ele t e r m i n î n d u - s e p r i n t r - o arcadă
d i n t r e care cele superioare au t o a t e d i m e n s i ­ 4
î n g e m ă n a t ă în a r c f r î n t , ce p a r e a fi c o n t i n u ­
unile reduse la j u m ă t a t e faţă de cele inferioare, area firidei d u b l e care se află cu un rînd m a i
face turul c o m p l e t al e d i f i c i u l u i , p e s t e care se sus, în v r e m e ce o firidă r o m b i c a , p r a c t i c a t ă
suprapun trei rînduri s t r ă l u c i t o a r e de discuri între arcele frînte şi spaţiul ce separă aceste
s m ă l ţ u i t e ce c o m p o r t ă figuri, în v r e m e ce un u l t i m e două f i r i d e , conferă a n s a m b l u l u i un
d i s c i z o l a t , de aceeaşi factură, încununează fals aer g o t i c .
fiecare unghi al a r c a t u r i l o r i n f e r i o a r e . D a r T a m b u r u l în special v ă d e ş t e însă o e v o l u ţ i e
b o g ă ţ i a acestei d e c o r a ţ i i este, după părerea s e n s i b i l ă . Fără a rupe cu t r a d i ţ i a , el d e n o t ă
noastră, s u b o r d o n a t ă în p r i m u l rînd ideii de o p r e o c u p a r e m a i m a r c a t ă în ceea ce p r i v e ş t e
u n i t a t e . P e n t r u artist, a n s a m b l u l acesta d e c o ­ decoraţia, ce p a r e dealtfel să d e c u r g ă din dorinţa
r a t i v d i n c ă r ă m i d ă şi d i n discuri formează un de a m e n ţ i n e unitatea de stil î n t r e edificiu şi
t o t ; iar d e t a l i i l e d e e x e c u ţ i e c o n t r i b u i e din p l i n turlă. D u p ă cum se pare, cu c î t e v o l u ţ i a acestui
la realizarea lui, înseşi p r o p o r ţ i i l e f i r i d e l o r , clement, p e care a m s e m n a l a t - o , accentua
deosebirea între p r o p o r ţ i i l e t a m b u r u l u i şi cele
1 ale c o r p u l u i p r o p r i u - z i s al b i s e r i c i i , cu a t î t
A se vedea îndeosebi biserica Sfîntul Iacob de la
Ierusalim, care prezintă un exemplu în ceea ce priveşte arhitectul, care-şi dădea p o a t e seama de lucrul
adaptarea unui asemenea partili la o biserică creştină acesta în m o d i n c o n ş t i e n t , încerca să o b ţ i n ă
(P.H.). de la d e c o r a ţ i e menţinerea u n i t ă ţ i i a r t i s t i c e a
2
Steaua cu opt colţuri care decorează intradosul
a n s a m b l u l u i . Cele două s o c l u r i stelate de la
bolţii pronaosului la biserica Sf. Gheorghe din Hîrlău,
stea care — de o manieră mai puţin evidentă — se implică H î r l ă u n-au p o a t e altă m e n i r e d e c î t aceea de-a
şi In sistemul arcelor piezişe etajate, pare să corespundă conferi turlei un a v î n t m a i mare, dar i n o v a ţ i i l e
unui simbolism, tipic medieval, privind lumina eternă, aduse acesteia, arcadele gemene, m a r i şi înalte,
după cum sugerează C. Marinescu (The byzantine concept
m u c h i i l e f e r m e ale t a m b u r u l u i o c t o g o n a l şi
of Divine Light as reflecledin rumanian postbyzantine Art
and Architecture, comunicare la cel de al XVI-lea congres cei p a t r u c o n t r a f o r t i , întru t o t u l inutili, care
dc studii bizantine, Viena, 1981) (V.D.). alternează cu ferestrele pe laturile o c t o g o n u l u i ,
3
Este inexact că frescele exterioare ale bisericii Sf. p a r că v o r să î m p i n g ă pînă la l i m i t a p o s i b i l u l u i
Gheorghe din Hîrlău erau atît de şterse încît să se jus­ reluarea m o t i v e l o r care î m p o d o b e s c partea infe­
tifice suprimarea lor. în realitate ele constituiau cel mai
vechi ansamblu mural pe faţadele unei biserici din Mol­ rioară a b i s e r i c i i şi, în m o d d e o s e b i t , a b s i d e l e ,
dova, primul din epoca lui Petru Rareş (Sorin Ulea, în pofida o r i g i n i i c o m p o z i t e a d e t a l i i l o r , se
Originea şi semnificaţia ideologică a picturii exterioare s i m t e că o unică idee a p r e z i d a t la e x e c u ţ i a
moldoveneşti, I, în SCIA, 1963, nr. 1, p.57—93). Mai tre­
Întregului edificiu căruia a b u n d e n ţ a l i n i i l o r
buie precizat că falsul restaurator nu s-a mulţumit să
îndepărteze aceste picturi, dar el a mers mai departe
fal.sificînd paramentul edificiului, prin înlocuirea pietrei 4
De remarcat paralelismul acestei evoluţii a părţii
de carieră cu piatră făţuită, de asemenea a inventat o superioare a arcadelor cu cel al arcadelor în arta roma­
formă de acoperiş străină dc tradiţiile autohtone (V.D.). nică primitivă (P.II.).

1B — Monumentele din Moldova de nord


ascendente şi iscusita etajare a e l e m e n t e l o r c o n s t i t u i e b i s e r i c a Sfîntul Ioan d i n Vaslui şi
turlei îi i m p r i m ă un caracter cu t o t u l spe­ care c o m p o r t ă dezvoltarea şi supralărgirea
cial de z v e l t e ţ e şi de a v î n t . p r o n a o s u l u i ; p e d e altă parte, decoraţia, care
A ş a d a r avem de-a face cu o etapă foarte aparţine întregului g r u p , p a r e să fi a v u t ca
i m p o r t a n t ă pentru istoria artei m o l d o v e n e ş t i , p u n c t de p l e c a r e b i s e r i c a Sfîntul G h e o r g h e din
etapă ce-o c o n s t i t u i e b i s e r i c a Sfîntul G h e o r g h e H î r l ă u . B i n e î n ţ e l e s , am s u b l i n i a t cu toată
din H î r l ă u , deoarece î n t î l n i m aici pentru p r i m a tăria d e o s e b i r e a d i n t r e cele două c o n c e p ţ i i :
dată c î t e v a trăsături caracteristice ce v o r dăi­ dar o p o z i ţ i a nu e x c l u d e în nici un caz d e r i v a ţ i a .
nui în această artă. D a r , aşa c u m se î n t î m p l ă A r h i t e c ţ i i d i n Iaşi sau d i n D o r o h o i par să fi
cu o r i c e c a p o d o p e r ă , i n o v a ţ i i l e de la H î r l ă u fost seduşi de efectul pe care cei d i n H î r l ă u au
nu s-au i m p u s de îndată a r t i ş t i l o r şi n-au intrat ştiut să-1 scoată din d e c o r a ţ i a p o l i c r o m ă de
î n p a t r i m o n i u l c o m u n d e c î t încetul c u î n c e t u l . c ă r ă m i d ă şi d i s c u r i ; şi u i t î n d de faptul că aceş­
Biserica Sfîntul Nicolae de la Iaşi, r i d i c a t ă cu tia din urmă au m e n ţ i n u t în m o d riguros carac­
u n a n m a i t î r z i u , este m u l t m a i a p r o a p e d e terul de friză al acestei d e c o r a ţ i i , ei au încercat
B i s e r i c a P r e c i s t a din Bacău sau de cea d i n să dea a m p l o a r e p r o c e d e u l u i , să-1 sublinieze,
D o r o h o i d e c î t de cea de la H î r l ă u . Barbara dar n-au reuşit d e c î t să-1 exagereze, şi nu fără
„ r e s t a u r a r e " efectuată de L e c o n t e de Noiiy n-a s t î n g ă c i e ; c ă c i , dacă au p ă s t r a t unitatea în
m a i lăsat n i m i c din vechea biserică, refăcînd-o d e c o r a ţ i a p ă r ţ i i superioare a edificiului, p r i n
după un m o d e l foarte arbitrar. T r a d i ţ i a şi dese­ uniformitatea sistemului de arcaturi şi m e n ţ i ­
nele acestui a r h i t e c t ne îngăduie t o t u ş i să afir­ nerea, în rîndul inferior al f i r i d e l o r , a unor
m ă m că a r e s p e c t a t oarecum sistemul de benzi d i s c u r i c e a m i n t e a u d e c o r a ţ i a din p ă r ţ i l e d e
şi de a r c a t u r i care d e c o r a u p e r e ţ i i : c ă r ă m i d a , sus ca la H î r l ă u , au a n u l a t fără v o i a lor, mai
ca şi la D o r o h o i , ocupă a p r o a p e o j u m ă t a t e cu seamă la a b s i d e , i m p r e s i a de a v î n t ce carac­
din înălţimea e d i f i c i u l u i . P l a n u l (fig. 47) apar­ teriza în m o d a t î t de f e r i c i t biserica d i n H î r l ă u ;
ţine g r u p u l u i de b i s e r i c i pe care le s t u d i e m , ceea ce e x p l i c ă , fără î n d o i a l ă , faptul că încer­
cu c o n d i ţ i a de-a c o r e c t a unele greşeli g r o s o ­ carea nu a f o s t u r m a t ă .
lane c o m i s e de restaurator, cum ar fi supri­ I p o t e z a unei influenţe a b i s e r i c i i din H î r l ă u
marea c o n t r a f o r ţ i l o r de la estul c e l o r două ab­ asupra lăcaşurilor ulterioare este c î t se p o a t e de
side laterale şi de sub fereastra altarului, ca şi firească. F a i m a si frumuseţea unei b i s e r i c i au
înlocuirea peretelui despărţitor d i n lăuntrul d a t întotdeauna naştere la replici şi, fără a
b i s e r i c i i p r i n d o i stîlpi pe care se sprijină trei părăsi R o m â n i a , a m i n t i m c ă biserica e p i s c o ­
arce, p r o c e d e u necunoscut în v e a c u l al X V - l e a , pală de la Curtea de A r g e ş a servit, t i m p de trei
sau a s o c l u l u i stelat printr-un o c t o g o n l i p s i t secole, d r e p t e x e m p l u a r t i ş t i l o r d i n M u n t e n i a ,
de c a r a c t e r . în ceea ce p r i v e ş t e b i s e r i c a de la H î r l ă u , p u t e m
certifica faptul că, începînd clin 1496 (un an
« O l « 1 *> după înălţarea b i s e r i c i i din D o r o h o i ) , a exer-

Fig. 48. Biserica Sf. Nicolae din Popăuţi. Planul


Fig. 47. Biserica Sf. Nicolae din Iaşi. Planul (după Balş).
(după Balş).
c i t a t o influenţă v ă d i t ă asupra m a i m u l t o r
P r o b l e m e l e pe care ni le-a p u s b i s e r i c a lăcaşuri; astfel: b i s e r i c a Sfîntul Nicolae din
Sfîntul N i c o l a e d i n D o r o h o i îşi capătă r e z o l ­ Popăuţi de lîngă B o t o ş a n i 1 ( p l . IV, 3 ) , al cărui
varea d a t o r i t ă trecerii în revistă a lăcaşurilor p l a n (fig. 4 8 ) şi d e c o r a ţ i e sînt foarte a p r o p i a t e
r i d i c a t e m a i î n a i n t e . A v e m impresia c ă b i s e ­ 1
Biserica Sf. Nicolae nu este lîngă Botoşani, ci chiar
rica aceasta a suferit o dublă influenţă: p l a n u l în Botoşani, Popăuţi fiind un cartier al acestui oraş
a p a r ţ i n e g r u p u l u i al cărui p r i m e x e m p l u îl (V.D.). '
Il-

de cele ale bisericii din D o r o h o i , reia totuşi Biserica Sfiniul Ioan Botezătorul de la Pia­
cîteva detalii caracteristice de la biserica din tra-Neamţ ( p l . V, 1) c o n s t i t u i e un frumos an­
H î r l ă u , înaltele arcaturi g e m e n e ale a b s i d e l o r , samblu a r h i t e c t u r a l c u a t î t m a i p r e ţ i o s c u c î t
dublul soclu stelat, c o n t r a f o r t i i , silueta, pe nu pare, cel p u ţ i n în exterior, să fi fost restau­
scurt t o a t ă soluţia t a m b u r u l u i . Să n o t ă m de­ r a t . P a r a m e n t u l , î n t o c m a i ca la H î r l ă u , D o r o ­
altfel că, spre cinstea arhitectului, i m i t a ţ i a h o i şi P o p ă u ţ i , este a l c ă t u i t dintr-un z i d de
nu e cîtuşi de p u ţ i n servilă, vădindu-se a fi piatră, s t r ă b ă t u t de două brîie de c ă r ă m i d ă şi
m a i m u l t o adaptare i n t e l i g e n t ă : am putea încununat cu o serie d u b l ă de arcaturi şi cu
spune că, pe schema fundamentală a b i s e r i c i i trei rînduri de d i s c u r i ce r e p r o d u c î n t o c m a i
din D o r o h o i au fost grefate inspiratele i n o v a ţ i i d i s p o z i ţ i a p a r a m e n t u l u i acestor trei b i s e r i c i ,
de la H î r l ă u . Astfel, arca turile p e r e ţ i l o r repro­ cu o singură e x c e p ţ i e , şi anume că aici discu­
duc aproape î n t o c m a i p a r t i u l de la D o r o h o i , rile sînt netede, n e î m p o d o b i t e cu figuri ca în
dar cele ale a b s i d e l o r au un profil m a i a v î n t a t , grupul D o r o h o i . Acest ansamblu decorativ se
deoarece numai rîndul s u p e r i o r de o c n i ţ e în­ a p r o p i e cel m a i m u l t d e P o p ă u ţ i : d i s p o z i ţ i a
c i n g e şi absidele, pe c î n d al doilea rînd se c o n ­ o c n i ţ e l o r şi a d i s c u r i l o r este aceeaşi, iar partea
fundă cu b e n z i l e a r c a t u r i l o r g e m e n e , al c ă r o r superioară a a r c a t u r i l o r absidei se află, ca şi
m o d e l a fost oferit de biserica din H î r l ă u . La la P o p ă u ţ i , la n i v e l u l inferior al f i r i d e l o r p e ­
fel tamburul prezintă m a r i l e arcaturi de la reţilor, p a r t i c u l a r i t a t e care se p o a t e vedea şi
D o r o h o i , dar deasupra lor se v ă d o c n i ţ e flan­ la biserica N a ş t e r e a M a i c i i D o m n u l u i de la
cate de contraforti şi sprijinite pe dublul soclu T a z l ă u , r i d i c a t ă în acelaşi interval de t i m p ,
stelat de la H î r l ă u . A c e s t m o n u m e n t onorează 1496—1497. D a r arcaturile de la P i a t r a , ca şi
spiritul inventiv şi s i m ţ u l a r t i s t i c al celor care cele de la T a z l ă u , sînt s i m p l e , nu g e m e n e ca la
l-au i m a g i n a t ; ca efect este superior celui de la P o p ă u ţ i sau la H î r l ă u . F r i z a superioară însă
D o r o h o i , dar unitatea a a v u t oarecum de sufe­ nu măsoară d e c î t a treia p a r t e din î n ă l ţ i m e ,
rit şi rezultatul se v ă d e ş t e a fi, totuşi, inferior ceea ce îndepărtează P i a t r a de D o r o h o i (aproa­
H î r l ă u l u i . Semnalăm, în sfîrşit, în p r o n a o s , pe j u m ă t a t e ) şi P o p ă u ţ i (2/5), p e n t r u a o a p r o ­
încercarea de-a se construi o b o l t ă d e o s e b i t de pia de H î r l ă u (2/7) şi de vechea t r a d i ţ i e . De
interesantă datorită facturii sale g o t i c e , dar fapt, însă, nu p a r e că biserica aceasta ar fi
care nu generează d e c î t o s i m p l ă calotă sferică, îndatorată, în ceea ce p r i v e ş t e e l e m e n t e l e ei
fără relieful de la H î r l ă u 1 . p r i n c i p a l e , g r u p u l u i D o r o h o i , unele d i v e r ­
Astfel că a r h i t e c ţ i l o r lui Ştefan cel Mare genţe a d î n c i p e r m i t , d i m p o t r i v ă , să afirmăm
le-au fost suficienţi o p t ani ( 1 4 8 8 — 1 4 9 6 ) pentru că a v e m de-a face cu o altă sursă de i n s p i r a ţ i e .
a elabora (cu preţul unor t a t o n ă r i , b i s e r i c i l e în e x t e r i o r chiar, o d e o s e b i r e fundamentală
inspirîndu-se unele de la altele, silindu-se, constă în absenţa t a m b u r u l u i , ceea ce a n t r e ­
fiecare, să a m e l i o r e z e f o r m u l a ) un t i p pe d e p l i n nează dispariţia a b s i d e l o r laterale. A r h i t e c t u l
c o n s t i t u i t d e m o n u m e n t ale cărui p r o p o r ţ i i v o r le-a m e n ţ i n u t t o t u ş i în g r o s i m e a peretelui
fi, un an m a i tîrziu, c o n s a c r a t e de biserica (fig. 49) şi p e n t r u a sublinia, p o a t e , în e x t e r i o r ,
m ă n ă s t i r i i N e a m ţ , care, după cum v o m vedea, prezenţa acestora, a p ă s t r a t c o n t r a f o r ţ i i , deve­
sintetizează t o a t e c ă u t ă r i l e c e l o r r i d i c a t e îna­ niţi i n u t i l i : un p r o c e d e u a s e m ă n ă t o r va fi f o l o ­
intea ei. D a r una d i n p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e remar­ sit m a i t î r z i u la Solea (fig. 77) sau la Slatina
cabile ale acestui u l t i m edificiu, frumosul şi (fig. 7 5 ) . D a r n u p r i n e x t e r i o r s e îndepărtează
vastul p r o n a o s cu dublă calotă, nu-şi are o r i g i ­ cel m a i m u l t b i s e r i c a din P i a t r a d e cele r i d i ­
nea în m o n u m e n t e l e pe care le-am s t u d i a t pînă cate înaintea e i . Absenţa „ t u r l e i " nu c o n s t i ­
a c u m ; ci se inspiră dintr-un a l t g r u p dc bise­ tuie o raritate în arta m o l d o v e n e a s c ă ; biseri­
rici, d i n t r e care una, în acelaşi an ca şi mănăs­ cile din B o r z e ş t i (1494) şi R ă z b o i e n i (1496)
tirea N e a m ţ , 1497, avea să fie înălţată în apro­ înainte, iar m a i t î r z i u cele din Bălineşti (1499),
piere, la P i a t r a - N e a m ţ . D a t o r i t ă p r o p o r ţ i i l o r V o l o v ă ţ (1502), A r b o r e (1502), Reuseni (1504),
sale, c î t şi planului, merită să ne o p r i m p u ţ i n D o b r o v ă ţ (1504), P ă r h ă u ţ i (1522), H u m o r
şi asupra ei. (1530) e t c . p r e z i n t ă această p a r t i c u l a r i t a t e ,
1
singura, uneori, c a r e va diferenţia edificiul de
P. Henry nu semnalează mai multe lucrări care au
t i p u l c u r e n t . H u m o r u l , în special, cu t o a t e că
afectat înfăţişarea originală a bisericii din Botoşani:
suprimarea zidului dintre pronaos şi naos, deschiderea nu are turlă cu t a m b u r , nu va fi l i p s i t de obiş­
unei intrări cu portal pe latura sudică a pronaosului, nuitele a b s i d e d i n s p r e nord şi sud, foarte m a r ­
modificarea nefastă a acoperişului şi înlocuirea para-
cate ( p l . X X X V I I I , 2 ) . Căci planul singur
mentului original cu altul de piatră făţuilă (ca la Hîrlău)
(V.D.). demonstrează că biserica din P i a t r a - N e a m ţ
116

a p a r ţ i n e unei a l t e şcoli (fig. 4 9 ) . Fără a ne o p r i z ă t o a r e cu c î t leagănul de la v e s t este flancat,


la faptul că p e r e t e l e d e s p ă r ţ i t o r d i n t r e naos la nord şi la sud, de un m i c leagăn l o n g i t u d i ­
şi p r o n a o s lipseşte, şi aceasta d a t o r i t ă unei nal ce formează o nişă'?. Se v e d e , a i c i , o r e m i ­
demolări ulterioare, există unele trăsături niscenţă a v e c h i u l u i p l a n s î r b e s c ; dar arhi­
c a r a c t e r i s t i c e care t r e b u i e să ne reţină a t e n ţ i a . t e c t u l îşi a d u c e a m i n t e că este m o l d o v e a n şi,
cu t o a t e că a c o p e r ă naosul cu o c a l o t ă oarbă
lipsită de t a m b u r , asta nu înseamnă că n-o
supraînalţă cu ajutorul acelei duble serii
naţionale de p a n d a n t i v i .
în al doilea rînd, însuşi p r o n a o s u l este tra­
t a t într-un m o d s p e c i a l . D i m e n s i u n i l e sale i m ­
p u n ă t o a r e , cele două ferestre în a r c frînt ce
s t r ă p u n g p e r e t e l e de la m i a z ă z i a m i n t e s c p r o ­
naosul de la H î r l ă u , dar b o l t a este c o m p l e t
diferită. C o n f o r m e v o l u ţ i e i care i m p u l s i o n a
arta m o l d o v e n e a s c ă să a t r i b u i e p r o n a o s u l u i
d i m e n s i u n i t o t m a i m a r i , artistul l-a a c o p e r i t ,
de data aceasta, cu două c a l o t e d e s p ă r ţ i t e
p r i n t r - o nervură m e d i a n ă ce reliefează şi spri­
jină p a n d a n t i v i i , p r o p t i ţ i d e p e r e ţ i din trei
p ă r ţ i şi rezemîndu-se unul de a l t u l la m i j l o c ,
î n p l u s , p r o b l e m a î m p i n g e r i l o r este tratată
într-o m a n i e r ă o r i g i n a l ă . Calotele se sprijină
în m o d n e m i j l o c i t , la est şi la vest, pe p e r e ţ i ,
o b i ş n u i t u l a r c l a t d i s p ă r î n d c u t o t u l ; şi, d i m ­
p o t r i v ă , la n o r d şi la sud, m i n u s c u l u l arc d i n
b i s e r i c i l e a n t e r i o a r e este î n l o c u i t p r i n două
arce a l i p i t e şi etajate (fig. 49 şi p l . V, 2 ) , iar
consola savantă, t r a n s m i ţ î n d z i d u l u i î m p i n ­
g e r i l e şi e v i t î n d o r i c e c o n t r a f o r t i n t e r i o r sau
e x t e r i o r , este o s o l u ţ i e p l i n ă de o r i g i n a l i t a t e
care m e r i t ă s e m n a l a t ă . î n ţ e l e g e m destul d e
uşor că artistul, neîndrăznind să dea c a l o t e l o r
sale a m p l o a r e a c a l o t e i ce a c o p e r ă naosul, ceea
ce ar fi c o m p l i c a t pe de o p a r t e p r o b l e m a echi­
Fig. 49. Biserica Sf. Ioan Botezătorul de la Pia- librului şi pe de alta ar fi a n t r e n a t o m ă r i r e
tra-Neamţ. Plan executat de Şcoala Superioară de exagerată a p r o n a o s u l u i , a i n v e r s a t r a p o r t u l
Arhitectură. d i n t r e arcuri, altfel spus le-a s u p r i m a t a p r o a p e
pe cele t r a n s v e r s a l e şi a dat, în v e d e r e a a c o p e ­
î n p r i m u l rînd, naosul este m a i l u n g d e c î t ririi s p a ţ i i l o r , o m a r e e x t i n d e r e c e l o r l o n g i t u ­
l a b i s e r i c i l e p e care le-am c e r c e t a t p î n ă a c u m . d i n a l e . A s e m e n e a d i m i n u a r e a suprafeţelor ce
Cele p a t r u a r c e m a r i , în l o c să se r e z e m e , spre u r m a u să fie a c o p e r i t e cu ajutorul a r c e l o r în
est, pe p e r e ţ i i altarului, iar la v e s t pe p e r e t e l e c o n s o l ă nu p r e z i n t ă nici un fel de n o u t a t e ; este
d e s p ă r ţ i t o r , se reazămă pe un fel de nervură, procedeul favorit al artiştilor din Ţara R o m â ­
de pilaştrii a n g a j a t pe p e r e ţ i i de la n o r d şi sud, nească, iar M o l d o v a îl f o l o s e ş t e adesea şi e a .
ceea ce p e r m i t e ca, la est şi la vest, să se inter­ D a r e x p l i c a ţ i a aceasta foarte s i m p l ă a sistemu­
caleze un a r c , un leagăn dacă preferaţi, între lui a d o p t a t la P i a t r a nu ne î m p i e d i c ă să ne
c u p o l ă şi a l t a r pe de o parte, între c u p o l ă şi
p r o n a o s p e d e a l t a . P r o c e d e u care n u n e este °- Descrierea naosului de la biserica Sf. Ioan din
n e c u n o s c u t , f i i n d acela pe care l-am s e m n a l a t Piatra-Ncamţnu tace nici o referire la existenţa unor abside
ca f i i n d c a r a c t e r i s t i c b i s e r i c i l o r sîrbeşti fără laterale scobite in grosimea zidurilor şi marcate la exte­
rior prin rczalituri. Este vorba aici despre o altă invenţie
s t î l p i 1 şi pe care a r h i t e c ţ i i r o m â n i , în p o f i d a a arhitecturii moldoveneşti, aşa-numitul plan mixt (drept­
e x e m p l u l u i d a t de Cozia, l-au p ă r ă s i t foarte unghiular la exterior, triconc la interior), plan reluat,
r e p e d e . A s e m ă n a r e a este cu a t î t m a i surprin- cu fireşti interpretări, la Arbore, Reuscni, Dobrovăţ,
Slatina. O pertinentă analiză a acestui tip de plan la
Gr. Ionescu, Istoria arhitecturii tn România, Bucureşti,
1
Cf. fig. 15, 16, 17 şi 19 (P.H.). 1963, I, pp. 2 4 2 - 2 5 0 (V.D.).
arătăm preţuirea a t î t faţă de originalitatea ţinută de p a n d a n t i v i , în t i m p ce la R ă z b o i e n i ,
soluţiei adusă p r o b l e m e i î m p i n g e r i l o r , c î t şi ca şi la P i a t r a , aceasta se sprijină pe dubla
faţă de s i m ţ u l a r t i s t i c care a i m a g i n a t linia serie m o l d a v ă de p a n d a n t i v i ; şi decoraţia
d e o s e b i t de g r a ţ i o a s ă şi de reuşită a acestor e x t e r i o a r ă este aceeaşi la t o a t e trei b i s e r i c i l e
curbe. (cea de la R ă z b o i e n i este m a s c a t ă în m o m e n t u l
Biserica din P i a t r a - N e a m ţ , p r i m a de t i p u l de faţă de un s t r a t de var, care nu lasă să se
acesta pe care o î n t î l n i m în M o l d o v a , nu este vadă d e c î t forma f i r i d e l o r ) . Biserica din P i a t r a -
N e a m ţ a r e p r o d u s , aşadar, în ansamblu, un t i p
al cărui p r i m e x e m p l u p a r e să fie cea de la
B o r z e ş t i . Ea v ă d e ş t e totuşi un p r o g r e s de netă­
g ă d u i t p r i n d i m e n s i u n i l e sale m a i m a r i (24 d e
m e t r i l u n g i m e în l o c de 2 2 ) şi m a i cu seamă
p r i n reapariţia a b s i d e l o r laterale, invizibile
b i n e î n ţ e l e s d i n afară, dar care dau interiorului
aspectul m a r i l o r b i s e r i c i cu care ne-am obiş­
n u i t 1 . Ca şi b i s e r i c i l e acestea, ea c o m p o r t ă ,
1
' 1 I. iJ r luì li.lnî li î.-. ' • ^ -T spre d e o s e b i r e de b i s e r i c i l e din B o r z e ş t i şi d i n
R ă z b o i e n i , c o n t r a f o r t i şi nu numai de-o p a r t e
Fig. 50. Biserica din Borzeşti. Planul (după Balş):
şi de-alta a a b s i d e l o r , dar şi la c o l ţ u r i l e p r o n a o ­
sului, a m p l a s a ţ i la 45 de g r a d e în r a p o r t cu
unică şi nici nu aduce v r e u n p r i n c i p i u construc­ acestea, p a r t i c u l a r i t a t e pe care n-am întîlnit-o
t i v n o u . E s t e a treia, în o r d i n e c r o n o l o g i c ă , pînă a c u m d e c î t o singură dată, la B ă d ă u ţ i
dintr-o serie care p r e z i n t ă e x a c t aceleaşi n o t e (fig. 12), dar care va d e v e n i din ce în ce m a i
caracteristice, p r i m e l e două fiind cele din
uzitată în arta m o l d o v e n e a s c ă .
Borzeşti (1494) şi din Războieni ( 1 4 9 6 ) . T o a t e
trei au un naos la care se observă particulari­ S-ar părea că a r h i t e c ţ i i lui Ştefan cel M a r e
tăţile pe care le-am semnalat, t o a t e trei au un n-au aşteptat decît rezultatul experienţelor
p r o n a o s m a r e cu două c a l o t e , ce se p r o p t e s c pe care le-au efectuat în toată seria de edificii
r e c i p r o c (două arce la B o r z e ş t i şi trei la R ă z ­ s t u d i a t e de noi p î n ă a c u m , p e n t r u a îmbina
b o i e n i ) . Singurele d e o s e b i r i c o n s t a u î n faptul t o a t e elementele pe care le puseseră între t i m p
că la B o r z e ş t i (fig. 50) p r o n a o s u l era l u m i n a t la p u n c t , într-un a n s a m b l u a r m o n i o s care a
p r i n p a t r u ferestre m a r i , d i n t r e care una, la fost un fel de sinteză a g î n d i r i i lor şi, am putea
nord, a f o s t astupată, şi că intrarea este a m p l a ­
spune, testamentul lor a r t i s t i c . A n s a m b l u care
sată la v e s t şi nu lateral ca la R ă z b o i e n i şi la
era biserica m ă n ă s t i r i i N e a m ţ .
P i a t r a ; că la R ă z b o i e n i există o fereastră la
vest, la sud uşa şi o fereastră, şi că unica fe­
reastră de la nord a fost z i d i t ă ; că la B o r z e ş t i 1
Vagă şi ncconcludentă semnalare a absidelor late­
naosul este b o l t i t p r i n t r - o s i m p l ă c a l o t ă sus- rale (V.D.).
CAPITOLUL IV

BISERICA M Ă N Ă S T I R I I N E A M Ţ

A c e s t s p l e n d i d edificiu ( p l . V I , 3 ) , întru totul s a m b l u , în acest m o n u m e n t ne este d a t să c o n ­


d e m n de v o i e v o d u l care, chiar în anul termi­ templăm rezultatul a c t i v i t ă ţ i i şi i n v e s t i g a ţ i i l o r
nării lăcaşului, îi a d m i n i s t r a s e p u t e r n i c u l u i a r t i s t i c e ale d o m n i e i a c e s t u i a .
rege al P o l o n i e i o l e c ţ i e a t î t de severă, nu se Părea firesc ca, după atîtea a l t e c t i t o r i i ,
prezintă în forma lui o r i g i n a r ă : a a v u t de sufe­ Ştefan să fi făcut ceva şi pentru N e a m ţ . V e c h i ­
r i t de pe urma c î t o r v a incendii (1574, 1G71, mea m ă n ă s t i r i i , faima, sprijinul pe care i-1
169G, 1832) şi a m a i m u l t o r restaurări ( m a i a c o r d a stăpînirea încă de pe v r e m e a lui A l e ­
ales de pe urma celor din 1709, 1765, 1827 x a n d r u cel B u n , c o n t i n u i t a t e a a c t i v i t ă ţ i i sale
şi 1873), m o d i f i c ă r i l e cele m a i i m p o r t a n t e fiind, culturale, care, de-a lungul secolelor, va riva­
dacă nu adăugarea unui p r i d v o r , cel p u ţ i n a c o ­ liza cu cea de la P u t n a , în sfîrşit şi m a i a l e s
perirea p e r e ţ i l o r cu o tencuială albă care nu distrugerea b i s e r i c i i clin veacul al X I V - l e a
lasă să se ghicească din p a r a m e n t d e c î t f o r m a restaurată de A l e x a n d r u cel B u n şi năruită în
a r c a t u r i l o r . în ceea ce p r i v e ş t e a c o p e r i ş u l , 1472 în urma unui c u t r e m u r de p ă m î n t , faptul
acesta a f o s t b i n e î n ţ e l e s r e f ă c u t ; f r o n t o n u l că în i m e d i a t a a p r o p i e r e se afla una din cele
t r i u n g h i u l a r situat deasupra părţii apusene m a i p u t e r n i c e şi m a i dîrze cetăţui ale ţ ă r i i ,
este o f a n t e z i e a secolului al X I X - l e a , iar o t o t u l t r e b u i a să-1 îndemne pe v o i e v o d să-şi
m i c ă frescă aflată sub b o l t a de la intrarea în lege, la rîndu-i, numele de această v e c h e m ă ­
m ă n ă s t i r e ne informează, în locul t a b l o u l u i năstire, căreia chiar şi a m p l a s a m e n t u l părea
v o t i v care lipseşte, că acoperişul prezenta îna­ că v o i e ş t e a-i sublinia i m p o r t a n ţ a şi străluci­
intea celei sau c e l o r două u l t i m e restaurări rea. Biserica năruită, Sfîntul G h e o r g h e , era
forma a r t i c u l a t ă ce caracterizează b i s e r i c i l e în asemenea stare de p l î n s , î n c î t Ştefan preferă
m o l d o v e n e ş t i . B u l b u l turlei este, de aseme­ să r i d i c e una nouă, ale cărei d i m e n s i u n i s-o
nea, o i n v e n ţ i e m o d e r n ă , înrudit fără î n d o i a l ă e c l i p s e z e cu t o t u l pe cea v e c h e . Şi de fapt,
cu straniul baptisteniu care se înalţă, clin se­ lăcaşul pe care l-a înălţat aici este unul d i n t r e
c o l u l al X I X - l e a , la intrarea m ă n ă s t i r i i . în cele m a i m a r i pe care le-a c u n o s c u t , nu numai
sfîrşit, pe latura sudică a absidei p r i n c i p a l e v e a c u l , ci întreaga artă m o l d o v e n e a s c ă . B i s e ­
se află o sacristie dreptunghiulară care formează rica Sfîntul G h e o r g h e din Suceava ( 1 5 2 2 ) ,
o excrescenţă supărătoare, suprimînd c o n t r a ­ care o r e p r o d u c e a p r o a p e i n t e g r a l pe cea de la
fortul lateral şi rup înd a r m o n i a l i n i i l o r e x t e ­ N e a m ţ , este singura care prezintă d i m e n s i u n i
rioare a l e p l a n u l u i 1 . m a i m a r i (43 de m e t r i l u n g i m e faţă de cei
A i c i s e o p r e s c , din fericire, m o d i f i c ă r i l e 40 c î t are c t i t o r i a de la N e a m ţ ) 2 .
prea v ă d i t e pe care le-a suferit b i s e r i c a , pla­
P l a n u l (fig. 5 2 ) c o m p o r t ă t o a t e e l e m e n t e l e
nul şi p a r t i u l r ă m î n î n d , cu a p r o x i m a ţ i e , c e l e
a c ă r o r geneză am urmărit-o în c a p i t o l u l p r e ­
d i n t i m p u l lui Ştefan cel M a r c . A ş a d a r , în an-
c e d e n t . N a o s u l şi altarul a l c ă t u i e s c un ansam­
1
blu alungit ca în grupul de tip D o r o h o i , cu
Biserica înălţării, împreună cu întregul ansamblu
m a r i l e arce în l e a g ă n p r e c e d i m i altarul, aşa
de clădiri ale mănăstirii Neamţ, a fost supusă unor com­
plexe lucrări de restaurare in anii 1953 — 1961. Acope­ cum au f o s t s e m n a l a t e la H î r l ă u , şi cu a b s i d e l e
rişul a fost readus la forma originală, tipic moldovenească, c o m p l e t s e m i c i r c u l a r e c e caracterizează g r u p u l .
iar tcncuielilc tir>.ii au fost îndepărtate (Şt. Balş. C.
Nicolcscu, Mănăstirea Neamţ, Bucureşti, 1958; C. Pris-
2
nca, Mănăstirea Neamţ, Bucureşti, 1964). Cu ocazia Reamintim că biserica lui Alexandru cel Bun de la
lucrărilor dc restaurare s-a putut verifica, fără putinţă mănăstirea Bistriţa şi biserica lui Ştefan cel Marc de la
de tăgadă, că pridvorul a fost construit odată cu biserica; Putna au avut un plan complex, cu gropniţă şi pridvor,
deci nu este un adaos ulterior cum s-a crezut şi cum şi aveau dimensiuni mari. Deci biserica înălţării de la
rezultă şi din textul lui P. Henry (V.D.). Neamţ nu mai apare ca o excepţie (V.D.).
119

P r o n a o s u l , vast, p r i m e ş t e lumina p r i n înaltele intercalată între p r o n a o s şi naos (fig. 51 şi 5 2 ) .


1

ferestre g o t i c e pe care le-am î n t î l n i t la H î r l ă u ; E s t e într-adevăr v o r b a , î n pofida a p a r e n ţ e l o r


pe c î n d b o l t a în două c a l o t e d e s p ă r ţ i t e p r i n t r - o a c t u a l e , de o încăpere d e o s e b i t ă , d e o a r e c e un
nervură este luată de la grupul B o r z e ş t i - P i a t r a ; zid drept, p o t r i v i t tradiţiilor moldoveneşti, şi
dar c a l o t e l e acestea sînt, ca cea a p r o n a o s u l u i c o n t r a f o r t i în partea de apus a a b s i d e l o r late­
din H î r l ă u , supra înălţate cu ajutorul unei serii rale, o separau de naos, înainte de-a fi î n l o c u i t
de arce (fig. 51) de trei arce a l i p i t e , ceea ce alungea naosul,

Fig. 51. Mănăstirea Neamţ. Biserica înălţării. Sec­


ţiune longitudinală (după Romstorfer).

Fig. 53. Mănăstirea Neamţ. Biserica înălţării. Sec­


D a r în afară de acestea, există cîteva ino­
ţiune transversală a gropniţei (după Romstorfer)
v a ţ i i ce c o n t i n u ă e v o l u ţ i a trasată de cele două
g r u p e precedente de b i s e r i c i . Astfel, c a l o t e l e
privîndu-ne însă, după t o a t e aparenţele, de
p r o n a o s u l u i , m a i m a r i d e c î t la Borzeşti-Piatra,
fresca c t i t o r i l o r , aflată întotdeauna, în M o l d o ­
nu m a i sînt p r o p t i t e la n o r d şi la sud d e c î t
va, pe această p o r ţ i u n e a e d i f i c i u l u i . T e m e i n i c
de un unic arc lat, în l o c de două sau trei ca
susţinută de cei p a t r u pereţi ai încăperii res­
în edificiile p o m e n i t e ; iar supra înălţarea lor nu
p e c t i v e , b o l t a acoperea sala cu o calotă m i c u ţ ă ,
mai este datorată celor o p t arce m i c i de la
întru t o t u l a s e m ă n ă t o a r e c a l o t e l o r d i n p r o ­
H î r l ă u , c i c e l o r patru p a n d a n t i v i m o l d o v e n e ş t i
naos. D i s p a r i ţ i a peretelui de la răsărit al g r o p n i ­
în d i a g o n a l ă : un s i m p l u detaliu, dar care are
ţei conferă p r o c e d e u l u i de p r o p t i r e a acestei
m e r i t u l de a asigura m o n u m e n t u l u i o unitate
b o l ţ i o a p a r e n ţ ă de c o m p l i c a ţ i e pe care nu o
avea în p l a n u l i n i ţ i a l ( f i g . 5 3 ) .
De fapt, care p o a t e fi semnificaţia acestei
încăperi separate şi rezervate m o r ţ i l o r ? Căci
dacă la N e a m ţ nu g ă s i m , în această p a r t e a
b i s e r i c i i , d e c î t m o r m î n t u l lui Ştefan al I I I - l c a
(fiul lui A l e x a n d r u cel Bun, care a fost ucis de
n e p o t u l său R o m a n , la 13 iulie 1447), în partea

Fig. 52. Mănăstirea- Neamţ. Biserica înălţării. 1


Soluţia gropniţei nu apare prima oară la Neamţ,
Planul (după Romstorfer). ca fiind aplicata, încă clin vremea lui Alexandru cel Bun,
la Bistriţa şi reluată apoi la Probota şi la Moldoviţa
(prin adiţionarea unui alt pronaos, cel vechi fiind trans­
perfectă. O altă i n o v a ţ i e destul de curioasă, format în gropniţa), de asemeni la Putna. Şi în legătură
deşi întru totul conformă cu spiritul c o n s t r u c t i v cu gropniţa trebuie făcută precizarea că este vorba despre
al m o l d o v e n i l o r , constă în adăugarea c î t e unui o invenţie caracteristică arhitecturii vechi româneşti,
cu atît mai preţioasă cu cît ea se regăseşte atît în Moldova,
c o n t r a f o r t de o p a r t e şi de alta a arcului m e d i a n cît şi în Ţara Românească (dc exemplu la Dealu, Gorgota,
ce separă cele două c a l o t e ; dar marea noutate, Tutana etc., sub forma unei travei răsăritene a pronao­
sului marcată spre exterior de două turle, de asemeni la
care d e v i n e un o b i c e i c o n s t a n t în veacul urmă­ Dobruşa şi Stăneşti, chiar in varianta moldovenească a
tor, este gropniţa, o încăpere suplimentară, unei încăperi intermediare) (V.D.).
120

aceasta din b i s e r i c i l e ridicate ulterior se află faptul că veneraţia sau recunoştinţa deosebită
a p r o a p e î n t o t d e a u n a m a i m u l t e şi a p a r ţ i n î n d ce i se păstrau unui v o i e v o d sau unui influent
în general unor persoane de m a r e i m p o r t a n ţ ă , p r o t e g u i t o r au dus să i se pregătească o încă­
în g r o p n i ţ a de la Putna şi-au aflat l o c de veşnică pere p r o p r i e , unde să fie la el acasă, odihnindu-se
odihnă Ştefan cel Mare, Maria de M a n g o p , a totodată în p ă m î n t sfinţit şi pînă unde să ajungă
doua sa soţie, şi Maria V o i c h i ţ a , cea de a treia, mereu rugăciunile şi b i n e c u v întări le p r e o t u l u i .
împreună cu doi din c o p i i , B o g d a n şi P e t r u ; în Cred însă că în asemenea cazuri era v o r b a , m a i
cea de la H u m o r , m a r e l e l o g o f ă t T o a d e r şi cu seamă, de d o r i n ţ a de-a p r o c e d a astfel î n c î t
soţia sa A n a s t a s i a ; la Suceviţa, Ieremia şi naosul să nu vină în c o n t a c t n e m i j l o c i t cu
S i m i o n M o v i l ă e t c . A v e m deci de-a face, în m o a r t e a . Ca şi în v e c h i l e c i v i l i z a ţ i i , m o a r t e a , in
general, cu m o r m i n t e v o i e v o d a l e sau de mari ţările române, a t r a g e după sine ideea de p î n g ă -
b o i e r i ; în b i s e r i c a Sfîntul G h e o r g h e din Sucea­ rire şi orice l o c pe care îl a t i n g e se cere p u r i f i c a t .
va, unde nu e x i s t ă o încăpere specială pentru A li î n m o r m î n t a t intr-o biserică este, e v i d e n t ,
m o r m i n t e , ci o p r e l u n g i r e a naosului asemănă­ a t î t în Orient, c i t şi în O c c i d e n t , o favoare
toare celei din b i s e r i c i l e sîrbeşti (fig. 68), d i n t r e cele mai m a r i ; dar, in general, se e v i t ă
Sfîntul Ioan cel N o u , p a t r o n u l M o l d o v e i , la al plasarea unui m o r m î n t în chiar cuprinsul nao­
cărui m o r m î n t v i n în fiecare an, la 2 iunie, m i i sului, spaţiu prin excelenţă sfinţit şi unde, nu
de p e l e r i n i , se odihneşte astfel la l o c de c i n s t e , trebuie să uităm, p r e o t u l v i n e d i n cînd în cînd
la dreapta c u m priveşti spre altar. S î n t m u l t e în t i m p u l slujbei să celebreze, în prezenţa tutu­
b i s e r i c i unde p i e t r e l e funerare î m p o d o b e s c p r o ­ ror c r e d i n c i o ş i l o r , părţi din taina care se c o n t i ­
naosul şi uneori p r i d v o r u l ; dar m o r m i n t e l e cele nuă în altar. Şi, într-adevăr, e x c e p ţ i e făcînd
m a i i m p u n ă t o a r e , în general cele ce a p a r ţ i n biserica din R ă d ă u ţ i , m a u s o l e u al p r i m i l o r
c t i t o r i l o r sau d o n a t o r i l o r , se află întotdeauna v o i e v o z i m o l d a v i (biserică al cărui partili este,
în această încăpere specială, atunci c î n d există dealtfel, cu totul d e o s e b i t ) , nu c u n o a ş t e m
aşa c e v a . Se pare că p u t e m întrezări încă dc a p r o a p e nici o b i s e r i c ă în al cărei naos să se
pe a c u m o e x p l i c a ţ i e posibilă p r i v i n d această afle un m o r m î n t . Peretele d e s p ă r ţ i t o r d i n t r e
p a r t i c u l a r i t a t e , a t î t de des întîlnită în M o l d o ­ încăperea destinată m o r m i n t e l o r şi naos înde­
va, şi care îi este p r o p r i e . E s t e de-ajuns să pre­ plineşte astfel o funcţie dublă, destinîndu-i pe
c i z ă m că g r o p n i ţ a se află la intrarea în naos, de-o parte ilustrului defunct un s p a ţ i u p r o p r i u ,
în i m e d i a t a a p r o p i e r e a locului în care v o i e ­ făcîndu-se astfel o netă deosebire între el şi
v o z i i sau m a r i i d r e g ă t o r i laici sau înaltele feţe ceilalţi m o r ţ i din p r o n a o s şi izolînd, pe cle-altă
bisericeşti îşi au jilţul lor de lemn s c u l p t a t , parte, m o r m i n t e l e de naos. M o r m i n t e l e sau relic­
a i d o m a unui tron, de unde urmăresc slujba vele deasupra cărora se află altarul oricărei
religioasă, în faţa iconostasului şi de-o parte biserici creştine, aşa cum este cazul cu sarcofa­
şi de-alta a stranelor destinate c o r u l u i . Strana gul Sfîntului Ioan cel N o u , se sustrag acestei
e p i s c o p u l u i sau a egumenului se află t o t la legi, deoarece aici este v o r b a de trupuri sfinţite
dreapta, c u m intri în» h a o s . Şi astăzi, asemenea la c o n t a c t u l cărora, spre d e o s e b i r e de celelalte,
v o i e v o z i l o r din al X V - l e a veac, regele şi regina biserica este sanctificată.
R o m â n i e i îşi au, la Patriarhia din B u c u r e ş t i , Cu t o a t e acestea, rinduiala d e s p r e care am
tronurile lor s c u l p t a t e în acelaşi loc, de-o parte p o m e n i t nu a fost respectată în m o d r i g u r o s în
şi de-alta a naosului. M o r m i n t e l e de care ne secolele u r m ă t o a r e ; în naosul b i s e r i c i i din Păr-
o c u p ă m p a r să fie astfel plasate în nişte l o c u r i hăuţi e x i s t ă un m o r m î n t , din 1623, şi două,
c o n s a c r a t e , de unde v o i e v o z i i şi m a r i i d r e g ă ­ nedatate, în naosul b i s e r i c i i A d o r m i r e a M a i c i i
t o r i care îşi d o r m a c o l o somnul dc veci p o t , clin D o m n u l u i din I ţ c a n i i Vechi, î n t e m e i a t ă în
fundul m o r m î n t u l u i , să urmărească slujba reli­
1 6 3 9 ; şi în numeroase b i s e r i c i , atunci c î n d m a i
g i o a s ă e x a c t din c o l ţ u l de unde o urmăreau în
tîrziu, în dorinţa de-a mări spaţiul afectat
t i m p u l v i e ţ i i . î n aceeaşi o r d i n e d e idei v o m
pronaosului, s-a d ă r î m â t peretele d i n s p r e apus
c o n s e m n a faptul că, atunci cînd nu există d e c î t
al naosului pentru a-1 înlocui p r i n t r - o s i m p l ă
un singur m o r m î n t , acesta este p l a s a t la dreapta,
arcadă ce îmbrăţişează toată l ă ţ i m e a navei,
iar c î n d s î n t m a i m u l t e , în locul r e s p e c t i v este
sau p r i n trei arce ce se sprijină pe d o i s t î l p i ,
p l a s a t m o r m î n t u l c e aparţine personajului m a i
m o r m i n t e l e v i n iarăşi în c o n t a c t cu n a o s u l .
i m p o r t a n t . D a r dacă alegerea unui asemenea
V e c h i l e p r i n c i p i i îşi pierduseră însă inflexibili­
l o c p e n t r u aceste m o r m i n t e ilustre, se e x p l i c ă
tatea şi nimeni nu m a i ţinea seama de e l e .
astfel cu uşurinţă, ar putea părea m a i p u ţ i n
A c e s t e u l t i m e e x e m p l e , explică, fără î n d o i a l ă ,
firesc să fie închise într-o încăpere s p e c i a l ă .
pe cele d i n t î i ; din ziua în care se va trece la
T o t u ş i nu g ă s i m nici o pricină de uimire în
suprimarea peretelui d e s p ă r ţ i t o r dintre g r o p n i ţ a
121

şi naos, nu va m a i şoca pc n i m e n i faptul că a r h i t e c t o n i c e încheindu-se încă din 1497, adică


î n h u m ă r i l e au l o c în chiar cuprinsul n a o s u l u i . într-un r ă s t i m p e x t r e m de scurt, de numai
T o t u l făcea să se creadă că p r i d v o r u l de la zece ani.
Neamţ; era o a d ă u g i r e ulterioară, d a t î n d de pe
v r e m e a restaurării ce se efectuase d i n p o r u n c a
lui A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u . N i c i una d i n b i s e ­ D e c o r a ţ i a a r h i t e c t u r a l ă a b i s e r i c i i înălţării de
r i c i l e lui Ştefan cel Mare nu p r e z i n t ă , este d r e p t , la N e a m ţ , care reprezintă fără îndoială formula
această anexă, pe care o î n t î l n i m abia la c t i t o ­ la care se opriseră artiştii lui Ştefan cel M a r e ,
riile lui P e t r u R a r e ş . Ferestrele m a r i , g o t i c e , este oarecum m a s c a t ă la e x t e r i o r de stratul de
ale p r i d v o r u l u i de la N e a m ţ , p r o f i l u l în a c o l a d ă tencuială albă care a c o p e r ă t o t edificiul, dar se
4
al p ă r ţ i i de sus a uşilor e x t e r i o a r e , caracteris­ lasă r e c o n s t i t u i t ă cu u ş u r i n ţ ă . L i p s e s c doar
t i c e e p o c i i lui Lăpuşneanu, ne întăreau a t a r e c u l o r i l e , dar b r î i e l e şi arcaturile, c i t se p o a t e de
c o n v i n g e r e , împărtăşită de t o ţ i şi în special v i z i b i l e , erau p r o b a b i l destul d e a s e m ă n ă t o a r e
5
de d l . B a l ş , în studiul pc care i-1 c o n s a c r ă acestei cu cele de la b i s e r i c i l e s t u d i a t e mai înainte ,
1
m ă n ă s t i r i . Ceea ce nu ne-a î m p i e d e c a t t o t u ş i iar z i d u l trebuie să fi fost, cu siguranţă, din
să r ă m î n e m u i m i ţ i în faţa p r i c e p e r i i cu care a p i a t r ă şi m o l o a n e , cu două sau trei brîie de
6
reuşit r e s t a u r a t o r u l să salveze unitatea edifi­ c ă r ă m i d ă . Se va o b s e r v a că a r h i t e c t u l a renun­
c i u l u i , p r i n forma pe care a dat-o b o l ţ i l o r (fig. ţat la a m p l a d e c o r a ţ i e superioară pe care o e x p e ­
5 2 ) , ferestrelor şi p r i n desăvîrşita c o n t i n u i t a t e rimentase la D o r o h o i sau la Iaşi pentru a reveni,
a şirului de o c n i ţ e . ca la H î r l ă u , la clasicul sistem al frizei î n a l t e .
O splendidă serie de arcaturi, deasupra căreia
Iată însă că o d e s c o p e r i r e de u l t i m ă oră v i n e
sc află o a doua serie ale c ă r o r d i m e n s i u n i sînt
să r ă s t o a r n e t o a t e ideile unanim a c c e p t a t e şi,
de două o r i m a i m i c i , p l u s o serie de d i s c u r i
d î n d o e x p l i c a ţ i e firească acestei unităţi, ne
s m ă l ţ u i t e , încinge c o m p l e t edificiul şi reproduce
î n g ă d u i e să a d u c e m l a u d e l e c u v e n i t e a r h i t e c ­
ornamentaţia d e l à H î r l ă u , cu toate că la d i m e n ­
ţ i l o r lui Ştefan cel Mare în l e g ă t u r ă cu p e r f e c ţ i o ­
siuni şi m a i reduse în r a p o r t cu î n ă l ţ i m e a lui
narea a t r i b u i t ă pînă acum c e l o r de pe v r e m e a
t o t a l ă . B e n z i l e a b s i d e l o r a l c ă t u i e s c un al treilea
lui P e t r u R a r e ş . într-adevăr, în t i m p u l repara­
registru, ca şi la H î r l ă u , dar, î n t o c m a i ca la
ţ i i l o r f ă c u t e în anul 1927, s-a o b s e r v a t că nu
D o r o h o i , a r c a t u r i l e sînt s i m p l e , n u g e m i n a t e .
există nici o urmă de racord între p r i d v o r şi
S-a renunţat, şi pe b u n ă d r e p t a t e , la integrarea
restul b i s e r i c i i , nici un fel de d i s c o n t i n u i t a t e în
vîrfurilor b e n z i l o r în a doua serie de a r c a t u r i ,
c o n s t r u c ţ i e . D l . Balş, p r i m u l care a s e m n a l a t
aşa c u m se î n c e r c a s e la P o p ă u ţ i , la T a z l ă u , la
acest f a p t dc o i m p o r t a n ţ ă c o v î r ş i t o a r e 2 , c o n ­
P i a t r a - N e a m ţ e t c . A r m o n i a este p r e g n a n t ă ,
c h i d e cu oarecare aparenţă de î n d r e p t ă ţ i r e că
descreşterea p r o p o r ţ i i l o r (fiecare arcatură a v î n d
unica e x p l i c a ţ i e p o s i b i l ă este că b i s e r i c a a f o s t
deasupra-i a l t e două, în registrul i m e d i a t supe­
c o n s t r u i t ă c h i a r de la început în t o t a l i t a t e a e i .
r i o r ) d o z a t ă cu m u l t ă p r i c e p e r e şi intensificînd
Nu v e d e m nici un m o t i v să ne î n d o i m de a c e s t
în şi m a i m a r e măsură i m p r e s i a de î n ă l ţ i m e ,
lucru, astfel că numai uşile şi p o a t e că şi feres­
subliniată dc silueta a v î n t a t ă a unui t a m b u r
trele ar fi opera r e s t a u r a t o r i l o r lui A l e x a n d r u
ale cărui două s o c l u r i o c t o g o n a l e , in relief p l a t
Lăpuşneanu3.
( p l a n u l s t e l a t al celui de al doilea fiind abia
î n care caz t i p u l c o m p l e t a l b i s e r i c i l o r m o l ­ s c h i ţ a t ) , şi-au redus la m i n i m u m liniile o r i z o n ­
d o v e n e ş t i d i n secolul al X V I - l e a ar fi fost tale, a c c e n t u i m i p e r s p e c t i v a în î n ă l ţ i m e p r i n
e l a b o r a t încă de la sfîrşitul celui de al X V - l e a , reducerea p r o g r e s i v ă , î n t o c m a i ca la a b s i d e , a
şi deci b i s e r i c a înălţării dc la N e a m ţ ar fi p r o ­ a r c a t u r i l o r p r o p r i i ( p l . V I , 3 ) . Cît d e s p r e tam­
t o t i p u l c e l o r mai faimoase b i s e r i c i c t i t o r i t e d e burul propriu-zis, acesta este reproducerea
P e t r u R a r e ş sau d e A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u . exactă a celui dc la H î r l ă u .
A l u n g i rea şi c o m p a r t i m e n t a r e a , particulari­
tăţi, a m î n d o u ă , ale artei m o l d o v e n e ş t i , şi-ar fi 4
în prezent, ca urmare a restaurării monumentului,
g ă s i t astfel f o r m u l a d e f i n i t i v ă în e p o c a lui decoraţia faţadelor se citeşte uşor (V.D.).
5
Ştefan cel Mare, c i c l u l c o m p l e t al e v o l u ţ i e i în unele locuri, unde tencuiala s-a degradat într-o
măsură mai mare, sc pot vedea cărămizile roşii, verzi
sau galbene pc care le cunoaştem (P.H.).
1
Bisericile lui Ştefan cel Mare, p. 103 (P.H.). 6
Decorul ceramic al faţadelor bisericii înălţării de la
2
Bisericile moldoveneşti din secolul al XV-lea, p. 152 Neamţ este deopotrivă complex şi rafinat: sub cornişă
(P.H.). se află o friză alcătuită din discuri smălţuite, faţadele
3
Nici ancadramentele de piatră ale uşilor şi ferestre­ sînt prevăzute cu benzi verticale din cărămidă smălţuită
lor nu sînt din epoca lui Alexandru Lăpuşneanu, întreaga iar deasupra ferestrelor sînt sprîncene ornamental din
pietrar ie a bisericii înălţării datează din vremea lui discuri (la ferestrele pridvorului) sau cărămidă (la cele­
Ştefan cel Marc (V.D.). lalte ferestre) (V.D.).
122

M o m e n t u l pare p r i e l n i c , acum cînd ne aflăm la început să a d o p t e , pentru ferestre, g o l u r i l e


în faţa acestui p u n c t terminus ce rezumă stră­ p ă t r a t e cu b a g h e t e , tipice arhitecturii c i v i l e a
daniile a r t i ş t i l o r din secolul al X V - l e a , să ne g o t i c u l u i t î r z i u sau a începutului R e n a ş t e r i i ,
o p r i m asupra s o l u ţ i i l o r a d o p t a t e pentru a trata pentru a reveni a p o i , ca şi cum ar fi fost v o r b a
golurile. de o perfecţionare, la formele iniţiale ale g o t i -

Fig. 54. Fereastră de la Fig. 55. Fereastră de la Fig. 56. Fereastră de la


Hîrlău. Dorohoi. Popăuţi.

Vastele ferestre g o t i c e ale p r o n a o s u l u i sînt


definitiv c o n s a c r a t e . Ş i aici, t o t b i s e r i c a din
H î r l ă u a fost d e s c h i z ă t o a r e de d r u m . Cele
dintîi b i s e r i c i , cele de la P ă t r ă u ţ i , B ă d ă u ţ i ,
b i s e r i c a Sfîntul Ilie şi cea de la V o r o n e ţ aveau,
să nu uităm, un p r o n a o s l u m i n a t de ferestre
d r e p t u n g h i u l a r e c u . : b a g h e t e ; la H î r l ă u , d i m p o ­
trivă, splendidele ferestre g o t i c e oferă a d m i r a ­
ţiei v i z i t a t o r u l u i cei doi m o n t a n ţ i i n t e r m e d i a r i
ai lor şi rozasa t i m p a n u l u i (fig. 5 4 ) . O i n o v a ţ i e
care s-a b u c u r a t de un m a r e succes; a fost pusă
în p r a c t i c ă la D o r o h o i şi la P o p ă u ţ i , căutîndu-se
t o t o d a t ă o formulă diferită, p r i m a intuind
p o s i b i l i t ă ţ i l e nodului g o t i c f r e c v e n t î n T r a n s i l ­
vania (fig. 55), a doua m u l ţ u m i n d u - s e cu un a r c
frînt de o fermecătoare s i m p l i t a t e ( f i g . 5 6 ) ; la
urma urmei, însă, s i m p a t i i l e se î n d r e p t a u mai
curînd spre formula dc la H î r l ă u , s i m p l i f i -
c î n d - o , aşa că f o r m e l e g o t i c u l u i c l a s i c c î ş t i g ă
teren ( f i g . 57 şi p l . V, 1 ) . B i s e r i c a m ă n ă s t i r i i
N e a m ţ urmează această d i r e c ţ i e ( p l . V I , 2 ) ; c u Fig. 57. Fereastră de la
t o a t e că unele t i m p a n e au fost între t i m p z i d i t e Borzeşti.
şi că m a i tîrziu m o n t a n ţ i i intermediari au dis­
părut, este uşor de r e c u n o s c u t în g o l u r i l e res­ cului nostru r a i o n a n t . E x i s t ă în această situaţie
p e c t i v e ferestrele b i s e r i c i l o r noastre m e d i e ­ paradoxală o problemă, nerezolvabilă poate.
vale. Informaţii mai precise d e c î t cele de care dispu­
D e s t i n u l a făcut astfel ca arta m o l d o v e n e a s c ă nem asupra m e ş t e r i l o r care au l u c r a t la b i s e r i ­
să răstoarne e v o l u ţ i a firească a g o t i c u l u i , şi ca cile lui Ştefan cel Mare ar putea, p r o b a b i l , să ne
123

dea cheia acestei e n i g m e . Căci se va observa tectură, ca şi în p i c t u r ă , artistului i s-a lăsat o


cu uşurinţă că ferestrele cu baghete a p a r ţ i n mai mare libertate, de creaţie atunci c î n d a
a r h i t e c t u r i i g o t i c e c i v i l e şi că nu au fost apli­ conceput pronaosul. N a o s u l şi altarul s-au
cate n i c i o d a t ă la edificiile r e l i g i o a s e . G o l u r i l e supus încă de la î n c e p u t unor canoane a p r o a p e
acestea care se v ă d la toate c o n s t r u c ţ i i l e noastre i m u a b i l e , astfel că cele de la P ă t r ă u ţ i sau de la
c i v i l e din p r i m e l e începuturi ale R e n a ş t e r i i V o r o n e ţ nu se deosebesc întru n i m i c de cele de
( C l u n y , a r h i e p i s c o p i a şi palatul de j u s t i ţ i e din la H î r l ă u sau de la B o t o ş a n i , în v r e m e ce p r o ­
R o u e n e t c . , e t c . ) , l e v o m întîlni î n toată E u r o p a , naosurile î n g ă d u i e fanteziei artistului m a i m u l t ă
ca şi uşile cu baghete pe care le-am s e m n a l a t l i b e r t a t e . S-a o b s e r v a t , în c a p i t o l e l e p r e c e d e n t e ,
ceva m a i înainte, şi m a i cu seamă ţ ă r i l e din că cele m a i i m p o r t a n t e i n o v a ţ i i au fost aduse
imediata apropiere a Moldovei — Transilvania pronaosului.
şi P o l o n i a — oferă nenumărate e x e m p l e . T o t u ş i , Naţionalitatea artiştilor n-a putut fi nici
dacă T r a n s i l v a n i a foloseşte pentru b i s e r i c i l e ei,
ea indiferentă. Meşteri p o l o n e z i au l u c r a t dc
în e x t e r i o r , uşile cu b a g h e t e pe care, după cum
t i m p u r i u în M o l d o v a , sub A l e x a n d r u cel B u n .
am v ă z u t , M o l d o v a le rezervă interiorului (uşa
ca şi sub Ştefan cel M a r e 2 ; şi m i c i l e ferestre cu
n a o s u l u i ) , n i c i o d a t ă , nici in T r a n s i l v a n i a şi nici
baghete se întîlnesc foarte des în ţara aceasta,
în P o l o n i a , nu v o m întîlni uşi cu b a g h e t e într-o
biserică şi nici ferestre de acest t i p . Singura m a i ales la C r a c o v i a , m u l t m a i des d e c î t în
e x p l i c a ţ i e p l a u z i b i l ă ar fi aceea că m e ş t e r i i şi T r a n s i l v a n i a . Influenţa p o l o n e z ă ne-a m a i fost
artizanii v e n i ţ i din P o l o n i a şi din T r a n s i l v a n i a dealtfel sugerată şi de studiul făcut asupra
la chemarea v o i e v o z i l o r din M o l d o v a au i n t r o ­ bisericii clin P ă t r ă u ţ i , şi n i m i c nu ne o b l i g ă să
dus aici tehnica şi m o d e l e l e a r h i t e c t u r i i c i v i l e respingem dintr-o dată presupunerea d-lui B a l ş
d i n ţara l o r . în 1487—1488, ani cc marchează p o t r i v i t căreia cel p u ţ i n m o d e l u l acestei m i c i
începutul p e r i o a d e i c t i t o r i i l o r m o l d o v e n e ş t i , ferestre a fost a d u s de către meşterii p o l o n e z i ,
Ştefan cel Mare, abia încheiată a p r i g a luptă cu t o a t e că era c u n o s c u t şi în T r a n s i l v a n i a .
î m p o t r i v a t u r c i l o r şi d o r i n d să clădească repede
A d e v ă r u l este că P o l o n i a ne oferă numeroase
şi cu cheltuială puţină, nu s-a a d r e s a t p o a t e
e x e m p l e în ceea ce p r i v e ş t e tipul acesta de feres­
m a r i l o r arhitecţi pe care i-ar fi p u t u t oferi
tre şi că influenţa p o l o n e z ă , în m o m e n t u l în
Transilvania şi P o l o n i a , m u l l u m i n d u - s e cu
serviciile unor artizani ale căror c u n o ş t i n ţ e erau care asemenea m o d e l e par să fi fost i m p o r t a t e
suficiente pentru sarcinile ce le aveau de înde­ în M o l d o v a , adică în timpul lui Alexandru
p l i n i t 1 . Mai tîrziu, pacea fiind m a i bine c o n s o l i ­ cel Bun, era p r e d o m i n a n t ă . D i m p o t r i v ă , feres­
dată, şi p l ă n u i n d b i s e r i c i de p r o p o r ţ i i m a i m a r i , trele g o t i c e de m a r i d i m e n s i u n i , c u n o s c u t e bine­
Ştefan a apelat, se pare, la meşteri m a i iscu­ înţeles a t î t în P o l o n i a , c i t şi în T r a n s i l v a n i a ,
s i ţ i : c o n s t r u c t o r u l bisericii din H î r l ă u dă d o v a ­ prezintă un tip a t î t de a p r o p i a t de ferestrele
dă de o incontestabilă m ă i e s t r i e . N o i i a r h i t e c ţ i din acest u l t i m ţ i n u t , încît ideea de a vedea
au ţ i n u t a t u n c i să dea edificiului o înfăţişare aici o influenţă venită de d i n c o l o de Carpati
m a i p r o n u n ţ a t religioasă, înzestrîndu-1 cu ceea este c î t se p o a t e de firească. înaltele ferestre cu
ce însemna pentru ei fereastra religioasă p r i n
d o i m o n t a n ţ i i n t e r m e d i a r i de la H î r l ă u , deşi
excelenţă, fereastra g o t i c ă . Dacă altarul şi-a
a v î n d un desen oarecum fantezist, nu p o a t e să
p ă s t r a t în continuare m i c i l e lui ferestre, asta
nu ni le a m i n t e a s c ă , de p i l d ă , pc cele de la
s-a î n t î m p l ă t deoarece, pe de-o parte, p o t r i v i t
t r a d i ţ i e i b i z a n t i n e , lumina, m a i redusă, este. Sebeşul săsesc, cu t o a t e că l i n i i l e acestora din
d i s t r i b u i t ă într-o manieră m a i plină de m i s t e r , urmă sînt m u l t m a i pure; ferestrele b i s e r i c i i
iar o fereastră gotică dc mari p r o p o r ţ i i nu putea din B o r z e ş t i , m a i cu seamă, care le e v o c ă pe
servi unui atare s c o p ; şi p o a t e şi p e n t r u că, în cele de la catedralele noastre, r e p r o d u c , mai
R o m â n i a , ca şi în toată aria b i z a n t i n ă , în arhi- simplificate însă, ferestrele B i s e r i c i i N e g r e din
B r a ş o v (fig. 5 9 ) . A n a l o g i i l e sînt m a r i m a i ales c u
1 bisericile din oraşele săseşti Braşov, Sighi­
P. Henry sesizează corect diferenţele dintre anca­
dramentele primelor ctitorii de după 1487 şi cele reali­ şoara (fig. 58), Sibiu, Cluj e t c . A c e s t e a p r o p i e r i
zate cîţiva ani mai tîrziu. într-adevăr, la Pătrăuţi, Mili- par însă cu a t î t mai î n d r e p t ă ţ i t e cu c î t se ştie
şăuţi, ST. Ilie, Voroneţ ancadramentele ferestrelor provin
că Ştefan cel Mare a a v u t felurite legături cu
din arhitectura civilă şi militară de stil gotic demon-
strîndu-sc că meşterii utilizaţi erau familiarizaţi cu acest
tip dc arhitectură, fapt explicabil dacă ne reamintim că
2
in primii ani ai domniei lui Ştefan cel Marc au fost con­ Este o ipoteză verosimilă dar neconfirmată, in
struite doar cîteva biserici, dar multe cetăţi şi reşedinţe schimb materialele arheologice demonstrează mai strinse
fortificale (V.D.). legături cu Ardealul (V.D.).
124

1
saşii . Nu numai că aceştia din urmă se aflau de un regim preferenţial. Voievozii moldoveni
în strìnse raporturi cu serviciul săli de infor­ făcuseră totul ca să-i atragă, aşa cum stau d r e p t
m a ţ i i , dar n e g u ţ ă t o r i i l o r erau o b i ş n u i ţ i încă m ă r t u r i e n u m e r o a s e d o c u m e n t e , ca scrisoarea
2
d e m u l t să străbată M o l d o v a , unde se b u c u r a u lui Iliaş V o d ă c ă t r e saşii şi secuii din S i b i u în
1433, sau cele pe care le t r i m i t e b r a ş o v e n i l o r
Ştefan al II-lea (1444-1445), B o g d a n (1449) sau
P e t r u A r o n (1456)3. în 1460, l o c u i t o r i i din Bra­
şov le scriu c e l o r d i n Vaslui să se abţină de la
represalii, avînd în v e d e r e că tratatul î n c h e i a t cu
4
Ştefan cel M a r e a p u s c a p ă t r ă z b o i u l u i ; ceea ce
presupune că î n t r e cele două oraşe e x i s t a u rela­
ţii neîntrerupte şi de-o i m p o r t a n ţ ă îndeajuns de
m a r e pentru ca pe saşi să-i p o a t ă nelinişti
e v e n t u a l e l e daune p r o v o c a t e de ostilitatea ora­
şului m o l d o v e n e s c . T o a t e acestea probează d e
fapt d i n a m i s m u l relaţiilor c o m e r c i a l e d i n t r e
5
T r a n s i l v a n i a şi M o l d o v a şi părerea, pe care
d l . Iorga şi-a e x p r i m a t - o încă d i n 1906, p o t r i ­
v i t căreia înaltele ferestre g o t i c e d i n M o l d o v a
0
sînt opera saşilor din T r a n s i l v a n i a , părere
care se c o n f i r m ă d a t o r i t ă d e t a l i i l o r tehnice şi
c i r c u m s t a n ţ e l o r i s t o r i c e . Unele d o c u m e n t e d e
o m a r e p r e c i z i u n e , d ă t î n d din v r e m e a d o m n i e i
lui P e t r u R a r e ş , d i n secolul u r m ă t o r , v i n să
7
întărească în m o d i n d i r e c t această i p o t e z ă .
Fig. 58. Fereastră de la T o t u ş i , nu ne p u t e m baza s u p o z i ţ i i l e pe nici
un d o c u m e n t ; c o r e s p o n d e n ţ a lui Ştefan cel Mare
cu p o l o n e z i i este foarte restrînsă în epoca respec­
t i v ă şi nici o scrisoare t r i m i s ă dc el în T r a n s i l ­
vania nu consemnează dorinţa de-a a d u c e d c - a c o -
lo v r e u n m e ş t e r z i d a r . Am atras dealtfel a t e n ţ i a
că fiul său, P e t r u R a r e ş , atunci cînd cere de la
Bistriţa c î ţ i v a m e ş t e r i saşi, p a r e să fi aflat de
foarte p u ţ i n ă v r e m e de existenţa unei şcoli de
arhitectură în oraşul r e s p e c t i v 8 . Aşa că t r e b u i e
să n e m u l ţ u m i m a semnala înrudirea de netăgă­
d u i t d i n t r e ferestrele şi uşile b i s e r i c i l o r m o l d o ­
veneşti cu cele de la b i s e r i c i l e din P o l o n i a şi d i n
T r a n s i l v a n i a . R e s t u l nu p o a t e fi d e c î t o i p o ­
teză.
C î t p r i v e ş t e ferestrele naosului ( p l . V I , 4 ) , par
să fi v o i t a face e x c e p ţ i e de la acea regulă
a b s o l u t ă care p r e t i n d e ca ele să fie de f o r m ă
d r e p t u n g h i u l a r ă c u b a g h e t e . Căci a v e m într-
a d e v ă r de-a face cu nişte f e r m e c ă t o a r e ferestre

2 Hurmuzaki, X V 1 , p. 19 (P.H.).
3
A se vedea aceste scrisori în Hurmuzaki, X V 1 ,
pp. 31, 32, 36, 44 (P.H.).
4
Neagră din -Braşov. Hurmuzaki, XV*, p. 55 (P.H.).
6
N. Iorga, Istoria comerţului român, I, 90 şi urm.
1
şi p. 97 şi urm. (P.H.).
Reamintim feudele Ciceului şi Cei aţii dc Baltă 6
N. Iorga, Istoria Românilor In chipuri şi icoane.
pc care Ştefan cel Mare le poseda în Transilvania, ca şi 111. p. 18 (P.H.).
politica dc protectorat pc care o exercita, pe cale reli­ ' Cf. p. 137 şi urm. (IUI.).
gioasă, asupra românilor din părţile Clujului şi Dejului. 8
Ipoteză de respins (vezi şi nota noastră prece­
Este firesc ca în acest context legăturile sale cu oraşele dentă), mai ales că Petru Rareş şi-a extins stăpînirile în
şi meşterii din nordul Transilvaniei să fi fost foarte Transilvania primind şi feuda UngUraşului (V.D.).
strinse (V.D.).
12K

g o t i c e , care ar ti chiar şi m a i p l ă c u t e o c h i u l u i
m enta ta în p r o c e d e e l e g o t i c e (fig. 6 0 ) , ca şi
dacă, î n t o c m a i ca şi în alte l o c u r i , nu s-ar fi
c u l o r i l e care a c o p e r ă aceste detalii de sculptură
suprimat montantul intermediar central. E x ­
şi ale căror tonuri fundamentale sînt albastrul
c e p ţ i a însă nu este d e c î t aparentă. E s t e uşor de
şi roşul. T o t u ş i , o r i c î t de maiestuoasă ar fi
o b s e r v a t că ferestrele acestea se e x t i n d şi de-o
această intrare, ea nu face d e c î t să reproducă,
p a r t e şi de alta, peste arcaturile v e c i n e ; li se
la un nivel superior — o lucrătură mai îngrijită,
suprapun şi le sînt, fără doar şi p o a t e , ulteri­
o decoraţie mai b o g a t ă — , t i p u l c a r a c t e r i s t i c
o a r e . Şi avem t o a t e m o t i v e l e să presupunem
al uşilor de la intrarea b i s e r i c i l o r din M o l d o v a ,
că datează, în cazul acesta, de pe v r e m e a restau­
rării generale făcută sub A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u .
în ceea ce p r i v e ş t e uşile, există un p r i n c i ­
p i u , pare-se, b i n e s t a b i l i t : uşile cu b a g h e t e , pe
care r o m â n i i le numesc „ t r a n s i l v ă n e n e " , sînt
rezervate încăperilor interioare ale b i s e r i c i i ;
iar pentru uşa de la intrare, p o r t a l u r i î n a r c f r î n l ,
cu înfăţişare g o t i c ă .
U ş i l e acestea cu b a g h e t e , asupra cărora este
inutil să mai r e v e n i m , nu au, în T r a n s i l v a n i a ,
acelaşi rol, c u a t î t m a i m u l t c u c î t b i s e r i c i l e
c a t o l i c e de a c o l o nu c o m p o r t ă m a i m u l t e încă­
peri. Nu sînt rezervate nici măcar golurilor
laterale şi secundare ale edificiului — unde se
întîlnesc adesea — deoarece uşa de la intrarea
Catedralei din Cluj, de p i l d ă , p r e z i n t ă un m o d e l
a s e m ă n ă t o r . Aşa că sarcina de a fixa o regulă
în p r i v i n ţ a f o l o s i r i i unui a n u m i t t i p dc uşă i-a
r e v e n i t M o l d o v e i , iar soluţia la care s-a o p r i t
este cu a t î t m a i raţională cu c î t p o r t a l u l în
a r c frînt rămîne, o r i c u m , pentru imensa m a j o r i ­
tate a b i s e r i c i l o r din E u r o p a apuseană şi cen­
trală, intrarea clasică a edificiului religios.
Uşa care duce din p r o n a o s u l în naosul b i s e ­
ricii înălţarea de la mănăstirea N e a m ţ este,
p o t r i v i t acestei n o r m e , d e t i p u l uşilor c u baghe­
te pe care le-am descris şi care nu oferă n i m i c Fig. 60. Ornament de la uşa principală a bisericii
mănăstirii Neamţ.
ieşit d i n c o m u n în afara frumuseţii şi g r i j i i cu
care a fost executată ( p l . V I , 1 ) .
aşa cum d ă i n u i e el cu cea m a i m a r e r e g u l a r i t a t e
Dimpotrivă, uşa e x t e r i o a r ă 1 p r e z i n t ă unul
de la P ă t r ă u ţ i încoace, şi d i n care se p o a t e
d i n cele m a i frumoase e x e m p l e de p o r t a l cu vedea' un foarte frumos e x e m p l u c o n t e m p o r a n
c a r e s e p o a t e m î n d r i arta m o l d o v e n e a s c ă . R e g u ­ la P i a t r a - N e a m ţ . A m i n t i r i l e g o t i c e sînt însă m a i
laritatea cu care au fost lucrate m u l u r i l e c o n ­ accentuate aici, după cum t o t de la acestea se
v e x e şi c o n c a v e , b o g ă ţ i a şi fineţea ornamenta­ inspiră, în m o d a p r o a p e sigur, s p l e n d i d e l e
ţiei b a z e l o r şi s o c l u l u i , v ă d e s c o m î n ă experi- nervuri care separă cele două c a l o t e ale p r o n a o ­
sului şi care ne fac să ne gîndiin, fără e z i t a r e ,
1
Este vorba, bineînţeles, (le uşa care duce din pridvor la reţelele de gingaşe c o l o n e t e ce decorează stîlpii
în pronaos (P.H.). b i s e r i c i l o r g o t i c e şi se termină în o g i v e .
CAPITOLUL V

ULTIMELE BISERICI RIDICATE ÎN


TIMPUL DOMNIEI LUI ŞTEFAN CEL MARE

Biserica înălţarea de la N e a m ţ , după cum consolă şi reazimă pe un zid î n g r o ş a t în partea


am spus, este testamentul a r t i s t i c al a r h i t e c ţ i ­ de s u s ; căci sub linia c o n s o l e l o r un fel de firidă,
lor lui Ştefan cel M a r e . U l t i m e l e b i s e r i c i c o n s ­ ce a m i n t e ş t e de cele aflate în p e r e ţ i i naosului,
truite în t i m p u l d o m n i e i lui, c o m p o r t i n e ! un la răsăritul şi la apusul c u p o l e i b i s e r i c i l o r sîr­
m o d e l m a i s i m p l u şi v ă d i n d alte p r i n c i p i i , ates­ b e ş t i , subliniază fiecare din cele şase elemente
tă mai curînd o întoarcere la unele f o r m u l e ale l e a g ă n u l u i . Sistemul f o l o s i t la B a l i n e ş t i
vechi d e c î t noi c ă u t ă r i şi p a r uneori să t r ă d e z e — este m a i a p r o a p e d e n o r m e l e a r h i t e c t u r i i ro­
e x c e p ţ i e făcînd biserica de la D o b r o v ă ţ , de m a n i c e elecît cel de la V o l o v ă ţ , deşi acesta d i n
p r o p o r ţ i i i m p u n ă t o a r e — dorinţa de-a termina urmă ne p o a t e duce cu gîndul la acele arce de
lucrarea c î t m a i repede şi cu cheltuială pu­ descărcare, c u n o s c u t e de arhitectura r o m a n i c ă ,
ţină. A c e s t e b i s e r i c i , în număr de c i n c i , se p o t îndeosebi în P o i ton, în P r o v e n c e , în Spania e t c . ,
împărţi în două g r u p e c o m p l e t d i s t i n c t e : pe de-o şi de preferinţă în cazul b i s e r i c i l o r cu o singură
parte, b i s e r i c a Sfîntul N i c o l a e din B a l i n e ş t i 2
n a v ă . O trăsătură demnă şi ea de a fi notată
1499), c t i t o r i e a logofătului T ă u t u , şi biserica
este acel g e n de absidă p o l i g o n a l ă cu care se
nălţarea Sfintei Cruci de la V o l o v ă ţ ( 1 5 0 2 ) ;
termină, spre apus, biserica din B a l i n e ş t i . în
pe de-alta, b i s e r i c a T ă i e r e a capului Sfîntului
arta m o l d o v e n e a s c ă este, se p a r e , unicul e x e m ­
Ioan B o t e z ă t o r u l de la A r b o r e (1502), biserica
p l u de acest fel de c o n s t r u c ţ i e , care rămîne o
Sfîntul Ioan B o t e z ă t o r u l de la R e u s e n i (1504)
e n i g m ă şi pe care o a p r o p i e r e de b i s e r i c i l e nem­
şi biserica P o g o r î r e a Sfîntului D u h de la D o b r o ­
ţeşti cu două a b s i d e opuse n-ar fi suficientă
văţ (1504).
pentru a o d e z l e g a 3 . T o t u ş i , în t r a d i ţ i i l e arhi­
A r h i t e c t u r a p r i m u l u i g r u p pare să se ralieze t e c t u r i i r o m a n i c e se pare că trebuie căutată
n o r m e l o r r o m a n i c e p r i m i t i v e 1 d i n care, p î n ă originea p l a n u l u i a c e s t o r două b i s e r i c i — ale
a c u m , numai vechea b i s e r i c ă din R ă d ă u ţ i ne-a arhitecturii r o m a n i c e transformate, ca la R ă d ă ­
oferit un e x e m p l u . l\a d r e p t v o r b i n d , b i s e r i c i l e uţi, d a t o r i t ă c e r i n ţ e l o r cultului o r t o d o x , aşa
din B a l i n e ş t i şi V o l o v ă ţ (fig. 61 şi 6 2 ) sînt m a i cum se v e d e din î m p ă r ţ i r e a b i s e r i c i i în două
s i m p l e şi de p r o p o r ţ i i ceva m a i m o d e s t e d e c î t c o m p a r t i m e n t e . Ca şi la R ă d ă u ţ i , meşterul de
cea de la R ă d ă u ţ i ; ele au 24 m x 10,80 m şi, la V o l o v ă ţ a c r e z u t că este de d a t o r i a lui să-şi
r e s p e c t i v , 25,60 m X 10,80 m faţă de 26,40 m X
p r o p t e a s c ă edificiul cu c o n t r a f o r t i , la care cel
12 m c î t m ă s o a r ă biserica din R ă d ă u ţ i , şi aces­
de la B a l i n e ş t i a r e n u n ţ a t .
tea, m a i cu seamă, nu au navele l a t e r a l e ale
celei d i n u r m ă : b o l t a este alcătuită d i n şase
2
leagăne j u x t a p u s e , sau m a i bine-zis dintr-un Arcurile dublouri erau folosite şi in arhitectura
leagăn în p l i n cintru, î m p ă r ţ i t în şase e l e m e n t e bizantină, de unde au fost preluate şi la vechi monumente
româneşti ca paraclisul cetăţii Severin (sec. X I I I ) şi
cu ajutorul a p a t r u d u b l o u r i şi p e r e t e l e ce des­ biserica Sin-Nicoară din Curtea de Argeş (sec. X I V )
p a r t e naosul de p r o n a o s . La B a l i n e ş t i aceste (V.D.).
3
d u b l o u r i se reazimă pe un e l e g a n t f a s c i c o l de Pronaosul.cu partea vestică poligonală nu se Întîl­
trei c o l o n e t e a n g a j a t e . L a V o l o v ă ţ ele s î n t î n neşte numai la Balineşti; asemănător fusese şi pronaosul
bisericii din Orhciul Vechi, dalind tot din epoca lui
Ştefan cel Mare, contimporane fiind şi bisericile tran­
1
în nici un caz nu poate fi vorba despre norme roma­ silvănene de la Ţigău şi Moldoveneşti la care se întîlneşte
nice; tipul de plan, ca şi întreaga organizare a spaţiului aceeaşi dispoziţie planimetrica. Dacă luăm in considerare,
interior, se deduce din arhitectura bizantină, iar tehnica numărul relativ mare de biserici de lemn care prezintă
dc execuţie şi pictrăria profilată aparţin stilului gotic, aceeaşi rezolvare a părţii de vest, este evident că originile
în perfectă contemporaneitate. Stilul romanic încetase nu trebuie să fie. căutate prea departe, fiind vorba despre
să mai fie viabil — chiar şi în Transilvania care se afla o tradiţie locală (V. Vătăşianu, Istoria artei feudale in
în intîrziere — la sfîrşitul secolului al XIII-lea (V.D.). furile române, I, Bucureşti, 1959, p. 629) (V.D.).
127

M o t i v e l e acestei încercări de a r e v e n i la dintîi, şi firidele specifice sub fiecare leagăn, ca


vechile formule nu par cîtuşi de puţin l i m p e z i . la cea de a d o u a . C o n s t r u c ţ i a m a i s i m p l ă (doar
T i p u l b i z a n t i n , c u b o l t a î n c u p o l ă sau c a l o t ă două arce-dublouri în loc de p a t r u ) s-ar p o t r i v i
p e p a n d a n t i v i , fusese a t î t d e b i n e s t a t o r n i c i t destul de b i n e unei b i s e r i c i m a i v e c h i , celelal­
î n c î t nu părea ca de-acum î n c o l o să se p o a t ă te c o n s t i t u i n d o p e r f e c ţ i o n a r e a a c e s t e i a . D a r ,

Fig. 62. Biserica înălţarea Sfintei Cruci


din Volovăţ. Planul (după Bais).

Fig. 61. Biserica Sf. Nicolae din Balineşti. Planul L-.r. . i j.î.ï .1 .. ï... î. !.. j .)'
(după Balş);

a b a t e cineva de la el, iar b i s e r i c a din R ă d ă u ţ i


părea să rămînă unicul e x e m p l u de felul acesta
în M o l d o v a . Ea şi rămîne de fapt ; vedem însă
că p r i n c i p i i l e r o m a n i c e nu erau date uitării cu
t o t u l , iar T r a n s i l v a n i a este g a t a să c o n f i r m e
acest l u c r u . Biserica Sfîntul N i c o l a e d i n Bra­
şov, de p i l d ă , a t r i b u i t ă lui N e a g o e B a s a r a b sau
lui V l a d C ă l u g ă r u l 1 (sfîrşitul veacului al X V - l e a
sau începutul celui de al X V I - l e a ) , c o n t e m p o ­
rană oarecum cu cele din Balineşti şi V o l o v ă ţ se
remarcă p r i n unica sa navă b o l t i t ă cu ajutorul Fig. 63. Planul bisericii Sf. Paraschiva
de la Dolheştii Marii.
a şase elemente de l e a g ă n separate p r i n arce-
d u b l o u r i . Ne-am afla chiar în posesia unei ve­
repetăm, nu este p o s i b i l ă nici un fel dc pre­
r i g i i n t e r m e d i a r e între b i s e r i c a din R ă d ă u ţ i
şi b i s e r i c i l e noastre, dacă s-ar şti cu siguranţă cizare c r o n o l o g i c ă . 2
că b i s e r i c a Sfînta P a r a s c h i v a de la D o l h e ş t i i Se c u v i n e dealtfel să m e n ţ i o n ă m că, dacă
Mari este anterioară, după cum se c r e d e în gene­ p l a n u l p a r c a trăda o întoarcere la v e c h i l e faze
ral, anului 1481. D i n p ă c a t e , unicul t e m e i i n v o ­ sustrăgîndu-se c o n t r o l u l u i efectuat de B i z a n ţ 3 ,
c a t este prezenţa, în p r o n a o s , a m o r m î n t ului aspectul e x t e r i o r al b i s e r i c i l o r din B a l i n e ş t i şi
p o r t a r u l u i Sucevei, Şendrea, ucis în 1481, în V o l o v ă ţ le plasează în m o d a b s o l u t sigur în
b ă t ă l i a de la R î m n i c . A r g u m e n t u l nu este hotă- epoca lui Ştefan cel M a r e 4 . D e c o r a ţ i a este cea
r î t o r . E x e m p l u l R ă d ă u ţ i l o r stă d r e p t m ă r t u r i e pe care am întîlnit-o la t o a t e e d i f i c i i l e d i n e p o c ă
că o b i s e r i c ă p o a t e fi, sub forma ei actuală,
p o s t e r i o a r ă m o r m i n t e l o r aflate în i n t e r i o r . D a c ă 2
P. Henry trece prea uşor peste biserica din Dolheştii
t o t u ş i această v e c h i m e ar putea fi d e m o n s t r a t ă ,
Mari care, după toate probabilităţile, datează din primele
b i s e r i c a ar căpăta un interes d e o s e b i t p r i n fap­ decenii ale secolului al XV-lea (N. Grigoraş, Dale şi
tul că p l a n u l său (fig. 63) — dacă se înlătură observaţii asupra unui vechi monument de artă feudală
a d a o s u r i l e ulterioare — c o n ţ i n e deja elemen­ din Moldova (Dolheştii Mari), în BM1, 1972, nr. 1,
pp. 4 0 - 4 4 (V.D.).
t e l e c a r a c t e r i s t i c e c e l o r d i n B a l i n e ş t i şi V o l o v ă ţ : 3
Nu a existat niciodată, nici nu putea exista, un
forma p o l i g o n a l ă a a b s i d e i , stabilitatea o b ţ i ­
control exercitat de Bizanţ asupra construcţiilor de bi­
nută fără ajutorul c o n t r a f o r ţ i l o r , ca la cea serici (V.D.).
4
Datarea în epocă a celor două monumente este asi­
gurată în primul rînd — şi fără echivoc — de inscripţiile
1
Cf. C. Petrciinu, Die Kunsldenkmaler der Sie- dedicatorii săpate în piatră si datate: Balineşti — 1499,
benbiirger Rumănicn, p. 18 (P. H.). Volovăţ - 1502 (V.D.).
128

şi pe care am descris-o în a m ă n u n t c î n d a f o s t p o a t e vedea în l o c u r i l e unde a căzut tencuiala,


v o r b a d e b i s e r i c a Sfîntul N i c o l a e d i n D o r o ­ un a p a r a t de c ă r ă m i d ă şi discuri destinate a
h o i . T e n c u i a l a albă care acoperă p e r e ţ i i de la rămîne aparente, în v r e m e c e , aşa după cum am
V o l o v ă ţ a r e s p e c t a t dubla serie de f i r i d e care m a i spus, p i c t u r a exterioară datează de pe v r e ­
încinge e d i f i c i u l , trei firide din rîndul de j o s mea lui P e t r u R a r e ş . E l e m e n t e l e d e c o r a t i v e
c o r e s p u n z î n d cu patru din rîndul de s u s ; feres­
trele şi uşa s î n t lucrate c o n f o r m m o d e l u l u i o b i ş ­
n u i t . L a B ă l i n c ş t i ( p l . V I I , 3), însă, tencuiala
acoperită de fresce, dealtfel c o m p l e t şterse, care
datează, după c u m c r e d e m , de pe v r e m e a lui
P e t r u R a r e ş , este foarte d e g r a d a t ă pe a l o c u r i
şi lasă să se v a d ă c o n s t r u c ţ i a z i d u l u i . La absida
de la apus, de p i l d ă ( p l . V I I , 2 ) , se p o a t e vedea,
în perfectă stare de conservare, m u l u r a soclu­
lui şi a p a r a t u l de p i a t r ă şi c ă r ă m i d ă , c o l ţ u r i l e Fig. 64. Biserica din Arbore. Planul (după Ballş).
întărite p r i n p i e t r e de talie, ce caracterizează
b i s e r i c i l e din secolul al X V - l e a . î n t o c m a i ca g o t i c e de la baza c l o p o t n i ţ e i a m i n t e s c de cele
şi în partea de sus a z i d u r i l o r , deasupra şiru­ aflate la intrarea b i s e r i c i i înălţarea de la m ă ­
lui de m i c i arcaturi unde p i c t u r a , a s c u n z î n d năstirea N e a m ţ şi la lintoul ferestrelor.
c ă r ă m i d a sortită iniţial să ramina aparentă, A ş a d a r , în jurul anului m o r ţ i i lui Ştefan cel
a respectat cel p u ţ i n forma, tencuiala, c ă z î n d , Mare a î n c e p u t să se încuviinţeze ca şi c l o p o t ­
a d e s c o p e r i t un s p l e n d i d şir de d i s c u r i c e r a m i c e niţele să fie a l i p i t e de biserică, sub forma unui
s m ă l ţ u i t e , dispuse pe trei rînduri, ca c e l e pe turn, cu un singur etaj, parterul ţ i n î n d l o c de
care le-am m e n ţ i o n a t la grupul de b i s e r i c i t i p p r i d v o r , iar etajul fiind rezervat c l o p o t e l o r 2 .
D o r o h o i ( p l . V I I , 1 ) . Deasupra m i c i l o r a r c a t u r i , P r i d v o r u l este a c o p e r i t de o frumoasă b o l t ă g o ­
firidele cele m a r i din rîndul dc jos, respectate tică, înzestrată cu o g i v e şi nervuri de p i a t r ă , un
pe absida de la răsărit, se c o n t i n u a u pe ziduri, p r o t o t i p c e v a d e v e n i , pînă î n secolul a l X V I I I -
ceea ce a m i n t e ş t e oarecum, ca p r o p o r ţ i i , d e c o ­ lea, d i n ce în ce m a i r ă s p î n d i t în M o l d o v a , m a i
raţia b i s e r i c i i din D o r o h o i . Şi, lucru d e m n de ales la e d i f i c i i l e c i v i l e .
reţinut, se pare că absida de la răsărit n-a cu­
n o s c u t n i c i o d a t ă seria inferioară de arcaturi
înalte, aşa cum se obişnuia la celelalte lăcaşuri. Al doilea g r u p , a cărui formulă este de ase­
Se c u v i n e să nu p ă r ă s i m b i s e r i c a aceasta menea specifică, foloseşte t o t u ş i o seamă de
fără a ne o p r i c î t e v a m o m e n t e în faţa c l o p o t ­ p r o c e d e e pe care le c u n o a ş t e m . La A r b o r e (fig.
n i ţ e i . A c e s t m a r e turn pătrat, străpuns de largi 64 şi p l . V I I , 4 ) , ca şi la Reuseni (fig. 65), nao-
goluri în arc frînt, este, din p u n c t de v e d e r e c r o ­
n o l o g i c , cel d i n t î i e x e m p l u d e c l o p o t n i ţ ă ali­
p i t ă d e c o r p u l edificiului p r o p r i u - z i s . F o r m u l a
se va r ă s p î n d i d i n ce în ce m a i m u l t începînd
din secolul a l X V I I - l e a . P e î n t r e g p a r c u r s u l
veacului a l X V - l e a , d i m p o t r i v ă , o b i c e i u l c l o ­
p o t n i ţ e l o r i n d e p e n d e n t e s-a m e n ţ i n u t cu toată
r i g u r o z i t a t e a . T o t u ş i c l o p o t n i ţ a d e a i c i este
c o n t e m p o r a n ă c u edificiul, r i d i c a t ă c u cel m u l t
c î ţ i v a ani m a i t î r z i u . Căci dacă d i s p o z i ţ i a m a ­ Fig. 65. Biserica Sf. Ioan Botezătorul din Reuseni.
t e r i a l e l o r nu este întru t o t u l aceeaşi cu cea a Planai (după Balş).
z i d u r i l o r , în s c h i m b fresca v o t i v a , care datează
a p r o a p e cu siguranţă d i n p r i m a decadă a vea­ sul este a c o p e r i t de o calotă fără t a m b u r , dar
cului al X V I - l e a , adică din epoca i m e d i a t ur­ susţinută de cele două serii de p a n d a n t i v i tra­
1
mătoare terminării bisericii , înfăţişează în d i ţ i o n a l i , ca, de p i l d ă , naosul de la b i s e r i c a
m o d c î t se p o a t e de clar turnul de la intrare, ca­ Sfîntul Mihai din R ă z b o i e n i sau de la b i s e r i c a
re turn c o m p o r t ă dealtfel, aşa după c u m se
2
Clopotniţa bisericii din Miranti, biserică restaurată
1
Fresca votiva nu-i înfăţişează decît pc copiii logo­ de Ştefan cel Mare, nu i se poate atribui acestuia, deoarece
fătului Tăutu, aflaţi în viată după 1500, şi la vîrsta pe sub forma ei actuală (chiar înaintea restaurării efectuată
care o aveau la această dală; ctitorul a murit în anul de Romstorfer) clopotniţa şi biserica prezintă toate carac­
1511 (P.H.). teristicile secolului al XVII-lea (P.H.).
Sfîntul I o a n B o t e z ă t o r u l clin P i a t r a - N e a m ţ , sau locul a b s i d e l o r laterale pare s u b l i n i a t de c o n t r a -
p r o n a o s u l b i s e r i c i i Sfîntul G h e o r g h e clin H î r l ă u forţii de la n o r d şi s u d .
1

sau al b i s e r i c i i înălţarea de la N e a m ţ . în neo­ T e n c u i a l a care acoperă faţa exterioară a


bişnuita a c o p e r i r e a p r o n a o s u l u i , alcătuită din­ z i d u r i l o r acestor trei biserici nu ne îngăduie să
tr-o calotă de aceleaşi dimensiuni ca şi cea a spunem n i m i c în legătură cu decoraţia arhi-

naosului, dar unde spaţiul este redus în m o d t e c t u r a l ă ; biserica clin D o b r o v ă ţ este de fapt
p r o g r e s i v cu ajutorul a patru serii de arce ali­ singura unde se v ă d arcaturi şi f i r i d e . G o l u r i l e
p i t e , se află deja în g e r m e n e t e n t a t i v e l e de la sînt cele ale e p o c i i : ferestre cu b a g h e t e la naos,
Borzeşti şi de la R ă z b o i e n i . S i s t e m u l va m a i ferestre g o t i c e , î n t o c m a i ca şi uşa, la p r o n a o s .
fi a p l i c a t o dată, în acelaşi an, la D o b r o v ă ţ , T e n t a t i v a făcută de a r h i t e c ţ i i de la sfîrşi-
p e n t r u a a c o p e r i încăperea i n t e r m e d i a r ă d i n t r e tul d o m n i e i lui wŞtefan cel Mare nu va fi c o n t i ­
p r o n a o s şi naos, b o l t i t e în c a l o t e care, u l t e r i o r , nuată. Biserica D u m i n i c a t u t u r o r sfinţilor din
au f o s t s t r ă p u n s e şi încununate, fiecare, cu P ă r h ă u ţ i , r i d i c a t ă in 1522 de acelaşi l o g o f ă t
c î t e un t a m b u r (fig. 6 6 ) . T ă u t u care a c t i t o r i t - o şi pe cea de la B a l i n e ş t i 2 ,
Această d i n urmă biserică diferă dealtfel de r e p r o d u c e liniile g e n e r a l e ale b i s e r i c i i din
p r i m e l e două p r i n d i m e n s i u n i l e ei (29,40 m A r b o r e , dar se va reveni în foarte s c u r t t i m p la
l u n g i m e , faţă de 24 m c î t are cea de la A r b o r e ) , t r a d i ţ i a a l e cărei t e n d i n ţ e p r i n c i p a l e se aflau
c o m p l i c a ţ i a m a i m a r e a p l a n u l u i şi c o n t r a f o r t i i s i n t e t i z a t e in b i s e r i c a înălţarea de la N e a m ţ .
e x t e r i o r i care lipsesc la A r b o r e şi la R e u s e n i .
P e r e ţ i i a c e s t o r două b i s e r i c i sînt, la e x t e r i o r ,
1
c o m p l e t netezi, fără n i m i c care să trădeze exis­ Ln ţoale acesle monumente (Piatra-Neamţ, Reuseni.,
tenţa a b s i d e l o r laterale c o n t u r a t e , t o t u ş i , în Arbore, Dobrovăţ) esle vorba despre planul mixt, invenţie
a arhitecturii moldoveneşti din epoca lui Ştefan cel Mare.
interior, în g r o s i m e a z i d u r i l o r . La biserica Sfîn­
Monumentelor citate li se alătură biserica din Drăgoeşli
tul Ioan Botezătorul din Piatra-Neamţ, am
descoperită pe cale arheologică (Adrian Bătrîna, Emil
v ă z u t că z i d u r i l e naosului, r e c t i l i n i i , prezentau Emandi, Cercetările arheologice de la J)răgocşti, in Suceava,
totuşi afară, între cei d o i contraforti ai l o r , un V, 1978, p. 1 9 7 - 2 0 3 ) . (V.D.).
ieşind î n r a p o r t c u p r o n a o s u l (fig. 4 9 ) . A i c i , 2
Inadvertenţă; biserica din Părhăuţi a fost ctitorită
n i m i c , c u e x c e p ţ i a b i s e r i c i i din D o b r o v ă ţ , unde de logofătul Gavril Troluşan (V.D.).


CONCLUZIE

• •

D o m n i a lui Ştefan cel Mare a fost, în m u l t e p r i ­ sa pe t r o n încă nu exista, ca să spunem astfel, o


v i n ţ e , b o g a t ă î n realizări. D u c î n d m a i departe artă m o l d o v e n e a s c ă 1 , p u t e r n i c u l său îndemn dă
a c ţ i u n i l e începute de A l e x a n d r u cel B u n , Şte­ aVîntul necesar arhitecturii naţionale care se
fan a c o n s o l i d a t t r o n u l M o l d o v e i , a f i x a t de-o d e z v o l t ă , se amplifică şi creează o f o r m u l ă ori­
m a n i e r ă u i m i t o r de l i m p e d e şi de precisă situa­ ginală şi, în c î ţ i v a ani numai, dă la iveală c a p o ­
ţia p o l i t i c ă a ţării în E u r o p a răsăriteană şi a d o p e r e . D e o a r e c e , p e n t r u a fi p l ă c u t în o c h i i
reuşit să facă din P r i n c i p a t u l său o p u t e r e care, Celui-de-Sus, nu t r e b u i e o c o l i t ă nici o străda­
deşi m o d e s t ă , nu era m a i p u ţ i n c a p a b i l ă de-a nie şi se recurge la t o t ceea ce p o t oferi m a i b u n
aduce m a r i s e r v i c i i şi de a-şi o b l i g a v e c i n i i să meşterii străini, t r a d i ţ i a şi geniul l o c a l . A c e ş t i
ţină seama de e a . meşteri străini a d u c ştiinţa lor în arta c o n s t r u c ­
D a r a c t i v i t a t e a sa nu se limitează la d o ­ ţiei, uneori p l a n u r i c o m p l e t e (biserici r o m a ­
m e n i u l p o l i t i c . Ca şi î m p ă r a ţ i i b i z a n t i n i , al n i c e ) 2 , dar m a i cu seamă n o r m e p r i v i n d deco­
c ă r o r u r m a ş se consideră că este, nu n u m a i da­ raţia (ancadramente de ferestre şi u ş i ) ; tradiţia
torită t i t l u r i l o r sale, v e ş m i n t e l o r , c e r e m o n i a l u ­ aduce biserica b i z a n t i n ă cu naos şi p r o n a o s ,
lui şi f o r m u l e l o r de cancelarie, c î t m a i cu seamă b o l t a în c a l o t ă sau în c u p o l ă , p i c t u r a în f r e s c ă ;
f a p t e l o r sale m ă r e ţ e ; ca şi p r i n c i p i i v e c i n i — geniul local, încă de la p r i m e l e t e n t a t i v e , năs­
care au m o ş t e n i t şi ei cîte ceva din B i z a n ţ , dar c o c e ş t e un p r o c e d e u aparte de c o n s t r u c ţ i e a
au fost răpuşi la rîndu-le după o eroică r e z i s ­ c u p o l e i şi transformă decoraţia faţadelor, ela-
tenţă, ţarii b u l g a r i şi d e s p o ţ i i sîrbi — , îşi leagă b o r î n d o nouă c o m b i n a ţ i e de p i a t r ă , c ă r ă m i d ă
numele de o seamă de c t i t o r i i m e n i t e să per­ şi discuri s m ă l ţ u i t e . înainte de m o a r t e a mare­
petueze faima credinţei şi faima sa. El nu este lui c t i t o r , o arhitectură m o l d o v e n e a s c ă este
de f a p t un p r o t e c t o r al a r t e l o r în genul m o n a r ­ gata creată, b i z a n t i n ă ca f o n d , o c c i d e n t a l ă ca
h i l o r o c c i d e n t a l i dnjn secolul al X V I I - l e a sau detalii, o r i g i n a l ă p r i n însăşi îmbinarea aceasta
al X V I I I - l e a . P o a t e că el însuşi nici nu are un de elemente disparate, turnate încetul cu înce­
foarte d e z v o l t a t s i m ţ a r t i s t i c . P r e o c u p ă r i l e tul într-o f o r m u l ă f i x ă .
lui sînt de a l t o r d i n . Bisericile se i v e s c la un A r t ă care, în zece ani (clin 1487 pînă în 1497),
semn al stăpînului, sau al slujitorilor m a i de încearcă t o a t e experienţele, şi formula pe care o
seamă ai t r o n u l u i , în scopul de-a oferi d i v i n i ­ e v o l u ţ i e pe c î t de logică pe a t î t de rapidă o apli­
tăţii o m ă r t u r i e de credinţă şi de g r a t i t u d i n e că la biserica înălţarea de la N e a m ţ va rămîne
şi a-i cere să ia sub puternica-i o b l ă d u i r e fa­ tema pe care o v o r amplifica t o a t e v a r i a ţ i u -
m i l i a c t i t o r u l u i , tronul ş i p ă m î n t u l M o l d o v e i . nile ulterioare, dar căreia acestea nu-i v o r răpi
E l e sînt t o t o d a t ă şi chezăşia alianţei dintre n i m i c esenţial. P l a n u l teoretic se c o m p u n e din­
D o m n u l ţării şi T a t ă l ceresc. E l e c o n t i n u ă o tr-o navă unică b o l t i t ă cu o turlă, sprijinită pe
t r a d i ţ i e c o m u n ă ţ ă r i l o r vecine şi în special două serii de p a n d a n t i v i ce v o r c o n s t i t u i cel m a i
c e l o r după e x e m p l u l cărora s-a c o n s t i t u i t Prin­ a u t e n t i c procedeu m o l d o v e n e s c , şi dintr-un
c i p a t u l : la rîndu-le, numeroasele c t i t o r i i ale
lui Ştefan cel Mare statornicesc o t r a d i ţ i e pe 1
Nu poate fi acceptată afirmaţia că la înscăunarea
care t o ţ i urmaşii lui, de la cei m a i p i o ş i pînă la lui Ştefan cel Mare nu există o artă moldovenească. Dacă
se ţine seama de numărul mare de construcţii înălţate
cei m a i cruzi, v o r s o c o t i că este de d a t o r i a lor
în epoca lui Alexandru cel Bun (a se vedea nota de la p. 57)
s-o c o n t i n u e , întrecîndu-se în g e n e r o z i t a t e şi şi dacă se consideră calitatea operelor de artă decorativă
fast. datînd din timpul aceluiaşi domnitor, este evident că
arta moldovenească depăşise demult faza debuturilor
D a r , dacă Ştefan cel Mare nu este el însuşi
(V.D.).
un a r t i s t — n i m i c nu ne o b l i g ă dealtfel să-i 2
Mereu inadvertenţa considerării unor elemente ca
c o n t e s t ă m s i m ţ u l a r t i s t i c — şi dacă, la suirea fiind romanice I (V.D.).
p r o n a o s b o l t i t întotdeauna cu o calotă (sau d o u ă ) D i m p o t r i v ă , d e c o r a ţ i a e x t e r i o a r ă , care nil-i
care se va sprijini ad libitum pe unul sau două va supravieţui lui Ştefan cel Mare, nu înseamnă
rînduri de pandantivi — niciodată, pînă în că n-a c r e a t şi ea, în aceşti c î ţ i v a ani, o for­
1
v e a c u l al X V I I - l e a , cu o turlă . La sfîrşitul m u l ă caracteristică şi c o n s t a n t ă , ale cărei p r o ­
d o m n i e i lui Ştefan cel Mare va apare un al trei­ porţii între diferitele ei componente variază
lea compartiment, camera m o r m i n t e l o r , care adesea, dar al cărui p r i n c i p i u ramine n e s c h i m ­
se va generaliza, în b i s e r i c i l e m ă n ă s t i r e ş t i , în b a t : deasupra s o c l u l u i b i s e r i c i i , un zid de pia­
2
secolul a l X V I - l e a . E x t e r i o r u l b i s e r i c i i pre­ tră c i o p l i t ă , adesea şlefuită, î n c o r o n a t cu o friz­
zintă o f o r m ă a l u n g i t ă caracteristică, a v î n d un
za de c ă r ă m i d ă c o m p u s ă din două r î n d u r i dc
a c o p e r i ş înalt, a s c u ţ i t şi agitat, fiecare e l e m e n t
firide inegale ca m ă r i m e , cele de sus fiind, în
al acestuia a c o p e r i n d o parte din biserică (absi­
general, reduse la jumătatea d i m e n s i u n i l o r c e l o r
de, turlă, partea dinspre răsărit), cu o turlă al
de j o s , iar şi m a i sus, s î n t trei sau p a t r u şiruri
cărei t a m b u r , din ce în ce m a i înalt, se sprijină
de discuri s m ă l ţ u i t e , uneori netede, cu un b u ­
pe două sau trei socluri stelate, în afara celui 4
t o n central, a l t e o r i înfăţişînd figuri f a n t a s t i c e .
inferior, p ă t r a t , care se subţiază încetul cu în­
A b s i d e l e sînt d e c o r a t e în acelaşi fel, a v î n d , în
cetul, t i n z î n d să devină şi el stelat. F o r m u l ă c î t
plus, un rînd de arcaturi înalte d i n c ă r ă m i d ă ce
m a i p u ţ i n b i z a n t i n ă c u p u t i n ţ ă , deoarece c h i a r
a c o p e r ă spaţiul ce separă soclul de f r i z ă . Par­
e l e m e n t u l p r i n c i p a l , turla (care ajunge dealtfel
tea esenţială a decoraţiei este r e p r o d u s ă , în
n e o b i ş n u i t de z v e l t ă ) , nu-şi m a i arată în exte­
general, pe t a m b u r .
rior f o r m a r o t u n d ă caracteristică, ci este, d i m ­
D e c o r a ţ i a faţadelor p r i n p o l i c r o m i a m a t e r i a ­
p o t r i v ă , m a s c a t ă de un a c o p e r i ş în flcşă, destul
lelor, c o n f o r m tradiţiei b i z a n t i n e (aşa cum este
de m o d e s t , dar care dă impresia că tînjeşte după
a p l i c a t ă a t î t în T r a c i a , c î t şi în B u l g a r i a sau
flesele g o t i c e . 3 O c c i d e n t a l ă şi ea, dar î n c o r p o ­
rată în canonul moldav, decoraţia uşilor în în Serbia), moştenită, foarte p r o b a b i l , de la

arc frînt şi m u l u r i g o t i c e c o n c a v e şi c o n v e x e , ca a r h i t e c ţ i i sîrbi 5 , dispare c o m p l e t în secolul al

şi cea a ferestrelor, d i n t r e care unele, cele ale X V I - l e a , p e n t r u a face loc d e c o r a ţ i e i pictate,

naosului şi ale altarului, prezintă ancadra­ ce acoperă toată faţa exterioară a zidurilor,

mentul cu baghete caracteristice începutului d e c o r a ţ i e necunoscută în t i m p u l secolului al


R e n a ş t e r i i franceze, iar altele, s p l e n d i d e f o r m e X V - l e a . P i c t u r a în frescă nu se întîlneşte d e c î t
s i m p l e , dar de cel m a i p u r stil g o t i c r a i o n a n t şi în interiorul b i s e r i c i i . P u ţ i n e l e f r a g m e n t e ră­
c h i a r î n f l o r a t . O c c i d e n t a l e l e şi d e l i c a t e l e ner­ m a s e din această epocă sînt în număr a t î t de
v u r i ce subliniază p a n d a n t i v i i . O c c i d e n t a l i , de
4
asemenea, dar care au d e v e n i t , în R o m â n i a , spe­ Este curios cit dc putină atenţie a acordat P. Henry
ceramicii monumentale care constituie unul dintre cele
cific m o l d o v e n e ş t i , sînt c o n t r a f o r ţ i i . mai interesante capitole ale decoraţiei exterioare a bise­
ricilor lui Ştefan cel Mare (Corina Nicolescu, începuturile
U n e l e t i m i d e încercări d i n t i m p u l d o m n i e i ceramicii monumentale In Moldova, în Omagiu luiG.
lui Ştefan cel M a r e nu v o r avea nici un v i i t o r : Oprescu, Bucureşti, 1961, pp. 373—376 ; idem, Decorul
mănăstirii Neamţ In legătură cu ceramica monumentală
l e a g ă n e l e r o m a n i c e de la b i s e r i c i l e d i n Băli- din Moldova In secolul al XV-lea, în SCIA, 1955, nr. 1 — 2,
neşti şi V o i o v ă ţ marchează o întoarcere la vechi pp. 115—137; V. Drăguţ, Ceramica monumentală din Mol­
dova, operă de inspirată sinteză, în MIA, 1976, nr. 1,
f o r m u l e care nu v o r m a i fi reluate după anul
pp. 33 — 38; pentru interpretarea unor teme decorative
1522. de pe discurile ceramice, cu figuri de animale fantastice
preluate din „Fiziolog", a sc vedea şi Minai Ispir,
Consideraţii asupra decoraţiei în arhitectura civilă din
1
Prima biserică cu două turle din Moldova este bise­ Moldova. I. Epoca lui Ştefan cel Mare, în SCIA. 1982,
rica mănăstirii Calata din Iaşi, ctitoria lui Petru Schiopu pp. 7 - 1 8 (V.D.).
din anul 1584 (V.D.). 5
Dincolo de faptul că — aşa cum s-a mai arătat —
2
După cum s-a arătat (nota p. 119), gropniţa apăruse nu există nici un temei documentar sau dcalt fel pentiti
înainte de epoca lui Ştefan cel Mare (V.D.). a dovedi venirea unor meşteri sîrbi iu Moldova, în Serbia
3
Nici vorbă de tlujire după fleşcle gotice. Acoperi­ nici nu se cunoaşte o decoraţie monumentală comparabilă
şurile cu siluetă piramidală prelungă erau dictate de cu aceea a bisericilor lui Ştefan cel Mare. Policromia
logica materialului de învelitoare — şiţa — care reclamă materialelor nu demonstrează nimic, căci policromiile
pante repezi, mai ales într-o regiune cu ploi şi zăpezi abun­ stnt cunoscute pretutindeni in arhitectura evului mediu,
dente, cum este Bucovina (V.D.). dar mijloacele şi modurile de realizare stnt diferite (V.D.).
132

m i c încît preferăm să le studiem în cartea a e l a b o r a t e în a c e s t scurt r ă s t i m p de zece ani,


IV-a, c o n s a c r a t ă p i c t u r i i m o l d o v e n e ş t i . C î t de la sfîrşitul r ă z b o a i e l o r cu turcii pînă la cel
p r i v e ş t e sculptura, aceasta nu c u n o a ş t e chi­ cu p o l o n e z i i . Meşterii din secolul u r m ă t o r , ră-
p u l o m e n e s c şi se limitează doar la d e c o r a ţ i a m î n î n d în general c r e d i n c i o ş i n o r m e l o r fixate sub
g e o m e t r i c ă şi v e g e t a l ă care pune în v a l o a r e d o m n i a acestui v o i e v o d , v o r şti totuşi să reîm­
g o l u r i l e ; s c u l p t u r a va fi, în t o a t e e p o c i l e artei p r o s p ă t e z e o r i g i n a l i t a t e a artei m o l d o v e n e ş t i
m o l d o v e n e ş t i , marea sacrificată. p r i n d e z v o l t a r e a p l a n u l u i , e x t i n d e r e a şi fixarea
D o m n i a lui Ştefan cel Mare, pe s c u r t , m a r ­ unor f o r m u l e p r i v i n d p i c t u r a interioară şi
chează a p o g e u l a r h i t e c t u r i i m o l d o v e n e ş t i , ale apariţia celei m a i interesante m a n i f e s t ă r i a e i :
cărei p ă r ţ i c o n s t i t u t i v e a u fost, a p r o a p e t o a t e , pictura exterioară.


i

:


idlii



C A R T E A A III-A

ARHITECTURA MOLDOVENEASCĂ
IM SECOLUL AL XVI-LEA
LA BOGDAN AL-III-LEA LA MOVILEŞTI)



CUVÎNT ÎNAINTE

SECOLUL LUI PETRU RAREŞ

Secolul al XVI-lea înseamnă pentru Moldova o acestei lucrări, dar căreia i se poale consacra, cu
îndelungă agonie, întreruptă de neaşteptate reve­ loală îndreptăţirea, un studiu special.
niri, dar fără ca acestea să aibă vreo urmare. Fără a voi să cercetăm în amănunt istoria
Asemenea unui bolnav aliiis de-o maladie mor­ Moldovei din secolul al XVI-lea, este necesar,
tala, care trece, alternativ, prin stări de amelio­ totuşi, să-i facem un scurt rezumat pentru a contu­
rare şi de reîntoarcere a bolii înainte de-a pieri ra cadrul in care se înscriu frumoasele edificii
în mod definitiv in neant, tot astfel şi Principa­ pe care le vom studia în această a treia carte.
lul Moldovei, sub imboldul unui stăpinitor ener­ Există unele contraste ce merită a fi scoase în evi­
gic, ca Petru Rareş, încearcă uneori să-şi amin­ denţă şi o anume trăsătură caracteristică pe care
tească dc vechea-i cutezanţă pentru a lupta împo­ o vom descoperi în cursul investigaţiilor noastre
triva inevitabilului şi a înscrie iarăşi cîteva şi-ar putea găsi o explicaţie logică în circumstan­
splendide pagini de glorie in analele sale; în cu- ţele politice.
rînd însă soarta îşi va spune cuvintiil şi istovirea Copleşitoarea moştenire lăsată de Ştefan cel
poporului, indiferenţa statelor vecine şi puterea Mare a fost preluată mai întii de fiul său B o g d a n
în continuă creştere a Imperiului otoman îşi dau al III-lea, cel pe care l-a încoronat încă din tim­
mina pentru a lăsa să cadă asupra ţării lespedea pul vieţii sale în împrejurările dramatice care se
propriului său mormint, care, incepînd din vea­ cunosc2. Voievodul acesta, viteaz, dar tinăr şi
cul ce urmează, în pofida cîtorva încercări spora­ fără prea multă experienţă, a fost nevoit să-şi
dice şi a unui inutil eroism, presărate in cursul petreacă cea mai mare parte a celor treisprezece
acestui dureros răstimp, va fi pecetluită in mod ani de domnie (1504—1517) apărîndu-şi frunta­
definitiv pînă la deşteptarea sa dc la mijlocul riile de la miazănoapte şi de la răsărit. în pace
secolului al XIX-lea.1 cu turcii, urmînd sfatul pe care, dacă ar fi să-i
Totuşi, aşa cum se întîmplă adesea, deca­ credem pe cronicari, i-l dăduse însuşi tatăl său
denţa politică extremă nu atrage după sine şi o pe patul de moarte3, i-ar fi putut dărui ţării
imediată decadenţă a artelor; dimpotrivă, acestea, cîţiva ani de linişte dacă n-ar fi fost atras de poli­
pe tot parcursul veacului al XVI-lea, îşi conti­ tica de anvergură şi dacă geniul rău al Moldo­
nuă evoluţia ce începuse atît de strălucit sub vei n-ar fi făcut să renască iarăşi problema Pocu-
Ştefan cel Mare şi, în ceea ce priveşte pictura, ea ţiei, eternul măr al discordiei dintre moldoveni
înseamnă încoronarea eforturilor artiştilor din şi polonezi. într-adevăr, înşelat în speranţa unei
secolul al XV-lea. Apoi, chiar la începutul celui căsătorii cu sora regelui Poloniei, Elisabeta,
de al XVII-lea veac, după Suceviţa, arta moldo­ mariaj în vederea căruia retrocedase ultima cuce­
venească se transformă, intră şi ea în epoca de rire a lui Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea a
decadenţă şi, în pofida unor foarte interesante încercat să-şi reia teritoriile la care renunţase,
monumente care păstrează tradiţiile marii epoci, pătrunzînd de mai multe ori in Pocuţia (1506,
principiile se schimbă, se alterează, se lasă pă­ 1509), făr