Sunteți pe pagina 1din 56

LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

RELAŢIA ROMÂNIEI CU INSTITUŢIILE FINANCIARE


INTERNAŢIONALE : F.M.I.

CUPRINS
I N T R O D U C E R E........................................................................................................................1
1. PREZENTAREA GENERALĂ A INSTITUŢIILOR FINANCIARE PE PIAŢA
INTERNAŢIONALĂ ..........................................................................................................................2
1.1 BANCA MONDIALĂ...................................................................................................................................5
1.2 BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ.........................................................................................................9
1.3 BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII.................................................................................................11
2. DEZVOLTAREA ŞI ACTIVITATEA DE CREDITARE A F.M.I. .............................................14
2.1 ŢĂRILE MEMBRE ALE FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL............................................15
2.2 RELAŢIILE FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL CU ALTE ORGANIZAŢII
INTERNAŢIONALE........................................................................................................................................18
2.3 STRUCTURA FINANCIARĂ A FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL.................................20
2.4 FACILITĂŢI DE FINANŢARE A FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL.............................20
2.4.1 Facilităţi speciale....................................................................................................................................24
2.4.2 Facilităţi de finanţare destinate ţărilor cu PIB/locuitor redus................................................................26
2.4.3 Facilităţi administrate de către FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL........................................28
3. COORDONATE ALE RELAŢIEI F.M.I. CU ROMÂNIA..........................................................31
3.1 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE ROMÂNIEI CA ŢARĂ MEMBRĂ A F.M.I.................................31
3.2 ROLUL ŞI ACTIVITĂŢILE BIROULUI REPREZENTANŢEI REZIDENTE A F.M.I. ÎN
ROMÂNIA.........................................................................................................................................................32
3.3 ASISTENŢA TEHNICĂ, ASISTENŢA FINANCIARĂ ŞI PREGĂTIRE PROFESIONALĂ............33
3.4 ARANJAMENTELE STAND-BY ÎNCHEIATE DE ROMÂNIA CU F.M.I.........................................34
3.5 RELAŢIA F.M.I. CU ROMÂNIA ÎN PREZENT.....................................................................................35
4. REORIENTAREA ROLULUI ŞI ACTIVITĂŢII F.M.I. ÎN SENSUL CREŞTERII
ECONOMICE DURABILE...............................................................................................................45
5. CONCLUZII ŞI PROPUNERI......................................................................................................50

B I B L I O G R A F I E......................................................................................................................55

0
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

INTRODUCERE

Fondul Monetar Internaţional este o organizaţie ce cuprinde 185 de ţări membre,


înfiinţată pentru a promova cooperarea monetară internaţională, stabilitatea valutară şi
acorduri valutare sistematice, pentru a stimula creşterea economică şi niveluri înalte de
folosire a forţei de muncă, pentru a acorda asistenţă financiară temporară ţărilor membre, în
condiţii adecvate, precum şi pentru a contribui la ajustarea balanţei de plăţi.
Această descriere cu greu relatează funcţiile critice pe care F.M.I. le îndeplineşte în
procesul de globalizare. Într-adevăr, F.M.I. este unul din principalii agenţi de schimb ai
economiei globale şi guvernării globale.
Alături de O.N.U. şi G.A.T.T., Fondul Monetar Internaţional este una dintre cele mai
mari construcţii instituţionale concepute de Statele Unite şi, într-o măsură mai mică, de
Regatul Unit al Marii Britanii, la sfârşitul celui de al doilea război mondial, şi având ca
obiectiv principal promovarea unei economii mondiale sănătoase.
Scopul său este clar: să împiedice revenirea catastrofelor din anii ’30 (scăderea bruscă
a activităţii economice, închiderea frontierelor, manipulările monetare, venirea la putere a
regimurilor dictatoriale), printr-un liberalism organizat, combinând, cu ajutorul statelor,
respectul faţă de disciplinele precise cu o cooperare internaţională puternică, în scopul de a le
ajuta pe cele care se află în dificultate. În acest sens, F.M.I. încurajează ţările să adopte politici
economice solide, fiind totodată (aşa cum şi numele sugerează) un fond ce poate veni în
ajutorul membrilor ce au nevoie de finanţare temporară pentru a redresa probleme de balanţă
a plăţilor.
F.M.I. este considerată, în general, ca fiind o organizaţie globală, dar trebuie observat
că Statele Unite deţin 18,25 procente din votul board-ului F.M.I. sau, mai exact, de trei ori
mai mult decât oricare alt membru. În plus, sediul F.M.I. este situat în Washington DC.
În sensul celor prezentate, proiectul are ca obiect prezentarea F.M.I. începând cu
apariţia acestuia, prezentarea obiectivelor şi a modului de organizare al F.M.I., precum şi
relaţiile pe care acesta le are în prezent cu România, dar şi cu alte state din Europa.
Am încercat să evidenţiem care este importanţa F.M.I. şi să clarificăm unele aspecte
importante cu privire la această organizaţie internaţională.
Am prezentat, de asemenea, un scurt istoric al României în relaţiile cu F.M.I.,
drepturile şi obligaţiile României ca ţară membră a Fondului Monetar Internaţional,
aranjamentele stand-by încheiate de România cu F.M.I., precum şi avantajele şi dezavantajele
unui acord cu F.M.I., în contextul actual al economiei mondiale.

1
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

1. PREZENTAREA GENERALĂ A INSTITUŢIILOR FINANCIARE PE


PIAŢA INTERNAŢIONALĂ

O mare parte dintre instituţiile financiare internaţionale au fost create în timpul sau
imediat după al-II-lea război mondial, cu scopul de a elimina decalajele anterioare dintre ţări
şi de a crea un sistem viabil de drepturi şi îndatoriri internaţionale. Acest sistem cuprinde
drepturi şi îndatoriri în domeniul economic.
F.M.I. a fost conceput în iulie 1944 la o conferinţă a Naţiunilor Unite de la Bretton
Woods, New Hempshire, S.U.A., când reprezentanţii a 45 de guverne au stabilit de comun
acord să pună bazele unei instituţii pentru cooperare economică, proiectată pentru a evita
repetarea unor politicii economice dezastruoase ce au contribuit la marea criză din 1930.
Sistemul de la Bretton Woods a prevăzut, pe lângă dispoziţiile monetare propriu-zise,
înfiinţarea a două organisme: Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.) şi Banca Internaţională
pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.). Delegaţii de la conferinţa de la Bretton Woods
au afirmat că se găsesc în faţa unui paradox, constând în faptul că Fondul Monetar
Internaţional funcţiona ca o bancă, punând la dispoziţia membrilor săi credite pe termen scurt,
iar banca, ce acordă membrilor săi împrumuturi pe termen lung, funcţionează ca un fond.
Cele două organisme sunt instituţii interesate de sprijin reciproc, cu statut de organism
specializat ale O.N.U.
Ca organ de finanţare, F.M.I. are un rol central în creditarea temporară a deficitelor
balanţelor de plăţi ale ţărilor membre şi în sprijinirea lor pentru adoptarea unei politici
adecvate de realizare a echilibrului de balanţă. Pentru aceasta, ţările în cauză trebuie să se
oblige să aplice politici de redresare economică şi valutară, pe termen scurt, prin mijloace de
restrângere a cererii interne (consumul populaţiei, investiţiile agenţilor economici, cheltuielile
statului). Acestea sunt cunoscute sub denumirea de politică de austeritate.
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a fost creată ca un nou tip de
instituţie interstatală, de finanţare a investiţiilor. B.I.R.D. s-a evidenţiat printr-o activitate
concretă în planul reconstrucţiei şi dezvoltării economice a tuturor ţărilor membre.
Grupul Băncii Mondiale include:
• Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare;
• Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare;
• Corporaţia Financiară Internaţională;
• Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor.

2
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Fiecare dintre aceste patru instituţii are un rol bine determinat în ceea ce priveşte
acordarea de sprijin ţărilor în curs de dezvoltare, în vederea finanţării unor proiecte de creare
şi modernizare a infrastructurilor economice şi sociale.
Calitatea de membru al B.I.R.D. este condiţionată de cea de membru al F.M.I. Banca are
aceeaşi structură a participării statelor membre, precum şi organisme similare de conducere.
Strategiile băncii sunt stabilite anual în cadrul Comitetului de Dezvoltare, la care participă
guvernatorii din partea statelor membre la B.I.R.D.
Principalii acţionari ai Băncii Mondiale sunt:
 S.U.A., care în 1989 creditau banca cu 162.773 părţi, respectiv 17% din fondurile
subscrise şi 16,33% din totalul voturilor;
 Japonia, cu un pachet de 94.020 părţi (9,89%) şi 9,43% din voturi;
 Germania, Marea Britanie, Franţa, Canada şi Italia cu câte 7,29%, 6,99%, 4,76%,
2,78%, respectiv 2,55% din voturi.
România a aderat la Banca Mondiala în 1973, cu o subscripţie de 162,1 mil.$ (1.621
părţi), aceasta reprezentând în 1982 0,41% din totalul fondurilor băncii, respectiv 0,43% din
voturi. După mărimea fondurilor subscrise, ţara noastră se plasează în primele 50 de state
membre ale B.I.R.D.
Potrivit statului băncii, vărsămintele iniţiale de capital se fac în cotă de 1% în aur sau
dolari, sumele putând fi utilizate liber de bancă pentru oricare dintre operaţiile sale, şi 9% în
moneda statului subscriptor. Cota de 9% se poate utiliza numai cu acordul ţării membre a
cărei monedă este în joc. Diferenţa de 90% din părţile subscrise nevărsate serveşte la protecţia
obligaţiilor.
Împrumuturile pe care le acordă B.I.R.D. pot fi solicitate de guvernul ţării membre, de
un organism politic sau societate publică, fie de un organism privat sau societate privată, cu
condiţia ca aceste împrumuturi să fie garantate de stat. Creditele acordate presupun o perioadă
de graţie de 5 ani şi sunt rambursabile în termene de până la 20 de ani.
Finanţarea activelor băncii se face în proporţie de peste 85 % din împrumuturi,
emisiuni de obligaţiuni şi investiţii private şi numai 13% din capitalul propriu şi rezerve.
Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare a fost înfiinţată în 1960, cu scopul de a
ajuta financiar ţările foarte sărace. Creditele pe termen lung, în condiţii favorabile, acordate de
A.I.D. apar sub formă de ajutor bilateral sau ajutoare acordate de unele bănci regionale de
dezvoltare.

3
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Accesul la fondurile A.I.D. este permis, formal, numai ţărilor cu P.N.B./locuitor mai
mic de 940 $, dar plafonul operaţional este de 580 $. Efectiv, creditele s-au acordat, în
proporţie de 90%, ţărilor cu nivelul acestui indicator sub 400 $.
Iniţial, creditele A.I.D. erau acordate pe o perioadă de până la 50 de ani. Din 1987,
termenul a fost redus la 40 de ani, pentru ţările mai puţin avansate, şi la 35 de ani pentru
celelalte ţări beneficiare. Perioada de graţie la creditele A.I.D. este de 10 ani.
Corporaţia Financiară Internaţională a fost înfiinţată în 1956, având ca scop:
„stimularea expansiunii economice, încurajând dezvoltarea întreprinderilor private cu caracter
productiv din regiunile mai puţin dezvoltate, completând astfel operaţiunile B.I.R.D.” Scopul
existenţei C.F.I. constă în dezvoltarea economică prin stimularea sectorului privat.
C.F.I. completează două probleme în cadrul Grupului Băncii Mondiale:
a) rezolvă problema investiţiilor fără garanţia guvernelor;
b) furnizează capital sub formă de participaţii şi împrumuturi pe termen lung.
Până în 1990, numărul ţărilor membre ale C.F.I. era de 133. România a devenit
membră în septembrie 1990, prin Rezoluţia 165.
Având o activitate aparte, C.F.I. are un grad înalt de autonomie organizatorică şi
tehnică, de aceea se poate spune că C.F.I. este doar parţial integrată în Banca Mondială. Din
punct de vedere juridic şi financiar, C.F.I. este separată de B.I.R.D.
Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor a fost înfiinţată în 1985 cu
scopul de a asigura investiţiile contra riscurilor politice în ţările lumii a treia. A.M.G.I. avea la
înfiinţare un capital de 1.082 mil. $, peste 50% fiind subscris de S.U.A. şi Marea Britanie.
Deşi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional constituie entităţi distincte, cele
două organisme lucrează împreună, într-o strânsă cooperare. Prezentă încă de la înfiinţare,
această cooperare a devenit mai pronunţată începând din anii 1970. Principalele trăsături ale
celor două instituţii create la Bretton Woods pot fi prezentate în următorul tabel:

4
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL BANCA MONDIALĂ


 supraveghează sistemul monetar • promovează dezvoltarea economică în ţările
 promovează stabilitatea cursului de schimb cele mai sărace ale lumii
şi cooperarea monetară internaţională în • asistă ţările în curs de dezvoltare prin
rândul ţărilor membre finanţarea pe termen lung a proiectelor şi
 acordă asistenţă tuturor ţărilor membre, atât programelor de dezvoltare
ţărilor industrializate, cât şi celor în curs de • oferă ţărilor în curs de dezvoltare şi celor
dezvoltare, care se confruntă cu deficite mai sărace asistenţă financiară specială prin
temporare ale balanţei de plăţi, oferindu-le intermediul Asociaţiei Internaţionale pentru
credite pe termen scurt şi mediu Dezvoltare

 suplimentează rezervele valutare ale ţărilor • încurajează întreprinderile private din ţările
membre prin alocările de D.S.T. în curs de dezvoltare prin organismul afiliat,

 îşi procură resursele financiare în principal Corporaţia Financiară Internaţională


din subscrierile cotelor ţărilor membre • îşi procură majoritatea resurselor prin
împrumuturi pe piaţa internaţională a
obligaţiunilor.

1.1. BANCA MONDIALĂ

Concomitent cu înfiinţarea în 1944, la Bretton Woods, a Fondului Monetar


Internaţional, s-a decis şi crearea unei bănci internaţionale care să se axeze pe finanţarea şi
reconstrucţia economiilor europene, slăbite în timpul celui de al doilea război mondial: Banca
Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.). Această bancă este cunoscută în
general sub numele de Banca Mondială şi acest termen generic include şi instituţiile înrudite,
înfiinţate ulterior şi având funcţii specifice: Corporaţia Financiară Internaţională (C.F.I.) şi
Asociaţia pentru Dezvoltarea Internaţională (A.D.I.)1.
Cadre şi strategii ale Băncii Mondiale sunt prezentate, pe scurt, mai jos :
A. Cadrul şi orientările strategice ale grupului Băncii Mondiale
Aceste documente definesc marile orientări strategice ale acţiunii Grupului Băncii
Mondiale pentru următorii 3 până la 5 ani. Aceste orientări se înscriu în cadrul misiunii sale,
care este de a resorbi sărăcia şi se inspiră din învăţăturile trase în ceea ce priveşte cele mai

1
Breazu, P., Simion, I., Novac L.E. - Instituţii financiare internaţionale, Economică, Bucureşti, 2005, pag. 22-33

5
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

bune mijloace de a atinge acest obiectiv. Aceste documente punctează activităţile Grupului
Băncii Mondiale legate de obiectivele internaţionale de dezvoltare, recent confirmate în
Declaraţia mileniului şi pe deplin aprobate de Grupul Băncii Mondiale.
B. Cadrul de dezvoltare integrată
Cadrul de dezvoltare integrată reprezintă pentru Banca Mondială şi pentru ţările sale
membre un nou mod de a proceda. Este un mod de a aborda problema dezvoltării, care ajută
ţările să fie artizanii propriei lor dezvoltări şi să rămână stăpânii ei. Este vorba de un proces
care defineşte mecanisme, dorite de ţări, pentru a ajuta părţile participante să se înţeleagă
asupra modului de lucru împreună şi creditorii, în special Banca Mondială, să fie mai selectivi
în intervenţiile lor destinate să ajute ţările să obţină rezultate concrete.
C. Strategii de reducere a sărăciei şi D.S.R.S.
La adunările anuale din septembrie 1999, Grupul Băncii Mondiale şi F.M.I. au stabilit
ca toate împrumuturile concesionale ale B.M. şi ale F.M.I., precum şi operaţiunile de
micşorare în numele iniţiativei P.P.T.E. se vor baza pe strategia de reducere a sărăciei stabilită
de fiecare ţară. Această strategie este enunţată în Documentul Strategic pentru Reducerea
Sărăciei (D.S.R.S.), stabilit de ţara în colaborare cu Banca Mondială şi cu F.M.I. şi actualizat
în fiecare an. Documentul Strategic pentru Reducerea Sărăciei prezintă planurile alese de ţară
pentru a stimula creşterea şi pentru a resorbi sărăcia prin nişte programe trienale de ajustare
economică prevăzând măsuri macroeconomice, structurale şi sociale2.
D. Strategii de ajutor acordat ţărilor
Strategia Băncii de Ajutorare a Ţărilor (C.A.S.), care se sprijină pe evaluarea făcută,
de instituţie, a priorităţilor, a rezultatelor anterioare ale portofoliului şi a cotei de credit a ţării
membre, determină nivelul şi compoziţia ajutorului financiar şi tehnic pe care îl va furniza
acesteia. Efectiv, dacă ţara trebuie să fie stăpână pe viziune şi pe programul de dezvoltare,
banca trebuie, la rândul ei, să-şi asume responsabilitatea diagnosticului şi a programelor pe
care le sprijină şi să îi ţină la curent pe acţionarii C.A.S., care prevede de obicei intervenţii ale
Băncii Mondiale pe o perioadă de trei ani, este stabilită în colaborare cu guvernul şi, adesea,
cu societatea civilă.
Începând cu 1998, Banca Mondială publică o notă informativă, adresată publicului,
asupra strategiilor de ajutorare a ţărilor examinate de Consiliu. Guvernul are puterea de a cere
ca textul integral al strategiei de ajutor acordat ţării să fie făcut public.
E. Strategii tematice pe sectoare
2
Breazu, P., Simion, I., Novac L.E. - Instituţii financiare internaţionale, Economică, Bucureşti, 2005, pag. 22-37

6
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Strategiile tematice şi pe sectoare ale Băncii Mondiale vizează reducerea strategiei sub
aceste multiple aspecte. Ele abordează subiecte care acoperă mai multe sectoare precum
HIV/SIDA, mediul înconjurător şi rolul participării şi descentralizării în dezvoltare.
Strategiile tematice şi pe sectoare serveau la început la evaluarea temeiului şi
impactului politicilor aplicate în Banca Mondială. Cu timpul, s-au relevat ca şi un bun mijloc
de a face să conveargă punctele de vedere în sânul băncii şi să strângă legăturile cu partenerii
exteriori.
Banca Mondială şi-a finalizat primele strategii tematice şi pe sectoare – Dezvoltarea
Rurală şi Sănătate, Nutriţie şi Populaţie – în 1997. Aceste strategii făceau sinteza rezultatelor
obţinute până atunci de bancă, integrau învăţătura trasă din concluziile O.E.D.
(Departamentul de Evaluare a Operaţiunilor) şi a altor evaluări şi defineau o viziune destinată
să ghideze activităţile viitoare ale băncii in sector
Strategiile tematice şi pe sectoare sunt actualizate pe parcurs, din trei în trei ani. Cu
ocazia aceasta, banca porneşte vaste consultări cu o întreagă gamă de părţi participante. Banca
examinează în prezent o protecţie a mediului, de transport urban şi de dezvoltare rurală.
Aplicând politicile şi procedurile pe care le-a stabilit pentru a-şi ghida operaţiunile,
banca contribuie la asigurarea calităţii şi a echităţii intervenţiilor sale :
a. Generalităţi
Vicepreşedenţia Politicii Operaţionale şi Servicii (O.P.C.S.) în ţările băncii asigură o
funcţie de animare şi coordonare pentru toate problemele care se raportează politicilor
operaţionale. Vicepreşedenţiile-reţea ale băncii sunt însărcinate să formuleze şi să examineze
politicile şi procedurile şi să supravegheze aplicarea lor. Vicepreşedenţiile regionale sunt
obligate să se conformeze tuturor politicilor şi procedurilor operaţionale ale instituţiei.
b. Definiţii
Politicile operaţionale acoperă teme importante pentru obiectivele fundamentale ale
băncii şi indică serviciilor instituţiei calea de urmat, dându-le sfaturi pentru a atinge aceste
obiective. Sunt descrieri succinte şi precise, care provin de la statutele băncii, de la condiţiile
generale şi de la politicile aprobate de Consiliu. Ele fixează parametrii care trebuie să ghideze
conducerea operaţiunilor3. Ele indică, de asemenea, în ce circumstanţe este posibilă derogarea
de la regulă şi desemnează responsabilul care poate acorda această derogare. Procedurile
băncii explică modul în care agenţii băncii aplică politicile operaţionale.

3
Breazu, P., Simion, I., Novac L.E. - Instituţii financiare internaţionale, Economică, Bucureşti, 2005, pag. 22-39

7
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Politicile operaţionale şi procedurile băncii sunt descrise în detaliu în Manualul


Operaţional. Acest manual mai conţine şi unele directive operaţionale care sunt încă în
vigoare, dar care vor ajunge să fie încorporate în sistemul actual. Practicile recomandate sunt
în permanenţă ţinute la zi, supuse la dispoziţie de diferitele servicii ale băncii, responsabile cu
diferite politici.
c. Formularea şi examinarea politicilor operaţionale
Vicepreşedenţia politicii operaţionale de servicii ghidează formularea şi examinarea
politicilor sub direcţia vicepreşedenţiei/reţelei competente. Procesul necesită apelarea la nişte
agenţi rupţi de activităţile regiunii şi ale reţelei, la experţii juridici şi la redactori specializaţi.
În cazurile complexe, această sarcină poate să dureze mai mulţi ani şi să necesite redactarea şi
revizia mai multor versiuni consecutive. O primă versiune este stabilită pe baza studiilor
sectoriale sau tematice, cu referire la politica operaţională considerată. Acest document
provizoriu este atunci distribuit pentru comentarii unor experţi instituţionali, unor clienţi, unor
specialişti externi, unor parteneri precum organizaţiile neguvernamentale, şi publicului. În
sfârşit, politica operaţională este supusă pentru comentarii şi aprobare serviciilor competente,
directorilor Băncii si Consiliului.
d. Urmarea aplicării directivelor
Credibilitatea băncii depinde de buna aplicare a politicilor sale operaţionale. Urmarea
aplicării directivelor ţine de responsabilitatea Vicepreşedintelui Politici Operaţionale şi
Servicii în ţările băncii. În 1997, O.P.C.S. a lansat un program de reformă ce cheamă, printre
altele, la fortificarea sistemelor care permit realizarea acestei urmări. Pentru a asigura calitatea
proiectelor băncii, sistemele de urmare trebuiau să definească mai precis responsabilităţile şi
să amelioreze circulaţia informaţiei între cei care aplică politicile operaţionale şi cei care au
responsabilitatea să le examineze şi să le asigure urmarea.
e. Publicitatea informaţiei
Stabilită în 1993 de către administratori şi reexaminată în luna august 2001, politica de
difuzare a informaţiei permite băncii să fie mai deschisă asupra activităţilor sale, să răspundă
întrebărilor cele mai frecvente asupra lucrărilor sale şi să caute ocaziile pentru a explica
acţiunea sa. Banca recunoaşte şi aprobă acţiuni importante pe care le are, responsabilitatea şi
transparenţa în procesul de dezvoltare, deoarece este o instituţie deschisă şi competentă din
punct de vedere tehnic, care trage învăţăminte din greşelile sale. Banca se străduieşte să
furnizeze informaţii obiective, prezentând atât reuşitele sale, cât şi eşecurile şi decepţiile.
f. Politici fiduciare

8
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Politicile fiduciare guvernează folosirea resurselor băncii. Ele acoperă mai multe
domenii legate de fluxurile de finanţare, precum predarea-primirea pieţelor. Clienţii sunt
responsabili de procesul de predare-primire a pieţelor pe care banca le supraveghează prin
intermediul vicepreşedenţiei Politicii Operaţionale şi Servicii în ţările băncii. Directivele care
guvernează predarea-primirea pieţelor de furnizare şi de servicii în cadrul proiectelor băncii
ajută ca fondurile să fie bine afectate posturilor prevăzute, într-un mod economic eficient şi
transparent. Un aspect important al acestor directive este că ele protejează proiectele finanţate
de bancă împotriva fraudei şi corupţiei.
Banca oferă o întreagă gamă de servicii pentru a ajuta la formularea şi punerea în
practică a acţiunilor de luptă împotriva sărăciei în ţările sale membre. Aceste servicii pot fi
clasificate în mai multe categorii: servicii financiare, servicii de analiză şi de consiliere şi
servicii de sporire a capacităţilor.

1.2. BANCA CENTRAL EUROPEANĂ

Sistemul European de Bănci Centrale (S.E.B.C.) se compune din Banca Centrală


Europeană (B.C.E.) şi Băncile Centrale Naţionale (B.C.N.) ale statelor membre ale U.E.
Termenul “eurosistem” este utilizat pentru a numi B.C.E. şi B.C.N.-urile statelor membre care
au adoptat EURO. B.C.N.-urile statelor membre nu participă la zona EURO şi au un statut
particular sunt însărcinate să conducă o politică monetară naţională, dar nu participă la luarea
deciziilor privind politica unică a zonei EURO şi nici la punerea lor în practică4.
Conform tratatului care instituie Comunitatea Europeana şi statutelor Sistemului
European de Bănci Centrale şi al Băncii Centrale Europene, obiectivul principal al
eurosistemului este de a menţine stabilitatea preţurilor fără a aduce nici un prejudiciu acestui
obiectiv. Eurosistemul îşi aduce sprijinul politicilor economice de piaţă deschise.
Misiunile fundamentale relevă că eurosistemul înseamnă:
 definirea şi punerea în practică a politicii monetare a zonei EURO;
 conducerea operaţiilor de schimb;
 deţinerea şi administrarea rezervelor oficiale de schimb ale statelor membre;
 promovarea şi buna funcţionare a sistemelor de piaţă.
Uniunea monetară în Europa a dat naştere unei noi monede, EURO, şi unei Bănci
Centrale, B.C.E..

4
Breazu, P., Simion, I., Novac L.E. - Instituţii financiare internaţionale, Economică, Bucureşti, 2005, pag.41

9
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

B.C.E. şi băncile centrale ale ţărilor care au adoptat EURO constituie o nouă entitate,
numita Eurosistem. Atât timp cât există state membre ale Uniunii Europene care nu au adoptat
încă EURO, este necesar să se facă distincţie între Eurosistem, care grupează 12 ţări şi
S.E.B.C., care cuprinde 15.
Fondată la 1 iunie 1998, B.C.E. a urmat Institutul Monetar European, care a jucat
înainte un rol central în pregătirea lansării monedei EURO, care a avut loc la 1 februarie
1999. Sediul Băncii Centrale Europene este la Frankfurt (Germania) şi foloseşte personal ce
provine din toate statele membre ale U.E.
B.C.E. se bucură de o independenţă totală în îndeplinirea misiunilor. De fapt, nici
B.C.E., nici băncile centrale naţionale ale Eurosistemului, nici un membru oarecare al
organelor lor de decizie nu pot solicita sau accepta instrucţiuni de la un alt organ. Instituţiile
europene, la fel ca şi guvernele statelor membre, sunt obligate să respecte acest principiu şi să
nu încerce să influenţeze B.C.E. sau băncile centrale naţionale. B.C.E. lucrează în strânsă
colaborare cu omologii săi ai băncilor centrale naţionale pentru a pregăti şi a pune în practică
deciziile luate de organele de decizie care sunt: Consiliul de guvernatori, Direcţiunea şi
Consiliul General.
Preşedintele B.C.E., ca şi ceilalţi cinci membri ai Direcţiunii sunt numiţi de statele
membre printr-un mandat de 8 ani, ce poate fi reînnoit.
B.C.E. constituie pivotul Eurosistemului. Ea garantează că sarcinile care îi sunt
atribuite sunt îndeplinite fie prin propriile activităţi, fie prin intermediul băncilor centrale
naţionale participante5.
B.C.E. are 3 funcţii importante :
elaborează şi implementează politica monetară europeană;
conduce operaţiunile de schimb valutar;
asigură funcţionarea normală a sistemelor de plată.
Urmând obiectivul fundamental, care este de a asigura stabilitatea preţurilor, misiunile
principale ale B.C.E. sunt :
 definirea şi punerea în practică a politicii monetare a zonei EURO;
 conducerea operaţiilor de schimb, deţinerea şi garantarea rezervelor oficiale
de schimb ale ţărilor zonei EURO;
 emiterea bancnotelor în zonele EURO;
 promovarea bunei funcţionări a sistemului de plată;

5
Breazu, P., Simion, I., Novac L.E. - Instituţii financiare internaţionale, Economică, Bucureşti, 2005, pag. 49

10
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Obiectivul principal al Eurosistemului este de a menţine stabilitatea preţurilor în zona


EURO, conservând astfel puterea de cumpărare a euro.
Organizarea sarcinilor B.C.E. este reflectarea funcţionării organelor de decizie, care se
reunesc în general la sediul B.C.E.
Consiliul de guvernatori este organul de decizie suprem al B.C.E. El se compune din 6
membri ai Direcţiunii şi guvernatorii celor 12 bănci centrale ale zonei EURO. El este prezidat
de preşedintele B.C.E.
Direcţiunea B.C.E. cuprinde preşedintele B.C.E., vicepreşedintele şi alţi patru membri.
Aceştia sunt numiţi de comun acord de şefii de stat sau de guvern ai ţărilor care constituie
zona EURO. Direcţiunea este însărcinată să pună în practică politica monetară definită de
Consiliul de guvernatori şi, în acest cadru, dă instrucţiunile necesare B.C.E.. Pregăteşte
reuniunile Consiliului de Guvernatori şi este responsabilă de gestiunea curentă a B.C.E.
Al treilea organ de decizie al B.C.E. este Consiliul general. Se compune din
preşedinte, vicepreşedinte şi guvernatorii celor 15 bănci centrale naţionale ale statelor
membre ale U.E. Consiliul General contribuie la funcţiile consultative şi de coordonare ale
B.C.E., ca şi la pregătirile în vederea unei eventuale lărgiri a zonei EURO.

1.3 BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII

Banca Europeană de Investiţii a fost creată pentru a contribui la dezvoltarea


economică echilibrată a Uniunii Europene pentru acordarea creditelor în scopul finanţării
proiectelor de investiţii.
Creată în 1958 prin Tratatul de la Roma, B.E.I. se finanţează prin împrumuturi de pe
pieţele de capital. Ea nu dispune, prin comparaţie cu băncile clasice, de resurse comerciale
provenind din depozite de economii sau din conturi curente.
Astăzi B.E.I. finanţează pe pieţele de capital cu cea mai bună cotaţie, “triplu A”.
Această cotaţie îi permite să mobilizeze, în condiţii foarte competitive, cele mai importante
volume financiare necesare pentru susţinerea investiţiilor.
Aderarea la U.E. a încă 3 noi state în 1995 a antrenat modificări în structura băncii
prin suplimentarea cu un loc de fiecare ţară în Consiliul Guvernatorilor şi, respectiv, cu câte
un membru titular în Consiliul de Administraţie. Capitalul băncii a fost majorat cu 7,1%,
ajungându-se la 62 miliarde ECU.
Sediul Băncii Europene de Investiţii este la Luxemburg, unde atrage un personal
calificat şi multicultural, provenind din toate statele membre ale U.E.

11
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Acţionarii B.E.I. sunt statele membre ale U.E. Acestea subscriu, în mod unitar, la
capitalul băncii după o cheie de repartiţie care reflectă ponderile economice în Uniune.
B.E.I. cuprinde un Consiliu de Guvernatori, un Consiliu de Administraţie, un Comitet
de Direcţiune şi un Comitet de Verificare.
Banca Europeană de Investiţii cooperează fără scop lucrativ şi fără să cântărească
resursele bugetare ala U.E. Misunea sa constă în finanţarea investiţiilor publice sau private,
concretizând obiective ale construcţiei europene6.
Volumul important de fonduri ridicat de B.E.I. pentru pieţele de capital este investit în
proiecte selecţionate cu grijă.
Investiţiile băncii se bazează în special pe următoarele criterii:
 servesc drept catalizator pentru a atrage sursele de investiţii;
 se înscriu în domenii precum întărirea competitivităţii industriilor europene şi a
sectorului de întreprinderi mici şi mijlocii;
 ele se concentrează, în special, în regiunile cele mai puţin favorizate.
Finanţările B.E.I. favorizează în mod egal şi condiţiile de dezvoltare durabilă a ţărilor
mediteraneene, ale Africii, Caraibelor şi Pacificului, la fel ca şi proiectele de interes comun
pentru America Latină şi Asia.
Banca Europeană de Investiţii îşi conduce activităţile de împrumut în cadrul politicilor
economice definite de Uniunea Europeană. Ea prezintă un raport anual care constituie un
bilanţ complet al activităţilor sale. Acest raport detaliat al operaţiunilor, ca şi al conturilor
sale, conţine şi lista proiectelor finanţate, precum şi caracteristicile lor.
Banca tratează în mod direct cu promotorii marilor proiecte de investiţii (cel puţin 25
de milioane de euro), în timp ce pentru proiectele de o dimensiune mai mică, ea lucrează cu
180 de bănci şi intermediari financiari specializaţi în Europa, care îşi utilizează fondurile după
criteriile fixate de B.E.I.
Consiliul Guvernatorilor reuneşte miniştri desemnaţi de fiecare dintre statele membre,
în general cei din Finanţe, numeşte membrii Consiliului de Administraţie, ai Comitetului
Director şi Comitetului de Verificare.
Consiliu de Administraţie este compus din 24 de membri desemnaţi de către statele
membre şi de Comisia Europeană. El este responsabil de conformitatea gestiunii B.E.I. cu
obiectivele care i-au fost desemnate, aprobă operaţiile de împrumut.

6
Breazu, P., Simion, I., Novac L.E. - Instituţii financiare internaţionale, Economică, Bucureşti, 2005, pag. 51

12
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Comitetul Director este organul executiv compus din 7 vicepreşedinţi şi îşi are sediul
la Luxemburg. Asigură gestiunea curentă a B.E.I. şi pregăteşte deciziile Consiliului de
Administraţie.

2. DEZVOLTAREA ŞI ACTIVITATEA DE CREDITARE A F.M.I.

Obiectivele Fondului Monetar Internaţional reflectă direcţiile principale ale


activităţii sale care sunt formulate în articolul I din statut:
a) Promovarea cooperării internaţionale prin intermediul unei instituţii care oferă
mecanisme de consultare şi de influenţă în relaţiile valutar-financiare internaţionale;

13
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

b) Susţinerea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional,


dezvoltarea ramurilor productive din ţările membre şi ocuparea forţei de muncă. În vederea
realizării acestui obiectiv, ţările membre se angajează să promoveze şi să încurajeze
dezvoltarea producţiei şi să elimine măsurile protecţioniste;
c) Promovarea stabilităţii cursului de schimb şi evitarea deprecierii monedelor în
scopuri competitive. Reconstrucţia şi dezvoltarea economiilor după al doilea război mondial,
precum şi expansiunea comerţului internaţional erau dependente de stabilitatea cursurilor de
schimb.
Reconstrucţia şi dezvoltarea economiilor după al doilea război mondial, precum şi
expansiunea comerţului internaţional erau dependente de stabilitatea cursurilor de schimb.
Statutul F.M.I. prevedea că un membru putea modifica valoarea paritară a monedei
fără acordul Fondului dacă nu afecta tranzacţiile internaţionale ale celorlalţi membri.
Modificarea valorii paritare a monedei unui stat membru se efectua în urma consultării
Fondului Monetar Internaţional, în vederea corectării unui dezechilibru fundamental.
d) Facilitatea realizării unui sistem multilateral de plăţi privind tranzacţiile curente
dintre ţările membre şi eliminarea restricţiilor care stânjeneau dezvoltarea comerţului
internaţional;
e) Asigurarea accesului ţărilor membre la resursele Fondului Monetar Internaţional în
scopul eliminării deficitelor din balanţele de plăţi, în schimbul unor garanţii corespunzătoare;
f) Sprijinirea ţărilor membre în reducerea mărimii şi a duratei dezechilibrului din
balanţele de plăţi;
Fondul Monetar Internaţional, în calitate de organizaţie interguvernamentală,
îndeplineşte o funcţie financiară, o funcţie consultativă şi o funcţie de reglementare.
Funcţia financiară a Fondului Monetar Internaţional se manifestă prin faptul că se
mobilizează resurse financiare ce se distribuie ţărilor membre în vederea dezvoltării
comerţului internaţional, a promovării unei politici de schimb stabile şi a echilibrării
balanţelor de plăţi.
Funcţia consultativă urmăreşte să sprijine formularea unor principii cu privire la
comportamentul în domeniul relaţiilor valutar-financiare, în efectuarea plăţilor internaţionale
şi în utilizarea resurselor financiare în vederea corectării dezechilibrului balanţelor de plăţi.
Funcţia de reglementare presupune formularea unor principii cu privire la
comportamentul membrilor în domeniul relaţiilor valutar-financiare, în efectuarea plăţilor
internaţionale şi în utilizarea resurselor financiare în vederea corectării dezechilibrului
balanţelor de plăţi.

14
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

2.1 ŢĂRILE MEMBRE ALE FONDULUI MONETAR


INTERNAŢIONAL

Statutul Fondului Monetar Internaţional împarte membrii în 2 categorii şi anume:


membrii originali şi alţi membrii. Membrii originali ai F.M.I. sunt ţările participante la
Conferinţa de la Bretton Woods din anul 1944, care au dobândit calitatea de membru înainte
de 31 decembrie 1945.
Calitatea de membru al Fondului Monetar Internaţional este deschisă oricărei ţări care
se angajează să respecte obligaţiile din statutul aprobat.
Evoluţia numărului ţărilor membre ale F.M.I. scoate în evidenţă creşterea înregistrată
în perioada 1960-1970 şi după anul 1990, datorită ţărilor cu economie centralizată, care au
realizat reforme structurate în direcţia aşezării economiei pe principiile pieţei.
Obligaţiile generale ale membrilor sunt:
 Ţările membre se angajează să nu aplice restricţii asupra efectuării plăţilor curente.
Fondul Monetar Internaţional promovează liberalismul în schimburile şi cooperarea
internaţională, dar statutul prevede ca o ţară membră poate să menţină restricţii pe o perioadă
tranzitorie nedefinită ca durată;
 Ţările membre nu permit unei agenţii fiscale să se implice în aranjamente privind
discriminarea monedei sau de multiplicare a practicilor monetare, ceea ce înseamnă că se
evită practicile monetare discriminatorii;
 Ţările membre se angajează să asigure convertibilitatea la cerere a soldurilor în
monedă proprie deţinute de alte ţări membre şi provenite sau necesare tranzacţiilor curente.
Statutul Fondului Monetar Internaţional prevede că o ţară membră poate să menţină restricţii
pe o perioadă tranzitorie, nedefinită ca durată. Convertibilitatea presupune ca fiecare stat
membru să colaboreze cu Fondul Monetar Internaţional în vederea aplicării şi menţinerii unor
reglementări de schimb ordonate şi a stabilităţii cursului de schimb. Conform menţiunilor art.
IV din statut, Fondul Monetar Internaţional este îndreptăţit să ceară fiecărei ţări membre să
notifice regulile de schimb pe care urmează să le aplice şi să publice toate modificările
efectuate.
 Ţările membre îşi asumă obligaţia să furnizeze informaţii privind deţinerile oficiale şi
particulare de aur, mijloace de plată internaţionale, evoluţia exporturilor şi a importurilor,
balanţa de plăţi, investiţiile străine, produsul intern brut, indicele preţurilor, cursul de schimb,
controlul schimburilor. Fondul Monetar Internaţional colectează informaţiile economice,

15
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

monetare şi financiare necesare pregătirii studiilor de fundamentare, a politicilor şi strategiilor


ţărilor membre;
 Ţările membre se angajează să consulte şi să colaboreze cu F.M.I. şi cu alţi membrii în
domeniul politicii activelor de rezervă, al lichidităţii internaţionale şi în promovarea DST în
calitate de activ-rezervă al sistemului valutar.
Ţările membre ale Fondului Monetar Internaţional au următoarele drepturi:
 ţara membră are dreptul de a efectua tranzacţii şi operaţii cu F.M.I. (tranzacţiile se
referă la schimburi de active monetare, iar operaţiile reflectă utilizările sau încasările de active
monetare);
 ţara membră are dreptul de a cumpăra sume în valute liber utilizabile sau în DST, în
schimbul unor sume echivalente în moneda naţională, în vederea echilibrării balanţei de plăţi;
 ţara membră are dreptul de a participa la adoptarea deciziilor în cadrul F.M.I.;
 ţara membră poate să primească alocaţii de DST;
 ţara membră dobândeşte dreptul de aderare la Banca Internaţională pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare.
Ţările membre se angajează să respecte codul de bună conduită, să asigure
convertibilitatea monedei, să elimine restricţiile asupra plăţilor curente şi să susţină o rată de
schimb ordonată.
Resursele FMI se pot grupa în general în patru categorii:
a). cote subscrise de ţările membre;
b). dobânzi şi comisioane;
c). vânzări de aur contra valute convertibile;
d). împrumuturi.
a). Cotele de participare constituie partea cea mai importantă din capitalul F.M.I.,
fiecare ţară, odată cu aderarea la Fond, fiind obligată să subscrie o anumită cotă. Până în anul
1978, această cotă era formată din 25% aur şi 75% monedă naţională. Odată cu intrarea în
vigoare a Statutului modificat al FMI, fracţiunea în aur a fost înlocuită cu valute convertibile
ca echivalent al unei sume corespunzătoare în DST. În trecut, aurul corespunzător fracţiunii de
25% se depunea la unul din cei patru depozitari acreditaţi ai Fondului (Sistemul Federal de
Rezerve al S.U.A., Banca Angliei, Banca Franţei şi Banca de Rezervă a Indiei). Moneda
naţională este păstrată într-un cont special la dispoziţia F.M.I., la bancă centrală sau o altă
bancă din ţara respectivă.

16
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Periodic, aceste cote sunt revizuite, de regulă, în sensul măririi lor. Sporirea cotelor de
participare este determinată, în principal, de nevoia de resurse a Fondului pentru a face faţă
solicitărilor sporite de finanţare ale membrilor. Revizuirea generală a cotelor se face la
intervale de până la 5 ani, dar fiecare membru poate solicita, atunci când se consideră
îndreptăţit, modificarea singulară a cotei sale. La data de 30 ianuarie 2003, Consiliul Executiv
a realizat ultima revizuire a cotelor de participare (a 12-a), lăsând neschimbată valoarea
acestora de 213,7 miliarde DST.
Cota de participare are o importanţă deosebită din punctul de vedere al ţării membre,
deoarece de mărimea acesteia depinde: puterea de vot a ţării, volumul ajutorului financiar care
i se poate acorda şi valoarea alocărilor de DST.
În cadrul F.M.I. se aplică un sistem de vot ponderat cu cota de participare. Fiecărei ţări
membre îi sunt acordate 250 de voturi, la care se adaugă câte un vot suplimentar pentru
fiecare fracţiune de 100.000 dolari din cota de participare a ţării respective, astfel că
participarea statelor membre la luarea deciziilor este proporţională cu numărul total de voturi.
Totuşi, pentru anumite hotărâri de importanţă deosebită (de exemplu, modificarea cotelor de
participare) este necesară unanimitatea.
Cotele de participare cele mai mari le au ţările dezvoltate, care deţin 3/4 din total şi,
deci, din voturi: SUA – 17,08%, Japonia – 6,13%, Germania – 5,99%, Franţa – 4,95%, Marea
Britanie – 4,95%.
România a devenit membră F.M.I. la 15 decembrie 1972 şi face parte din Constituenţa
condusă de Olanda, alături de Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru,
Georgia, Israel, Serbia şi Muntenegru, Macedonia, Republica Moldova şi Ucraina.
Participarea României la F.M.I. se ridică la 1.030,2 milioane DST, iar puterea de vot este de
0,49% din total.
În 12 aprilie 2008, Comitetul Monetar şi Financiar Internaţional, instanţa care
stabileşte politica F.M.I., a aprobat programul de reformă a F.M.I. promovat de directorul
general, Dominique Strauss-Kahn.
Reforma promovată de Dominique Strauss-Kahn prevede ca ţările dezvoltate să
cedeze o mică fracţiune din drepturile lor de vot, echivalentul a 1,6 procente, statelor
emergente sau în curs de dezvoltare. Astfel, ţările dezvoltate vor deţine 57,9 % din drepturile
de vot faţă de 59,5%, în timp ce statele din emisfera sudică vor deţine 42,1 % din drepturile
de stat faţă de 40,5% în prezent.

17
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

În prezent, singura ţară individuală care are o cotă mai mare de 15 procente din
voturile F.M.I. este S.U.A., cu o cotă de 17,08%. Comparativ, ţările europene au împreună o
cotă de peste 30%, iar ţările asiatice au împreuna o cota de 14,57 procente din voturile F.M.I.
b). Dobânzile şi comisioanele reprezintă o altă resursă a F.M.I., a cărei mărime
depinde de volumul creditelor acordate şi de evoluţia ratelor dobânzii.
c). Vânzările de aur erau destinate, în formula vechiului statut, să mărească resursele
F.M.I. într-o anumită valută pentru a face faţă solicitărilor deosebit de mari într-o monedă.
d). Împrumuturile se utilizează în cazul în care disponibilităţile FMI devin
insuficiente, comparativ cu solicitările de finanţare ale ţărilor membre şi se obţin de la statele
membre, de la alte organizaţii sau pe baza unor aranjamente.
Dreptul de a primi ajutor financiar în valută şi alocări de DST de la F.M.I. este
proporţional cu cotele-părţi vărsate, fapt care creează diferenţieri accentuate în redistribuirea
resurselor Fondului. Astfel, ţările cu o bună situaţie economică şi financiară au şi posibilităţi
mai mari de a apela la finanţările F.M.I. şi, în plus, primesc cele mai mari alocări de DST,
ceea ce constituie un paradox, deoarece nevoi suplimentare de resurse manifestă ţările în curs
de dezvoltare, ţări cu situaţie financiară slabă, reflectată şi în mărimea cotei lor subscrise şi
vărsate la Fond.
O ţară membră poate utiliza DST pentru a obţine monedă străină de la alţi membri şi
pentru a face plăţi către F.M.I. O astfel de utilizare nu constituie un împrumut, statelor
membre ale FMI fiindu-le alocate DST pentru rezolvarea unor dezechilibre de balanţă de
plăţi, fără îndeplinirea unor măsuri de politică economică şi fără obligaţia de rambursare. O
ţară membră care îşi foloseşte alocările de DST plăteşte Fondului o dobândă la o rată anuală
de 1-5%, în timp ce un stat care deţine DST peste alocările sale încasează o astfel de dobândă.

2.2. RELAŢIILE FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL CU ALTE


ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE

F.M.I. cooperează cu alte organizaţii internaţionale sau regionale în realizarea


obiectivelor sau misiunilor care sunt apropiate.
Forma şi dimensiunea relaţiilor dintre O.N.U. si F.M.I. rezultă din prevederile Cartei
O.N.U. (art.63) şi din statutul F.M.I. (art.X). Conform acestor prevederi, reprezentanţii
O.N.U. pot participa la reuniunile Consiliului Guvernatorilor F.M.I. fără a avea drept de vot,
pentru a cunoaşte problemele dezbătute, iar reprezentanţii F.M.I. pot asista, fără drept de vot,

18
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

la sesiunile Consiliului Economic şi Social şi la acţiunile altor organisme care dezbat


probleme ce interesează F.M.I.
F.M.I. cooperează cu Banca Mondială în domeniul finanţării unor programe şi
acţiuni, în sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare, în schimbul de informaţii, prin reuniunile
de studiu, seminarii, comitete şi grupuri de lucru ale reprezentanţilor lor. F.M.I. se orientează
spre susţinerea politicilor macroeconomice de restabilire a echilibrului valutar, iar Banca
Mondială are misiunea să sprijine reformele structurale prin investiţii directe, participaţii şi
garanţii. Personalul F.M.I. participă la misiunile Băncii Mondiale şi invers. Conducerea şi
personalul celor două organizaţii internaţionale colaborează în implementarea programelor în
ţările membre.
În contextul transformărilor din ultimii ani, F.M.I. şi Banca Mondială au dezvoltat
relaţiile de colaborare, îndeosebi în direcţiile analizei impactului datoriilor asupra ţărilor
membre, a identificării unor factori care influenţează asupra stabilităţii sistemului financiar
internaţional şi a promovării liberalizării mişcărilor de capital.
Organizaţia Mondială a Comerţului a prevăzut în statutul său colaborarea cu F.M.I.
în realizarea unei coerenţe în politica economică globală. F.M.I. coordonează politicile
schimburilor internaţionale şi supraveghează politicile valutare şi de utilizare a resurselor
financiare.
F.M.I. cooperează cu băncile regionale de dezvoltare, respectiv Banca Africană de
Dezvoltare, Banca Asiatică de Dezvoltare, Banca Inter-Americană de Dezvoltare, Banca
Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Comisia Europeană, Banca Reglementărilor
Internaţionale.
Fondul Monetar Internaţional promovează relaţii de colaborare cu băncile
comerciale şi cu creditorii oficiali.
Băncile comerciale pot acorda credite ţărilor membre, dacă F.M.I. aprobă
aranjamente de finanţare. Uneori, ţările dezvoltate preferă să furnizeze resurse pentru
realizarea programelor de ajustare care sunt sprijinite de F.M.I.
Prin asemenea relaţii cu băncile comerciale, organizaţiile internaţionale şi ţările
dezvoltate, Fondul Monetar Internaţional are misiunea de factor de stimulare a încrederii în
furnizarea asistenţei financiare necesare membrilor.
Reformele structurale şi programele de ajustare reprezintă o garanţie a atragerii
resurselor de finanţare de la diverşi creditori.
Supravegherea din partea Fondului Monetar Internaţional urmăreşte ca resursele
asigurate unui stat membru să determine relansarea internă şi încrederea externă în politicile

19
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

de ajustare promovate. Întărirea supravegherii ţărilor membre presupune evaluări asupra


politicilor de ajustare şi a impactului lor în restabilirea echilibrului valutar, care sunt aduse la
cunoştinţa creditorilor oficiali şi privaţi.
Strategia împrumuturilor presupune implicarea Fondului Monetar Internaţional în
fundamentarea şi realizarea programelor pentru a permite ţărilor să restituie sumele
împrumutate.

2.3. STRUCTURA FINANCIARĂ A FONDULUI MONETAR


INTERNAŢIONAL

Tranzacţiile şi operaţiile financiare ale F.M.I. se derulează prin Departamentul


general, Departamentul DST şi conturile administrate.
Fiecărui membru i se solicită să desemneze o agenţie fiscală care să realizeze
operaţii cu Fondul Monetar Internaţional. Totodată, Banca Centrală este desemnată drept
depozitar al rezervelor F.M.I. în valute. Fiecare depozitar menţine conturile nr.1 şi conturile
nr.2 ale F.M.I. pentru rezervele de valută ale fiecărei ţări membre.
Contul nr.1 se utilizează pentru tranzacţiile Fondului Monetar Internaţional, care
include subscrieri plătite, cumpărări şi răscumpărări, rambursări ale împrumuturilor şi vânzări
de valută ale membrilor.
Contul nr.2 se foloseşte pentru evidenţierea cheltuielilor administrative ale F.M.I. şi
a unor încasări în moneda membrului.

2.4. FACILITĂŢILE DE FINANŢARE ALE FONDULUI MONETAR


INTERNAŢIONAL

Înainte de a prezenta sistemul facilităţilor oferite de F.M.I., trebuie menţionat faptul că


acordarea unui credit înseamnă mult mai mult pentru ţara beneficiară decât ceea ce poate să
exprime procesul în sine. Primirea creditului, am observat, presupune respectarea unor
condiţii, dar şi dovada că politicile economice ale ţării respective au primit aprobare. De aici
rezultă şi încrederea pe care organizaţii internaţionale, creditori publici bilaterali sau de pe
pieţe financiare o manifestă în condiţiile unei cereri de împrumut solicitată ulterior de ţara în
cauză. Nu este de mirare atunci strategia unor state de a apela la resursele F.M.I. pentru a
obţine acest avantaj.

20
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Sistemul specific de acordare a creditelor de către Fondul Monetar Internaţional este


sistemul tragerilor. Sistemul tragerilor reprezintă politica de credit cea mai veche mai
tradiţională şi cea mai răspândită. Principiul este acela al unei case de schimb valutar. Ţara ce
urmează să primească creditul în valută pune la dispoziţia Fondului suma echivalentă în
monedă naţională. Astfel creşte ponderea deţinerilor în monede neconvertibile şi scade
ponderea monedelor convertibile. Astfel, acordarea unui credit este de fapt o „cumpărare” de
valută pe bază de monedă naţională, urmând ca rambursarea creditului să fie o
„răscumpărare” a monedei naţionale prin valută (aceeaşi sau alta faţă de cea în care s-a
realizat creditarea, conform deciziilor Fondului Monetar).
Statele membre au astfel dreptul de a cumpăra devize convertibile, pe care le plătesc
cu propriile monede, iar răscumpărarea monedei naţionale se face cu devize străine procurate
între timp.
Condiţionarea volumului creditelor de cota de participare este o restricţie importantă
în privinţa volumului creditului de care poate dispune o ţară membră. Acesta cu atât mai mult
cu cât mărimea cotei părţi este determinată proporţional, în funcţie de potenţialul economic al
ţării în cauză, exprimat prin indicatori cum ar fi venitul naţional, produsul intern brut,
rezervele valutare.
Împrumuturile acordate de către F.M.I. se înscriu într-o serie de politici sau
mecanisme de finanţare, numite „facilităţi”, care au evoluat de-a lungul anilor în vederea
adaptării la nevoile ţărilor membre. Durata, modalitatea de rambursare şi condiţiile care
trebuie îndeplinite de solicitatorul de credit, variază în funcţie de problemele balanţei de plăţi
şi de alte elemente specifice ţării în cauză.
Dacă la început beneficiarii facilităţilor F.M.I. au fost ţările dezvoltate, în momentul
de faţă cele cărora se adresează politicile de finanţare sunt ţările în curs de dezvoltare sau cele
care traversează o perioadă de criză financiară sau ţările care realizează tranziţia de la
economia planificată la economia de piaţă. Politicile sunt prezentate in cele ce urmează.
Politica tranşei de rezervă
Tranşa de rezervă reprezintă o parte a rezervelor proprii ale ţării respective, o linie
automată de credit, utilizată în vederea acoperirii unor nevoi ale balanţei de plăţi. Ţara care
face apel la tranşa de rezervă nu utilizează, de fapt, creditele Fondului. Folosirea tranşei de
rezervă, denumită până în 1978 tranşa-aur, nu presupune implementarea unor politici
economice, nu este supusă vreunei comisii şi nici nu există cerinţe de răscumpărare. Ea
reprezintă o „tragere” asupra Fondului în proporţie de 25% din cota de participaţie.
Politica tranşei de credit

21
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

În regimul tranşelor de credit curente, ţara membră poate „trage” patru tranşe de credit
de câte 25% din cotă, dar doar dacă se respectă anumite condiţii impuse de către Fond.
Formularea condiţiilor se realizează în cadrul unui acord de confirmare sau a unui acord lărgit
şi se referă la politica de credit, politica bugetară, restricţiile comerciale şi de plăţi,
împrumuturile externe, nivelul rezervelor. F.M.I. impune adoptarea unor măsuri pentru a
stimula producţia, competitivitatea produselor la export, liberalizarea schimburilor
comerciale.
Acordurile se semnează pe o perioadă de 12-18 luni, iar rambursările se fac în
perioade de la 3 ani şi 3 luni la 5 ani. În cazul în care nu sunt respectate criteriile, Fondul
Monetar poate decide suspendarea tragerilor. Cererile pentru acordarea graduală a celorlalte
patru tranşe care urmează tranşei de rezervă sunt analizate de Consiliul Executiv, care
urmăreşte concordanţa dintre programele elaborate de statele solicitatoare şi prevederile din
statut. Pentru tranşele acordate, se percepe un comision mai mic decât dobânda practicată pe
piaţă.
Având în vedere asemănarea dintre cumpărarea de devize din cadrul tranşei superioare
şi aranjamentele stand-by, tragerile în tranşe nu se mai utilizează în momentul de faţă, fiind
înlocuite de mecanismul finanţării prin acord stand-by.
Aranjamentele stand-by
Creditul stand-by este instrumentul clasic prin care se asigură accesul la resursele
Fondului Monetar. Conform Statutului, aranjamentul stand-by reprezintă „o decizie a F.M.I.
prin care o ţară membră are dreptul să cumpere o sumă într-o valută din contul de resurse
generale până la un nivel specificat în condiţii stabilite şi în cadrul unei perioade
determinate”.
În principiu este o linie de credit deschisă la dispoziţia ţării membre prin care acesta
urmează să dispună de resursele Fondului, în limitele prevăzute, pe măsura apariţiei nevoilor
de credite. Acest tip de aranjament a fost creat în 1952 în scopul asistenţei pe termen mediu
pentru ţările ale căror balanţe de plăţi prezintă anumite dezechilibre.
În vederea obţinerii de resurse din partea Fondului Monetar Internaţional, ţara în cauză
se obligă să adopte o serie de politici care să determine rezolvarea deficitelor temporare sau
ciclice ale balanţei de plăţi. Ţara beneficiară prezintă programul de ajustare ce urmează a fi
finanţat cu ajutorul resurselor primite Consiliului Executiv, care îl analizează şi decide
condiţiile şi termenii aprobării creditului. Pe toată durata derulării aranjamentului stand-by
reprezentanţii Fondului urmăresc modul de utilizare a resurselor financiare, respectarea
condiţiilor impuse în momentul acordării împrumutului, efectul implementării programelor de

22
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

ajustare. Dacă se identifică neconcordanţe sau încălcări ale acordurilor semnate iniţial, Fondul
Monetar Internaţional suspendă acordarea în continuare a tragerilor.
Facilitatea de finanţare extinsă
Apariţia acestei noi modalităţi de finanţare a avut loc în contextul primei crize a
petrolului, care a determinat dezechilibre ale balanţelor majorităţii ţărilor lumii, dar cu
deosebire ale ţărilor în curs de dezvoltare.
Scopul acestui program îl reprezintă ajutorarea ţărilor membre care se confruntă cu
dezechilibre structurale în producţie, în comerţ, distorsiuni la nivelul preţurilor şi al costurilor.
Finanţarea prin intermediul acestei facilităţi de realizează pe un orizont plurianual şi într-un
volum mai ridicat comparativ cu tragerile curente sau cu proporţia cotei de participare.
Introdusă în 1974, are în vedere acordarea de asistenţă financiară pe termen lung
statelor care se confruntă cu o creştere prea lentă a economiei şi cu o situaţie nefavorabilă a
balanţei de plăţi, care împiedică aplicarea unei politici active de dezvoltare economică.
Rambursarea de face pe o perioadă cuprinsă de la 4 ½ ani la 10 ani.
Pentru a putea beneficia de această facilitate, ţările trebuie să adopte un program de
redresare pe 3 ani, cu o structurare detaliată a proiectelor şi politicilor pentru următoarele 12
luni, adică un set de măsuri anuale de urmat.
Politica accesului lărgit
Această facilitate de finanţare a fost adoptată în perioada 1981-1992, în vederea
acordării de împrumuturi peste tranşele superioare ale aranjamentelor stand-by.
Facilitatea finanţării suplimentare
Scopul introducerii acestui tip de finanţare în 1979 a fost ajutorarea ţărilor al căror
deficit de balanţă este mult superior cotei de participare. Deci resursele proprii cu care
participă ţara respectivă având calitate de membru al F.M.I. nu sunt suficiente pentru a realiza
„tragerile” în dimensiunile dorite. Se realizează astfel o „redistribuire” de la statele membre
care înregistrează excedente ale balanţei de plăţi către cele care au nevoie de finanţare. De
fapt, ţările dezvoltate acordă împrumuturi cu dobândă, intermediarul fiind Fondul Monetar.
Dobânda practicată este mai mare decât dobânzile ordinare la creditele finanţate de F.M.I..
„Facilitatea finanţării suplimentare se acordă în continuarea unei tranşe superioare de credit
sau aranjament extins, condiţionalitatea fiind aplicată şi acestui mecanism de finanţare”.
2.4.1 Facilităţi speciale

Caracteristic facilităţilor speciale este faptul că ele se acordă în continuarea


mecanismelor obişnuite. Cu alte cuvinte, acordarea lor nu influenţează împrumuturile primite

23
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

prin acorduri stand-by. Facilităţile speciale îşi propun să sprijine programele de restructurare
economică şi de stabilitate în ţările care se confruntă cu dezechilibre datorate unor factori
diverşi. Acestea sunt :
a) Facilitatea finanţării compensatorii şi contingentate (Compensatory and
Contingenty Financing Facility – CCFF)
Facilitatea finanţării compensatorii se adaugă la finanţarea efectuată în cadrul tranşelor
curente, fiind elaborată în anul 1963, pentru a suplimenta creditul acordat ţărilor producătoare
de materii prime, care suferă ca urmare a fluctuaţiei încasărilor din export, a compromiterii
recoltelor sau reducerii comerţului mondial. Altfel spus, atunci când preţurile produselor
primare pe piaţa internaţională variază mult, pot provoca dezechilibre în balanţa de plăţi.
Pentru a putea beneficia de facilitatea finanţării compensatorii şi contingentate, ţările
membre trebuie să respecte anumite condiţii:
 Încasările realizate din exporturi sunt determinate de impactul unor factori
imprevizibili;
 Ţara care beneficiază de finanţarea compensatorie se angajează să coopereze cu
F.M.I. în eliminarea influenţei factorilor ce au generat dezechilibrul din balanţa de plăţi.
Această facilitate s-a acordat iniţial în proporţie de 20% din cota de participare, pentru
ca ulterior, respectiv în anul 1996, să ajungă la 50% din cotă. Dobânda practicată este aceeaşi
cu cea de la tragerile normale, iar rambursarea creditului se realizează pe termen de la 3 ½ la
5 ani.
b) Facilitatea finanţării stocurilor tampon (Buffter Stock Financing Facility –
BSFF)
Constituirea stocurilor tampon trebuie să se încadreze în anumite principii, cum sunt
cele privitoare la relaţiile internaţionale guvernamentale, stabilite de O.N.U. în legătură cu
înţelegerile internaţionale referitoare la mărfurile de consum. Stocurile, în general cele de
materii prime, au scopul de a elibera piaţa de cantităţi prea mari, care ar putea influenţa
preţurile acestor produse şi se traduce printr-o reducere a ofertei de pe piaţa internă.
Finanţarea stocurilor-tampon a apărut ca modalitate de finanţare specială în anul 1969,
fiind creată special pentru sprijinirea ţărilor care se confruntau cu scăderi temporare ale
veniturilor din export, dar ca obiectiv urmărea şi susţinerea depăşirilor de costuri la importul
de cereale.
Denumită iniţial „finanţarea stocurilor regulatorii de materii prime”, această facilitate
oferită de către Fondul Monetar Internaţional se adresează ţărilor membre care decid

24
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

realizarea de stocuri de materii prime pentru a determina menţinerea unui preţ stabil, care să
nu influenţeze situaţia financiară externă.
Principalele dispoziţii privind finanţarea stocurilor-tampon sunt:
 Facilitatea de tragere este deschisă ţărilor membre, dar fiecărei ţări independent,
fiind exclusă organizarea unui stocaj internaţional;
 Solicitanţii trebuie să justifice dificultăţile balanţei de plăţi, iar noile drepturi de
tragere să aibă caracter esenţialmente temporar;
 Finanţarea stocurilor tampon funcţionează ca un sistem separat de alte trageri, cu
dreptul de a reprezenta maximum de 50% faţă de cotele de participaţie, tragerile
nefiind supuse nici unei eşalonări în timp.
Ca şi în cazul celorlalte facilităţi acordate de F.M.I., şi în cazul facilităţii finanţării
stocurilor-tampon, ţările beneficiare trebuie să adopte anumite măsuri menite să reducă
impactul negativ pe care preţurile produselor de pe pieţele internaţionale îl au asupra balanţei
de plăţi.
c) Facilitatea de transformare sistemică (Systemic Transformation Facility – STF)
Instituită în aprilie 1993, această facilitate are caracter temporar, fiind destinată ţărilor
membre din Europa Centrală şi de Est, care se confruntau cu probleme specifice trecerii la
economia de piaţă. Ne referim cu precădere la problemele legate de aranjamente comerciale şi
de plăţi, de respectarea regulilor de piaţă, de dispariţia unui număr important al partenerilor
tradiţionali.
În vederea obţinerii acestei facilităţi, ţările solicitatoare trebuie să prezinte o scrisoare
în care sunt detaliate obiectivele politicii economice, perspectivele avute în vedere în ceea ce
priveşte politicile monetare, valutare, cooperarea cu experţii Fondului Monetar Internaţional.
Volumul creditului acordat reprezintă 50% din cota de participaţie şi se utilizează în
două tranşe astfel: prima tranşă la data aprobării creditului, cea de-a doua după 6 luni, dar nu
mai târziu de 12 luni de la prima tragere. Acordarea celei de-a doua tranşe este influenţată de
evoluţia economiei şi de efectele politicilor implementate.
20 de ţări aflate în tranziţie au apelat la această modalitate de redresare a balanţei de
plăţi, cea mai importantă tranşă revenind Ucrainei, în valoare de 0,5 miliarde DST.
Rambursarea se realizează într-o perioadă de 4 ½ - 10 ani de la prima cumpărare.
2.4.2 Facilităţi de finanţare destinate ţărilor cu PIB/locuitor redus

Facilităţi de finanţare destinate ţărilor cu P.I.B./locuitor redus sunt :


a) Facilitatea de ajustare structurală (Structural Adjustment Facility – SAF)

25
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Această formă de asistenţă financiară a fost introdusă în martie 1986, este destinată
ţărilor cu venituri mici pentru a sprijini programele de reformă economică şi structurală, pe
termen de 3 ani.
Împrumuturile se acordă în condiţii avantajoase, cu dobândă de 0,5% pe an, termen de
rambursare de 10 ani şi durata de graţie de 5 ½ ani. Facilitatea nu poate depăşi 50% din cota
de participare a ţării beneficiare la resursele Fondului Monetar Internaţional.
Pentru a putea primi acest ajutor, trebuie ca ţara membră care se confruntă cu
dezechilibre economice să accepte asistenţa F.M.I. şi a Băncii Mondiale, de asemenea, să se
angajeze în implementarea unor programe de ajustare structurală şi macroeconomică pe
termen mediu. În ceea ce priveşte programele de ajustare structurală, acestea au menirea de a
dezvolta capacitatea de producţie, de a promova progresul economic şi pot fi clasificate în
următoarele două categorii:
 Cele care raţionalizează utilizarea resurselor şi permit adaptarea rapidă, cum sunt:
inovaţia tehnologică, variaţia preţurilor sau liberalizarea comerţului exterior;
 Altele care stimulează potenţialul de producţie şi contribuie la creşterea resurselor
productive.
Vorbim de măsuri structurale care permit o îmbunătăţire calitativă a producţiei
autohtone, care conduc la creşterea concurenţei, prin pătrunderea partenerilor din străinătate,
dar şi la stimularea iniţiativei în domeniul comercial, economic, financiar.
Resursele pentru facilitatea de ajustare structurală provin din „rambursarea
împrumuturilor acordate de la Fondul de sprijin, dobânzi încasate de la beneficiarii acestor
împrumuturi, venituri din plasamente”.
b) Facilitatea ajustării structurale extinse (Enhanced Structural Adjustment
Facility – ESAF)
A fost introdusă în anul 1987, în continuarea facilităţii de ajustare structurală. Tocmai
din acest motiv, există asemănări între cele două tipuri de finanţări, mai ales în ceea ce
priveşte obiectivele, eligibilitatea, condiţiile şi trăsăturile programului finanţat.
Facilitatea ajustării structurale extinse a cunoscut mai multe modificări, în anul 1994
fiind prelungită şi extinsă. Între beneficiarii vizaţi se numără ţările cele mai sărace, iar
resursele care susţin asistenţa acordată provin din donaţii de la ţările foarte bogate şi resurse
împrumutate sau transferuri din contul special de vărsăminte.
Acordarea unui credit prin intermediul acestei facilităţi presupune ca ţara membră să
prezinte un program de ajustare pe termen scurt, de 3 ani, care să cuprindă obiective, politici,

26
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

măsuri propuse, program ce face parte din documentul cadru de politică economică prin care
se doreşte reechilibrarea economiei.
Rambursarea creditului acordat se face în 10 vărsăminte semestriale, existând şi o
perioadă de graţie de 5 ½ ani, iar dobânda este una foarte avantajoasă, de numai 0,5% pe an.
Ceea ce este important de reţinut şi merită specificat este următorul lucru: facilitatea
ajustării structurale extinse a devenit „primul vector al asistenţei financiare pe care F.M.I. o
acordă, sub formă de împrumuturi concesive, ţărilor în dezvoltare cu venituri scăzute, afectate
de persistenţa dezechilibrelor de balanţă de plăţi”.
c) Fondul ESAF (ESAF Trust)
Fondul ESAF apare ca mecanism de finanţare de către Fondul Monetar Internaţional
în 1987 în scopul de a acorda împrumuturi ţărilor în curs de dezvoltare. Caracteristic acestui
tip de finanţare este faptul că operaţiunile implicate în activitatea propriu-zisă se desfăşoară
prin intermediul a trei conturi:
A. Contul de împrumut – aici se depun dobânzile de la credite şi rambursările la
termen, iar destinaţia este sprijinirea programelor de ajustare macroeconomică, ce se
extinde pe o perioadă de până la 3 ani.
B. Contul de rezerve – aşa cum arată şi denumirea, în acest cont se depun transferurile
din contul special al Departamentului General, dar şi dobânzi, ori câştiguri din
investirea resurselor. Destinaţia acestor fonduri este plata dobânzilor şi rambursările
de împrumuturi contractate.
C. Contul subsidiar ESAF – cuprinde donaţiile de la Fondul ESAF, transferuri de
câştiguri nete din alte conturi administrate. Prin intermediul acestor resurse se
echilibrează diferenţele dintre dobânzile plătite pentru împrumuturi contractate şi
dobânzi încasate pentru împrumuturi acordate.
d) Iniţiativa pentru ţările sărace foarte îndatorate (Heavily Indebted Poor Countries
- HIPC)
Această formă de facilitate a apărut în 1996, prin decizia Fondului Monetar
Internaţional şi a Băncii Mondiale, cu scopul se a acorda asistenţă şi suport ţărilor membre
sărace care, deşi practică o politică sănătoasă, au datorii externe.
Iniţiativa impune coordonarea acţiunilor comunităţii financiare internaţionale,
incluzând aici organizaţii multilaterale şi guverne, pentru a reduce datoria externă a celor mai
sărace ţări. Înainte de apariţia HIPC, ţările eligibile cheltuiau, în medie, mai mult pe serviciul
datoriei decât pe sănătate şi educaţie la un loc. Nu mai este cazul celor 27 de ţări care au

27
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

beneficiat de iniţiativă şi care şi-au majorat contribuţiile în domeniul educaţional, sanitar sau
social.
Din moment ce beneficiază de această facilitate, ţara în cauză trebuie să-şi continue
efortul de dezvoltare a unei economii performante, de susţinere a stabilităţii macroeconomice,
de adaptare şi implementare de strategii de reducere a sărăciei.
e) Facilitatea pentru reducerea sărăciei şi creştere economică (Poverty Reduction
and Growth Facility – PRGF)
Fondul Monetar Internaţional urmăreşte reducerea sărăciei prin politici generatoare de
creştere economică, noi locuri de muncă, dar şi prin asistenţă tehnică ori financiară. Pentru a
îndeplini acest scop, el colaborează şi cu alţi parteneri, în mod special cu Banca Mondială.
Prin anii ’90, F.M.I. a instaurat Facilitatea pentru reducerea sărăciei şi creştere
economică, pentru sprijinirea politicilor macroeconomice aplicate, astfel încât să se
înregistreze efecte favorabile evidente.

2.4.3 Facilităţi administrate de către Fondul Monetar Internaţional

Facilităţi administrate de către Fondul Monetar Internaţional sunt :


a) Fondul Fiduciar (Trust Fund)
În anul 1976, s-a semnat acordul de la Kingstorn, Jamaica, prin care s-a clarificat
problema demonetizării aurului. Consiliul Guvernatorilor a decis vânzarea unei treimi din
stocul de aur, iar beneficiile obţinute au fost folosite astfel:
 parte a alimentat Fondul de Sprijin;
 parte a fost distribuită ţărilor aflate în curs de dezvoltare, proporţional cu cotele
acestora;
 parte a fost pusă la dispoziţia anumitor ţări aflate în curs de dezvoltare, cu titlul de
împrumut, pe timp de 10 ani, cu o dobândă simbolică (0,5% pe an).
În acest mod se înfiinţează, pe 6 mai 1976, Fondul Fiduciar (sau Fondul de Sprijin, aşa
cum apare el denumit în diferite surse), cu scopul de a acorda un ajutor suplimentar la
echilibrarea balanţei de plăţi a ţărilor cele mai sărace.
Resursele care alimentează acest Fond au provenit iniţial, aşa cum am precizat, din
beneficiul obţinut din vânzarea aurului, la acesta adăugându-se contribuţii voluntare (donaţii),
sau împrumuturi. Rambursarea creditelor acordate de către Fondul Monetar Internaţional se
realizează în rate timp de 5 ani, cu o dobândă minimă de 0,5% pe an. Destinatarii acestei
facilităţi beneficiază de un termen de graţie de 5 ani.

28
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

b) Contul de subsidii
Contul de subsidii apare ca facilitate de finanţare administrată de F.M.I. în 1980, din
necesitatea de a prelua o parte din dobânda percepută de la unele ţări membre, care
beneficiaseră de facilitatea petrolieră, astfel încât ţările beneficiare au avut de plătit o dobândă
mult redusă (numai 5%).
c) Facilitatea suplimentară de rezervă
În anul 1997, ca urmare a modificării raportului de forţe în majoritatea ţărilor
europene, a schimbărilor politice, instituţionale, economice şi din cauza pierderii unor serii de
parteneri tradiţionali din relaţiile de comerţ, unele ţări membre s-au aflat în ipostaza de a
înregistra deficit al balanţei de plăţi. Era vorba de situaţii excepţionale cu care se confruntau
aceste ţări, iar facilitatea suplimentară de rezervă şi-a propus să sprijine statele membre.
Acordarea facilităţii este condiţionată de implementarea unor politici de ajustare menite să
redreseze situaţia balanţei de plăţi, de capacitatea de rambursare a beneficiarilor, de relaţiile
anterioare cu Fondul Monetar Internaţional în ceea ce priveşte utilizarea resurselor,
eficacitatea revizuirii politicilor economice, monetare, etc.
Această facilitate se acordă pe o perioadă scurtă, de un an, urmând ca rambursarea să
se efectueze într-o perioadă de 1 ½ ani.
d) Liniile de credit contingentate (Contingent Credit Lines – CCL)
Prezentate ca facilitate adiţională, liniile de credit contingentate au fost create cu
scopul prevenirii intrării în criză a ţărilor care prezentau o situaţie economico-financiară
precară.
Liniile de credit ce se acordă au menirea de a susţine politici economice, monetare.
Pentru a beneficia de această facilitate, ţara membră trebuie să întocmească un plan de
reformă care să vizeze reducerea cheltuielilor guvernamentale, privatizarea, susţinerea ratei de
schimb, precum şi să îndeplinească anumite criterii de eligibilitate:
 În momentul acordării liniei de credit ţara destinatară să fie considerată a avea nevoie
de împrumut de la F.M.I.;
 Consiliul Executiv al F.M.I. elaborează previziuni economice asupra ţării şi asupra
progreselor în îndeplinirea standardelor de politică economică;
 Ţara promovează relaţii constructive cu creditorii privaţi şi adoptă măsuri pentru
reducerea vulnerabilităţii externe;
 Ţara să pună în evidenţa Consiliului Executiv al F.M.I. politicile pe care
intenţionează să le urmeze în perioada utilizării liniilor de credit contingentate.

29
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

 Resursele sunt disponibile în tranşe pentru doi ani, cu o dobândă ce se stabileşte la


începutul fiecărei perioade de exerciţiu în funcţie de veniturile şi cheltuielile exerciţiului
anterior, şi plata unui comision la fiecare tranşă.

3. COORDONATE ALE RELAŢIEI F.M.I. CU ROMÂNIA

30
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

3.1. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE ROMÂNIEI CA ŢARĂ


MEMBRĂ A F.M.I.

România a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar Internaţional la


15 decembrie 1972. România face parte din constituenta condusă de Olanda. D-nul. Jeroen
Kremers (Olanda) este Director Executiv pentru România în cadrul F.M.I.; constituenta sa
include Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Georgia, Israel, Serbia,
Muntenegru, Republica Macedonia, Moldova, Olanda, România şi Ucraina.
Guvernatorul României la F.M.I. este domnul Constantin Mugur Isărescu, Guvernator
al Băncii Naţionale a României. Fondul a avut un reprezentant rezident la Bucureşti începând
cu anul 1991. Dl. Juan Jose Fernandez-Ansola este Reprezentant Regional Principal pentru
România si Bulgaria, începând cu septembrie 2006.
Participarea României la F.M.I. se ridica la 1.030,2 milioane DST sau 0,48% din cota
totala. Puterea de vot a României este de 10.552 voturi sau 0,49% din total.
În urma aderării la F.M.I., România a obţinut următoarele drepturi:
 dreptul de a obţine credite în regim normal sau ca facilitaţi. Începând cu anul 1990,
România a beneficiat de facilităţi sub forma tragerilor curente, acordurilor stand-by,
finanţărilor compensatorii şi a facilitaţilor de transformare sistematică;
 dreptul de a obţine credite în monedele altor ţări membre sau în DST din resursele
generale ale Fondului, în schimbul unei sume în moneda naţională, în condiţii mult
mai avantajoase decât cele ale pieţei, fiind obligată să respecte, în schimb, o serie de
condiţii impuse de F.M.I. tuturor ţărilor membre aflate în postura de debitor faţă de
Fond;
 dreptul de alocări de DST în cazul unor noi emisiuni de DST. Datorită faptului că
F.M.I. a întrerupt emisiunile de DST începând din 1972, România nu a putut beneficia
de astfel de alocări decât începând cu anul 1979;
 dreptul de participare la luarea deciziilor în cadrul F.M.I.. România deţine un număr de
voturi corespunzător cotei sale de participare, iar acest drept de vot se exercită prin
intermediul unui grup format din 12 ţări (Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria,
Croaţia, Cipru, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Olanda şi Ucraina), grup condus
de reprezentantul Olandei, care reprezintă şi interesele ţării noastre în Consiliul
Executiv al F.M.I.;
 dreptul de aderare la BIRD şi la filialele sale;
În urma aderării la F.M.I., ţara noastră şi-a asumat şi o serie de obligaţii, şi anume:

31
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

o subscrierea şi vărsarea cotei-părţi de capital;


o convenirea cu F.M.I. a unui curs reprezentativ al leului faţă de dolarul
american;
o să nu aplice restricţii asupra efectuării plăţilor curente în relaţiile economice
internaţionale;
o să se consulte cu F.M.I. şi să colaboreze cu celelalte ţări membre;
o să furnizeze informaţii cu caracter economic şi financiar privitoare la deţinerile
oficiale de aur şi de mijloace de plată internaţionale, evoluţia importurilor şi a
exporturilor, balanţa de plăţi, investiţiile străine, cursul de schimb şi altele.

3.2 ROLUL ŞI ACTIVITĂŢILE BIROULUI REPREZENTANŢEI


REZIDENTE A F.M.I. ÎN ROMÂNIA

Biroul Reprezentanţei Rezidente în România desfăşoară o gamă largă de activităţi în


scopul de a contribui activ la implementarea recomandărilor de politică economică ale
Fondului de către autorităţi, cât şi la menţinerea unei strânse legături între sediul central al
F.M.I. şi autorităţile din România.
Biroul se ocupă cu:
 Explicarea opiniilor Fondului în chestiuni legate de politici şi consilierea autorităţilor
române în implementarea programelor macroeconomice încheiate cu F.M.I., în
principal în contextul solicitării României pentru sprijin financiar din partea Fondului
(cum ar fi acordurile stand-by). Această activitate implică o strânsă colaborare şi
consultare atât cu instituţii guvernamentale, cât şi cu sediul central al F.M.I..
 Schimburi de opinii cu misiunile rezidente ale Băncii Mondiale, Uniunii Europene,
B.E.R.D., agenţiile Naţiunilor Unite, precum şi cu ambasadele ţărilor membre ale
F.M.I., pentru a asista autorităţile din România în implementarea unui program
macroeconomic coerent şi cuprinzător.
 Monitorizarea evenimentelor şi a evoluţiei economice în scopul de ajuta la evaluarea
performantelor financiare şi economice ale programelor şi politicilor
macroeconomice ale Guvernului. Biroul se bazează pe o gamă largă de surse de
informare, care includ Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor şi Comisia
Naţională de Statistică.

32
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Biroul Reprezentanţei Rezidente a F.M.I. joacă un rol important în asigurarea


transparenţei politicilor F.M.I. în România. Biroul este disponibil pentru întâlniri cu oamenii
de afaceri români şi străini, reprezentanţi din domeniul bancar şi pentru schimbul de opinii
referitoare la economia românească şi politicile economice.
Reprezentantul Rezident este singurul purtător de cuvânt al Fondului în România şi
este disponibil pentru contacte periodice cu ziariştii. În acest context, Reprezentantul poate
face declaraţii de presă şi poate participa la interviuri de presă şi televiziune, prezentând
viziunea Fondului în probleme legate de economia românească. Mai mult decât atât,
Reprezentantul Rezident al F.M.I. participă ocazional la conferinţe şi întâlniri organizate de
instituţii publice, organizaţii financiare internaţionale, organizaţii neguvernamentale, sindicate
şi alte grupări care dezbat probleme generale de macroeconomie şi referitoare la economia
românească. Biroul este, de asemenea, gata să colaboreze cu universităţi şi institute
economice interesate în activitatea desfăşurată de F.M.I..
Biroul Rezident acordă, totodată, o atenţie deosebită posibilităţilor de instruire
profesională, care contribuie la înţelegerea şi tratarea de către participanţi a problematicii
F.M.I.. În acest sens, Reprezentantul Rezident al F.M.I. participă la preselecţia candidaţilor
care solicită participarea la cursuri şi seminarii organizate de F.M.I. şi Joint Vienna Institute.
F.M.I. are un rol bine definit în economia României, acela de a crea un sistem
financiar şi monetar puternic şi de-a încuraja dezvoltarea economică durabilă.

3.3 ASISTENŢA TEHNICĂ, ASISTENŢA FINANCIARĂ ŞI


PREGĂTIRE PROFESIONALĂ

Asistenţa tehnică oferită de F.M.I. sprijină dezvoltarea resurselor productive ale ţărilor
membre, ajutându-le să-şi formuleze politici economice şi fiscale în sprijinul creşterii
economice. F.M.I. ajută aceste ţări să-şi consolideze capacităţile umane şi instituţionale şi să
formuleze politici macroeconomice, structurale şi fiscale corespunzătoare. Asistenţa tehnică
reprezintă aproximativ o cincime din bugetul operaţional al F.M.I.. Finanţarea asistenţei
tehnice se face atât din resurse interne, cât şi externe, cele din urmă reprezentând fonduri din
partea donatorilor bilaterali şi multilaterali.
F.M.I. a oferit României asistenţă tehnică în numeroase domenii, cum ar fi
administrare fiscală şi vamală, politici fiscale, managementul cheltuielilor bugetare, politici
monetare şi organizarea băncii centrale, supraveghere bancară, ţintirea inflaţiei, statistică şi
practici procedurale şi instituţionale pentru prevenirea spălării banilor.

33
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Referitor la asistenţa financiară, una dintre responsabilităţile principale ale F.M.I. este
să acorde împrumuturi ţărilor care au dificultăţi de balanţa de plăţi, oferind acestor ţări
posibilitatea de a-şi reface stocul de rezerve internaţionale, de stabilizare a cursului valutar, de
continuare a plăţii importurilor şi de reinstaurare a condiţiilor de creştere economică. Spre
deosebire de băncile de dezvoltare, F.M.I. nu acordă împrumuturi pentru proiecte specifice.
De-a lungul anilor, F.M.I. a dezvoltat o serie de tipuri de credit, numite şi "facilităţi",
concepute astfel încât să răspundă nevoilor specifice fiecărei ţări membre. Ţările cu venituri
reduse pot lua împrumuturi cu dobândă preferenţială, prin Facilitatea de Creştere Economică
şi Reducere a Sărăciei (P.R.G.F.) şi prin Facilitatea privind Şocurile Externe (E.S.F.).
Împrumuturile nepreferenţiale sunt, în general, de tipul Acordului Stand-by (S.B.A.),
ocazional folosindu-se şi Facilitatea Extinsă (E.F.F.), Facilitatea de Suplimentare a Rezervelor
(S.R.F.) şi Facilitatea de Finanţare Compensatorie (C.F.F.). F.M.I. oferă şi asistenţă financiară
de urgenţă, pentru a susţine refacerea economiilor în urma dezastrelor naturale şi a
conflictelor, uneori la dobândă preferenţială. În cadrul Strategiei pe Termen Mediu, F.M.I.
discuta posibilitatea introducerii unui nou instrument de finanţare pentru economiile
emergente, care rămân vulnerabile la şocurile externe, în ciuda politicilor interne solide. Acest
instrument ar oferi finanţarea necesară menţinerii încrederii şi reducerii riscului de criză.
Asistenţa financiară pentru România s-a materializat în programe de împrumut de tipul
Acord Stand-by. Începând cu 1972, România a folosit resursele F.M.I. în nouă ocazii
(detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului. Ultimul
acord, al zecelea, aprobat în iulie 2004 a fost un acord Stand-by de tip preventiv, pe 24 de
luni, din care autorităţile române nu au intenţionat să facă trageri. Nici acest acord nu a fost
finalizat.
Totalul creditelor nerambursate la sfârşitul lunii septembrie 2007 se ridicau la 13.8
milioane DST, respectiv 1.33% din cotă.
F.M.I. asigură instruire profesională prin intermediul cursurilor şi seminariilor
organizate la sediul central şi prin sponsorizarea Joint Vienna Institute. Aceste programe sunt
astfel concepute încât să fie la nivelul cerinţelor în creştere ale ţărilor membre. În acest scop,
programul de bază include cursuri elementare, medii şi avansate despre programare şi politici
financiare şi management macroeconomic, statistica balanţei de plăţi, operaţiuni monetare şi
valutare, conturi naţionale şi statistici guvernamentale, etc.
Obiectivul de bază al acestor programe este instruirea profesională a oficialilor din
ţările membre ale Fondului. Instruirea are scopul de a creşte nivelul calitativ al elaborării
politicii economice în ţările membre şi de a îmbunătăţii înţelegerea reciprocă a unor chestiuni,

34
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

de către oficialii ţărilor membre şi personalul F.M.I..


Până acum, prin programele sale, Institutul F.M.I. şi Joint Vienna Institute au
contribuit la instruirea profesională a numeroşi oficiali români, în domeniile: programare şi
politică financiară, tehnici de analiză şi programare financiară, politici de sector extern,
finanţe publice, operaţii valutare şi monetare, statistică.

3.4 ARANJAMENTELE STAND-BY ÎNCHEIATE DE ROMÂNIA CU


F.M.I.

Începând cu anul 1972, ţara noastră a încheiat până în prezent cu Fondul Monetar
Internaţional 10 acorduri stand-by, ca suport financiar al programelor economice.

Tipul Acordului Data Aprobării Data Expirării Suma Aprobată Suma Trasă
sau Rezilierii (milioane SDR) (milioane SDR)
Stand-by 10/03/75 10/02/76 95.0 95.0
Stand-by 09/09/77 09/08/78 64.1 64.1
Stand-by 06/15/81 01/14/84 1,102.5 817.5
Stand-by 04/11/91 04/10/92 380.5 318.1
Stand-by 05/29/92 03/28/93 314.0 261.7
Stand-by 05/11/94 04/22/97 320.5 94.3
Stand-by 04/22/97 05/21/98 301.5 120.6
Stand-by 08/05/99 02/28/01 400.0 139.75
Stand-by 10/31/01 10/15/03 300.0 300.0
Stand-by 07/07/04 07/07/06 250.0 0 (nefinalizat)*
preventiv

Până în anul 1989, România a încheiat cu F.M.I. trei acorduri stand-by, primul fiind
semnat după trei ani de la momentul aderării României la aceasta instituţie. Acordurile stand-
by sunt acorduri încheiate cu F.M.I. prin care ţările membre au dreptul de a cumpăra o sumă
într-o anumită valută de la F.M.I., în cursul unei perioade date, cu condiţia respectării de către
acestea a unor criterii şi condiţii stabilite prin programul elaborat şi aprobat de Consiliul
Executiv al F.M.I..
Primul acord stand-by al României cu F.M.I. a fost aprobat pe 3 octombrie 1975 şi a
fost finalizat cu succes pe 2 octombrie 1976, desfăşurându-se pe o perioadă de 12 luni, în care
România a primit 95 de milioane DST.
Al doilea acord a fost aprobat pe 9 septembrie 1977 şi a fost încheiat pe 8 septembrie
1978, România primind 64,1 milioane DST.

35
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Cel de-al treilea acord, în valoare de 1.102,5 milioane DST a fost încheiat pe 15 iunie
1981, însă a fost reziliat după 30 de luni de la semnarea lui, pe 14 ianuarie 1984, după ce
România a reuşit să tragă de la F.M.I. suma de 817,5 milioane DST. De reţinut faptul că până
la sfârşitul anilor '90, România nu avea datorii externe, nici faţă de celelalte state şi nici faţă
de F.M.I., împrumuturile primite fiind achitate eşalonat, în mai multe tranşe.
După anul 1990, relaţiile României cu Fondul Monetar Internaţional au cunoscut o
îmbunătăţire permanentă, ca urmare a eforturilor depuse de autorităţile române în acest sens.
Începând cu anul 1991, a fost deschisă o reprezentanţă permanentă a F.M.I. la Bucureşti, care
desfăşoară o gamă largă de activităţi în scopul asigurării implementării de către autorităţile
române a recomandărilor de politică economică ale Fondului, de a menţine legături strânse
între organele de conducere ale F.M.I. şi autorităţile din România, precum şi la asigurarea
transparenţei politicilor F.M.I. în România.
Încheierea acordurilor cu F.M.I. după anul 1990 a fost o necesitate pentru România,
care se confrunta la acea vreme cu un deficit extern de amploare (circa 1,5 miliarde de dolari),
aceste acorduri fiind necesare în vederea soluţionării problemelor balanţei de plăţi şi
procurării de capitaluri de pe pieţele internaţionale.
După 1990, România a încheiat 7 acorduri cu F.M.I., primind de cele mai multe ori
doar prima tranşă. Diferenţele semnificative dintre cuantumul creditului aprobat şi suma trasă
efectiv s-au datorat atât condiţiilor severe impuse de Fond la acordarea unei noi tranşe din
acord, cât şi nerespectării de către România a programului de reformă.
Primul aranjament stand-by a fost încheiat cu Fondul pe o durată de 12 luni şi a fost
aprobat la 11 aprilie 1991 pentru un volum total de 380,5 milioane DST, care a inclus şi
trageri în cadrul facilităţii de finanţare compensatorie (împrumuturi acordate ţărilor care fac
dovada unui necesar financiar care să compenseze o scădere temporară a încasărilor din
exporturi sau o creştere temporară a volumului importurilor) pentru componenta import de
ţiţei. El a avut drept scop accelerarea reformei economice, proces demarat în 1990 şi a fost
orientat în special pe reforma sistemului financiar-bancar şi conturarea unui cadru legislativ şi
instituţional specific economiei de piaţă. Memorandum-ul încheiat cu guvernul român viza o
stabilizare graduală a economiei prin: liberalizarea treptată a preţurilor, eliminarea dobânzilor
real-negative, stimularea procesului de economisire şi a investiţiilor, reducerea inflaţiei,
instituirea unor impozite şi taxe corelate cu veniturile încasate, devalorizarea cursului de
schimb şi introducerea unei rate de schimb flotante, etc. Efectele pozitive urmărite nu au fost
la nivelul aşteptărilor: consumul de materii prime şi energie a fost încurajat în continuare prin
menţinerea unor preţuri scăzute, nerealiste, ritmul economisirii şi al investiţiilor interne a

36
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

scăzut, volumul producţiei interne şi-a continuat declinul, iar rata de schimb oficială a leului
faţă de dolarul american a fost supraevaluată, o situaţie mai bună înregistrând-o doar volumul
investiţiilor străine directe, care a cunoscut o oarecare creştere.
Al doilea acord a fost un aranjament stand-by pe 10 luni, aprobat pe data de 29 mai
1992 pentru o sumă de 314 milioane DST, care a inclus încă o facilitate de finanţare
compensatorie pentru importul de ţiţei. Al doilea aranjament a avut ca obiective
macroeconomice încheierea mişcării corective a preţurilor şi liberalizarea cursului de schimb
al leului, diminuarea inflaţiei, menţinerea deficitului bugetar la un nivel ce poate fi finanţat
fără consecinţe inflaţioniste, stoparea declinului economic şi redresarea poziţiei externe a ţării
prin ameliorarea situaţiei balanţei de plăţi externe şi creşterea rezervelor valutare. La fel ca şi
în cazul primului aranjament, şi în cadrul celui de-al doilea au fost respectate obiectivele
cantitative doar în primele 3 trimestre de aplicare. Neîndeplinirea obiectivelor ambelor
aranjamente s-a datorat unui complex de factori nefavorabili, atât interni, cât şi externi, printre
cei mai importanţi putând fi menţionaţi întârzierea procesului de privatizare şi restructurare a
economiei, inexistenţa unei legislaţii cu privire la proprietatea individuală, liberalizarea
preţurilor şi a comerţului fără înfiinţarea unor instituţii care să reglementeze relaţiile de
concurenţă, liberalizarea salariilor fără asigurarea corelării lor cu productivitatea muncii,
ratele înalte ale dobânzilor, care au descurajat investiţiile, supraevaluarea cursului de schimb
al monedei naţionale, indisciplina financiară, etc.
Al treilea aranjament stand-by cu F.M.I. a fost semnat pe data de 11 mai 1994 pentru o
sumă de 320,5 milioane DST, care a inclus şi o facilitate de transformare sistematică (aceste
facilităţi sunt acordate ţărilor aflate în tranziţie, care se confruntă cu dificultăţi în echilibrarea
balanţei de plăţi). Măsurile de reformă, parţial atinse, au vizat stabilirea unei rate a dobânzii
real-pozitive, devalorizarea substanţială a cursului valutar oficial, controlul şi reducerea
inflaţiei, stabilirea unor obiective cantitative clare în domeniul privatizării şi de restructurare a
sistemului financiar-bancar (inclusiv de înfiinţare a bursei de valori), eliminarea subvenţiilor
acordate de stat producătorilor ineficienţi, s.a.
Al patrulea acord stand-by cu F.M.I. a fost aprobat pe data de 22 aprilie 1997 pe o
perioada de 13 luni şi pentru o sumă de 301,5 milioane DST, care urma să fie trasă în 5 tranşe
trimestriale. Programul economic aprobat viza atingerea unor obiective importante:
liberalizarea pieţei valutare şi a preţurilor utilităţilor, menţinerea deficitului bugetar la un nivel
rezonabil (4,5%), creşterea rezervelor B.N.R., sistarea creditelor discreţionare, reducerea ratei
inflaţiei, etc. Neîndeplinirea obiectivelor asumate de guvernul român a condus la atingerea
unor performanţe slabe atât la nivel micro, cât şi macroeconomic.

37
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Al cincilea acord stand-by cu F.M.I. a fost aprobat pe data de 5 august 1999 pentru o
sumă de 400 milioane DST pentru a sprijini programul de reformă şi stabilizare economică al
guvernului României (care a vizat diminuarea deficitului de cont curent, scăderea în
continuare a inflaţiei, creşterea rezervelor valutare ale B.N.R., consolidarea fiscală şi
restricţionarea creşterii salariilor, reducerea puternică a pierderilor întreprinderilor publice şi
implicarea mai puternică a pieţei de capital în procesul de atragere a capitalurilor străine).
Al şaselea acord stand-by cu F.M.I. a fost aprobat pe data de 31 octombrie 2001 pentru
o sumă de 300 milioane DST. Programul a vizat susţinerea procesului de dezinflaţie şi
menţinerea deficitului de cont curent, concomitent cu accelerarea reformelor structurale şi
întărirea perspectivelor de creştere economică.
Al şaptelea acord stand-by încheiat cu F.M.I. a fost aprobat pe data de 7 iulie 2004
pentru o sumă de 250 milioane DST. Acesta a fost un acord stand-by de supraveghere
preventivă, care a cuprins angajamentele luate de România în privinţa politicilor
macroeconomice pentru perioada 2004-2006 şi a prevăzut accesul la fondurile F.M.I. numai în
cazul apariţiei unor crize economice neprevăzute. În anul 2005, ca urmare a divergenţelor
dintre F.M.I. şi partea română cu privire la evaluarea performanţelor şi a căilor de acţiune
macroeconomică, acordul a fost suspendat.

3.5. RELAŢIA F.M.I. CU ROMÂNIA ÎN PREZENT

O misiune a F.M.I. s-a aflat în perioada 27 ianuarie - 4 februarie 2009 în România


pentru o vizita regulată, programată în mod curent între consultările anuale, pentru a evalua
situaţia economică şi a discuta politicile cu noul Guvern.
Fondul Monetar Internaţional avea, la începutul vizitei, o estimare pentru creşterea
economică din 2009 puţin peste 1%. După discuţiile purtate cu marile companii, cu băncile,
au ajuns la concluzia că pentru România, 2009 va fi cu minus. Prognoza actuală, pe care
F.M.I. o va trece probabil în raport, arată o scădere a P.I.B. de până la 1%.
Aceasta ar reprezenta prima scădere a P.I.B.-ului înregistrată după ultimul trimestru
din 1999.
Argumentele aduse de experţii Fondului Monetar Internaţional în raportul anual indică
fără tăgada recesiune economică în România în 2009. Misiunea F.M.I. indica deteriorarea
indicatorilor economici în ultimul trimestru al anului trecut. Politica fiscală din ultimii ani nu
poate susţine o relaxare fiscală pentru a combate criza, iar politicile de cheltuieli publice "au
agravat dificultăţile economice actuale", se arăta în raport.

38
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Raportul întocmit la începutul anului 2009 ar putea crea depresie atât fostului, cât şi
actualului Guvern. În comunicatul remis de F.M.I. se arăta că "exporturile au început să se
prăbuşească, disponibilitatea creditului s-a redus pentru firme şi populaţie, iar consumul şi
investiţiile scad. Producţia industrială se restrânge, iar încrederea companiilor şi a
consumatorilor s-a deteriorat".
F.M.I. recunoaşte că problemele economice ale României au fost importate de pe
pieţele externe, dar "dezechilibrele acumulate de mult timp în economia românească
agravează efectele". În raport se arată că deficitul de cont curent şi cel bugetar au crescut
vulnerabilitatea economiei româneşti la şocuri externe. Pe de altă parte, reformele structurale
insuficiente au făcut economia noastră puţin productivă şi aproape inflexibilă pentru a face
faţă noilor tendinţe economice.
Cheltuielile guvernamentale s-au dublat în ultimii trei ani, între 2005 si 2008, se arată
în raport. Mai mult, factura cheltuielilor cu salariile din sectorul public aproape s-a triplat în
ultimii trei ani, ca urmare a majorărilor salariale şi a creşterii numărului de angajaţi.
Drept urmare, F.M.I. nu lasă României nici o urmă de speranţă în privinţa relaxării
fiscale. În raport se menţionează că "într-o perioadă de încetinire economică, o relaxare a
politicii fiscale pentru a atenua scăderile nu mai este posibilă".
F.M.I. estimează însa că o recuperare uşoară a economiei ar putea surveni abia spre
sfârşitul lui 2009 sau începutul lui 2010.
La finalul misiunii la Bucureşti, F.M.I. are trei recomandări, potrivit Wall-Street
Journal:
 Prima este legată de politica fiscală. F.M.I. susţine puternic decizia guvernului de a
reduce deficitul bugetar la 2% din P.I.B. în acest an, însă avertizează că bugetul pe
2009 este bazat pe "estimări optimiste privind creşterea economică şi încasările la
buget, ceea ce sugerează că vor fi necesare eforturi suplimentare pentru a atinge
obiectivul (de deficit bugetar)". Pentru 2009, guvernul României ia în calcul cheltuieli
totale de 35,5% din P.I.B., un deficit bugetar de 2% şi o creştere economică de 2,5%.
 A doua recomandare este legată de ţinta de inflaţie a Băncii Naţionale a României
(B.N.R.). Fondul susţine intenţia B.N.R. de a se concentra pe atingerea ţintei sale de
inflaţie, însă reaminteşte că în 2008, Banca Naţională şi-a ratat ţinta de inflaţie,
"parţial ca urmare a unei politici fiscale neaşteptat de expansioniste şi a preţurilor
ridicate la materii prime şi energie în prima parte a anului". F.M.I. spune că B.N.R. are
o marjă de manevră redusă pentru a relaxa politica monetară până la apariţia unui

39
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

pachet credibil de politici macroeconomice care să stabilizeze economia şi să reducă


deficitul bugetar.
 Ultima recomandare a Fondului este legată de "temperarea dezechilibrelor din
sistemul bancar". BNR ar trebui să continue monitorizarea atentă a managementul de
risc al băncilor, a capacităţii sistemului bancar de a absorbi şocurile adverse pentru
păstrarea stabilităţii financiare. Totodată, Banca Naţională ar trebuie să menţină
capitalul din sistem la un nivel de lichiditate adecvat.
De asemenea, Fondul Monetar Internaţional recomandă prudenţă şi reanalizarea legii
creşterii salariale cu 50% pentru profesori, deoarece această creştere, corelată cu efectele
crizei financiare ar putea afecta puternic competitivitatea economiei româneşti şi stabilitatea
macroeconomică.
"Autorităţile din ţările emergente trebuie să transmită un semnal puternic pieţelor, prin
politici fiscale şi salariale adaptate în mod realist la mediul economic internaţional extrem de
dificil", se arată într-un comunicat al F.M.I..
F.M.I. avertizează că majorarea salariilor profesorilor va avea un efect scăzut asupra
bugetului României în acest an, care va creşte însă la peste 0,75% din Produsul Intern Brut
(P.I.B.) în 2009. În acelaşi timp, dacă măsura s-ar extinde la întreg sectorul bugetar, impactul
se va ridica la peste 4%. ”Un astfel de scenariu ar trimite un semnal negativ pieţelor
financiare. Chiar şi înainte de această decizie, sursele de finanţare, atât publice, cât şi private,
erau din ce în ce mai rare, leul se afla sub presiune, prima de risc a României urcase la
niveluri istorice, iar dobânzile pe plan local crescuseră substanţial” se mai arată în comunicat.
În condiţiile actuale, România are nevoie în acest an de fonduri pentru finanţarea
deficitelor, oficialii români anunţând în repetate rânduri că ar putea apela pentru acoperirea
acestora la un împrumut de la Uniunea Europeana. Opiniile în privinţa unui acord cu F.M.I.
sunt împărţite, semnalele de la Bruxelles - discrete, e drept - fiind împotriva acestei soluţii.
Avantajele unui acord cu F.M.I.:
 Un eventual acord cu F.M.I. ar aduce României in primul rând credibilitate şi o
posibilş finanţare. Totuşi, s-ar putea ca Comisia Europeană să acorde României
suficiente fonduri, iar cu F.M.I. să existe doar un acord de monitorizare .
 Un acord cu F.M.I. înseamnă in primul rând bani, acesta fiind o plasă financiară de
siguranţă. Totodată, F.M.I. impune politici clare de austeritate bugetare şi le
monitorizează, ceea ce face puţin probabil un derapaj din partea autorităţilor fiscale
române.
 Astfel de acorduri cu instituţiile internaţionale se fac pentru a garanta finanţarea

40
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

externă a ţării. În condiţiile actuale de incertitudine, un astfel de acord ar duce la o


calmare şi o îmbunătăţire de sentiment. S-ar traduce în scăderea primei de risc care va
duce la reducerea dobânzilor, atât la creditele externe, cât şi la cele interne. Deblocarea
finanţării ar fi astfel primul efect pozitiv al unui eventual acord. Un alt efect pozitiv ar
fi creşterea transparenţei. De asemenea, un acord cu instituţiile internaţionale ar obliga
Guvernul să-şi respecte promisiunile privind deficitul bugetar de 2% pentru acest an.
Dezavantajele unui acord cu F.M.I.:
 Politica puţin flexibilă a Fondului în ceea ce priveşte politica bugetară, care este
considerată dură pentru România.
 F.M.I. acordă bani în condiţii destul de dure, care nu încurajează creşterea economică,
ci urmăresc cu totul alţi indicatori. F.M.I. nu îşi mulează soluţiile pe nevoile
economice ale ţării împrumutate, aplicând aceeaşi terapie tuturor. Deciziile luate în
cadrul boardului F.M.I. sunt luate de ţările bogate, ale căror interese economice nu
coincid întotdeauna cu cele ale statelor pe care le împrumută.
Guvernatorul B.N.R., Mugur Isărescu, a declarat că România ar putea contracta mai multe
împrumuturi de la U.E., F.M.I., dar şi instituţii precum Banca Mondială sau B.E.R.D.,
"condiţionate între ele" şi "pe mai mulţi ani", posibil cu o "eşalonare pe 1-2 ani". El a precizat
ca împrumutul ar putea fi contractat cu o eşalonare mai mare de timp şi ar putea fi mai mare
decât ar avea nevoie România, luând în calcul decalajul de finanţare din sectorul privat.
Probabil o parte a împrumutului va fi de la Banca Mondială. România a mai avut
proiecte cu această instituţie, angajate în 2000 - 2001 chiar cu fonduri insuficient utilizate,
deoarece erau condiţionate de reforme adânci.
Guvernatorul BNR a mai menţionat finanţări pentru proiecte de la instituţii precum
B.E.R.D. şi posibila contractare a unei finanţări speciale, cu destinaţie de protejare a
rezervelor, de la F.M.I., sub forma unui swap valutar. Şeful băncii centrale a precizat că un
astfel de împrumut dă "posibilitatea de a majora rezervele valutare fără emisiune monetară,
care ar pune presiuni pe inflaţie"7.
Guvernul a iniţiat demersuri la Comisia Europeană pentru contractarea unui împrumut
de 7 miliarde euro, la care s-ar putea adaugă un împrumut cuprins între 1 miliard şi 3 miliarde
euro de la F.M.I. (au declarat surse guvernamentale).
În luna martie 2009, Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.) a convenit cu autorităţile
române asupra unui acord stand-by de 12,95 miliarde euro şi a impus anumite condiţii legate

7
www. mediafax.ro

41
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

de deficitul bugetar, inflaţie, monitorizarea companiilor de stat, politică monetară şi


supravegherea sistemului financiar.
Autorităţile au convenit, la finele lunii martie, cu reprezentanţii F.M.I. în privinţa unui
acord stand-by pe doi ani cu instituţia financiară pentru 12,95 miliarde euro, şi asupra unui
pachet total de finanţare externă, de la Fond, Uniunea Europeană, B.M. şi B.E.R.D. în valoare
de 19,95 miliarde euro.
Principalele prevederi ale acordului cu F.M.I., prezentate de MEDIAFAX la începutul
lunii aprilie:
- Fixarea unor criterii de performanţă trimestriale pentru deficitul bugetar, stabilit
pentru acest an la 24,36 miliarde lei. Ţintele de deficit bugetar pentru jumătatea anului şi
primele nouă luni convenite iniţial au fost modificate uşor, de la nivelul de 12,13 miliarde lei
la 14,5 miliarde lei şi, respectiv, de la 17,63 miliarde lei la 18,6 miliarde lei.
Ministrul Finanţelor, Gheorghe Pogea, a precizat, că ţintele de deficit au fost singurele
clauze modificate în acordul cu F.M.I..
- Ministerul Finanţelor va furniza lunar date pentru evaluarea situaţiei bugetare,
inclusiv finanţările nete externe, creditele de la sistemul financiar intern, plăţile în avans din
fondurile europene, solicitările Guvernului de fonduri europene, obligaţiile către Fondul
Proprietatea încă neachitate, modificările soldului de titluri de stat, precum şi a altor finanţări.
- Furnizarea de către Ministerul Finanţelor şi cel al Muncii, dar şi de alte instituţii, a
tuturor datelor privind companiile publice aflate în monitorizare la începutul acordului
încheiat cu instituţia internaţională, precum şi sancţiunile aplicate în cazul neîndeplinirii
ţintelor stabilite.
- Fixarea unei ţinte indicative pentru rata inflaţiei, cu intervale de variaţie de
plus/minus un punct procentual, respectiv de 6,4% pentru iunie, 5,7% pentru septembrie, de
4,5% pentru 2009 şi de 2,5% pentru 2010.
- În cazul în care inflaţia anuală depăşeşte intervalele menţionate, BNR va discuta cu
experţii F.M.I. pentru evaluare. Dacă preţurile de consum variază cu peste două puncte
procentuale faţă de nivelul central, atunci autorităţile vor avea consultări cu Fondul privind
măsurile care trebuie adoptate, fără de care acordul nu poate continua.
- BNR trebuie să determine necesarul de capital suplimentar pentru băncile
comerciale, pe baza testelor de stres, astfel încât să se asigure că rata de solvabilitate a fiecărei
instituţii va fi menţinută peste 10%, nivel cu două puncte procentuale peste limita minimă
legală în vigoare, de 8%.

42
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

- Testele de stres vor fi aplicate tuturor băncilor care au o cotă de piaţă pe active de
peste 1%, precum şi instituţiilor de credit mai mici, selectate pe baza calităţii şi vulnerabilităţii
portofoliilor de credit, evoluţia împrumuturilor neperformante în ultimul an şi rata actuală a
solvabilităţii.
- Banca centrală va lua în calcul pentru testele de stres două scenarii, respectiv cadrul
macroeconomic avut în vedere în acordul cu F.M.I., dar şi o variantă mult mai pesimistă în
ceea ce priveşte creşterea economică şi cursul de schimb, şi cele mai recente date disponibile
cu privire la situaţiile financiare ale băncilor şi companiilor, pentru a prognoza evoluţia
bilanţurilor băncilor în cele două scenarii. BNR va utiliza propriul model macroeconomic
pentru determinarea evoluţiei celorlalţi indicatori macroeconomici principali.
- Analiza rezultatelor testelor de stres şi evaluarea nevoilor de capital vor fi realizate în
consultare cu experţii F.M.I..
- Rezervele internaţionale nete ale B.N.R. pot să scadă în acest an cu maxim 9
miliarde de euro, faţă de nivelul de 25,53 miliarde euro calculat pentru finele lui 2008,
respectiv cu cel mult 7,6 miliarde euro până la jumătatea anului şi cu 8,72 miliarde euro până
în luna septembrie. Pentru 2010, limita maximă acceptată pentru scăderea rezervelor este de
500 milioane de euro.
Rezervele internaţionale nete ale B.N.R. sunt definite în euro ca diferenţă între activele
externe brute şi pasivele externe brute. Activele externe brute includ Drepturile Speciale de
Tragere deţinute de banca centrală, rezervele la F.M.I., numerarul, titlurile şi depozitele în
valute convertibile din străinătate. Pe de altă parte, pasivele externe brute sunt reprezentate de
toate datoriile rezidenţilor şi nerezidenţilor şi creditele în derulare de la Fond.
Ţintele pentru rezervele internaţionale nete vor fi ajustate în funcţie de evoluţia
plăţilor convenite prin program pentru finanţarea deficitului bugetar de la Comisia Europeană
şi Banca Mondială.
- BNR va avea dreptul să stabilească, fără să mai aştepte decizia instanţelor
judecătoreşti privind insolvenţa, când o instituţie de credit nu mai poate rambursa un depozit
şi plata acestuia intră în competenţa Fondului de Garantare, după modificarea legislaţiei.
- Reducerea termenului de începere a rambursării sumelor din depozite de la 3 luni, cu
posibilitatea prelungirii la 9 luni, potrivit reglementărilor actuale, la 21 de zile de la decizia
B.N.R. privind imposibilitatea returnării banilor de către instituţia de credit.
- Implicarea mai mare a B.N.R. în iniţierea procedurilor de insolvenţă şi lichidare,
chiar voluntară, la bănci.

43
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

- Modificarea legislaţiei astfel încât administratorul special să primească puteri sporite


în cazul instituţiilor care intră în stare de insolvenţă, respectiv pentru a putea implementa
prompt o serie largă de măsuri de restructurare, inclusiv cumpărări şi preluări, vânzări de
active, transfer de depozite, "bridge banks" (bănci organizate temporar pentru administrarea
portofoliului de depozite şi credite ale unei instituţii în situaţie de insolvenţă) şi de reducere a
capitalului pentru acoperirea pierderilor. Măsurile din timpul administrării speciale vor avea o
mai mare putere legală şi nu vor putea fi suspendate sau modificate pe baza altor prevederi
legale.
- Legislaţia va specifica în mod clar momentul numirii obligatorii şi timpurii a unui
administrator special.
- Schimbarea legislaţiei pentru a se asigura că depozitele în limita sumei garantate vor
avea un rang special de prioritate în cazul insolvenţei, iar Fondul de Garantare a Depozitelor
Bancare se va putea subroga acestor drepturi.
Scrisoarea de intenţie pentru încheierea acordului de împrumut cu Fondul Monetar
Internaţional a fost semnată de ministrul Finanţelor şi guvernatorul Băncii Naţionale a
României, aceeaşi procedură fiind derulată şi pentru împrumutul de la Comisia Europeană.
Scrisoarea avizată de Executiv va fi transmisă din nou F.M.I. pentru a fi discutată în 4 mai în
şedinţa board-ului F.M.I..
Aceleaşi proceduri sunt şi în privinţa celor 5 miliarde de la Comisia Europeană,
respectiv autorităţile române urmează să primească din partea Comisiei o scrisoare de intenţie,
ministrul Finanţelor fiind abilitat să semneze după ce, în prealabil, va prezenta premierului şi
vicepremierului conţinutul scrisorii de intenţie.
După avizul final al F.M.I. şi CE, prevăzut pentru începutul lunii mai, scrisoarea
aferentă acordului de împrumut va fi retrimisă autorităţilor române şi va fi înaintată
Parlamentului, cel mai probabil sub forma unui proiect de lege.
Prima tranşă a finanţării, de cinci miliarde euro, va fi disponibilă imediat după
aprobarea de către Consiliul Executiv al F.M.I..

4. REORIENTAREA ROLULUI ŞI ACTIVITĂŢII F.M.I. ÎN SENSUL


CREŞTERII ECONOMICE DURABILE

44
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

În teoria economică standard, dezvoltarea implică atât schimbarea cantitativă (creştere


a Produsului Intern Brut) cât şi schimbarea calitativă (transformarea de la economia pre-
capitalistă bazată pe agricultură la economia industrială capitalistă), etc.
Teoria dezvoltării durabile implică atât o critică a măsurii cantitative a P.I.B., cât şi o
viziune diferită a transformării calitative. Scopurile dezvoltării durabile cuprind armonizarea
ţintelor economice, sociale şi de mediu:
Social - un sistem durabil sub aspect social trebuie să realizeze echitatea în distribuţie
şi oportunitate, servicii sociale adecvate, inclusiv sănătate şi educaţie, egalitate de şanse între
bărbaţi şi femei şi responsabilitate politică şi participare.
Pe scurt, conform profesorului Audun Ruud: "principiile şi criteriile pentru politici
menite să (A) satisfacă "nevoile esenţiale" ale "săracilor lumii" - Sud şi Nord; generaţii
actuale şi viitoare."
Economic – (B) un sistem durabil sub aspect economic trebuie să producă bunuri şi
servicii în mod continuu, pentru a menţine niveluri gestionabile de guvernare şi datorie
externă şi pentru a evita dezechilibre extreme sectoriale care afectează agricultura sau
producţia industrială.
Pe scurt, conform profesorului Audun Ruud : "Principiile şi criteriile pentru politici
menite să: (B) realizeze performanţă economică stabilă corespunzătoare pentru a realiza (A).
Mediu - un sistem sustenabil sub aspectul mediului trebuie să menţină o bază de
resurse stabilă, evitând supraexploatarea sistemelor de resurse reciclabile sau funcţiile de
forare de mediu şi golind resursele neregenerabile numai în măsura în care investiţia se face
în substituenţi adecvaţi: aici se include întreţinerea biodiversităţii, stabilitatea atmosferică, şi
alte funcţii ale ecosistemului care nu intră în clasificarea obişnuită ca resurse economice.
În concluzie, conform aceleiaşi surse, Dr. Audun Ruud: "Principiile şi criteriile pentru
realizarea (A) şi (B) fără a afecta funcţionalitatea pe termen lung (durabilitatea) sistemelor
naturale de suport al vieţii - la nivel local, naţional, regional şi global."
Aceste trei elemente de sustenabilitate introduc multe complicaţii potenţiale faţă de
definiţia originală, simplă a dezvoltării economice.
Aceste noi abordări ale dezvoltării vor crea noi oportunităţi pentru crearea de locuri de
muncă în domeniul Social şi Mediu. Ar putea constitui o oportunitate pentru ţările C.E.E.C. să
obţină locuri de muncă în aceste domenii noi. Alături de oportunitatea locurilor de muncă şi
strategia salariilor mari, va contribui recuperarea la decalajelor între Vest şi Est, după logica
echilibrului.

45
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

U.E. are o strategie pentru dezvoltarea durabilă şi ceea ce este relevant pentru noi este
faptul că U.E. recunoaşte necesitatea de a lucra împreună pentru realizarea acestui scop, în
declaraţia de la Summitul Mondial pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg,
Septembrie 2002.
"Creşterea economică alături de problema economică şi socială: Dezvoltarea durabilă
necesită o modificare fundamentală a modului de viaţă. Printr-o rupere totală de trecut se cere
o reorientare majoră a comportării şi mentalităţii publice şi private. Provocarea constă în
relaţionarea creşterii economice cu problemele sociale şi decuplarea dezvoltării economice de
degradarea mediului. Se cere realizarea politicilor în mod creativ, pe termen lung, utilizarea
eficientă şi responsabilă a resurselor, politică de mediu eficace şi eficientă şi tehnologii mai
curate. Guvernele, mediul de afaceri şi cetăţenii trebuie să muncească împreună pentru a crea
condiţii pentru dezvoltarea durabilă."
Ca urmare a creşterii populaţiei şi a consumului de resurse naturale în condiţiile
diminuării permanente a resurselor neregenerabile ale planetei, omenirea a căutat noi
modalităţi de dezvoltare.
Astfel s-a ajuns la un model de dezvoltare ce vizează echilibrul între creşterea
economică, calitatea vieţii şi protejarea mediului pe termen mediu şi lung, fără creşterea
consumului de resurse naturale dincolo de capacitatea de suportabilitate a Pământului.
Aceasta este dezvoltarea durabilă.
Una din cele mai cunoscute definiţii ale conceptului de dezvoltare durabilă apare în
cadrul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea
ce satisface nevoile prezentului, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi
satisface propriile nevoi".
Termenul de capacitate se referă la menţinerea opţiunilor legate de producţie şi consum
şi la tipurile generale de capital, respectiv: a) capital economic, b) capital uman; c) capital
ecologic; d) capital social;
Caracteristicile esenţiale ale dezvoltării durabile se pot rezuma prin:
 echitate,
 abordare pe termen lung,
 gândire sistemică.
Echitatea implică o distribuţie justă a costurilor şi beneficiilor dezvoltării între bogaţi şi
săraci cât şi între generaţii şi naţiuni.

46
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Abordarea pe termen lung reprezintă luarea în considerare a nevoilor generaţiilor


viitoare şi conceperea de scenarii de dezvoltare echitabilă ce au la bază resursele naturale
limitate ale planetei.
Gândirea sistemică se referă la interacţiunile complexe dintre subsistemele planetei a
efectelor de propagare dintre local şi global şi a interdependenţelor dintre mediu, economie şi
societate.
Este foarte importantă găsirea remediilor pentru a rezolva întârzierile din cele trei
dimensiuni ale dezvoltării durabile: probleme economice trebuie echilibrate cu problemele
legate de binele social şi de cele ecologice. Deci este o necesitate exersarea ei pentru
promovarea conservării naturii şi eradicării sărăciei.
Este obligatoriu să se dea prioritate necesităţilor esenţiale ale sărăciei mondiale luând
în considerare ecologia şi restricţiile stabilite de capacitatea de anduranţă a Pământului.
Pentru a exemplifica: combinarea tehnologiei ecologice, conservării energiei şi
producerii energiei reciclabile poate promova creşterea economică fără a periclita eforturile de
a promova dezvoltarea durabilă. Acesta este, de asemenea, un obiectiv major atunci când U.E.
combină schimbarea climei prin promovarea energiei curate. Inovarea ecologică este o
problemă de importanţă crucială pentru transformarea guvernanţei economice în guvernanţă
ecologică.
Sfârşitul celui de-al doilea război mondial a făcut posibilă aşezarea ordinii mondiale
pe noi baze. În domeniul economic, noua arhitectură global urma să se sprijine pe trei piloni8:
Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.), Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare (B.I.R.D.) şi Organizaţia Mondială a Comerţului (O.M.C.). Astfel, în 1944 prin
acordul de la Bretton Woods au fost puse bazele F.M.I. şi B.I.R.D., aceste instituţii urmând să-
şi înceapă curând activitatea.
Statutul revizuit al F.M.I. prevede o supraveghere fermă a politicilor de schimb
monetar în ţările membre şi adoptarea principiilor specific după care să se ghideze statele în
acest sens. Acest mandate este îndeplinit prin studierea problemelor monetare internaţionale şi
analiza atentă a tuturor aspectelor sistemului de schimb. Supravegherea Monetar Mondială are
drept obiectiv favorizarea unei creşteri echilibrate a comerţului internaţional şi instaurarea
unui sistem de cursuri de schimb stabil şi ordonat. În plan naţional, supravegherea încurajează
adoptarea de politici economice compatibile cu obligaţiile statutare ale membrilor, din care să
rezulte o creştere neinflaţionistă durabilă. Supravegherea va conduce la identificarea promptă
a problemelor de soluţionat şi luarea de măsuri corective, în consecinţă.
8
Vlaicu, F. - Globalizarea: viziuni, context, tendinţe, Economică, Bucureşti, 2005, pag. 151-152

47
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Pentru a-şi îndeplini misiunea de supraveghere, F.M.I. procedează la:


Consultări ce reprezintă examinarea sistematică a evoluţiei şi politicii economice
aparţinând ţării în cauză, precum şi efectele acesteia asupra cursurilor de schimb şi balanţei de
plăţi;
Analize asupra perspectivelor economice mondiale, care constituie modelul pe baza
căruia C. A. poate examina, din punct de vedere multilateral şi poate urmări evoluţia
economiei mondiale în ansamblu, pornindu-se de la ipostazele de bază ale modelului.
F.M.I. promovează cooperarea monetară internaţională9, realizând, totodată, o
supraveghere fermă a politicilor valutare ale ţărilor membre. Tot în domeniul reglării
activităţii monetare, F.M.I. elaborează documente care conţin principiile de orientare a
politicilor valutare, principia care sunt recomandate ţărilor membre.
Modelul de asistenţă mutual10, fiind fundamentat in contextul tratatului de la Bretton
Woods, presupune ca Fondul Monetar Internaţional să permit ţărilor membre să-ţi remedieze
dezechilibrele temporare ale balanţelor de plăţi, fără să recurgă la măsuri susceptibile să
compromită situaţia lor internă sau dezvoltarea schimburilor internaţionale. Statele dispun de
o “tranşă de rezervă”11, în măsura în care activele deţinute în monedă proprie în cadrul
“contului de resurse generale” sunt inferioare plafonului cotei-părţi, care poate fi utilizată, în
totalitate, în orice moment, cu condiţia ca situaţia balanţei de plăţi să necesite aceasta.
Pe linia reglării produselor de ordin financiar şi de credit, F.M.I. ca model de agent de
emisiune a unui active monetar internaţional 12 realizează o ajustare a lichidităţii internaţionale
prin punerea la dispoziţia ţărilor membre fonduri sub formă de credite, pe baza unor resurse
acumulate prin participarea cu cote-părţi a membrilor, sau emisiunea de DST. Scopul acestor
fonduri era precizat în statut ca fiind de scurtă durată şi de a micşora dezechilibrul balanţelor
de plăţi externe ale ţărilor membre, precum şi de a contribui la expansiunea şi creşterea
echilibrată a comerţului internaţional.
F.M.I. s-a angajat să contribuie la stabilirea unui sistem multilateral de plăţi dintre
ţările membre, eliminând, pe cât posibil, restricţiile monetar-valutare care stânjenesc
dezvoltarea comerţului.
Deoarece F.M.I. are responsabilitatea pentru gestiunea ordinii monetare, în contextual
globalizării apare un alt mod de creditare de ultimă instanţă la nivel internaţional. Acesta

9
Bran, P. - Relaţii financiare şi monetare internaţionale, Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990, pag. 259
10
Voinea, Gh. M - Instituţii financiar-bancare internaţionale, Polirom, Iaşi 2008, pag.36
11
Breazu, P., Simion, I., Novac L.E. - Instituţii financiare internaţionale, Economică, Bucureşti, 2005, pag. 22-
23
12
Voinea, Gh.. M - Instituţii financiar-bancare internaţionale, Polirom, Iaşi, 2008, pag.36

48
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

forma a creditului are misiunea de a susţine lichiditatea internaţională în condiţiile unor


factori care ar putea produce dezechilibre ale balanţei de plăţi. Deoarece resursele Fondului
Monetar Internaţional sunt limitate, acesta nu poate asigura anumite cerinţe ale lichidităţii
internaţionale în situaţii de criză, dar pe de altă parte creditorul de ultimă instanţă necesită
aceste fonduri, deci va restructura misiunea lui fundamental intr-o misiune asemănătoare unei
bănci central. Astăzi, F.M.I. se preocupă şi de inegalitatea de distribuire a veniturilor şi
discută regulat cu membrii săi politici în domeniul sănătăţii, locuinţelor, şomajului, pieţelor de
muncă, cheltuielilor militare sau managementului sectorului public.
F.M.I mai joacă şi rolul unui investitor particular, prin crearea şi implicit, prin
garantarea unui climat de afaceri profitabil. Mai mult, acordul dat politicii economice a unui
membru îmbunătăţeşte valoarea riscului pentru creditori şi investitori particulari. De obicei
investitorii particulari nu îşi investesc banii într-o ţară până când F.M.I. nu încheie acorduri.
F.M.I. asigură instruire profesională prin intermediul cursurilor şi seminariilor
organizate la sediul său central şi prin sponsorizarea Join Vienna Institute 13. Aceste programe
sunt astfel concepute încât să fie la nivelul cerinţelor în creştere ale ţărilor membre. În acest
scop, programul de bază include cursuri elementare, medii şi avansate despre programare şi
politici financiare şi management macroeconomic, statistica balanţei de plăţi, operaţiuni
monetare şi valutare, conturi naţionale şi statistici guvernamentale etc.

5. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

O mare parte dintre instituţiile financiare internaţionale au fost create în timpul sau
imediat după al-II-lea război mondial, cu scopul de a elimina decalajele anterioare dintre ţări
şi de a crea un sistem viabil de drepturi şi îndatoriri internaţionale. Acest sistem cuprinde
drepturi şi îndatoriri în domeniul economic.

13
Matei, I.V. - Instituţii financiar-bancare internaţionale, Universitară, Craiova, 2005, pag. 111-112

49
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

F.M.I. a fost conceput în iulie 1944 la o conferinţă a Naţiunilor Unite de la Bretton


Woods, New Hempshire, S.U.A., când reprezentanţii a 45 de guverne au stabilit, de comun
acord, să pună bazele unei instituţii pentru cooperare economică, proiectată pentru a evita
repetarea unor politicii economice dezastruoase ce au contribuit la marea criză din 1930.
Sistemul de la Bretton Woods a prevăzut, pe lângă dispoziţiile monetare propriu-zise,
înfiinţarea a două organisme: Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.) şi Banca Internaţională
pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.). Cele două organisme sunt instituţii interesate
de sprijin reciproc, cu statut de organisme specializate ale O.N.U.
Fondul Monetar International este una dintre cele mai mari construcţii instituţionale concepute de
Statele Unite şi, într-o măsură mai mică, de Regatul Unit al Marii Britanii la sfârşitul celui de al II-lea război
mondial şi având ca obiectiv principal promovarea unei economii mondiale sănătoase.
F.M.I. este considerată, în general, ca fiind o organizaţie globală, dar trebuie observat
că Statele Unite ale Americii deţin 18,25 procente din votul board-ului F.M.I. sau, mai exact,
de trei ori mai mult decât oricare alt membru. În plus, sediul F.M.I. este situat în Washington
D.C.
Grupul Băncii Mondiale include: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare, Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare, Corporaţia Financiară Internaţională,
Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor.
Fiecare dintre aceste patru instituţii are un rol bine determinat în ceea ce priveşte
acordarea de sprijin ţărilor în curs de dezvoltare, în vederea finanţării unor proiecte de creare
şi modernizare a infrastructurilor economice şi sociale.
Uniunea monetară în Europa a dat naştere unei noi monede, EURO, şi unei Bănci
Centrale, B.C.E.
Banca Europeană de Investiţii a fost creată în 1958 prin Tratatul de la Roma, special
pentru a contribui la dezvoltarea economică echilibrată a Uniunii Europene, pentru acordarea
creditelor în scopul finanţării proiectelor de investiţii.
Obiectivele Fondului Monetar Internaţional sunt: promovarea cooperării internaţionale
prin intermediul unei instituţii care oferă mecanisme de consultare şi de influenţă în relaţiile
valutar-financiare internaţionale, susţinerea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului
internaţional, dezvoltarea ramurilor productive din ţările membre şi ocuparea forţei de muncă,
promovarea stabilităţii cursului de schimb şi evitarea deprecierii monedelor în scopuri
competitive, facilitatea realizării unui sistem multilateral de plăţi privind tranzacţiile curente
dintre ţările membre şi eliminarea restricţiilor care stânjeneau dezvoltarea comerţului
internaţional, asigurarea accesului ţărilor membre la resursele Fondului Monetar Internaţional,

50
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

sprijinirea ţărilor membre în reducerea mărimii şi a duratei dezechilibrului din balanţele de


plăţi.
Fondul Monetar Internaţional îndeplineşte o funcţie financiară, o funcţie consultativă
şi o funcţie de reglementare.
Statutul Fondului Monetar Internaţional împarte membrii în 2 categorii şi anume:
membrii originali şi alţi membri. Membrii originali ai F.M.I. sunt ţările participante la
Conferinţa de la Bretton Woods din anul 1944, care au dobândit calitatea de membru înainte
de 31 decembrie 1945.
Calitatea de membru al Fondului Monetar Internaţional este deschisă oricărei ţări care
se angajează să respecte obligaţiile din statutul aprobat.
F.M.I. cooperează cu alte organizaţii internaţionale sau regionale în realizarea
obiectivelor sau misiunilor care sunt apropiate.
F.M.I. cooperează cu O.N.U., Banca Mondială, Organizaţia Mondială a Comerţului,
Banca Africană de Dezvoltare, Banca Asiatică de Dezvoltare, Banca Inter-Americană de
Dezvoltare, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Comisia Europeană, Banca
Reglemantărilor Internaţionale, băncile comerciale şi cu creditorii oficiali, etc.
Strategia împrumuturilor presupune implicarea Fondului Monetar Internaţional în
fundamentarea şi realizarea programelor pentru a permite ţărilor să restituie sumele
împrumutate.
Tranzacţiile şi operaţiile financiare ale F.M.I. se derulează prin Departamentul
general, Departamentul DST şi conturile administrate.
Sistemul specific de acordare a creditelor de către Fondul Monetar Internaţional este
sistemul tragerilor.
Statele membre au astfel dreptul de a cumpăra devize convertibile, pe care le plătesc
cu propriile monede, iar răscumpărarea monedei naţionale se face cu devize străine procurate
între timp.
Dacă la început beneficiarii facilităţilor F.M.I. au fost ţările dezvoltate, în momentul
de faţă cele cărora se adresează politicile de finanţare sunt ţările în curs de dezvoltare sau cele
care traversează o perioadă de criză financiară sau ţările care realizează tranziţia de la
economia planificată la economia de piaţă. Politicile F.M.I. sunt: Politica tranşei de rezervă,
Politica tranşei de credit, Aranjamentele stand-by, Facilitatea de finanţare extinsă, Politica
accesului lărgit, Facilitatea finanţării suplimentare.
Facilităţi speciale cuprind: Facilitatea finanţării compensatorii şi contingentate,
Facilitatea finanţării stocurilor tampon, Facilitatea de transformare sistemică.

51
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

În categoria facilităţi de finanţare destinate ţărilor cu P.I.B./locuitor redus se


încadrează: Facilitatea de ajustare structurală, Facilitatea ajustării structurale extinse, Fondul
ESAF, Iniţiativa pentru ţările sărace foarte îndatorate, Facilitatea pentru reducerea sărăciei şi
creştere economică.
Facilităţi administrate de către Fondul Monetar Internaţional sunt : Fondul Fiduciar,
Contul de subsidii, Facilitatea suplimentară de rezervă, Liniile de credit contingentate.
România a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar Internaţional la
15 decembrie 1972. România face parte din constituenta condusă de Olanda.
Guvernatorul României la F.M.I. este domnul Constantin Mugur Isărescu, Guvernator
al Băncii Naţionale a României.
Participarea României la F.M.I. se ridică la 1.030,2 milioane DST sau 0,48% din cota
totală. Puterea de vot a Romaniei este de 10.552 voturi sau 0,49% din total.
În urma aderării la F.M.I., România a obţinut următoarele drepturi: dreptul de a obţine
credite în regim normal sau ca facilităţi, dreptul de a obţine credite în monedele altor ţări
membre sau în DST din resursele generale ale Fondului, în schimbul unei sume în moneda
naţională, în condiţii mult mai avantajoase decât cele ale pieţei, dreptul de alocări de DST în
cazul unor noi emisiuni de DST, dreptul de participare la luarea deciziilor în cadrul F.M.I.,
dreptul de aderare la B.I.R.D. şi la filialele sale.
În schimb, ţara noastră şi-a asumat şi o serie de obligaţii: subscrierea şi vărsarea cotei-
părţi de capital, convenirea cu F.M.I. a unui curs reprezentativ al leului faţă de dolarul
american, să nu aplice restricţii asupra efectuării plăţilor curente în relaţiile economice
internaţionale, să se consulte cu F.M.I. şi să colaboreze cu celelalte ţări membre, să furnizeze
informaţii cu caracter economic şi financiar privitoare la deţinerile oficiale de aur şi de
mijloace de plată internaţionale, evoluţia importurilor şi a exporturilor, balanţa de plăţi,
investiţiile străine, cursul de schimb şi altele.
Biroul Reprezentanţei Rezidente în România desfăşoară o gamă largă de activităţi în
scopul de a contribui activ la implementarea recomandărilor de politică economică ale
Fondului de catre autorităţi, cât şi la menţinerea unei strânse legături între sediul central al
F.M.I. şi autorităţile din România.
F.M.I. a oferit României asistenţă tehnică în numeroase domenii, cum ar fi:
administrare fiscală şi vamală, politici fiscale, managementul cheltuielilor bugetare, politici
monetare şi organizarea băncii centrale, supraveghere bancară, ţintirea inflaţiei, statistică şi
practici procedurale şi instituţionale pentru prevenirea spălării banilor.

52
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Începând cu anul 1972, ţara noastră a încheiat până în 2009 cu Fondul Monetar
Internaţional 10 acorduri stand-by, ca suport financiar al programelor economice.
Până în anul 1989, România a încheiat cu F.M.I. trei acorduri stand-by, primul fiind
semnat după trei ani de la momentul aderării României la această instituţie.
După anul 1990, relaţiile României cu Fondul Monetar Internaţional au cunoscut o
îmbunătăţire permanentă, ca urmare a eforturilor depuse de autorităţile române în acest sens.
După 1990, România a încheiat 7 acorduri cu F.M.I., primind de cele mai multe ori
doar prima tranţă. Diferenţele semnificative dintre cuantumul creditului aprobat şi suma trasă
efectiv s-au datorat atât condiţiilor severe impuse de Fond la acordarea unei noi tranşe din
acord, cât şi nerespectării de către România a programului de reformă.
O misiune a F.M.I. s-a aflat în perioada 27 ianuarie - 4 februarie 2009 în România
pentru o vizită regulată, programată în mod curent între consultările anuale, pentru a evalua
situaţia economică şi a discuta politicile cu noul Guvern.
Fondul Monetar Internaţional avea, la începutul vizitei, o estimare pentru creşterea
economică din 2009 puţin peste 1%. Dupa discuţiile purtate cu marile companii, cu băncile,
au ajuns la concluzia că, pentru România, 2009 va fi cu minus. Prognoza actuală, pe care
F.M.I. o va trece probabil în raport, arată o scădere a P.I.B. de până la 1%.
Aceasta ar reprezenta prima scădere a P.I.B.-ului înregistrată dupa ultimul trimestru
din 1999.
F.M.I. recunoaşte că problemele economice ale României au fost importate de pe
pieţele externe, dar "dezechilibrele acumulate de mult timp în economia românească
agravează efectele".
La finalul misiunii la Bucureşti, F.M.I. are trei recomandări: prima este legată de
politica fiscală, a doua recomandare este legată de ţinta de inflaţie a Băncii Naţionale a
României, ultima recomandare a Fondului fiind legată de "temperarea dezechilibrelor din
sistemul bancar".
De asemenea, Fondul Monetar Internaţional recomandă prudenţă şi reanalizarea legii
creşterii salariale cu 50% pentru profesori, deoarece această creştere, corelată cu efectele
crizei financiare ar putea afecta puternic competitivitatea economei româneşti şi stabilitatea
macroeconomică.
Autorităţile au convenit, la finele lunii martie, cu reprezentanţii F.M.I. în privinţa unui
acord stand-by pe doi ani cu instituţia financiară pentru 12,95 miliarde euro, şi asupra unui
pachet total de finanţare externă, de la Fond, Uniunea Europeană, BM şi BERD în valoare de
19,95 miliarde euro.

53
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

Una din cele mai cunoscute definiţii ale conceptului de dezvoltare durabilă apare în
cadrul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea
ce satisface nevoile prezentului, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi
satisface propriile nevoi".
Caracteristicile esenţiale ale dezvoltării durabile se pot rezuma prin: echitate,
abordare pe termen lung, gândire sistemică.
Deoarece F.M.I. are responsabilitatea pentru gestiunea ordinii monetare, în
contextual globalizării apare un alt mod de creditare de ultimă instanţă la nivel internaţional.
Acesta forma a creditului are misiunea de a susţine lichiditatea internaţională în condiţiile
unor factori care ar putea produce dezechilibre ale balanţei de plăţi.
Astăzi, F.M.I. se preocupă şi de inegalitatea de ditribuire a veniturilor şi discută regulat
cu membrii săi politici în domeniul sănătăţii, locuinţelor, şomajului, pieţelor de muncă,
cheltuielilor militare sau managementului sectorului public.
F.M.I. asigură instruire profesională prin intermediul cursurilor şi seminariilor
organizate la sediul său central şi prin sponsorizarea Join Vienna Institute.

BIBLIOGRAFIE

1. Bistriceanu, Gh.D. – Finanţe şi credit, Economică, Bucureşti, 2004


[Bistriceanu, 2004]
2. Boajă, M. - Relaţii financiare şi valutare internaţionale, Economică,
Bucureşti, 2003 [Boajă, 2003]
3. Bran, P., Costică, I. – Relaţii financiare şi monetare internaţionale,
Economică, Bucureşti, 1990 [Bran, 1990]

54
LUCRARE DE LICENŢĂ______________________

4. Bran, P., Costică, I. – Economia activităţii financiare şi monetare


internaţionale, Economică, Bucureşti, 2004 [Bran, 2004]
5. Breazu, P., Simion, I., Novac, L.E. – Instituţii financiare internaţionale,
Economică, Bucureşti, 2005 [Breazu, 2005]
6. Cerna, S. - Unificarea monetară în Europa, Enciclopedică, Bucureşti,
1997 [Cerna, 1999]
7. Cerna, S. - Economie monetară şi financiară internaţională, Universităţii de Vest,
Timisoara, 2005 [Cerna, 2005]
8. Dardac, N., Vascu, T. - Monedă şi credit, vol.1, Academia de Studii Economice,
Bucureşti, 2000 [Dardac, 2000]
9. Dumitrescu, S., Bal, A. - Economie Mondială, Economică, Bucureşti,
1999 [Dumitrescu, 1999]
10. Dănilă, N. - Bipolarizarea monetară, Economică, Bucureşti, 1999
[Dănilă, 1999]
11. Dumitrescu, C., Luburici, M., Ionescu, I., Neacşu, N., Ionaşcu, V. –
România – Uniunea Europeană de la aderare la integrare, Economică, vol. I şi II,
Bucureşti, 2007 [Dumitrescu, 2007]
12. Gaftoniuc, S. – Finanţe internaţionale, Economică, Bucuresti, 2000
[Gaftoniuc, 2000]
13. Lenain, P. - FMI – ul, CNI “Coresi” SA, Bucureşti, 2004 [Lenain,
2005]
14. Matei, I.V. – Instituţii financiar-bancare internaţionale, Universitară,
Craiova, 2005 [Matei, 2005]
15. Stâneanu, Gh. - Instituţii financiare internaţionale contemporane,
Risoprint Cluj-Napoca, 2006 [Stâneanu, 2005]
16. Stigletz, J.E. – Globalizarea: Speranţe şi Deziluzii , Economică,
Bucureşti, 2003 [Stigletz, 2003]
17. Sută, N. - Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Eficient,
Bucureşti, 2000 [Sută, 2000]
18. Teulon, F., - Sistemul monetar internaţional, Institutul European, Iaşi, 1997 [Teulon,
1997]
19. Văcărel I. – Relaţii financiare internaţionale, Academiei Române, Bucureşti, 1995
[Văcărel, 1995]
20. Vlaicu, F. – Globalizarea: viziuni, context, tendinţe, Economică, Bucureşti, 2005
[Vlaicu, 2005]
21. Voinea, Gh.M. - Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, SEDCOM
LIBRIS, Iaşi, 2004 [Voinea, 2004]
22. Voinea, Gh.M. – Instituţii financiar-bancare internaţionale, Polirom, Iaşi, 2008
[Voinea, 2008]
23. www.bnro.ro
24. www.mediafax.ro
25. www.imf.org
26. www.globalizarea.com
27. www.wall-street.ro

55