CURS FIZICA Final 1 2017 PDF

4.
OPTICĂ ONDULATORIE
4.1. Teoria câmpului electromagnetic a lui Maxwell

4.1.1. Vectorii câmpului electromagnetic
Câmpul electromagnetic reprezintă o formă de existenţă a materiei r într-un domeniu

din spaţiu caracterizat de patru vectori: intensitatea câmpului electric, E ( x, y , z , t ) , (unde
x, y, z reprezintă coordonatele carteziene, iar t este timpul), inducţia electrică,
r r
D( x, y, z , t ) , intensitatea câmpului magnetic, H ( x, y, z , t ) şi inducţia magnetică,
r
B( x, y, z , t ) . Acesta este format, ca ansamblu indisolubil, din câmpul electric şi câmpul
magnetic, poate exista atât în interiorul corpurilor cât şi în vid şi poate fi generat atât de
corpurile care se găsesc în anumite stări sau poate avea o existenţă independentă. Vectorii
prezentaţi mai sus sunt continui în funcţie de coordonatele carteziene şi de timp în orice
punct al spaţiului, iar derivatele acestora sunt de asemenea continue. Relaţiile matematice
pe care le satisfac aceşti vectori nu pot fi deduse, aceste trebuind să fie obţinute din
r r
experienţă. Vectorii E ( x, y , z , t ) şi B( x, y , z , t ) sunt consideraţi vectori de câmp
r r
fundamnetali, iar vectorii D( x, y, z , t ) şi H ( x, y , z , t ) se pot obţine din primii, împreună
cu proprietăţile electrice şi magnetice care caracterizează mediul în care se manifestă
câmpul.
Relaţiile fundamentale dintre vectorii de mai sus sunt reprezentate de ecuaţiile
Maxwell şi de legile de material.
4.1.2. Bazele experimentale ale teoriei câmpului electromagnetic
Din punct de vedere al teoriei macroscopice câmpul electromagnetic este generat

de o distribuţie de sarcini şi de curenţi electrici.
În electromagnetism sarcina electrică este o mărime fundamentală la fel ca masa,
lungimea şi timpul din mecanică. Sarcinile electrice aflate în repaus şi (sau) în mişcare
exercită forţe asupra altor sarcini electrice aflate în mişcare şi (sau) repaus. Aceste forţe se
numesc forţe electromagnetice, iar câmpurile corespunzătoare, câmpuri electromagnetice.
Din punct de vedere experimental se demonstrează că: 1) există două tipuri de
sarcini electrice, (pozitive şi negative), 2) orice sarcină este un multiplu întreg al sarcinii
−19
electrice elementare care are valoarea e = 1,602 ⋅ 10 C şi 3) sarcina electrică se
conservă şi este un invariant scalar. Sarcina electricănetă, q conţinută într-un volum V
poate fi exprimată funcţie de densitatea de sarcină volumică ρ = ρ( x, y , z , t ) sub forma:
q = ∫ ρ ⋅ dV . (4.1)
V
Sarcinile electrice aflate în mişcare generează curenţi electrici. Intensitatea
curentului electric reprezintă cantitatea de sarcină netă (pozitivă sau negativă) care
traversează o suprafaţă în unitatea de timp şi este definită de relaţia:
dq
I= . (4.2)
dt
FIZICÅ
Intensitatea curentului electric poate fi exprimată funcţie de densitatea de curent

electric, J (care specifică în fiecare punct atât intensitatea fluxului de sarcini prin
suprafaţa S cât şi direcţia mişcării acestora) sub forma:
r r
I = ∫ J ⋅ u n dS . (4.3)
S
Ţinând seama de teorema Gauss în cazul unei suprafeţe închise Σ care determină
un volum VΣ , (curentul fiind un flux de sarcini care traversează suprafaţa) din relaţiile
(4.1) şi (4.3), rezultă:
r r d
∫ ⋅ undS = − dt ∫ ρ ⋅ dV
J (4.4)
Σ V Σ
sau
⎛ r ∂ρ ⎞
∫⎝⎜ div J + ⎟ ⋅ dV = 0 .
∂t ⎠
(4.5)
VΣ
Întrucât volumul VΣ este arbitrar relaţia
r ∂ρ
divJ + =0 (4.6)
∂t
reprezintă ecuaţie de continuitate pentru sarcina electrică (conservarea sarcinii electrice
într-un punct al spaţiului). Dacă ρ = const. , rezultă:
r
divJ = 0 . (4.7)
La baza teoriei câmpului electromagnetic stau nouă experienţe care au fost
sintetizate de către James Clark Maxwell în 1873. În continuare sunt prezentate cele nouă
experienţe în ordine logică.
Experienţa I (legea Coulomb). Din studiul experimental efectuat cu ajutorul unei balanţe
de torsiune Coulomb a stabilit că forţa de interacţiune dintre două particule încărcate
electric, F este direct proporţională cu produsul sarcinilor electrice, q1, q2 cu care sunt
încărcate corpurile (prima etapă) şi respectiv invers proporţională cu pătratul distanţei, r
dintre corpuri (etapa a doua). În vid expresia matematică a acestei legi este:
r r
qq r qq r
F0 = 1 2 2 ⋅ = 1 23r (4.8)
4πε0r r 4πε0r
r
r
unde ε 0 =8,856 ⋅ 10 -12
F/m reprezintă permitivitatea absolută a vidului, iar este un
r
vector cu modulul egal cu unitatea şi se numeşte versor al direcţiei r.
Legea Coulomb (4.8) este valabilă numai pentru corpuri a căror dimensiuni sunt
mici (neglijabile) în raport cu distanţa dintre acestea. Forţele de interacţie sunt orientate
după direcţia care uneşte cele două corpuri, iar sensul acestora depinde de semnul ambelor
sarcini. Dacă sarcinile particulelor au acelaşi semn (ambele pozitive sau ambele negative)
forţa este de respingere (fig. 4. 1 a), iar dacă au semne contrare, forţa este de atracţie (fig.
2. 1 b). În cazul când cele două sarcini se află într-un mediu omogen oarecare, legea
Coulomb în SI se scrie sub forma:
r r
qq r qq r
F = 1 22 ⋅ = 1 23 r (4.9)
4πεr r 4πεr
145
OPTICÅ ONDULATORIE
unde ε reprezintă permitivitatea absolută a mediului. Făcând raportul între modulele

forţelor date de relaţiile (4.8) şi (4.9) se obţine:
q1q2
F0 4πε0 r 2 ε
= = = εr , (4.10)
F q1q2 ε0
4πεr 2
unde ε r este permitivitatea relativă a mediului, aceasta indicând de câte ori forţa de
interacţiune dintre două corpuri încărcate electric este mai mare în vid decât într-un mediul
respectiv.
Fig. 4. 1 a), b). Orientarea forţelor de interacţiune electrică.
Experienţa II (lucrul mecanic al forţelor electrice). Lucrul mecanic, L efectuat la

deplasarea unei sarcini de probă (mică), q între două puncte P1 şi P2 pe un drum finit
(C) în câmpul creat de sarcina Q (fig. 4. 2) este:
⎛ Q Q ⎞
L = q⎜⎜ − ⎟⎟ . (4.11)
⎝ 4 πεr2 4 πεr1⎠
Din relaţia (4.11) rezultă că lucrul mecanic al forţelor electrice nu depinde decât de
poziţiile iniţială şi finală între care are loc deplasarea sarcinii de probă şi nu depinde de
forma drumului.
Fig. 4. 2. Reprezentarea drumului (C) parcurs de sarcina de probă.
Dacă sarcina de probă se întoarce în punctul iniţial (parcurgând o curbă închisă Γ )

lucrul efectuat de sarcina împotriva câmpului este recuperat prin întoarcerea în punctul
iniţial, iar
146
FIZICÅ
r r
∫ ⋅ dr = 0 .
F (4.12)
Γ
Ţinând seama că intensitatea câmpului electric este dată de relaţia
r
r F
E= , (4.13)
q
rezultă: r r
∫ ⋅ dr = 0 .
E (4.14)
Γ
Pe baza teoremei Stokes
r r r r
∫ E ⋅ dr = ∫ rot E ⋅ u n dS , (4.15)
Γ SΓ
se obţine r
rotE = 0 . (4.16)
Din relaţia (4.16) rezultă că în cazul unei sarcini punctiforme fixe câmpul
electrostatic este irotaţional şi poate fi scris
r sub forma:
E = −gradV , (4.17)
r
unde scalarul V reprezintă potenţialul electric corespunzător câmpului electric E , care
este un câmp potenţial.
Experienţa III (fluxul intensităţii câmpului electric printr-o suprafaţă închisă). Pe baza
acestei experienţe s-a stabilit că sarcina electrică totală q conţinută într-un volum V ,
închis de suprafaţa Σ poate fi măsurată, deci pe baza relaţiilor de mai sus:
r r 1
∫ ⋅ un dS = ε ∫ ρ ⋅ dV .
E (4.18)
Σ 0V Σ
Ţinând seama de teorema Gauss, rezultă:
r r r
∫ E ⋅ u n dS = ∫ div E ⋅ dV , (4.19)
Σ VΣ
sau
r ρ
divE = . (4.20)
ε0
Verificarea acestei experienţe se face măsurând sarcinile electrice cu un cilindru
Faraday şi câmpurile cu un corp de probă.
Experienţa IV (inducţia electrică). Dacă o sarcină electrică q este închisă de o suprafaţă

care conţine medii diferite, efectul substanţelor dielectrice asupra câmpurilor electrostatice
poate fi exprimat cu ajutorul relaţiei: r r
r D = ε E , (4.21)
unde D este inducţia electrică. Pe baza
r r celor prezentate mai sus, rezultă:
∫ D ⋅ un dS = q = ∫ ρ ⋅ dV , (4.22)
Σ VΣ
de unde se obţine:
r
divD = ρ . (4.23)
147
OPTICÅ ONDULATORIE
Experienţa V (legea Ohm). Pentru o porţiune de circuit cu rezistanţa R conectată la o

tensiune U , Ohm a demonstrat experimental că intensitatea curentului, I verifică relaţia:
U
I= . (4.24)
R
Ţinând seama de expresia rezistenţei electrice:
ρl l
R= = , (4.25)
S σS
(unde l este lungimea conductorului, S este aria secţiunii transversale a conductorului,
ρ este rezistivitatea materialului, iar σ este conductivitatea), de relaţia (4.3) şi de faptul
că dU = E ⋅ dr , legea Ohm mai poate fi scrisă sub forma:
r r
j = σE . (4.26)
Experienţa VI (legea Ampère). Studiind experimental interacţiunea dintre un conductor cu

lungimea l parcurs de curentul cu intensitatea I situat într-un câmp magnetic cu inducţia
r r
magnetică B , Ampère a stabilit că forţa electromagnetică, F exercitată asupra
( )
r r r r
conductorului este: F = Il ul × B . Considerând că v este viteza fiecărei sarcini care
trece prin conductor şi ţinând seama de definiţia intensităţii curentului, relaţia
( )
r r r
F = Il ul × B mai poate fi scrisă şi sub forma:
( )
r r r
F =q v×B . (4.27)
Experienţa VII (legea Faraday). În anul 1831 Faraday a stabilit o relaţie între între
câmpul electric şi magnetic:
r r dΦ m
U em = ∫ Ein ⋅ dr = − , (4.28)
dt
unde U em este tensiunea electromotoare, iar
r r
Φm = B ⋅ S (4.29)
este fluxul magnetic. În cazul unui circuit închis
r r dΦ m d r r
U em = ∫ E ⋅ dr = − = − ∫ B ⋅ u n dS , (4.30)
Γ dt dt S
Γ
Aplicând teorema Stokes (4.15) relaţiei (4.30), rezultă:
r
r ∂B
rotE = − . (4.31)
∂t
Experienţa VIII. Utilizând un fluxmetru pentru a suma inducţia magnetică normală pe o

suprafaţă închisă se poate demonstra că suma rezultantă este întotdeauna nulă de unde se
poate trage concluzia că liniile de flux magnetic nu au început şi r sfârşit, formând curbe
r
închise. Astfel, din punct de vedere matematic se poate scrie că ∫ B ⋅ u n dS = 0 .
Σ
r r
Aplicând teorema Gauss (4.19) relaţiei ∫ B ⋅ un dS = 0 se obţine:
rΣ
divB = 0 . (4.32)
148
FIZICÅ
Relaţia (4.32) evidenţiază faptul că un câmp magnetostatic este un câmp fără surse
(fără divergenţă) sau solenoidal.
Experienţa IX. Pe baza acestei experienţe s-a stabilit o relaţie între curent şi câmpul de
inducţie magnetică căruia aceasta îi dă rnaştere sub rforma:
r r
∫ H ⋅ dr = ∫ J ⋅ u n dS , (4.33)
Γ SΓ
unde
r 1 r
H= B (4.34)
μ
reprezintă intensitatea câmpului magnetic, iar
μ = μ 0μ r (4.35)
−7
este permeabilitatea magnetică absolută a mediului, μ 0 = 4π ⋅ 10 H/m fiind
permeabilitatea absolută a vidului, iar μ r , permeabilitatea magnetică relativă a mediului.
Aplicând teorema Stokes (4.15) relaţieir(4.34),
r rezultă:
rotH = J . (4.36)
4.1.3. Ecuaţiile Maxwell pentru câmpul electromagnetic
Teoria câmpului electromagnetic se bazează pe relaţiile care se pot stabili între

r r r
câmpurile sursă ρ şi J , pe de o parte şi câmpurile, E ( x, y, z , t ) , D( x, y, z , t ) ,
r r
H ( x, y, z , t ) şi B( x, y, z , t ) , pe de altă parte şi a fost elaborată pentru prima dată de către
r
J. C. Maxwell. Maxwell a făcut următoarele ipoteze: a) inducţia electrică, D are
divergenţa proporţională cu densitatea de sarcină şi în rregim dinamic pe baza generalizării
rezultatelor experienţei IV, b) inducţia magnetică, B are divergenţa nulă şi în regim
dinamic pe baza generalizării rezultatelor experienţei VIII, c) prin analogie cu legea
inducţiei electromagnetice unde variaţia în timp a fluxului magnetic generează tensiunea
electromotoare
r indusă, se consideră că în cazul dinamic general şi variaţia inducţiei
electrice D generează un curent electric pe baza generalizării rezultatelor experienţei IX.
4.1.4. Forma integrală a ecuaţiilor Maxwell
Legea inducţiei electromagnetice (legea Faraday). Pe baza experienţei II prima ecuaţie

Maxwell poate fi scrisă sub formă integrală:
r r d r r
∫ E ⋅ dr = −
dt S
∫ B ⋅ u n dS . (4.37)
Γ Γ
Pe baza acestei legi tensiunea electromotoare instantanee de-a lungul oricărei
curbe închise Γ este egală cu viteza instantanee a fluxului magnetic care străbate orice
suprafaţă deschisă S , limitată de curba Γ , cu condiţia ca în decursul timpului conturul
Γ să rămână acelaşi şi suprafaţa S să fie simplu conexă.
Legea circuitului magnetic sau legea curentului total (legea Ampère). Ţinând seama de
experienţa IX şi de prima ecuaţie Maxwell, rezultă:
149
OPTICÅ ONDULATORIE
r r r r d r r
∫ ⋅ dr =
H ∫ J ⋅ u n dS +
dt S
∫ D ⋅ un dS . (4.38)
Γ SΓ Γ
Pe baza ecuaţiei (4.38) tensiunea magnetomotoare instantanee de-a lungul oricărei
curbe închise Γ este egală cu suma dintre intensităţile instantanee ale curenţilor de
conducţie şi de deplasare (hertzian) care trec prin orice suprafaţă S , limitată de curba
Γ , cu condiţia ca în decursul timpului conturul Γ să rămână acelaşi şi suprafaţa S să fie
simplu conexă.
Legea fluxului inducţie magnetice (legea Gauss pentru câmpul magnetic). Generalizând
rezultatul experienţei VII şi în cazul dinamic se poate scrie a treia ecuaţie Maxwell sub
forma: r r
∫ ⋅ u n dS = 0 .
B (4.39)
Σ
Din relaţia (4.39), rezultă că fluxul magnetic instantaneu care trece prin orice
suprafaţă închisă Σ este nul.
Legea fluxului inducţie electrice (legea Gauss pentru câmpul electric). Considerând că
experienţele III şi IV sunt valabile şi în cazul
r r dinamic se poate scrie că:
∫ D ⋅ undS = ∫ ρdV . (4.40)
Σ VΣ
Pe baza relaţiei (4.40), rezultă că fluxul inducţiei electrice instantaneu care trece
prin orice suprafaţă închisă Σ este egal cu sarcina electrică
r totală aflată în interiorul
suprafeţei Σ . Dacă sarcina electrică q > 0 , fluxul lui D este spre exteriorul suprafeţei
Σ , iar dacă q < 0 este spre interiorul suprafeţei Σ .
4.1.5. Forma diferenţială a ecuaţiilor Maxwell
Ecuaţiile Maxwell pentru câmpul electromagnetic scrise sub formă integrală sunt
utile pentru a rezolva acele tipuri de probleme care cer o simetrie completă, cum ar fi
simetria sferică, cilindrică şi rectangulară. Această limitare a ecuaţiilor
electromagnetismului sub forma integrală se datoreşte faptului că ele sunt legi care descriu
proprietăţile câmpului într-o regiune întinsă a spaţiului.
Pentru ca ecuaţiile electromagnetismului să fie utile şi în cazul general pentru
oricare tip de problemă, este necesar să se stabilească relaţii între vectorii câmpului în
puncte arbitrare ale spaţiului şi la momente arbitrare de timp. Forma diferenţială a
ecuaţiilor lui Maxwell pentru câmpul electromagnetic se obţine din forma integrală a
acestora, (4.37)-(4.40), utilizând teorema lui Stokes
∫ (rot A) u n dS )
r r rr
∫ ⋅ dr =
A (4.41)
Γ SΓ
şi teorema lui Gauss,
r r r
∫ n
A ⋅ u dS = ∫ dV .
div A (4.42)
Σ VΣ
Pe baza celor prezentate mai sus se obţin ecuaţiile:
r
r ∂B
rot E = − , (4.43)
∂t
150
FIZICÅ
r
r r ∂D
rot H = J + , (4.44)
∂t
r
div B = 0 , (4.45)
r
div D = ρ . (4.46)
Pentru scrierea ecuaţiilor câmpului electromagnetic sub formă diferenţială, este
necesar ca vectorii de câmp să fie funcţii de poziţie şi timp, cu o singură valoare,
mărginite, continue şi cu derivate continue. În general, vectorii câmpului electromagnetic
au aceste proprietăţi în tot spaţiul, cu excepţia punctelor în care există schimbări brusce în
distribuţiile de curent şi/sau de sarcină. Relaţiile între discontinuităţile vectorilor de câmp
şi variaţiile abrupte în distribuţia curenţilor şi/sau sarcinilor sunt cunoscute ca fiind condiţii
la limită. Discontinuităţile vectorilor de câmp apar la interfaţa dintre medii cu proprietăţi
fizice diferite. În cazul unei anumite probleme de electromagnetism, soluţia se obţine
utilizând legile sub forma diferenţială şi conduce la rezolvarea de sisteme de ecuaţii
diferenţiale. Soluţia generală a fiecărei ecuaţii diferenţiale conţine termeni (constante sau
funcţii) care pot fi evaluaţi numai din cunoaşterea comportării variabilelor la condiţiile la
limită spaţiale şi/sau la condiţiile iniţiale.
Teorema de conservare a sarcinii electrice. În ecuaţiile Maxwell teorema de conservare a

sarcinii electrice este conţinută în mod implicit, aceasta rezultând în urma aplicării
divergenţei ecuaţiei (4.44) sub forma:
r
r r ∂D
div rot H = div J + div (4.47)
∂t
sau
( )
r ∂ r
0 = div J + divD . (4.48)
∂t
Ţinând seama de ecuaţia (4.46), relaţia (4.48) devine:
r ∂ρ
div J + =0, (4.49)
∂t
aceasta evidenţiind faptul că sarcina electrica şi curentul electric nu pot fi specificate
independent unul de celălalt şi exprimă matematic conservarea sarcinii electrice în
vecinătatea unui punct. În urma integrării ecuaţiei (4.49) pe un volum V , închis de o
suprafaţă netedă Σ , rezultă:
r ∂ρ
∫ dV = − ∫ ∂t dV ,
∇ J (4.50)
VΣ V Σ
sau
r r d
∫ ⋅ un dS = − dt ∫ ρ dV .
J (4.51)
Σ V Σ
Forma integrală a ecuaţiei de continuitate se obţine ţinând seama de definiţia
densităţii de sarcină volumică (4.1) şi de relaţia (4.51):
r r dρ
∫ ⋅ u n dS = − dt ,
J (4.52)
Σ
Considerând legea conservării sarcinii exprimată prin (4.51), atunci din relaţiile
(4.43) şi (4.44) se obţin ecuaţiile (4.45) şi (4.46). Astfel, aplicând divergenţa ecuaţiei
(4.43), rezultă:
151
OPTICÅ ONDULATORIE
r ∂ r
div rot E = − div B = 0 , (4.53)
∂t
sau r
div B = const. = 0 (4.54)
r
întrucât câmpul magnetic de inducţie B nu a fost niciodată nenul în trecut.
Aplicând divergenţa ecuaţiei (4.44)
r şi integrând, rezultă:
div D − ρ = const. (4.55)
r
Considerând ca şi în cazul precedent, că în trecut, câmpul electric de inducţie B a
fost sau va fi nul la un moment oarecare, se obţine ecuaţia (4.46).
Pe baza celor prezentate mai sus ca legi generale ale câmpului electromagnetic pot
fi considerate fie ecuaţiile (4.37)-(4.40) fie ecuaţiile (4.43),(4.44) şi (4.49).
r r
4.1.6. Definiţia vectorilor fundamentali ai câmpului electromagnetic E şi B .
Cuplajul dintre câmpul electromagnetic şi lumea mecanică poate fi caracterizat de

legea forţei Lorentz care se obţine din prima exprerienţă şi experienţa a şasea, presupunând
că asupra unei sarcini în mişcare se exercită în acelaşi timp o forţă electrică şi o forţă
magnetică, adică:
r r r r r r
F = Fe + Fm = qE + I l ul × B . (4.56)
Întrucât intensitatea curentului electric I se datoreşte sarcinii electrice q care este
r r
în mişcare în direcţia u l cu viteza v , se poate scrie:
r r
I l u l = qv , (4.57)
iar legea forţei Lorentz are expresia:
( )
r r r r
F = q E+v×B . (4.58)
Considerând că sarcina este distribuită într-un volum cu o densitate macroscopică
r
continuă ρ, E poate fi definit prin forţa mecanică care acţionează asupra unei sarcini,
adică:
r r
Fe = ∫ ρE dV , (4.59)
V
această forţă fiind distribuită cu densitatea volumică:
r r
f e = ρE . (4.60)
r
De asemenea, forţa magnetică, Fm , se poate scrie sub forma:
( )
r r r
Fm = ∫ J × B dV , (4.61)
V
această forţă fiind distribuită cu densitatea volumică:
r r r
fm = J × B . (4.62)
Pe baza relaţiilor (4.60) şi (4.62), forma diferenţială a legii forţei Lorentz este:
r r r r r r
f = fe + fm = ρ E + J × B . (4.63)
Ţinând seama de relaţiile (4.1) şi (4.58) forma diferenţială a legii Lorentz se poate
exprima şi prin relaţia:
r
( )
r r r
f =ρ E+v×B . (4.64)
152
FIZICÅ
r r
Pe baza celor prezentate mai sus rezultă că definiţia arbitrară a vectorilor E şi B
prin relaţiile (4.59) şi (4.61) este inevitală întrucât dacă forţele mutuale care se exercită
între sarcini sau între curenţi sunt măsurabile, vectorii câmpului nu sunt accesibili
observaţiei directe.
4.1.7. Legile de material

r r r r
În spaţiul vid. În spaţiul vid, D nu diferă de E , respectiv H de B , decât printr-un factor
constant, deci se poate scrie că:
r r
D = ε0 E , (4.65)
respectiv,
r 1 r
H= B, (4.66)
μ0
valorile şi dimensiunile constantelor ε 0 şi μ 0 depinzând de sistemul de unităţi adoptat.
r r
Considerând că E şi B sunt vectorii principali ai câmpului electromagnetic,
ecuaţiile Maxwell (4.43)-(4.46) în spaţiul vid se scriu sub forma:
r
r ∂B
rot E + = 0, (4.67)
∂t
r
r ∂E r
rot B − ε 0 μ 0 = μ0 J , (4.68)
∂t
r
div B = 0 , (4.69)
r 1
div E = ρ . (4.70)
ε0
În substanţă. Starea electromagnetică a unui eşantion de substanţă (un corp în câmpul

r r
electromagnetic) poate fi descriă cu vectorii polarizaţie electrică, P şi magnetizaţie, M ,
definiţi prin ecuaţiile:
r r r
P = D − ε0 E (4.71)
şi respectiv
r 1 r r
M= B−H . (4.72)
μ0
r
Pe baza celor prezentate mai sus se observă că definindu-i în acest mod, vectorii P
r
şi M sunt legaţi de substanţă şi se anulează în spaţiul liber, conform relaţiilor (4.65) şi
r r r r r r
(4.66). Exprimând vectorii D şi H funcţie de E şi P , respectiv B şi M , ecuaţiile
Maxwell (4.43)-(4.46), în substanţă, devin:
r
r ∂B
rot E + = 0, (4.73)
∂t
r r
r ∂E ⎛ r ∂P r⎞
rot B − ε 0 μ 0 = μ 0 ⎜⎜ J + + rot M ⎟⎟ , (4.74)
∂t ⎝ ∂t ⎠
r
div B = 0 , (4.75)
153
OPTICÅ ONDULATORIE
( )
r 1 r
div E = ρ − div P . (4.76)
ε0
Pe baza ecuaţiilor (4.73)-(4.76) rezultă că prezenţa substanţei într-un câmp
electromagnetic este echivalentă cu o distribuţie de sarcini electrice având densitatea
r
r ∂P r
− div P , plus o distribuţie de curenţi electrici având densitatea + rot M . Dacă se
∂t
r r
cunosc vectorii P şi M , se poate studia structura câmpului electromagnetic în prezenţa
r r r
substanţei. Vectorii P şi M , respectiv J , sunt exprimaţi prin legile de material: legea
polarizaţiei electrice, legea magnetizaţiei şi legea conducţiei electrice.
Legea polarizaţiei electrice. Din teoria macroscopică rezultă că se pot distinge două tipuri
de polarizaţie electrică: polarizaţie electrică permanentă, când un dielectric este polarizat
intrinsec, indiferent de plasarea sa în câmp electric şi polarizaţie electrică temporară, când
dielectricul este polarizat sub efectul câmpului electric. Polarizaţia electrică permanentă
este condiţionată de cauze neelectrice, este măsurabilă direct şi în cazul câmpului în
dielectrici, intervine ca o constantă cunoscută a materialului în condiţiile date. Polarizaţia
electrică temporară depinde de intensitatea câmpului electric. Pentru rezolvarea
problemelor de câmp în dielectrici, este necesară cunoaşterea explicită a acestei
dependenţe.
Legea polarizaţiei electrice temporare stabileşte relaţia de dependenţă dintre
polarizaţia electrică temporară şi intensitatea câmpului electric:
( )
r r
Pt = Pt E (4.77)
Pe baza relaţiei (4.77) se poate face o clasificare a dielectricilor.
a) Medii dielectrice liniare. Experimental, se poate arata că în cazul mediilor dielectrice

(medii care nu sunt parcurse de curent continuu), între polarizaţia electrică temporară şi
intensitatea câmpului electric există o relaţie de proporţionalitate:
( )
r r r
Pt = Pt E = ε 0 χ e E , (4.78)
unde χ e este susceptivitatea electrică.
b) Medii dielectrice liniare şi izotrope. În cazul mediilor dielectrice liniare şi izotrope,

susceptivitatea electrică este un scalar adimensional, caracteristic materialului considerat.
r
Vectorul polarizaţie electrică P este:
r r r
P = Pt + Pp , (4.79)
r
unde Pp este polarizaţia electrică permanentă. Din relaţiile (4.71) şi (4.78), rezultă:
r r r r r r r
D = ε 0 E + P = ε 0 (1 + χ e )E + Pp = ε 0 ε r E + Pp , (4.80)
unde ε r este permitivatea relativă a materialului considerat. Ţinând seama că
ε r = 1 + χe , (4.81)
se poate defini permitivitatea absolută a dielectricului
ε = ε 0ε r , (4.82)
iar relaţia (4.80) devine:
r r r
D = εE + P p . (4.83)
154
94
CAPITOLUL 2
Unde electromagnetice
2.1 Unde electromagnetice plane
În prima parte a Cursului de Fizic¼ a au fost prezentate unele propri-

et¼ aţi gene-rale ale undelor, care nu depind de tipul de und¼ a; cele mai
multe s-au referit la undele mecanice care au ca origine o perturbaţie lo-
cal¼ a într-un mediu material şi care se propag¼ a în virtutea propriet¼ aţilor
elastice ale mediului sau, în cazul undelor de pe suprafaţa unui lichid, a
propriet¼ aţilor mecanice tipice ale mediului.
Existenţa undelor electromagnetice a fost deja menţionat¼ a, la fel ca
şi unele propriet¼ aţi caracteristice acestora: proprietatea de a se propaga
în vid, caracterul transversal în anumite condiţii precum şi faptul c¼ a
sunt produse de sarcini electrice în mişcare cu acceleraţie foarte mare;
de asemenea, undele electromagnetice pot … puse în evidenţ¼ a la distanţ¼a
mare de surs¼ a, de exemplu analizând interacţia câmpului electric şi al
câmpului magnetic ce compun undele, cu sarcini electrice libere prezente
într-un conductor.
În cele ce urmeaz¼ a, încerc¼
am s¼a demostr¼am modul în care în ecuaţiile
Maxwell sunt conţinute fenomene ondulatorii şi s¼ a de…nim undele elec-
tromagnetice în cazul cel mai simplu, acela al undei plane.
Consider¼ am un mediu in…nit şi omogen, de permitivitate dielectric¼ a"
şi permeabilitate magnetic¼ a , în care nu se a‡a¼ sarcini libere sau curenţi
!
de conducţie, adic¼ a = 0 şi j =0: În aceste ipoteze, ecuaţiile Maxwell
au forma:
!
! !
r E =0 (a) r B =0 (b)
! ! (2.1)
! @B ! @E
r E= (c) r B =" (d)
@t @t
În loc de a c¼
auta soluţia general¼a, ne vom limita la c¼
autarea unei soluţii
! !
particulare în care câmpul electric E şi câmpul magnetic B depind, într-
un sistem de referiţ¼
a cartezian, numai de timp şi de coordonata x, având
95
aceeaşi valoare în punctele conţinute într-un plan perpendicular pe axa

x (soluţia und¼a plan¼a).
Ţinând cont c¼ a în ipoteza f¼
acut¼
a mai sus toate derivatele parţiale în
raport cu y şi z sunt nule, din (2.1) obţinem:
! @Ex @Ey @Ez @Ex
r E= + + = 0; =0
@x @y @z @x
! @Bx @By @Bz @Bx
r B= + + = 0; =0
@x @y @z @x
! @Ez @Ey @Bx @Bx
(r E )x = = ; =0
@y @z @t @t
! @Ex @Ez @By @By @Ez
(r E )y = = ; =
@z @x @t @t @x
! @Ey @Ex @Bz @Bz @Ey
(r E )z = = ; =
@x @y @t @t @x
! @Bz @By @Ex @Ex
(r B )x = =" ; =0
@y @z @t @t
! @Bx @Bz @Ey @Ey 1 @Bz
(r B )y = =" ; =
@z @x @t @t " @x
! @By @Bx @Ez @Ez 1 @By
(r B )z = =" ; = :
@x @y @t @t " @x
Relaţiile @Ex =@x = 0 şi @Ex =@t = 0 conduc la concluzia c¼ a componenta
Ex (x; t) a câmpului electric este constant¼ a. Un astfel de câmp poate …
produs de o distribuţie static¼ a de sarcini. Deoarece analiz¼ am câmpurile
variabile în timp, vom exclude existenţa unor surse de acest fel şi, deci,
Ex (x; t) = 0. Similar, din relaţiile @Bx =@x = 0 şi @Bx =@t = 0; excluzând
curenţii staţionari, rezult¼a c¼
a Bx (x; t) = 0.
Acesta este un prim rezultat foarte important: dac¼ a demonstr¼am c¼
a
celelalte componente veri…c¼ a ecuaţia undelor în z şi y, aceste unde sunt
transversale. Pentru demostraţie folosim relaţiile urm¼ atoare:
@Ez @By @Ey @Bz
= (a) = (c)
@x @t @x @t (2.2)
@Ez 1 @By @Ey 1 @Bz
= (b) = (d)
@t " @x @t " @x
Aceste relaţii stabilesc o leg¼
atur¼
a între Ey şi Bz şi între Ez şi By , adic¼
a
între componente perpendiculare. Deriv¼ am (2.2a) în raport cu x şi (2.2b)
în raport cu t şi obţinem:
@ 2 Ez @ 2 By @ 2 Ez 1 @ 2 By
= ; = :
@x2 @x@t @t2 " @t@x
96
Cele dou¼
a derivate mixte ale lui By sunt egale şi rezult¼
a egalitatea
@ 2 Ez @ 2 Ez
= " :
@x2 @t2
Similar, dac¼ a deriv¼
am (2.2a) în raport cu t şi (2.2b) în raport cu x se
obţine relaţia
@ 2 By @ 2 By
= " :
@x2 @t2
Din ecuaţiile (2.2c) şi (2.2d) rezult¼
a egalit¼aţile
@ 2 Ey @ 2 Ey @ 2 Bz @ 2 Bz
= " ; = " :
@x2 @t2 @x2 @t2
!
Aşadar, oricare dintre componentele câmpului electric E sau ale câmpu-
!
lui B veri…c¼a ecuaţia diferenţial¼
a a undelor plane
@2 1 @2 @2
= = " ; ( = Ey , Ez , By , Bz ) (2.3)
@x2 v2 @ 2t @t2
! !
Câmpurile E şi B se propag¼ a de-a lungul axei x sub forma unei unde
plane având viteza
1 1 1 c
v=p =p p =p ; (2.4)
" "0 0 "r r "r r
unde
1
c= p = 2:99792458 108 m=s (2.5)
"0 0
este viteza perturbaţiei electromagnetice în vid ("r = 1).

Deci, ecuaţiile Maxwell conţin ca soluţii particulare, câmpuri elec-
trice şi magnetice care se propag¼ a având caracteristicile undelor plane
transversale. Viteza de propagare are o valoare bine de…nit¼ a în vid iar
într-un dielectric aceasta depinde de caracteristicile electrice şi magnet-
ice ale mediului, având întotdeauna o valoare mai mic¼ a decât în vid.
Deoarece c coincide cu valoarea m¼ asurat¼ a a vitezei luminii în vid, Maxwell
a emis ipoteza c¼ a lumina este ea îns¼
aşi o und¼ a compus¼ a dintr-un câmp
electric şi dintr-un câmp magnetic.
! !
S¼
a deducem acum relaţiile care exist¼ a între E şi B în orice punct şi
la orice moment de timp. Ne reamintim faptul c¼ a, în ipoteza propag¼ arii
perturbaţiei în sensul pozitiv al axei x, soluţiile ecuaţiilor (2.3) sunt de
tipul
Ey = Ey (x vt), Ez = Ez (x vt), By = By (x vt), Bz = Bz (x vt),

97
sau, sub form¼

a vectorial¼
a
! !
E = Ey (x vt)! u y + Ez (x vt)!
u z , B = By (x vt)!
u y + Bz (x vt)!
u z:
u = x vt este argumentul funcţiilor de mai sus, iar @u=@x = 1 şi

@u=@t = v; din (2.2a) rezult¼
a
@By @Ez @Ez @u @Ez
= = = ;
@t @x @u @x @u
Z Z Z
@By @Ez 1 @Ez Ez
By = dt = dt = du = + const:
@t @u v @u v
Alegem constanta egal¼
a cu zero şi obţinem
1
By (x vt) = Ez (x vt):
v
Proced¼
am analog pornind de la (2.2c) şi rezult¼
a
1
Bz (x vt) = Ey (x vt):
v
!
Componentele câmpului B depind, aşadar, de componentele câmpului
!
E iar cei doi vectori se pot scrie sub forma
!
E = Ey (x vt)! u y + Ez (x vt)!
u z,
(2.6)
! ! !
v B = Ez (x vt) u y + Ey (x vt) u z ,
! !
din care se pot deduce toate relaţiile dintre E şi B în unda electro-
magnetic¼a plan¼
a:
Din cea de-a doua relaţie (2.6) se obţine leg¼ atura dintre modulele
câmpurilor, valabil¼
a în orice punct şi la orice moment de timp:
1 2 E2
B 2 = By2 + Bz2 = (E + E 2
) =
v2 y z
v2
(2.7)
E E
)B= ; E = vB, = v:
v B
Din produsul scalar se obţine
!! 1
E B = Ey By + Ez Bz = ( Ey Ez + Ez Ey ) = 0
v
(2.8)
!!
) E B =0:
98
cei doi vectori sunt întotdeauna perpendiculari între ei.

Produsul vectorial are valoarea
!ux ! uy !
uz
! !
E B = 0 E y E z = v1 (Ey2 + Ez2 )!
ux
Ez Ey (2.9)
0
v v
! ! E2 !
)E B = u x = vB 2 !
u x = EB ! u x;
v
acesta exprim¼ a direcţia şi sensul de propagare a undei, de-a lungul axei
x.
Fig.2.1
S¼a rezum¼
am propriet¼ aţile g¼
asite pentru propagarea undei electromag-
netice plane, adic¼a ale unui câmp electric şi ale unui câmp magnetic într-
un mediu omogen şi izotrop, f¼ ar¼a curenţi şi sarcini libere (la limit¼
a, în
vid):
! !
a) E şi B se propag¼ a cu aceeaşi vitez¼ a v, care are valoarea c =
p 8
1= "0 0 = 3 10 m=s , în vid;
b) modulele câmpurilor sunt legate prin relaţia de proporţionalitate
B = E=v (în vid, B = E=c);
! !
c) E şi B sunt perpendiculari între ei şi pe direcţia de propagare
(…gura 2.1); în acest caz, undele electromagnetice sunt unde transversale
iar pentru acest tip de unde este important conceptul de polarizare;
! !
d) produsul vectorial E B de…neşte direcţia de propagare a undei,
! !
iar modulul s¼au este proporţional cu produsul modulelor lui E şi B .
Toate aceste propriet¼ aţi ale câmpurilor, chiar dac¼ a au fost deduse
folosind un sistem de coordonate carteziene, r¼ amân valabile în orice alt
sistem de coordonate.
99
Subliniem faptul c¼ a, într-un fenomen ca cel al propag¼ arii undelor,

! !
câmpurile E şi B nu pot …separate: prezenţa unuia comport¼ a şi prezenţa
celuilalt. Aceasta este motivul pentru care nu se vorbeşte de o und¼ a de
câmp electric sau de o und¼ a de câmp magnetic, ci de o und¼ a electromag-
netic¼
a. În teoria lui Maxwell cele dou¼ a câmpuri sunt uni…cate într-un
singur câmp, câmpul electromagnetic.
! !
În Fig.2.2 sunt reprezentate câmpurile E şi B pentru unda armonic¼ a;
maximele şi minimele sunt în acealaşi puncte, aşa cum reiese din relaţia
(2.6).
Fig.2.2
În cele mai multe dintre mediile obişnuite, susceptibilitatea magnetic¼

a
5
are o astfel de valoare încât j r 1j < 10 şi deci, putem considera
r = 1; relaţia (2.4) devine
c p
n= = "r (2.10)
v
şi de…neşte raportul dintre viteza undei electromagnetice în vid şi viteza
undei într-un mediu în care aceasta se poate propaga, adic¼ a transparent
la undele electromagnetice. În studiul propag¼ arii luminii, n este numit
indice de refracţie absolut al mediului; acesta poate … m¼ asurat indepen-
dent de relaţia care îl leag¼
a de "r .
Atunci când se poate scrie B = H, relaţia (2.7) are forma
r
E
= v= = Z: (2.11)
H "
M¼arimea Z care are dimensiunile unei impedanţe, se numeşte impedanţa
caracteristic¼a a mediului. În vid, impedanţa caracteristic¼
a este
r
0
Z0 = = 377 : (2.12)
"0
100
În medii transparente cu r = 1 exist¼

a relaţia
Z0 Z0
Z=p = ; (2.13)
"r n
care devine util¼ a atunci când analiz¼am energia asociat¼ a câmpului elec-
tromagnetic.
Înainte de a continua studiul undelor electromagnetice este important
s¼a ne reamintim c¼ a, în procedeul urmat pân¼ a acum, un mediu dielectric
omogen a fost tratat ca şi vidul, în afara înlocuirii lui "0 şi 0 cu " şi
. În realitate, ar … necesar s¼
a se studieze caracteristicile mediului prin
! !
intermediul vectorului polarizaţie P , s¼a se stabileasc¼
a relaţiile dintre P
!
şi E şi s¼
a se demonstreze existenţa soluţiei ondulatorii pentru ecuaţiile
Maxwell într-un mediu material cu viteza undei dat¼ a de (2.4). Cum
în majoritatea cazurilor de interes condiţia este satisf¼ acut¼ a, în cele ce
urmeaz¼ a vom considera ca general valabile relaţiile (2.4) şi (2.10)
2.2 Polarizarea undelor electromagnetice plane
Sursele electromagnetice de interes emit pachete de unde armonice

de durat¼ a …nit¼a. Dac¼ a durata t a pachetului este astfel încât banda de
frecvenţe = 1= t este foarte mic¼ a faţ¼
a de frecvenţa medie , putem
trata pachetul de unde ca o und¼ a armonic¼ a de lungime de und¼ a şi de
frecvenţ¼a .
Pentru o und¼ a electromagnetic¼a plan¼a, aşa cum este cea descris¼
a în
paragraful 2.1, se poate de…ni fenomenul de polarizare; în acest scop este
!
su…cient s¼ a speci…c¼am comportamentul câmpului electric E din moment
! !
ce câmpul magnetic B este întotdeauna perpendicular pe E : Vom de-
scrie, aşadar, o und¼ a armonic¼a plan¼
a prin intermediul ecuaţiilor:
Ey (x; t) = E0y sin(kx !t) , Ez (x; t) = E0z sin(kx !t + ) (2.14)
Sunt valabile şi relaţiile deja cunoscute

2
! = kv = 2 , = v, k = (2.15)
A. Polarizarea liniar¼a, = 0; = (Fig.2.3)

Componentele câmpului electric au expresiile
Ey = E0y sin(kx !t) , Ez = E0z sin(kx !t) (2.16)

101
iar raportul lor este constant
Ez E0z
= = tg
Ey E0y
Fig.2.3
!
Câmpul electric E se a‡a¼ întotdeauna în planul de polarizare care
trece prin axa x şi face unghiul cu planul xy. În acest plan câmpul
oscileaz¼
a cu amplitudinea
q
2 2
E0 = E0y + E0z ) E0y = E0 cos ; E0z = E0 sin : (2.17)
B. Polarizarea eliptic¼a, = =2, = 3 =2 (Fig.2.4)

Componentele câmpului electric sunt
Ey = E0y sin(kx !t), Ez = E0z cos(kx !t); (2.18)
p
modulul câmpului este E = Ey2 + Ez2 şi variaz¼ a între valorile E0y şi E0z .
!
Direcţia lui E se schimb¼ a de-a lungul axei x şi descrie un cerc complet
!
pe distanţa . În timp, în planul zy, vârful lui E descrie o elips¼ a de
semiaxe E0y ; E0z . Dac¼a este constant dar are o valoare oarecare, elipsa
are axele înclinate faţ¼
a de axele de coordonate.
102
Fig.2.4
C. Polarizarea circular¼a (Fig.2.5)
Ey = E0 sin(kx !t), Ez = E0 cos(kx !t): (2.19)
Câmpul electric are amplitudinea constant¼ a E0 ; variaţia lui în funcţie de

x şi t este similar¼
a celei descris¼
a pentru polarizarea eliptic¼ a, cu elipsa ce
degenereaz¼ a într-un cerc.
Fig.2.5
D. Unda electromagnetic¼a plan¼a nepolarizat¼a
Dac¼a diferenţa de faz¼a variaz¼ a în mod întâmpl¼ ator, nu se poate
!
stabili o lege de variaţie pentru E : starea de polarizare, chiar dac¼ a se
poate de…ni în orice moment de timp şi în orice poziţie, nu mai exist¼ a
atunci când se efectueaz¼ a media în timp. Deoarece, în general, m¼ asurarea
st¼
arii de polarizare a undei într-o anumit¼a poziţie, se face într-un interval
de timp care este mult mai mare decât timpul în care au loc variaţiile lui
; rezultatul este c¼
a unda apare nepolarizat¼ a.
103
Fig.2.6
Undele electromagnetice nepolarizate sunt cele ce constituie radiaţia

solar¼
a sau lumina emis¼ a de o surs¼
a normal¼a cu incandescenţ¼
a. În aceste
!
cazuri, direcţia lui E este legat¼a de mecanismele de emisie ale undelor.
În concluzie, putem spune c¼ a polarizarea undelor electromagnetice
este creat¼
a prin suprapunerea a dou¼ a unde coerente care se propag¼ a în
dou¼a plane ortogonale, dac¼ a prin coerente înţelegem dou¼a unde pentru
care diferenţa de faz¼a r¼
amâne constant¼ a în timp.
2.3 Energia undei electromagnetice plane. Vectorul

Poynting.
! !
Prezenţa unui câmp electric E şi a unui câmp magnetic B într-o
regiune din spaţiu presupune şi prezenţa unei anumite energii distribuite
în spaţiu cu densitatea u.
Într-un mediu omogen, densit¼ aţile de energie ale câmpului electric,
respectiv câmpului magnetic sunt date de expresiile
1 B2
ue = "E 2 , um = ;
2 2
iar densitatea de energie electromagnetic¼a este
1 B2
u = "E 2 + :
2 2
Pentru unda electromagnetic¼

a plan¼
a, ţinând cont de relaţiile (2.7) şi (2.4),
rezult¼
a c¼
a
B2 E2 1
um = = 2
= "E 2 = ue ;
2 2 v 2
adic¼
a
u = 2ue = "E 2 : (2.20)
104
Energia electromagnetic¼ a este, aşadar, datorit¼

a pe jum¼ atate câmpului
electric şi pe jum¼atate câmpului magnetic. Rezultatul este valabil, în
general, şi pentru unde care nu sunt plane.
S¼
a consider¼ am un element de suprafaţ¼
a d a c¼arui normal¼a!n formeaz¼
a
unghiul cu direcţia de propagare a undei de…nit¼ !
a de v sau de vectorul
!
k:
Fig.2.7
În timpul dt prin d trece toat¼ a energia conţinut¼
a în volumul prismei
elementare de baz¼a d şi de în¼
alţime vdt; adic¼a
dU = ud = ud cos vdt = "E 2 v cos d dt;
unde d reprezint¼a elementul de volum.

Puterea prin suprafaţa d este
dU
dP = = "E 2 v cos d :
dt
Aceast¼
a relaţie permite de…nirea vectorului
!
S = "E 2 !
v; (2.21)
care are proprietatea c¼

a, ‡uxul s¼au prin suprafaţa d exprim¼
a puterea
instantanee prin aceast¼
a suprafaţ¼
a
!
dP = S !
u n d = "E 2 v cos d = "E 2 vd 0 = Sd 0;
unde d 0 este suprafaţa in…nitezimal¼ a pe !

a ortogonal¼ v ; egal¼
a cu d cos :
Folosind relaţia (2:9) ; se poate rescrie de…niţia (2.21) sub forma
! 1! !
S = E B; (2.22)
şi, deci
1 ! ! !
dP = E B u nd :
105
Prin integrarea pe o suprafaţ¼

a …nit¼
a ; puterea instantanee prin aceast¼
a
!
suprafaţ¼
a este dat¼
a de ‡uxul lui S
Z Z
!! 1 ! ! !
P = S u nd = E B u nd : (2.23)
!
Vectorul S de…nit în acest mod se numeşte vector Poynting. Direcţia
şi sensul lui coincid cu acelea ale vitezei de propagare, iar modulul s¼ au
reprezint¼ a energia electromagnetic¼ a care, în unitatea de timp, traverseaz¼a
unitatea de suprafaţ¼ a perpendicular¼ a pe direcţia de propagare. S se
m¼ asoar¼a în aceleaşi unit¼
aţi ca şi intensitatea undei, adic¼a W=m2 :
S¼
a aplic¼am aceste rezultate, valabile pentru orice und¼ a electromagnet-
ic¼a plan¼a, undei plane armonice, polarizate liniar, reprezentat¼ a în planul
de polarizare de
E = E0 sin (kx !t) :
Modulul vectorului Poynting este
S = "E 2 v = "vE02 sin2 (kx !t) :
În practic¼a, …xând o suprafaţ¼a ortogonal¼ a pe x; este important s¼a cal-

cul¼am nu atât ‡uxul instantaneu de energie, cât ‡uxul mediu. Motivul îl
constituie faptul c¼
a pulsaţia undelor electromagnetice are, în general, o
valoare foarte mare (pentru radiaţia luminoas¼ a ! ' 1015 rad=s)
a vizibil¼
şi instrumentele de m¼asur¼ a nu pot determina decât valoarea medie a
energiei, ne…ind sensibile la variaţii atât de rapide.
Valoarea medie a vectorului Poynting este
Zt
1 1
Sm = "v E 2 m
= "v E02 sin2 (kx !t) dt = "vE02 ;
t 2
0
unde timpul t corespunde unui num¼ ar mare de perioade ale undei; rezul-
tatul nu depinde de valoarea unei eventuale faze iniţiale 0 care se adaug¼
a
valorii kx !t:
Aşadar, intensitatea undei electromagnetice plane armonice polar-
izate liniar este
1
I = Sm = "v E 2 m
= "vE02 = "vEef
2
: (2.24)
2
Deoarece câmpul electric al undei plane polarizate poate …privit, conform
relaţiei (2:14) ; ca o sum¼
a vectorial¼
a de dou¼
a câmpuri defazate, ortogonale
106
între ele şi pe direcţia de propagare, putem aplica (2:24) …ec¼

areia dintre
componente
1 2 1 2
Iy = "vE0y , Iz = "vE0z :
2 2
Intensitatea total¼
a, egal¼
a cu suma intensit¼
aţilor …ec¼
arei componente,
1 2 2
I = Iy + Iz = "v E0y + E0z ; (2.25)
2
nu depinde de defazajul dintre componente şi, deci, de starea de po-

larizare (liniar¼
a, eliptic¼
a sau circular¼a).
Dac¼a unda nu este polarizat¼ a, în medie, componentele Ey şi Ez sunt
egale între ele; relaţia (2:25) r¼amâne valabil¼ a numai dac¼
a se consider¼a
valorile medii ale p¼ atratelor amplitudinilor câmpului.
Din (2:11) ; (2:10), (2:4) obţinem
r
1 " 1 n
"v = " p = = = ;
" Z Z0
iar relaţia (2:24) se poate scrie sub forma
1 n 2 n 2
I= E0 = E (2.26)
2 Z0 Z0 ef
şi reprezint¼
a intensitatea undei plane polarizat¼
a liniar.
2.4 Unde electromagnetice plane, sferice şi cilindrice.
Aşa cum s-a v¼ azut, o und¼ a electromagnetic¼ a plan¼

a armonic¼
a ce se
propag¼a într-o direcţie oarecare se poate scrie sub forma
!
E = E0 sin k !
r !t ;
!r este raza vectoare care uneşte punctul O cu un punct P de pe frontul

!
de und¼ a, k este vectorul de propagare, cu modul k = 2 = , iar direcţia
şi sensul coincid cu acelea ale propag¼
arii undei (Fig.2.8).
107
Fig.2.8
Într-un sistem de referinţ¼
a cartezian,
E (x; y; z; t) = E0 sin (kx x + ky y + kz z !t) ; (2.27)
q 2 !
k = kx2 + ky2 + kz2 = = : (2.28)
v
Într-un mediu omogen şi izotrop, ecuaţiile Maxwell au ca soluţii şi
undele sferice de forma
E0
E= sin (kr !t) ; (2.29)
r
unde E0 este numeric egal cu amplitudinea câmpului electric pentru r = 1
m:
Câmpul electric şi câmpul magnetic se propag¼
a cu viteza v de-a lungul
!
razelor vectoare r care ies din punctul O în care se a‡a¼ sursa puncti-
form¼a.
108
Fig.2.9
S¼ am un plan perpendicular pe raza vectoare !

a consider¼ r , câmpurile
! !
E şi B aparţin acestui plan (unda este transversal¼
a) (Fig.2.9) şi la orice
moment de timp sunt valabile relaţiile
!! ! ! E2
E = Bv , E B =0 , E B = !u r:
v
Vectorul Poynting este întotdeauna de…nit de relaţia
! 1! !
S = E B;
iar intensitatea medie are forma

1 E2 n E02
I = "v 20 = ; (2.30)
2 r 2Z0 r2
invers proporţional¼a cu p¼atratul distanţei r pân¼ a la surs¼a.

O surs¼a liniar¼
a, lung¼a şi subţire, poate genera o und¼a cilindric¼a pentru
care sunt valabile relaţiile
E0 1 E02 n E02
E = p sin (kr !t) ; I = "v = ; (2.31)
r 2 r 2Z0 r
cu E0 amplitudinea câmpului electric pentru r = 1 m iar r distanţa pân¼ a

la axa pe care se a‡a¼ sursa.
Subliniem faptul c¼ a direcţiile de-a lungul c¼
arora se propag¼
a undele
sunt raze ortogonale în …ecare punct al frontului de und¼ a.
Aplicaţii Fara problema 2.7
P.2.1. O und¼ a electromagnetic¼ a plan¼ a = 7:5 1014 Hz

a de frecvenţ¼
!
se propag¼a în vid de-a lungul axei x. Câmpul s¼ au electric E formeaz¼
a
0 3
unghiul = 30 cu planul x; y şi are amplitudinea E0 = 10 V =m: Scrieţi
ecuaţia acestei unde şi calculaţi amplitudinea câmpului magnetic.
Soluţie: Parametrii caracteristici undei sunt:
c 3 108 6 2
= = = 0:4 10 m; k= = 1:57 107 rad=m
7:5 1014
! = 2 = 4:71 1015 rad=s
109
Amplitudinea componentelor câmpului electric sunt:

p
3 3
E0y = E0 cos = 10 V =m
2
1
E0z = E0 sin = 103 V =m
2
şi, deci, p
3 3
E0y = 10 sin(1:57 107 x 4:71 1015 t) V =m
2
1 3
E0z = 10 sin(1:57 107 x 4:71 1015 t) V =m
2
Amplitudinile pe componente ale câmpului magnetic sunt:
E0z 6
B0y = = 1:67 10 T
c
E0y 6
B0z = = 2:89 10 T
c
6
iar B = 3:34 10 T:
P.2.2. O und¼ a electromagnetic¼

a plan¼
a, polarizat¼
a eliptic
p ce se propag¼
a
în vid de-a
p lungul axei x, are semiaxele de valori E0y = 3E0 şi respectiv
E0z = 2E0 ; cu E0 = 103 V =m: Frecvenţa este = 4:3 1014 Hz. Scrieţi
ecuaţia acestei unde si câmpul magnetic asociat acestei unde.
Soluţie: Parametrii undei sunt:
= 0:7 10 6 m ; k = 0:9 107 rad=m ; ! = 2:7 1015 rad=s

p
Ey = 3E0 sin(kx !t) = 1:73 103 sin(0:9 107 x 2:7 1015 t) V =m
p
Ez = 2E0 cos(kx !t) = 1:41 103 cos(0:9 107 x 2:7 1015 t) V =m
Ecuaţia elipsei este
2 2
Ey Ez
+ =1
1:75 103 1:41 103
Câmpul magnetic asociat undei este:
p
2E0
By = cos(kx !t) = 4:71 10 6 cos(kx !t) T
c
p
3E0
Bz = sin(kx !t) = 5:77 10 6 sin(kx !t) T
c
110
P.2.3. O und¼ a luminoas¼ a plan¼

a, armonic¼ a, se propag¼
a de-a lungul
axei x; cu E = E0 cos(kx !t): In calea undei se interpune o lam¼ a de
sticl¼
a de grosime x şi indice de refracţie n. Presupunem c¼ a viteza de
faz¼
a a undei în sticl¼
a este v = c=n: Scrieţi ecuaţia undei la ieşirea din
lama de sticl¼
a.
Soluţie: Timpul necesar undei ca s¼

a strabat¼
a lama de stic¼
a cu grosimea
x este
x
t2 =
v
în timp ce în vid, timpul necesar ar …
x
t1 =
c
La ieşirea din lam¼
a, unda are întârzierea
1 1 x
t = t2 t1 = x = (n 1)
v c c
faţ¼
a de situaţia în care s-ar … propagat în vid.
Intr-un punct generic situat la ieşirea din lam¼
a ecuaţia undei este:
!
E = E0 cos[kx !(t + t)] = E0 cos[kx !t (n 1) x]
c
Not¼
am
! 2
= (n 1) x = (n 1) x
c
Dac¼
a este mic (n este puţin diferit de 1) se poate scrie
E = E0 cos(kx !t ) = E0 cos(kx !t) cos +
+E0 sin(kx !t) sin '' E0 cos(kx !t) + E0 sin(kx !t) =
= E0 cos(kx !t) + E0 cos(kx !t ):

2
P.2.4. Deduceţi expresiile intensit¼ aţilor undei plane polarizate liniar,

respectiv eliptic. G¼
asiţi o expresie pentru intensitatea unei unde electro-
magnetice plane, polarizat¼ a circular sau nepolarizat¼ a.
! 1! !
Soluţie: Vectorul S = E B se numeşte vector Poynting. Di-
recţia şi sensul lui coincid cu acelea ale vitezei de propagare, iar modulul
111
s¼
au reprezint¼
a energia electromagnetic¼ a care, în unitatea de timp, tra-
verseaz¼
a unitatea de suprafaţ¼a, perpendicular¼ a pe direcţia de propagare.
S se m¼asoar¼
a în aceleaşi unit¼
aţi ca şi intensitatea undei, adic¼ a în W=m2 :
Modulul vectorului Poynting este
S = "E 2 v:
In practic¼a, din cauza faptului c¼

a pulsaţia u.e.m. are, în general, o val-
oare foarte mare (pentru radiaţia luminoas¼ a ! ' 1015 rad=s) şi
a vizibil¼
instrumentele de m¼ asur¼
a nu pot determina decât valoarea medie a en-
ergiei, este important s¼a calcul¼
am ‡uxul mediu. Aşadar, intensitatea
u.e.m. se scrie sub forma
I = Sm = "v(E 2 )m
a) unda e.m. plan¼

a polarizat¼
a liniar: = 0;
Componentele câmpului electric sunt
Ey = E0y sin(kx !t); Ez = E0z sin(kx !t)
E0y = E0 cos ; E0z = E0 sin

E02 = E0y
2 2
+ E0z
Zt
2 1 1
Sm = "v(E )m = "v E02 sin2 (kx !t)dt = "vE02
t 2
0
Intensitatea u.e.m. va …
1
I = "v[(E0 cos )2 + (E0 sin )2 ] = Iy + Iz
2
sau
Iy = I cos2 ; Iz = I sin2 :
3
b) und¼
a e.m. plan¼
a polarizat¼
a eliptic, = ; =
2 2
Componentele câmpului electric se scriu sub forma
Ey = E0y sin(kx !t); Ez = E0z cos(kx !t);

p
modulul câmpului este E = Ey2 + Ez2 şi variaz¼ a între valorile E0y şi
E0z : In timp, în planul xy, vârful lui E descrie o elips¼
a de semiaxe Eoy şi
E0z .
112
Intensitatea undei este
I = Sm = "v(E 2 )m = "v(Ey2 + Ez2 )m =

2
= "v[E0y sin2 (kx 2
!t) + E0z cos2 (kx !t)]m
respectiv
1 2 1 2
I = Iy + Iz = "vE0y + "vE0z
2 2
c) u.e.m. plan¼
a polarizat¼
a circular;
Ey = E0 sin(kx !t); Ez = E0 cos(kx !t):
Câmpul electric are amplitudinea constant¼a E0 ; în timp, în planul xy,

vârful lui E descrie un cerc de raza E0 .
E0y = E0z = E0 =) I = "vE02

I 1
Iy = Iz = = "vE02 :
2 2
d) und¼ a e.m. plan¼ a nepolarizat¼
a;
Dac¼ a diferenţa de faz¼
a variaz¼a în mod întâmpl¼ ator, nu se poate
stabili o lege de variaţie pentru E: starea de polarizare, chiar dac¼ a se
poate de…ni în orice moment de timp şi în orice poziţie, nu exist¼
a atunci
când se efectueaz¼ a media în timp.
E 1
Ey = Ez = p =) (Ey2 )m = (Ez2 )m = (E 2 )m
2 2
Rezult¼
a
I "v(E 2 )m
Iy = Iz = = :
2 2
P.2.5. O und¼a electromagnetic¼ a plan¼

a descris¼
a de relaţia
!
E = (!u x + 0:7!u y + 3!
u z ) exp i[( 0:6x + 0:8y) !t] (V =m)
se propag¼ a în vid. S¼a se determine intensitatea câmpului magnetic H

şi energia transferat¼
a de und¼a printr-o suprafaţ¼
a circular¼
a de raz¼
ar =
50cm, în timp de o secund¼ a.
Soluţie: Expresia general¼

a a unei unde electromagnetice plane este
! ! !! !
E = E 0 exp i[( k r !t]: Scriem produsul scalar k !r pe componente:
! !
k r = kx x + k y y + kz z
113
de unde rezult¼
a c¼
a:
kx = 0:6; ky = 0:8; kz = 0:
!
Modulul vectorului k este
! q
j k j= kx2 + ky2 + kz2 =1
Intensitatea câmpului magnetic o determin¼am folosind relaţia de legatur¼

a
! ! !
dintre vectorii H ; E şi k :
r ! !
! "0 k E
H = ! :
0 j k j
! !
Calcul¼
am produsul vectorial k E0 :
!
ux !uy !uz
! !
k E0 = 0:6 0:8 0 = 2:4!
u x + 1:8!
uy 1:22!
uz
1 0:7 3
de unde rezult¼a c¼
a
r
! "0
H = (2:4!u x + 1:8!
uy 1:22!
u z ) exp i[( 0:6x + 0:8y) !t] :
0
Energia transferat¼
a de und¼ a de arie r2 , în timp de
a printr-o suprafaţ¼
t = 1s este
W = r2 It
unde I este intensitatea undei electromagnetice şi care se calculeaz¼a cu
formula
r r
2 1 2 " 2 "0 2
I = "vE0 = " p E0 = E0 =) pentru vid I = E0 :
" 0
Înlocuind pe I în expresia energiei W obţinem

r
2 "0 2 1
W = r t E0 = r2 tE02 ' 1:09 10 2 J
0 Z 0
r
0
unde Z0 = = 377 reprezint¼ a impedanţa vidului.
"0
!
P.2.6. Fie dou¼ a unde electromagnetice E 1 = E01 !
u y exp i(kx !t)
! !
şi E 2 = E02 u z exp i(kx !t + '), unde E01 şi E02 sunt m¼arimi reale.
114
a) Care este gradul de polarizare a celor dou¼ a unde.

b) S¼a se stabileasc¼ a polarizarea undei rezultate prin suprapunerea
celor dou¼a unde dac¼ a:
(1). E01 6= E02 şi ' = 0; (2). E01 = E02 şi ' = =2; (3). E01 6= E02 şi
' = =2;
Soluţie:
!
a) Unda electromagnetic¼ a E 1 = E01 ! u y exp i(kx !t) se propag¼ a
!
în direcţia x şi câmpul electric E 1 se a‡a¼ întotdeauna în planul de
polarizare care coincide cu planul xy: Rezult¼ a c¼
a unda este polarizat¼ a
liniar. Acelaşi raţionament se poate face şi pentru unda electromagnet-
!
a E 2 = E02 !
ic¼ u z exp i(kx !t + ') cu deosebirea c¼ a planul de polarizare
coincide cu planul zx:
b) Dac¼ a:
(1). E01 6= E02 şi ' = 0, unda rezultant¼ a este polarizat¼a liniar şi
!
câmpul electric rezultant E se a‡a¼ în planul de polarizare care trece prin
axa x şi face unghiul cu planul xy: In acest plan, câmpul oscileaz¼ a cu
amplitudinea
q
2 2
E0 = E01 + E02 =) E01 = E0 cos ; E02 = E0 sin :
(2). E01 = E02 = E0 şi ' = =2, unda rezultant¼

a este polarizat¼
a
circular şi componentele câmpului vor …
! !
E y = E0 !
u y exp i(kx !t) şi E z = E0 !
u z exp i(kx !t + =2):
Câmpului electric are amplitudinea constant¼ a E0 : În timp, în planul yz,

!
vîrful lui E descrie un cerc de raz¼a E0 :
(3). E01 6= E02 şi ' = =2;în acest caz, unda rezultant¼a este polarizat¼
a
eliptic. Componentele câmpului sunt
! !
E y = E01 !
u y exp i(kx !t) şi E z = E02 !
u z exp i(kx !t + =2);
p
modulul câmpului rezultant este E = Ey2 + Ez2 şi variaz¼ a între valorile
!
E01 şi E02 : Direcţia lui E se schimb¼
a de-a lungul axei x şi descrie un cerc
!
complet pe distanţa : În timp, în planul yz, vîrful lui E descrie o elips¼ a
de semiaxe E01 ; E02 .
NU P.2.7. S¼a se calculeze densitatea volumic¼ a de energie w în cazul unei
unde electromagnetice plane care se propag¼ a cu viteza v, în direcţia !
n,
într-un mediu anizotrop. S¼ a se arate c¼
a w este proporţional¼
a cu p¼atratul
indicelui de refracţie absolut al mediului.
115
Soluţie:
Scriem ecuaţiile lui Maxwell pentru un mediu anizotrop:
! !
! @D ! @H
r H = ; r E = 0 : (1)
@t @t
Dac¼ a admitem c¼ a propagarea câmpului se face sub form¼ a de unde armon-
! ! !
ice, vectorii E ; D şi H sunt toţi proporţionali cu factorul exp[i!(t
!!
k n p
v
)], unde v = " este viteza de propagare în direcţia considerat¼ a.
Datorit¼
a acestei dependenţe speciale, ecuaţiile lui Maxwell cap¼at¼
ao
form¼ a simpl¼
a provenind formal din înlocuirile
@ !
n
> i!; r > i!
@t v
Ecuaţiile (1) conduc la
! ! ! !
r H = i! D ; r E = i! 0H
i! ! ! ! i! ! ! !
n H = i! D ; n E = i! 0H :
v v
respectiv,
! ! ! ! ! !
H n = vD ; E n = 0v H
!
şi eliminând pe H se obţine
! 1 ! !
D= 2
n (!
n E ):
0v
Pentru densitatea volumic¼

a de energie electric¼
a avem expresia:
1! ! 1 !
we = E D= [E 2 (!
n E )2 ]
2 2 0v2
Pentru densitatea de energie magnetic¼
a wm rezult¼
a folosind relaţia (1)
1! ! 1 2 1 ! !
wm = B H = 0H = (E n )2 ]
2 2 2 0 v2
şi ţinând seama de identitatea
!2 !
(!
a b ) = a2 b 2 (!
a b )2
obţinem
1 !
wm = [E 2 (!
n E )2 ]
2 0 v2
116
adic¼
a o valoare egal¼
a cu densitatea electric¼
a. Densitatea volumic¼
a total¼
a
w = we + wm este
1 !
w= 2
[E 2 (!
n E )2 ]:
0v
Deoarece indicele de refracţie n este invers proporţional cu viteza v, este
evident c¼a densitatea de energie este direct proporţional¼ a cu p¼atratul
indicelui de refracţie.
117
CAPITOLUL 3
Re‡exia şi refracţia undelor
3.1 Introducere
Viteza de propagare a undelor depinde de propriet¼ aţile …zice ale medi-

ului în care acesta se propag¼ a. Ne aştept¼ am ca la trecerea unei unde
dintr-un mediu în altul viteza sa de propagare s¼ a se schimbe. Astfel,
odat¼a cu viteza se schimb¼ a direcţia de propagare a undei (fenomenul de
refracţie) şi, împreun¼
a cu refracţia, se veri…c¼
a fenomenul de re‡exie a
undei electromagnetice.
La incidenţa unei unde pe suprafaţa de separare dintre dou¼a medii se
creeaz¼
a o und¼ a refractat¼
a care se va propaga în cel de-al doilea mediu.
Acest¼a und¼a se mai numeşte und¼a transmis¼
a din primul în cel de-al doilea
mediu.
Relaţiile care leag¼
a direcţiile undei re‡ectate, respectiv a celei trans-
mise de direcţia undei incidente vor … descrise în paragraful 3.3 şi rezult¼
a
independente de natura undei. În schimb, relaţiile care leag¼ a ampli-
tudinea undei incidente i de amplitudinea undei re‡ectate r , respectiv
de amplitudinea undei transmise t , depind de natura undei; acestea vor
… descrise în paragraful 3.4.
Re‡exia şi refracţia undelor se pun în evidenţ¼ a pentru toate tipurile
de unde. Noi ne vom ocupa îns¼ a de cazul undelor electromagnetice lu-
minoase unde re‡exia şi refracţia luminii stau la baza opticii geometrice.
Aceasta reprezint¼a ramura …zicii ce se ocup¼ a de propagarea luminii în
medii transparente precum şi de propriet¼ aţile instrumentelor optice.
În paragraful urm¼ ator vom enunţa, f¼ ar¼
a demonstraţie, teorema lui
Kirchho¤, care conţine formularea matematic¼ a a unui postulat introdus
de Huygens şi modi…cat de Fresnel. Aceast¼ a teorem¼
a poate … consider-
at¼
a ca baz¼ a a tuturor fenomenelor care se întâlnesc în cazul propag¼ arii
undelor, fenomene care nu sunt reprezentate doar de re‡exie şi refracţie,
ci şi de interferenţa şi difracţia undelor.
118
3.2 Teorema lui Kirchho¤. Principiul Huygens-Fresnel
Teorema lui Kirchho¤ a…rm¼ a c¼a perturbaţia p (t) produs¼ a de mai

multe surse într-un punct P din spaţiu se poate calcula, neglijând dis-
tribuţia spaţial¼
a a surselor, atunci când, …ind dat¼a o suprafaţ¼
a închis¼
a ;
arbitrar¼a care conţine sursele, se cunosc valorile lui şi ale derivatei sale
normale @ =@n în toate punctele suprafeţei (prin derivat¼ a normal¼ a se
înţelege variaţia lui pentru o deplasare normal¼ a la suprafaţ¼
a).
Fig.3.1
S¼a consider¼ am situaţia prezentat¼

a în Fig.3.1. În O se a‡a¼ o surs¼
a
punctiform¼ a care produce într-un punct oarecare Q de pe suprafaţa
care îl conţine pe O perturbaţia:
0 0 q
(q; t) = cos(kq !t) = cos !( t);
q q v
unde q reprezint¼
a distanţa de la Q la O. În punctul P a‡at la distanţa r
de O; respectiv la distanţa s de Q, teorema lui Kirchho¤ ne conduce la
urm¼atoarea expresie pentru perturbaţie:
I
0 1
P (r; t) = (cos 0 + cos ) cos[k(q + s) !t ]d (3.1)
2 qs 2
În relaţia (3.1) d reprezint¼

a elementul de suprafaţ¼
a situat în jurul punc-
tului Q, 0 şi sunt unghiurile pe care OQ şi QP le formeaz¼ a cu ver-
!
sorul u n normal la d şi orientat spre exteriorul suprafeţei iar este
lungimea de und¼ a.
119
Fig.3.2
Utilitatea calcului integralei din relaţia (3.1) se observ¼ a foarte bine în
cazurile de interes practic. De exemplu, s¼ a presupunem c¼ a suprafaţa
coincide cu o suprafaţ¼ a de und¼ a sferic¼
a de raz¼ a q emis¼ a de sursa punc-
tiform¼a a‡at¼a în punctul O (deci, în centrul lui - Fig.3.2); în aceast¼ a
ipotez¼a 0 = 0 şi relaţia (3.1) devine:
I
A
P (r; t) = f ( ) cos[k(q + s) !t ]d
s 2
unde
1 + cos
A= 0 şi f( ) = :
q 2
M¼ arimea
A
d P = f ( )d cos[k(q + s) !t ] (3.2)
s 2
reprezint¼a unda sferic¼ a in…nitezimal¼ a prin care se înţelege unda emis¼ a de
elementul in…nitezimal de suprafaţ¼ a d şi având amplitudinea in…nitez-
imal¼a
A f ( )d
dA = f ( )d = 0 ; (3.3)
s qs
cu dependenţa de forma 1=s; speci…c¼ a undelor sferice.
În expresia undei in…nitezimale, care are structura general¼ a a unei
unde, termenul spaţial k(q + s) corespunde unei propag¼ ari de la O la Q,
respectiv de la Q la P ; este de asemenea prezent un defazaj …x de
2
înainte faţ¼
a de unda primar¼ a emis¼ a de surs¼a.
Funcţia f ( ), numit¼ a factor de oblicitate sau de înclinare, conţine
dependenţa amplitudinii undei in…nitezimale de direcţia de emisie. Am-
plitudinea are valoarea maxim¼ a Ad =s pentru = 0 şi scade monoton
cu creşterea unghiului , anulându-se pentru = .
120
Rezultatele prezentate mai sus permit formularea principiului Huygens-

Fresnel: orice element d al unei suprafeţe de und¼ a poate … consid-
erat formal ca o surs¼ a de unde sferice secundare a c¼ aror amplitudine,
proporţional¼
a cu amplitudinea undei primare şi cu aria d , variaz¼ a cu
unghiul conform funcţiei f ( ). Perturbaţia produs¼ a într-un punct P se
poate întotdeauna obţine ca o suprapunere a tuturor undelor sferice ele-
mentare care ajung în punctul P .
Acest enunţ reprezint¼a formularea modern¼ a a principiului Huygens-
Fresnel, introdus empiric pentru interpretarea fenomenelor observate în
cazul propag¼ arii undelor elastice; justi…carea formal¼ a precum şi forma
analitic¼
a sunt date de teorema lui Kirchho¤.
Principiul Huygens-Fresnel este deosebit de util: el permite deter-
minarea unui nou front de und¼ a la un moment de timp t pornind de la
un front anterior, atunci când unda se propag¼ a liber sau este limitat¼
a de
un obstacol impenetrabil.
Fig.3.3
Atunci când unda se propag¼ a într-un spaţiu liber, cunoscându-se la

mometul t frontul de und¼ a , plan sau sferic (Fig. 3.3 şi 3.4) pentru a
0
constitui frontul de und¼ a la momentul t0 > t se consider¼ a punctele
suprafeţei ca surse de unde sferice secundare, emise toate în acelaşi
moment de timp. Pentru …ecare astfel de punct se traseaz¼ a o semicir-
0
cumferinţ¼a de raz¼
a v(t t) = v t şi rezult¼ a noul front de und¼ a 0 , locul
geometric al punctelor cu aceeaşi diferenţ¼a de faz¼ a faţ¼
a de punctele de
pe suprafaţa . Cu ajutorul unei astfel de construcţii se reg¼ aseşte rezul-
tatul conform c¼ aruia perturbaţia se propag¼
a dup¼ a raze rectilinii, normale
la frontul de und¼ a.
121
Fig.3.4
În cazul în care unda întâlneşte un obstacol impenetrabil dar în care

exist¼
a o apertur¼a se poate calcula frontul de und¼ a dincolo de apertur¼ a
prin eliminarea surselor care se a‡a¼ în acea parte a frontului de und¼ a
care nu coincide cu apertura, ca în Fig.3.5. Dac¼ a apertura are l¼ argimea
d mult mai mare decât lungimea de und¼ a , unda care trece dincolo de
apertur¼a p¼
astreaz¼a forma frontului de und¼a incident şi se poate spune c¼
a
propagarea este rectilinie.
Dac¼ a îns¼ a l¼
argimea d a aperturii este de ordinul , unda care trece
dincolo de apertur¼ a tinde s¼
a se propage în toate direcţiile. Se spune c¼a
unda a fost difractat¼ a de apertur¼a şi, în acest caz, nu se poate vorbi de
propagare rectilinie. Fenomenul de difracţie va … tratat într-un paragraf
viitor şi se va vedea cum teorema lui Kirchho¤ permite calcularea am-
plitudinii undei difractate în funcţie de direcţia de propagare (dincolo de
apertur¼ a) şi de raportul d= .
122
Fig.3.5
Atunci când de-a lungul direcţiei de propagare a unei unde se a‡a¼

un ecran cu n aperturi, având toate aceeaşi arie , se obţine, conform
teoremei Kirchho¤, un sistem de n surse S1 ; :::Sn de unde sferice, …ecare
având amplitudinea dat¼ a de relaţia 3.3. Considerând un punct P a‡at
la distanţa si de sursa Si , respectiv sj de Sj , diferenţa de faz¼
a a undelor
emise de Si şi Sj calculat¼ a în P este
i;j = [k(q + si ) !t ] [k(q + sj ) !t ] = k(si sj ):

2 2
Se observ¼a c¼
a aceast¼
a diferenţ¼
a de faz¼
a este constant¼
a în timp; raţion-
amentul este valabil pentru oricare dou¼ a surse. Deoarece undele a c¼ aror
diferenţ¼
a de faz¼
a în P este constant¼ a în timp se numesc unde coerente,
cele n aperturi vor constitui un sistem de surse coerente.
3.3 Legile re‡exiei şi refracţiei
Atunci când o und¼ a traverseaz¼a suprafaţa de separare dintre dou¼ a

medii, viteza sa de propagare se modi…c¼ a. Dac¼a unda este armonic¼a, car-
acterizat¼ a de frecvenţa ; pulsaţia !, lungimea de und¼ a şi de num¼ arul
de und¼ a k, prin traversarea suprafeţei de separare dintre dou¼
a medii pul-
saţia şi frecvenţa nu variaz¼
a, modi…cându-se numai şi k:
123
Dac¼a v1 şi v2 sunt vitezele de propagare ale undei în cele dou¼

a medii,
atunci putem scrie relaţiile:
!=2 ; 1 = v1 ; 2 = v2
! 2 ! 2
k1 = = ; k2 = = (3.4)
v1 1 v2 2
1 v1 k1 v2
=) = ; = (3.5)
2 v2 k2 v1
În cazul în care v1 este mai mare ca v2 atunci 1 > 2 .
Pentru unda armonic¼ a care se propag¼a din vid (v1 = c; 1 = 0 ;
k1 = k0 ) într-un mediu transparent (v2 = c=n; 2 = ; k2 = k), sunt
valabile relaţiile:
0 2 2
= ; k= = n = k0 n; (3.6)
n 0
unde n este indicele de refracţie al mediului. Deci, lungimea de und¼

a într-
un anumit mediu este întotdeauna mai mic¼ a decât lungimea de und¼ a în
vid.
Consider¼ am acum unda plan¼ a, reprezentat¼
a de relaţia
!
i = 0i sin( k i !
r !t);
!
incident¼
a de-a lungul direcţiei vectorului k i pe suprafaţa de separare
dintre dou¼
a medii în care vitezele de propagare sunt v1 respectiv v2 .
Unda re‡ectat¼a este de forma
! !
r = 0r sin( k r r !t);
!
propagându-se în primul mediu de-a lungul direcţiei k r cu viteza v1 , iar
unda refractat¼
a
! !
t = 0t sin( k t r !t);
propagându-se în cel de-al doilea mediu cu viteza v2 de-a lungul direcţiei
!
k t.
Pe suprafaţa de separare a celor dou¼
a medii, fazele celor trei unde
trebuie s¼a …e egale în orice moment de timp,
! ! ! !
ki r !t = k r !
r !t = k t !
r !t
şi, deci,
! ! ! !
ki r = kr !
r = kt !
r (3.7)
124
Relaţia (3.7) stabileşte o leg¼

atur¼a între unda incident¼a, unda re‡ec-
tat¼
a şi cea transmis¼a, în orice moment de timp.
S¼
a presupunem c¼ a suprafaţa de separare dintre cele dou¼ a medii co-
incide cu planul xy, de ecuaţie z = 0, punctul P (x; y) este punctul de
!
incidenţ¼a iar vectorul k i aparţine planului yz . În aceste condiţii, se pot
scrie relaţiile:
! !
r = x!u + y!
x u ; y k =k !
i u +k !
iy y u ;
iz z
! !
k r = krx !
u x + kry !
u y + krz !
u z; k t = ktx !
u x + kty !
u y + ktz !
uz
şi, folosind (3.7), rezult¼
a c¼
a
kiy y = krx x + kry y = ktx x + kty y:
Relaţiile de mai sus trebuie s¼
a …e valabile pentru orice valori x; y, adic¼
a
oricare ar … poziţia punctului P în planul de incidenţ¼
a, adic¼
a
krx = ktx = 0 (3.8)
kiy = kry = kty (3.9)
Deoarece am de…nit ca plan de incidenţ¼ a planul perpendicular pe suprafaţa
!
de sepa-rare a celor dou¼ a medii, adic¼ a paralel cu yz ( k i şi ! u z sunt
! !
conţinute în acest plan), din relaţia (3.9) rezult¼
a c¼
a şi vectorii k r şi k t
se a‡a¼ în planul de incidenţ¼ a. Aşadar, se poate formula prima lege a
re‡exiei şi a refracţiei:
1) direcţiile de propagare ale undei incidente, undei re‡ectate, respec-
tiv undei refractate se a‡a¼ în planul de incidenţ¼ a, de…nit de direcţia de
incidenţ¼
a şi de normala la suprafaţa de separare a mediilor construit¼ a în
punctul de incidenţ¼ a.
125
Fig.3.6
În Fig. 3.6 sunt de…nite unghiurile de incidenţ¼

a i , de re‡exie r şi de
transmisie t , formaţi de vectorii de propagare cu normala la suprafaţa
de separare. Se observ¼ a c¼
a aceste unghiuri sunt întotdeauna mai mici
decât =2. Din relaţia (3.4):
! ! !
kiy = ki sin i = sin i ; kry = sin r; kty = sin t :
v1 v1 v2
Introducând expresiile de mai sus în (3.9) se obţine:

1 1
sin i = sin r; sin i = sin t :
v1 v2
Cum unghiurile sunt mai mici decât =2 , rezult¼

a c¼
a
i = r; (3.10)
sin i v1
= ; (3.11)
sin t v2
relaţii care constituie a doua şi a treia lege a re‡exiei şi a refracţiei:
2) unghiul de re‡exie este egal cu unghiul de incidenţ¼ a;
3) raportul dintre sinusul unghiului de incidenţ¼ a şi sinusul unghiului
de refracţiei este constat şi egal cu raportul dintre vitezele de propagare.
Aceste trei legi, deduse din continuitatea fazei undei incidente, un-
dei re‡ectate, respectiv celei transmise, sunt valabile pentru orice tip de
und¼ a. Dac¼ a suprafaţa de separare este curbilinie, construcţia geometric¼ a
este aceeaşi considerându-se ca plan xy planul tangent la suprafaţ¼ a în
punctul de incidenţ¼ a.
Considerând o suprafaţ¼ a de separare plan¼ a şi o und¼ a incident¼a plan¼
a
a c¼arei propagare o putem reprezenta prin raze paralele, razele re‡ec-
tate sunt şi ele paralele între ele, la fel şi razele refractate. În con-
cluzie, fronturile de und¼ a re‡ectate şi refractate sunt paralele. Menţinerea
formei frontului de und¼ a nu se veri…c¼ a în cazul undei sferice incidente
pe o suprafaţ¼ a plan¼a; unda refractat¼ a nu r¼
amâne o und¼ a sferic¼
a. Dac¼a
suprafaţa de separare dintre medii nu este plan¼ a, forma undei incidente
în general se modi…c¼ a, atât în re‡exie cât şi în transmisie.
Pentru o und¼ a luminoas¼ a plan¼a care traverseaz¼ a suprafaţa de separare
dintre dou¼ a medii transparente cu indicii de refracţie n1 şi n2 (3.11) se
poate scrie
sin i v1 c n2 n2
= = = :
sin t v2 n1 c n1
126
Notând 1 = i şi 2 = t, rezult¼

a c¼
a
sin 1 n2
= = n21 sau n1 sin 1 = n2 sin 2 (3.12)
sin 2 n1
Raportul n21 = n2 =n1 se numeşte indice de refracţie relativ al mediului
al doilea faţ¼
a de primul mediu. Legea de refracţie a luminii exprimat¼ a în
relaţia (2.12) este cunoscut¼
a ca legea lui Snell şi se enunţ¼
a astfel: raportul
dintre sinusul unghiului de incidenţ¼a şi sinusul unghiului de refracţie este
constant şi egal cu indicele de refracţie relativ al celor dou¼ a medii.
3.3.1 Re‡exia total¼

a
Atunci când o und¼ a luminoas¼

a plan¼a se propag¼a dintr-un mediu cu
indicele de refracţie n1 într-un mediu cu indice de refracţie n2 > n1 , din
relaţia (3.12) rezult¼
a:
n1
sin 2 = sin 1 =) 2 < 1 dac¼ a n2 > n 1 : (3.13)
n2
Prin traversarea suprafeţei de separare dintre medii, direcţia de propagare
a undei plane transmise se apropie de normala la suprafaţ¼ a (Fig.3.7,
mediile sunt aerul n1 = 1, respectiv sticla n2 = n).
Fig.3.7
În cazul în care unda trece dintr-un mediu cu indice de refracţie n1
într-un mediu cu indice de refracţie n2 < n1 ,
n1
sin 2 = sin 1 =) 2 > 1 dac¼ a n2 < n 1 :
n2
127
Direcţia de propagare a undei transmise se îndep¼

arteaz¼
a de normala la
suprafaţa de separare a mediilor (Fig.3.8).
Fig.3.8
Cea de-a doua situaţie ( 2 > 1 ) prezint¼a un caz limit¼a, ilustrat în

Fig.3.9; la creşterea unghiului de incidenţ¼
a 1 , unghiul de transmisie 2
(care creşte mai rapid) va avea la un moment dat valoarea =2. Dac¼ a
pentru valoarea =2 a unghiului de transmisie unghiul de incidenţ¼ a este
0 , rezult¼
a c¼
a
n2
sin 0 = : (3.14)
n1
Pentru valori 1 mai mari decât 0 , 2 nu poate avea valori reale, adic¼
a
unda refractat¼
a nu se mai poate forma sau unda incident¼ a se re‡ect¼a
total în primul mediu. Fenomenul se numeşte re‡exie total¼a iar 0 se
numeşte unghi limit¼a
128
Fig.3.9
Fenomenul de re‡exie total¼ a se utilizez¼a în transportul unui fascicul
luminos cu ajutorul ghidurilor de und¼ a. Acestea sunt constituite, de ex-
emplu, dintr-un cilindru plin de sticl¼ a sau de material plastic transparent
introdus într-un mediu cu indice de refracţie mai mic. Lumina care intr¼ a
în cilindru, la incidenţa pe pereţii laterali ai acestuia formeaz¼ a un unghi
mai mare decât unghiul limit¼ a şi se va re‡ecta total de multe ori, f¼ar¼
a
pierderi mari, pân¼ a la ieşirea din ghidul de und¼ a.
3.3.2 Dispersia luminii într-un mediu transparent

În enunţul legii refracţiei am subliniat faptul c¼a raportul sin i = sin t
este o m¼ arime constant¼ a; acesta este un rezultat riguros valabil numai
dac¼a lumina incident¼ a are o singur¼a lungime de und¼ a, adic¼a este monocro-
matic¼ a. Atunci când în fasciculul incident sunt conţinute mai multe
lungimi de und¼ a, membrul al doilea al relaţiei (3.12) poate lua valori
diferite pentru …ecare lungime de und¼ a: unui anumit unghi de incidenţ¼ a
îi corespund mai multe unghiuri de refracţie.
Dac¼ a un fascicul îngust de lumin¼ a alb¼
a, care conţine toate lungimile
de und¼ a din domeniul vizibil, cade pe o plac¼ a de sticl¼
a, atunci lumina
re‡ectat¼ a r¼
amâne alb¼ a în timp ce fasciculul transmis prin sticl¼ a conţine
mai multe raze de culori diferite, …ecare având un unghi de refracţie
diferit. Indicele de refracţie al luminii variaz¼ a cu lungimea de und¼ a;
aceasta scade cu cresterea lungimii de unda. Acest fenomen este cunoscut sub numele de dispersie a
luminii.
FARA acest paragraf. 137
Fig.3.14
Coe…cienţii de re‡exie şi de transmisie în condiţiile incidenţei normale

sunt:
2
Wr Ir n1 n2
R = = = r2 = ;
Wi Ii n1 + n2
Wt It n2 4n1 n2
T = = = t2 = : (3.25)
Wi Ii n1 (n1 + n2 )2
Se poate veri…ca imediat c¼

a
2
n1 n2 4n1 n2
+ = R + T = 1:
n1 + n2 (n1 + n2 )2
Formulele (3.25) conduc la acelaşi rezultat atât în cazul propag¼ arii

undei din mediul n1 cât şi în situaţia invers¼
a, din n2 în n1 ; procentele de
energie re‡ectat¼
a, respectiv transmis¼ a sunt aceleaşi în cele dou¼a cazuri,
nu depind de diferenţa de faz¼a dintre câmpuri. Aceast¼ a simetrie nu mai
este valabil¼
a dac¼
a i 6= 0; rezultatul este în concordanţ¼ a cu relaţiile lui
Stokes discutate mai înainte.
paragraful 3.5 nu este pentru examen
3.5 Propagarea undei electromagnetice plane într-un
mediu anizotrop. Birefringenţa.
Dielectricii liniari, cei pentru care exist¼ a o relaţie de proporţionalitate

între vectorii polarizare şi câmp electric, prezint¼ a simetrie spaţial¼
a, adic¼ a
sunt izotropi: oricare ar … direcţia câmpului electric aplicat, propriet¼ aţile
electrice nu se modi…c¼ a.
Exist¼a şi substanţe ale c¼aror propriet¼ aţi electrice depind de direcţia
!
lui E : printre acestea se a‡a¼ cea mai mare parte dintre cristale şi un-
ele materiale plastice arti…ciale, constituite din molecule lungi care au
o orientare preferenţial¼ a dup¼ a o anumit¼ a direcţie. În ceea ce priveşte
! !
cristalele care sunt dielectrici anizotropi naturali, vectorii ! p ; E şi D nu
sunt paraleli iar susceptibilitatea nu este un num¼ ar, ci un tensor si-
metric cu şase componente; acelaşi lucru este valabil şi pentru constanta
dielectric¼
a relativ¼a "r = 1 + :
În orice cristal exist¼ a trei direcţii ortogonale, numite axe cristalo-
gra…ce sau axa optic¼ a ale cristalului. Dac¼ a aceste axe sunt chiar axele de
138
!
coordonate (x; y; z), tensorii şi "r sunt diagonali iar relaţia dintre D şi
!
E este
Dx = "0 "r1 Ex ; Dy = "0 "r2 Ey ; Dz = "0 "r3 Ez :
Cele trei constante dielectrice relative caracteristice axelor optice se numesc
constante dielectrice relative principale.
Se de…neşte, în sistemul de referinţ¼a al axelor optice, elipsoidul indi-
p
cilor de refracţie ai materialului: cele trei semiaxe vor … n1 = "r1 ; n2 =
p p
"r2 ; n3 = "r3 iar ecuaţia elipsoidului este
x2 y 2 z2
+ + =1 (3.26)
n21 n22 n23
Not¼ am faptul c¼ a axele optice nu sunt localizate într-o anumit¼ a parte a
cristalului; …xând un punct al cristalului, acesta poate … considerat ca
centru al elipsoidului indicilor de refracţie.
Fresnel a demonstrat, înainte de formularea ecuaţiilor lui Maxwell
ale teoriei electromagnetice a luminii, faptul c¼ a propriet¼aţile optice ale
cristalelor anizotrope se pot descrie cu ajutorul elipsoidului indicilor de
refracţie.
Referindu-se la acest elipsoid, cristalele existente se pot împ¼ arţi în
trei categorii:
1) substanţe cu n1 = n2 = n3 = n : elipsoidul indicilor de refracţie
este o sfer¼ a de raz¼a n. Pentru aceste substanţe nu se pot de…ni axele
optice. Intersecţia frontului de und¼ a cu sfera este întotdeauna o circum-
ferinţ¼
a de raz¼a n şi nu pot … individualizate axe particulare. Viteza de
propagare a undei electromagnetice în cristal este v = c=n şi nu exist¼ a
birefringenţ¼a. Fac parte din aceast¼ a categorie de cristale cele din sistemul
cubic şi se comport¼ a, practic, ca substanţe izotrope (ex: diamantul)
2) substanţe cu n1 6= n2 = n3 : elipsoidul indicilor de refracţie este
un elipsoid de rotaţie în jurul axei principale caracterizate de indicele de
refracţie n1 . Aceast¼ a ax¼a se numeşte ax¼ a optic¼
a a cristalului şi este o
ax¼a de simetrie a acestuia. Cristalele având astfel de propriet¼ aţi, numite
uniaxe, fac parte din sistemele romboedric, hexagonal, tetragonal (ex:
cuarţul, spatul de Islanda).
3) substanţele cu n1 6= n2 6= n3 : elipsoidul indicilor de refracţie nu are
o simetrie particular¼ a. Din aceast¼a categorie fac parte cristalele rombice,
monoclinice, triclinice (ex: topazul).
În cele ce urmeaz¼ a vom analiza numai cristalele uniaxe care au apli-
caţiile cele mai interesante. Pentru astfel de cristale, indicele de refracţie
n1 relativ la axa optic¼ a se numeşte indice de refracţie extraordinar, ne ;
indicele de refracţie n2 relativ la oricare ax¼ a ortogonal¼ a pe axa optic¼ a se
139
numeşte indice de refracţie ordinar, no . Folosind aceste notaţii, ecuaţia

elipsoidului indicilor de refracţie devine:
x2 y 2 + z 2
+ =1 (3.27)
n2e n2o
x …ind direcţia axei optice.
Se disting dou¼ a tipuri de cristale uniaxe:
a) cristale pozitive pentru care ne > no ; elipsoidul este alungit pe
direcţia axei optice;
b) cristale negative pentru care ne < no ; elipsoidul este turtit pe
direcţia axei optice.
S¼
a analiz¼am acum ecuaţia elipsoidului (3.27). Construim frontul de
und¼a al unei unde plane care se propag¼ a în cristalul uniax astfel încât
acesta s¼a treac¼
a prin centrul elipsoidului; intersecţia lor va … o elips¼
a de
axe AA şi BB (Fig.3.15) iar valorile corespunz¼ atoare semiaxelor sunt nl
respectiv no .
Fig.3.15
140
O semiax¼ a este întotdeauna egal¼a cu no , independent de orientarea

frontului de und¼ a, în timp ce lungimea nl a celeilalte semiaxe depinde de
direcţia versorului ! u n normal la frontul de und¼a şi variaz¼
a între valorile
no şi ne . Se poate demonstra c¼ a pot avea un astfel de front de und¼ a dou¼a
!
unde polarizate rectiliniu cu vectorul D oscilând de-a lungul direcţiei
! !
AA ( D e ) sau de-a lungul direcţiei BB ( D o ); nl şi no sunt indicii de
refracţie pentru aceste dou¼ a unde care se propag¼ a în cristal cu vitezele
vl = c=nl şi v0 = c=no .
Unda asociat¼a indicelui de refracţie no se numeşte und¼a ordinar¼

a iar
viteza sa de propagare în cristal este întotdeauna vo = c=no , oricare ar
… orientarea versorului !u n . Polarizarea este ortogonal¼ a pe axa optic¼a,
! !
câmpurile E o şi D o sunt paralele şi se a‡a¼ în planul frontului de und¼a
care este perpendicular pe direcţia de propagare.
Unda asociat¼ a indicelui de refracţie nl se numeşte und¼ a extraordinar¼ a

iar viteza sa de propagare vl = c=nl depinde de orientarea lui ! u n , variind
! !
între vo şi ve = c=ne . Câmpul electric E e nu este paralel cu D e care se
!
a‡a¼ în planul frontului de und¼ a. E e este îns¼ a întotdeauna ortogonal
pe direcţia de propagare iar frontul de und¼ a şi direcţia de propagare nu
sunt ortogonale între ele. În particular, atunci când ! u n este paralel cu
axa optic¼ a intersecţia eliptic¼
a degenereaz¼ a într-un cerc de raz¼ a no (nl este
egal cu no ). Atunci când ! u n este perpendicular pe axa optic¼ a intersecţia
frontului de und¼ a cu elipsoidul este o elips¼ a care coincide cu secţiunea
maxim¼ a (semiaxele sunt no şi ne ) (Fig.3.16).
141
Fig.3.16
Pentru un unghi oarecare dintre ! u n şi axa optic¼

a (axa x) punctul
P al elipsoidului a‡at la distanţa nl de centru va avea coordonatele astfel
încât x2 = (nl sin )2 şi y 2 + z 2 = (nl cos )2 iar (3.27) devine:
n2l sin2 n2l cos2 sin2 cos2 1

+ =1) + = ;
n2e n2o n2e n2o n2l
relaţie care permite calcularea lui nl în funcţie de . Introducând în

expresia de mai sus m¼ arimile ve ; vo şi vl se obţine relaţia echivalent¼
a
vl2 = ve2 sin2 + vo2 cos2 (3.28)
Deci, oricare ar … orientarea frontului de und¼ a faţ¼

a de axa optic¼ a a
cristalului, se pot determina indicele de refracţie şi viteza de propagare
atât pentru unda polarizat¼ a ortogonal pe axa optic¼ a (und¼a ordinar¼
a, in-
dice de refracţie …x no ) cât şi pentru unda polarizat¼ a perpendicular pe
aceasta, adic¼a polarizat¼a în planul ce conţine axa optic¼a (unda extraor-
dinar¼a, indice de refracţie variabil).
Întreaga analiz¼ a de mai sus ne permite descrierea fenomenului de
birefringenţ¼
a. S¼a consider¼am un cristal uniax t¼aiat sub forma unei pl¼ aci
142
cu feţele plane paralele şi o und¼

a luminoas¼
a plan¼
a nepolarizat¼
a incident¼
a
pe una dintre feţele cristalului.
S-a observat c¼ a, în general, din cristal ies dou¼ a unde polarizate liniar
de-a lungul a dou¼ a direcţii perpendiculare între ele. Aşadar, în interiorul
cristalului unda incident¼ a se scindeaz¼ a în dou¼ a unde care se propag¼ a în
cristal cu viteze diferite şi în direcţii diferite. O und¼a numit¼ a ordinar¼a va
veri…ca în orice situaţie legea lui Snell (3.12) cu valoarea no a indicelui
de refracţie şi va … polarizat¼ a perpendicular pe axa optic¼ a a cristalului.
Cealalt¼ a und¼
a, îns¼
a, numit¼ a und¼a extraordinar¼ a, nu veri…c¼
a legea lui Snell
iar indicele de refracţie variaz¼ a cu direcţia de propagare între limitele no
şi ne ; unda extraordinar¼ a este polarizat¼ a perpendicular pe cea ordinar¼ a.
S¼
a determin¼ am, acum, direcţiile de propagare ale undelor ordinar¼ a,
respectiv extraordinar¼a, în interiorul cristalului. În acest scop, folosim
principiul Huygens-Fresnel considerând c¼ a orice punct de pe suprafaţa
cristalului pe care a c¼
azut unda plan¼ a incident¼a devine o surs¼
a de dou¼
a
unde elementare, una ordinar¼ a şi alta extraordinar¼a.
Unda ordinar¼ a emis¼ a într-un punct O oarecare are frontul de und¼ a

sferic iar viteza de propagare este aceeaşi în toate direcţiile (pentru unda
ordinar¼ a, cristalul este izotrop). Considerând t = 0 momentul incidenţei
undei, la t punctele de faze egale se g¼ asesc pe o suprafaţ¼a sferic¼
a de raz¼
a
OP = vo t = ct=no , cu ecuaţia:
x2 + y 2 + z 2 = vo2 t2 :
143
Fig.3.17
Acest raţionament nu se poate face şi în cazul undei extraordinare

emise în puctul O: la t, spaţiul parcurs este OQ şi difer¼a în funcţie de di-
recţia considerat¼
a, viteza de propagare ne…ind izotrop¼ a. Se demonstreaz¼ a
c¼
a punctele Q se g¼ asesc pe o suprafaţ¼
a a c¼
arei ecuaţie este
x2 y 2 + z 2
+ = t2 (3.29)
vo2 ve2
Este vorba, deci, de un elipsoid de rotaţie în jurul axei optice (de fapt,
de-a lungul oric¼arei direcţii ortogonale pe axa optic¼
a viteza undei extra-
ordinare este întotdeauna ve = c=ne ). Frontul undei extraordinare este,
aşadar, un elipsoid. Cum de-a lungul direcţiei axei optice unda extraor-
dinar¼a are aceeaşi vitez¼
a cu unda ordinar¼ a, suprafaţa de und¼
a sferic¼
a şi
144
cea elipsoidal¼
a sunt tangente în punctele de pe axa optic¼ a. În Fig.3.17
sunt reprezentate cazurile în care ne > no şi ne < no . În secţiunea
maxim¼ a ce conţine axa optic¼ a a cristalului se pot observa unda ordinar¼ a
sub form¼a circular¼a şi cea extraordinar¼a sub form¼ a eliptic¼
a; în secţiunea
perpendicular¼a pe axa optic¼ a ambele unde au form¼ a circular¼a.
3.5.1 Aplicaţii ale birefringenţei. Cristale dicroice. Polaroizi

şi analizori.
S¼a consider¼ am un cristal uniax (lam¼ a cu feţe plan-paralele) şi o und¼ a

plan¼ a nepolarizat¼ a incident¼a normal pe o faţ¼a a cristalului. În lam¼ a apar
o und¼ a ordinar¼ a polarizat¼a ortogonal pe axa optic¼ a, respectiv o und¼ a
extraordinar¼ a polarizat¼ a paralel cu axa optic¼ a (Fig.3.18). Ambele unde
!
se vor propaga în direcţia u n a undei incidente, cu viteze diferite; …ecare
va avea jum¼ atate din intensitatea undei incidente.
În cele mai multe cristale, atenuarea undei este neglijabil¼ a. Exist¼ a,
îns¼
a, substanţe care absorb în proporţii diferite cele dou¼ a tipuri de unde,
ordinar¼ a şi extraordinar¼ a. Absorbţia în astfel de cristale depinde de
unghiul pe care îl face direcţia de oscilaţie a câmpului electric cu o di-
recţie particular¼ a, speci…c¼a substanţei. Acest fenomen se poate explica
astfel: dac¼ a moleculele care alc¼ atuiesc cristalul au o form¼ a alungit¼ a, va
!
exista o absorbţie mai mare atunci când câmpul electric E al undei este
!
paralel cu axa lung¼ a a moleculelor şi o absorbţie mai mic¼a atunci când E
este perpendicular pe aceast¼ a ax¼
a. Una dintre unde este absorbit¼ a pro-
gresiv şi, dac¼a grosimea cristalului este su…cient de mare, unda dispare.
Fenomenul se numeşte dicroism iar substanţele cu astfel de propriet¼ aţi
se numesc dicroice.
Fig.3.18
145
Un cristal dicroic este o substanţ¼

a care creeaz¼a o und¼a polarizat¼
a de-a
lungul unei direcţii care se numeşte axa optic¼ a a cristalului. În general,
substanţele care creeaz¼a o und¼a polarizat¼
a liniar se numesc polarizori. În
cele ce urmeaz¼ a vom presupune c¼ a într-un polarizor unda emergent¼ a nu
este atenuat¼a.
S¼
a ne imagin¼ am acum c¼ a unda incident¼
a normala pe polarizor este
!
liniar polarizat¼ a iar câmpul electric E face unghiul cu axa optic¼ a a po-
larizorului (ca în Fig.3.19, unde unda care se propag¼ a de-a lungul axei x
este îndreptat¼ a spre cititor). Descompunem unda incident¼ a dup¼a direcţi-
ile y şi z; componenta E0y = E0 cos , care are câmpul electric paralel
cu axa optic¼ a a polarizorului (P2 ) se propag¼
a f¼
ar¼
a a … absorbit¼
a, în timp
ce componenta E0z = E0 sin care are câmpul electric perpendicular pe
axa optic¼ a este complet absorbit¼ a.
Fig.3.19
Dac¼a I0 este intensitatea undei incidente, polarizate, proporţional¼

a cu
E02 ,
intensitatea I1 a undei emergente, polarizat¼ a de-a lungul axei optice
a cu E02 cos2 şi putem scrie relaţia
a polarizorului, este proporţional¼
I1 = I0 cos2 (3.30)
care reprezint¼a legea lui Malus: intensitatea undei care iese dintr-un po-
larizor pe care a fost trimis¼
a o und¼
a liniar polarizat¼
a variaz¼
a proporţional
cu p¼ atratul cosinusului unghiului dintre direcţia de polarizare incident¼a
şi axa optic¼
a a polarizorului.
146
Fig.3.20
S¼
a analiz¼am în continuare schema din Fig.3.19 : o und¼ a nepolarizat¼
a
este incident¼a normal pe polarizorul P1 , unda polarizat¼ a iese din P1 şi
cade normal pe un al doilea polarizor P2 , numit analizor. Rotind axa
analizorului astfel încât unghiul dintre axele optice ale lui P1 , respectiv
P2 s¼a varieze de la 0 la 2 , intensitatea transmis¼ a va … maxim¼ a pentru
3
= 0 şi = , şi nul¼ a pentru = şi = . Aşadar, atunci când
2 2
axele optice ale polarizorului şi analizorului sunt paralele, transmisia este
maxim¼ a; pentru axele optice perpendiculare transmisia este nul¼ a.
În Fig.3.20 sunt prezentate rezultatele care descriu, din punctul de
vedere al intensit¼aţilor undei, diverse st¼ari de polarizare ale unei unde
147
plane incidente şi intensit¼

aţile undei transmise de un analizor. I este
intensitatea undei incidente, propagarea undei se face de-a lungul axei x
şi este unghiul dintre axa optic¼ a a analizorului şi axa y.
Aplicatii
P.3.1. Folosind legile re‡exiei şi refracţiei undelor electromagnetice,
!
deduceţi relaţiile dintre modulele vectorilor k şi dintre componentele lor
de-a lungul axei z:
Soluţie:
Presupunem c¼ a suprafaţa de separare dintre cele dou¼a medii coincide
cu planul xy, de ecuaţie z = 0: Dac¼a v1 şi v2 sunt vitezele de propagare
ale undei în cele dou¼
a medii, atunci putem scrie relaţiile
! ! !
ki = ; kr = ; kt = :
v1 v1 v2
Modulele ki şi kr pentru unda incident¼a şi respectiv, pentru unda re-
‡ectat¼
a sunt egale iar componentele lor de-a lungul direcţiei axei z sunt
krz = kiz : Pentru unda transmis¼a vom avea:
ki v2
k i v 1 = kt v 2 =) ... =
kt v1
Proiecţiile pe direcţia axei Oz ale modulelor ki şi kt sunt
kiz = ki cos i ; ktz = kt cos t
Folosind relaţiile scrise mai sus şi legea a treia a re‡exiei şi refracţiei,
v2 sin i = v1 sin t ; obţinem:
kiz ki cos i v2 cos i sin t cos i tan t
= = = = :
ktz kt cos t v1 cos t sin i cos t tan i
P.3.2. Un fascicol îngust luminos, momocromatic, de lungime de und¼ a

0
0 = 0:598 m cade sub un unghi de incidenţ¼
a 1 = 30 pe o plac¼
a de
stic¼
a cu grosimea h = 2cm şi n = 1:66. Determinaţi poziţia fascicolului
de lumin¼a la ieşirea din sticl¼
a.
Soluţie:
Aplic¼
am legea lui Snell:
sin 1 n2 sin 1
= =n =) sin 2 =
sin 2 n1 n
148
sin 2 n1 1
= = =) sin 3 = n sin 2 =) 3 = 1
sin 3 n2 n
Sticla nu modi…c¼a direcţia de propagare a fascicolului incident dar pro-
duce o deplasare lateral¼
a d a acestuia
h h
cos 2 = =) AC =
AC cos 2
d h sin( 1 2)
sin( 1 2) = d = AC sin( 1 2) = :
AC cos 2
Cum sin( 1 2 ) = sin 1 cos 2 cos 1 sin 2 şi sin 2 = sin 1 =n; rezult¼
a:
!
cos l1
d == h sin 1 1 p :
n2 sin2 1
NU P.3.3. O und¼ a plan¼a, incident¼a sub un unghi i şi refractat¼a sub un

unghi t faţ¼a de normala la suprafaţa plan¼ a de separaţie a dou¼ a medii,
este polarizat¼a, vectorul electric în unda incident¼ a f¼
acând un unghi i
cu planul de incidenţ¼ a. S¼ a se g¼aseasc¼
a unghiurile formate de vectorul
electric cu planul de incidenţ¼ a în una re‡ectat¼
a şi în cea refractat¼a. S¼
a
se arate c¼a, nu are loc o schimbare a acestui unghi faţ¼ a de situaţia din
unda incident¼ a dac¼a i = 0 sau =2:
Soluţie:
Vectorul electric poate … descompus, atât în unda incident¼ a cât şi în
undele re‡ectat¼
a şi refractat¼
a, dup¼
a o direcţie paralel¼
a şi una perpendic-
ular¼
a pe planul de incidenţ¼a
E?i E?r E?t
tan i = ; tan r = , tan t = :
Eqi Eqr Eqt
Pe de alt¼
a parte, conform formulelor lui Fresnel
E?r sin( i t) Eqr tan( i t)
= ; =
E?i sin( i + t) Eqi tan( i + t)
de unde prin împ¼

arţire rezult¼
a
E?r Eqi cos( i t)
=
E?i Eqr cos( i + t)
adic¼
a
cos( i t)
tan r = tan i
cos( i + t)
157
CAPITOLUL 4
Interferenţa şi difracţia undelor

electromagnetice
4.1 Fenomenul de interferenţ¼
a. Surse coerente şi
necoerente
În descrierea propriet¼ aţilor undelor am întâlnit diverse situaţii în care

dou¼a sau mai multe unde de aceeaşi natur¼ a se suprapun într-o anumit¼ a
regiune din spaţiu sau, în particular, într-un punct. Conform principiului
superpoziţiei, bazat pe proprietatea de liniaritate a ecuaţiei diferenţiale a
undelor, perturbaţia produs¼ a de mai multe surse la un moment dat într-
un anumit punct din spaţiu este suma perturbaţiilor produse de …ecare
surs¼a în parte; pentru ca acest rezultat s¼ a …e adev¼ arat este necesar ca
prezenţa simultan¼ a a mai multor surse s¼ a nu modi…ce comportamentul
…ec¼arei surse în parte.
Un exemplu de superpoziţie este acela descris de fenomenul de b¼at¼ai:
dou¼a unde plane armonice cu frecvenţe diferite, ambele propagându-se în
lungul axei Ox, produc într-un punct din spaţiu o oscilaţie nearmonic¼ a
care se propag¼ a în lungul axei Ox cu o vitez¼ a diferit¼
a de cea a undelor
componente. În cazul suprapunerii mai multor unde rezult¼ a un pachet
de unde: diferenţa de faz¼ a dintre unde, chiar dac¼ a nu este constant¼a,
veri…c¼a o anumit¼ a lege.
În acest capitol vom descrie fenomenele care se produc atunci când
mai multe unde de aceeaşi natur¼ a se suprapun într-un punct P din spaţiu.
Presupunând c¼ a undele sunt armonice şi au toate aceeaşi frecvenţ¼ a, se
va constata c¼ a propriet¼aţile ce rezult¼ a prin suprapunerea în P depind de
direcţia de propagare, direcţia de vibraţie şi de diferenţa de faz¼ a dintre
diferitele unde.
Diferenţa de faz¼a dintre dou¼ a unde în punctul P conţine, în general,
doi termeni: o diferenţ¼ a de faz¼ a intrinsec¼a dintre sursele care produc
undele şi o diferenţ¼a de faz¼ a legat¼ a de diferenţa de drum parcurs de
…ecare und¼ a de la surs¼a pân¼ a în punctul P , diferenţ¼ a care poate … numai
geometric¼ a sau poate s¼a depind¼ a şi de natura …zic¼ a a mediului traversat.
Atunci când diferenţa de faz¼ a dintre dou¼ a unde într-un punct oarecare
din spaţiu este constant¼ a în timp, sursele celor dou¼ a unde se numesc
158
coerente. Dac¼ a, îns¼

a, aceast¼ a proprietate nu se veri…c¼ a (sau se veri…c¼a
pentru timpi foarte scurţi faţ¼ a de posibilit¼ aţile de m¼ asurare), sursele se
numesc necoerente.
Fenomenul de interferenţ¼ a se refer¼ a la acele fenomene de superpoziţie
obţinute cu unde emise de dou¼ a sau mai multe surse coerente. Posibili-
tatea de a se produce interferenţa este o caracteristic¼ a general¼a a m¼arim-
ilor care se propag¼ a sub forma undelor; interferenţa este proprie undelor
astfel încât observarea acestui fenomen constitue o dovad¼ a a naturii on-
dulatorii a unei m¼ arimi. Ideea c¼ a lumina se propag¼ a sub forma unei unde
a fost acceptat¼ a numai dup¼ a experienţa de interferenţ¼ a f¼
acut¼
a de Young
în 1801.
Tratarea analitic¼a a fenomenului de interferenţ¼ a se bazeaz¼ a pe oper-
aţia de sumare a dou¼ a m¼
arimi care variaz¼ a sinusolidal de-a lungul aceleiaşi
axe, având aceeaşi pulsaţie şi diferenţa de faz¼ a constant¼ a, adic¼
a coerente.
În cele ce urmeaz¼ a vom prezenta dou¼ a metode de sumare.
Prima metod¼ a se numeşte metoda vectorial¼a sau a vectorilor rotitori
sau a fazelor. S¼ a presupunem c¼ a undele se propag¼ a de-a lungul axei Ox,
vibreaz¼ a de-a lungul aceleiaşi direcţii iar punctul P se a‡a¼ la distanţa x1
de sursa primei unde, respectiv la distanţa x2 de sursa celei de-a doua
unde; expresiile celor dou¼ a unde în P sunt:
1 = A1 cos(kx1 !t + '1 ) = A1 cos(!t kx1 '1 ) = A1 cos(!t + 1)
2 = A2 cos(kx2 !t + '2 ) = A2 cos(!t kx2 '2 ) = A2 cos(!t + 2 ):
Constantele '1 şi '2 depind numai de surse, în timp ce constantele 1 şi
2 conţin şi diferenţa de drum dintre cele dou¼ a unde. Fiecare oscilaţie
în P este reprezentat¼ a ca proiecţia pe axa orizontal¼
a a unui vector care
se roteşte cu viteza unghiular¼ a ! iar suma vectorilor se calculeaz¼ a ca
proiecţia pe aceeaşi ax¼ a a rezultantei celor doi vectori (Fig.4.1). Aceasta
va avea expresia
= 1 + 2 = A cos(!t + );
iar modulul lui A şi faza sunt date de

q
A = A21 + A22 + 2A1 A2 cos , = 1 2 = '2 '1 +k(x2 x2 ) (4.1)
A1 sin 1 + A2 cos 2
tg = (4.2)
A1 cos 1 + A2 cos 2
159
Fig.4.1
Cum intensitatea este proporţional¼
a cu p¼atratul amplitudinii, intensi-
tatea m¼
asurat¼
a în P este
p
I = I1 + I2 + 2 I1 I2 cos : (4.3)
Not¼am faptul c¼
a A şi I nu depind de semnul lui . În cazul particular în
care amplitudinile celor dou¼a unde sunt egale, A1 = A2 = A0 , se obţin
relaţiile q
A= 2A20 (1 + cos ) = 2A0 cos (4.4)
2
1+ 2
sin 1 + sin 2 sin 2
cos 1
2
2
+ 2 1 + 2 1
tg = = 1+
= tg ) =
cos 1 + cos 2 cos 2 2
2
cos 1 2
2 2
(4.5)
Folosind relaţiile de mai sus, unda rezultant¼
a în P va avea expresia
1 + 2
= A cos(!t + ) = 2A0 cos cos !t + = (4.6)
2 2
'2 '1 k(x2 x1 ) '1 + '2 k(x2 + x1 )

= 2A0 cos + cos + !t ;
2 2 2 2
iar intensitatea ei, cu I1 = I2 = I0 devine
I = 2I0 (1 + cos ) = 4I0 cos2 : (4.7)

2
Deci, rezultatul important care se obţine este c¼
a amplitudinea undei
rezultante depinde de diferenţa de faz¼
a : valoarea maxim¼a se obţine
160
atunci când cele dou¼ a unde sunt în faz¼

a iar cea minim¼a pentru undele în
opoziţie de faz¼
a.
p
max = 0; 2 ; 4 ; ::: A = A1 + A2 I = I1 + I2 + 2 I1 I2
amplitudini egale A = 2A0 I = 4I0
p
min = ; 3 ; 5 ; ::: A = jA1 A2 j I = I1 + I2 2 I1 I2
amplitudini egale A = 0 I=0
Ce-a de-a doua metod¼ a de sumare a undelor în P se numeşte metoda sim-
bolic¼a, utilizeaz¼
a numerele complexe dar, în esenţa, este similar¼
a metodei
vectoriale. Folosind aceleaşi simboluri ca în metoda de mai sus, se obţine
1 = A1 ei(!t+ 1 ) = A1 cos(!t + 1 ) + iA1 sin(!t + 1 );

2 = A2 ei(!t+ 2 ) = A2 cos(!t + 2 ) + iA2 sin(!t + 2 );
= 1 + 2 = (A1 ei 1 + A2 ei 2 )ei!t = [A1 cos 1 + A2 cos 2 +
+i(A1 sin 1 + A2 sin 2 )]ei!t :
P¼
atratul modulului lui se obţine înmulţim cu complexul lui conjugat
:
= (A1 ei 1 + A2 ei 2 )ei!t (A1 e i 1 + A2 e i 2

)e i!t
=
= A21 + A22 + A1 A2 ei( 1 2 ) + e i( 1 2)
=
= A21 + A22 + 2A1 A2 cos( 1 2 ):
Se observ¼ a c¼
a rezultatul este identic cu cel obţinut prin prima metod¼ a de
sumare; acelaşi lucru este valabil şi pentru faza undei rezultante.
Atât metoda vectorial¼ a cât şi cea simbolic¼ a pot … folosite pentru
sumarea unui num¼ ar mai mare de unde emise de surse coerente. Sub-
liniem faptul c¼ a ambele metode se aplic¼ a oscilaţiilor cu faze diferite, dar
care se propag¼ a de-a lungul aceleiaşi axe. Aşadar, dac¼ a undele sunt lon-
gitudinale, direcţiile lor de propagare trebuie s¼ a coincid¼ a; dac¼ a undele
sunt transversale, ele trebuie s¼ a oscileze pe aceeaşi direcţie.
Observ¼ am, în …ne, c¼ a maximul sau minimul de interferenţ¼ a (sau ori-
care valoare intermediar¼ a) obţinute într-un punct din spaţiu se menţin
atâta timp cât diferenţa de faz¼ a r¼
amâne constant¼ a: oscilaţia rezultant¼
a
are întotdeauna aceeaşi amplitudine şi aceeaşi faz¼ a iar intensitatea rezul-
tat¼a ca o medie pe mai multe perioade, este constant¼ a. Interferenţa,
aşadar, este un fenomen staţionar, o funcţie de poziţia punctului P în
spaţiu, dar nu de timp.
161
4.2 Interferenţa a dou¼

a unde luminoase. Experienţa
lui Young
În cazul undelor luminoase, pentru producerea surselor coerente tre-

buie s¼ a se ţin¼ a cont de natura acestor tipuri de unde. Sursele de lumin¼ a
obişnuit¼a, soarele sau l¼ ampile cu incandescenţ¼ a, sunt alc¼atuite dintr-
un num¼ ar foarte mare de atomi care, oscilând cu frecvenţe de ordinul
14
0 = 5 10 Hz, emit unde luminoase; pentru un singur atom, emisia
se face în timpul t = 10 8 s şi nu poate … monocromatic¼ a. Se poate
vorbi, mai curând, de un pachet de unde cu lungimea c t ' 3m. Cum
îns¼a raportul dintre intervalul de frecvenţe = ( t) 1 ale pachetului
de unde şi frecvenţa 0 este = 0 ' 10 7 , acesta nu poate … perceput
cu instrumente normale de m¼ asur¼a. Vom scrie, aşadar, unda sub forma
!
E = E0 cos(! 0 t + '); în intervalul t, direcţia lui E şi faza ' r¼ amân
constante. Un alt atom se dezexcit¼ a, independent de primul, emiţând
un pachet de unde cu aceiaşi E0 şi ! 0 , dar cu planul de polarizare şi
faza ' diferite. Acest lucru este valabil pentru oricare doi atomi care se
dezexcit¼ a.
Unda emis¼ a de o surs¼
a obişnuit¼
a este, deci, rezultanta pachetelor el-
ementare emise de atomi.
Aşadar, atât undele care provin din dou¼ a puncte ale aceloraşi surse
cât şi undele care provin de la dou¼ a surse diferite nu sunt coerente şi
nu produc fenomene de interferenţ¼ a. Intensitatea total¼
a produs¼ a într-un
punct Q de N surse de lumin¼ a obişnuit¼a se poate calcula folosind relaţia
PN
IR = Ii , sumând intensit¼ aţile produse în Q de …ecare surs¼ a în parte.
i=1
Observ¼am c¼ a într-un interval de timp de ordinul a 10 8 s, timp în
care unda emis¼ a de sursa elementar¼ a efectueaz¼ a 106 oscilaţii, dou¼a unde
emise de doi atomi diferiţi sunt coerente, cu o diferenţ¼ a de faz¼a '2 '1
constant¼ a în timp. Acestea pot, aşadar, interfera, iar variaţiile corespun-
z¼atoare de intensitate se pot m¼ asura numai dac¼ a exist¼a instrumente care
au posibilitatea de a m¼ asura intensit¼ aţi luminoase în timpi foarte scurţi.
Un experiment de acest fel a fost efectuat în 1956 de Hanbury Brown
şi de Twiss, obţinându-se rezultatul aşteptat. Dac¼ a, îns¼a, instrumentele
cu care se m¼ asoar¼a intensitatea luminoas¼ a nu au o rezoluţie temporal¼ a
foarte bun¼ a, trebuie s¼
a se aştepte un timp mult mai mare decât t pentru
obţinerea rezultatului. Astfel, timpul …ind lung, se va suprapune inter-
ferenţa a dou¼ a pachete de unde cu o anumit¼ a diferenţ¼a de faz¼a ' cu
aceea a altor dou¼ a pachete având o alt¼ a ', şi aşa mai departe: poziţi-
162
ile ce corespund unui maxim într-un anumit caz pot … poziţii de minim
într-un alt caz şi, în …nal, se observ¼ a numai o intensitate constant¼ a.
O metod¼ a de a obţine dou¼a sau mai multe surse coerente de lumin¼ a
const¼ a în introducerea în calea fasciculului de lumin¼ a a unui ecran opac
în care sunt f¼ acute N ori…cii: unda emis¼ a de aceste ori…cii are diferenţa
de faz¼ a constant¼a. De fapt, cu acest procedeu un singur pachet de und¼ a
genereaz¼ a N pachete, toate având aceleaşi caracteristici; procedeul se
numeşte divizarea frontului de und¼a. Sursele secundare au aceeaşi faz¼ a
şi aceeaşi polarizare; orice variaţie de faz¼
a a sursei primare se transmite
surselor secundare şi produce o variaţie a planului de polarizare. Cele N
ori…cii devin N surse coerente de lumin¼ a obişnuit¼
a.
Principiul Huygens-Fresnel d¼ a o descriere calitativ¼a complet¼
a în cazul
undelor emise de surse secundare; în particular, amplitudinea este dat¼ a
de relaţia
A f ( )d
dA = f ( )d = 0 ;
s qs
reprezentat¼
a schematic în Fig.4.2
Fig.4.2
4.2.1 Experienţa lui Young
În 1801, Young a obţinut pentru prima dat¼

a în laborator interferenţa
a dou¼
a unde luminoase folosind dispozitivul din …gura 4.3.
163
Fig.4.3
Fig.4.4
Un fascicul de lumin¼a monocromatic¼ a este incident pe o plac¼a pe care

exist¼
a un ori…ciu S0 ; acesta va reprezenta unda primar¼ a în experiment.
Unda care iese prin acest ori…ciu cade pe un ecran opac cu dou¼ a de-
schideri foarte înguste S1 şi S2 , paralel¼
a cu S1 şi la egal¼a distanţ¼
a faţ¼
a
de axa dispozitivului (axa z); cele dou¼ a deschideri S1 şi S2 , reprezint¼ a,
practic, dou¼a surse coerente. Lumina emis¼ a de S1 şi S2 , produce pe un
164
ecran C a‡at la distanţa L de surse (L d, unde d este distanţa dintre

surse) o …gur¼ a vizibil¼ a, numit¼ a …gur¼a de interferenţ¼ a. Aceasta const¼ a
într-o serie de benzi luminoase şi întunecate, paralele cu ori…ciile, nu-
mite franje de interferenţ¼a. Franjele luminoase corespund maximului de
intensitate (interferenţ¼ a constructiv¼a) şi sunt obţinute în puncte în care
undele sosesc în faz¼ a, în timp ce franjele întunecoase corespund minimu-
lui de intensitate (interferenţ¼ a distructiv¼ a) şi sunt obţinute în punctele în
care undele sosesc în opoziţie de faz¼ a. La intersecţia axei dispozitivului
cu ecranul se observ¼ a o franj¼
a luminoas¼ a. În …gura 4.4 sunt reprezentate
franjele de interferenţ¼ a.
S¼
a aplic¼ am acum rezultatele obţinute în paragraful precedent pen-
tru a calcula poziţiile maximelor şi minimelor de interferenţ¼ a precum şi
variaţiile intensit¼
aţii luminoase pe ecran în funcţie de distanţa x faţ¼ a de
centrul imaginii (…gura 4.5)
Fig.4.5
În ipoteza L d, se poate scrie sin ' tg ' = x=L şi, deci,
dnx
I(x) = 4I1 cos2 (4.8)
0L
0 0L
max =m ; x=m ; m = 0; 1; 2; :::
nd nd
0 0L
min = (2m0 + 1) x = (2m0 + 1) m0 = 0; 1; 2; ::
2nd 2nd
(4.9)
În aceste relaţii, 0 este lungimea de und¼ a în vid şi = 0 =n este
lungimea de und¼ a în mediul cu indicele de refracţie n în care se face
experienţa.
În dispozitivele interferenţiale se cheam¼ a franj¼a central¼a franja core-
spunz¼
atoare unei diferenţe de faz¼ a nul¼a; celelalte franje luminoase sunt
numerotate începând de la franja central¼ a: m = 1 se refer¼ a la franjele
165
situate de-o parte şi de alta a franjei centrale, şi aşa mai departe. În
dispozitivul Young franja central¼ a se a‡a¼ pe axa sistemului.
Deoarece d (d este de ordinul milimetrilor iar de ordinul
6
10 m), maximele şi minimele de interferenţ¼ a se succed cu o frecvenţ¼
a
foarte mare. Distanţa dintre dou¼ a maxime succesive este x = 0 L=d;
cunoscându-se d şi L şi m¼ asurând x se poate determina 0 . Young a
fost cel care a determinat pentru prima dat¼ a lungimea de und¼ a a unei
radiaţii luminoase.
Intensitatea maxim¼ a Imax = 4I1 este constant¼ a pentru diverse franje
luminoase dac¼ a intensitatea I1 a …ec¼ arei surse nu depinde de : În re-
alitate, ştim c¼
a în expresia intensit¼aţii I1 apare p¼atratul factorului de
înclinare
2
1 + cos
f 2( ) = :
2
a, nu este foarte puternic: pentru = 300 ; f 2 ( ) = 0:87:
Efectul, îns¼
Un efect cantitativ mult mai pronunţat provine din l¼ argimea …nit¼ a a
deschiderilor S1 şi S2 , care produce o sc¼ adere evident¼ a a intensit¼aţii la
creşterea lui . Din acest motiv, …gura de interferenţ¼ a care se observ¼ a va
avea un num¼ ar limitat de franje de-o parte şi de alta a franjei centrale.
Datorit¼a naturii undelor electromagnetice care interfer¼ a, sunt nece-
sare dou¼ a consideraţii. Prima se refer¼ a la condiţia d L, esenţial¼
a pen-
tru observarea franjelor de interferenţ¼ a atunci când experienţa se face cu
lumin¼ a obişnuit¼
a, nepolarizat¼a. S¼ a ne amintim c¼ a o und¼ a nepolarizat¼ a,
aşa cum sunt cele emise de S1 şi S2 , se poate descompune în dou¼ a unde
de egal¼a intensitate, polarizate dup¼ a direcţii perpendiculare între ele şi
pe direcţia de propagare; s¼ a alegem aceste direcţii, una perpendicular¼ a
pe planul desenului şi alta în planul desenului (…gura 4.6).
! !
Pentru a se forma …gura de interferenţ¼ a este necesar ca E 1 şi E 2 ale
celor dou¼ a unde s¼ a …e polarizaţi dup¼a aceeaşi direcţie; acest lucru este
! !
întotdeauna adev¼ arat pentru componentele E 1 şi E 2 perpendiculare pe
planul …gurii, dar este şi pentru componentele din planul …gurii numai
dac¼ ad L.
A doua consideraţie deriv¼ a din faptul c¼ a undele emise de S1 şi S2 nu
sunt unde armonice. Presupunând c¼ a sursa este alc¼atuit¼a dintr-un singur
atom, acesta este un emiţ¼ ator de impulsuri de durat¼ a t ' 10 8 s şi de
lungime x ' 3m. Pentru a putea observa interferenţa într-un anumit
punct al ecranului este necesar ca în acel punct s¼ a se suprapun¼ a aproape
complet cele dou¼ a pachete de unde provenite de la S1 şi S2 , şi date iniţial
de acelaşi pachet provenind de la S0 ; numai în acest mod diferenţa de faz¼ a
şi planul de polarizare al celor dou¼ a câmpuri electrice r¼ amân constante
166
pe toat¼a durata propag¼arii. Aceast¼

a condiţie este veri…cat¼
a pân¼a când
diferenţa de drum dintre dou¼a unde este mult mai mic¼ a decât lungimea
x.
Fig.4.6
Raţinamentul r¼ amâne valabil şi pentru o surs¼ a alc¼atuit¼
a dintr-un
num¼ ar foarte mare de atomi din moment ce …gura de interferenţ¼ a este
rezultatul a numeroase procese elementare, în oricare dintre ele are loc
interferenţa a dou¼ a pachete de unde obţinute dintr-un singur proces de
emisie atomic¼ a. Din acest motiv t şi x sunt numite timp şi lungime
de coerenţ¼a.
În experienţa lui Young diferenţele de drum sunt egale cu cel mult
câteva zecimi de lungime de und¼ a astfel încât consideraţia de mai sus nu
este esenţial¼a; aceasta este îns¼
a important¼ a in acele dispozitive în care
diferenţele de drum pot ajunge de ordinul metrului. Experienţele de
interferenţ¼
a cu diferenţe foarte mari de drum între unde se realizeaz¼ a cu
3
lumin¼a laser care are timpi de coerenţ¼ a de 10 s şi lungimi de coerenţ¼a
de ordinul sutelor de kilometri.
4.2.2 Aplicaţii ale metodei Young
Metoda dezvoltat¼ a de Young pentru realizarea a dou¼ a surse coerente

de unde luminoase ce const¼ a în folosirea unei singure surse primare şi
în divizarea frontului s¼ au de und¼
a, a fost utilizat¼
a sub mai multe forme.
F¼ar¼
a a intra în detalii analitice, vom prezenta la început dou¼ a dispozi-
tive construite de Fresnel. Sursele secumdare sunt obţinute prin re‡exie
sau prin refracţie, şi nu prin difracţie ca în cazul dispozitivului Young;
se obţine o …gur¼a de interferenţ¼a şi aceasta demonstrez¼ a c¼a fenomenul
depinde de coerenţa surselor şi nu de modalitatea în care acestea sunt
obţinute.
167
1. Oglinzile lui Fresnel(Fig. 4.7)
Lumina emis¼ a de o surs¼a punctiform¼a S0 cade pe dou¼ a oglinzi plane

care formeaz¼ a între ele un unghi foarte mic. Exemplul particular în
care dou¼a raze ce sosesc în punctul Q arat¼ a cum se genereaz¼ a diferenţa
de drum şi, deci, diferenţa de faz¼
a. Este ca şi cum lumina ar proveni de
la dou¼
a imagini virtuale ale lui S0 date de oglinzi, care îndeplinesc rolul
de surse coerente de egal¼ a intensitate ce interfer¼a în regiunea comun¼ a în
care se propag¼a undele re‡ectate.
De exemplu, dac¼ a lumina este monocromatic¼ a, …gura de interferenţ¼
a
format¼a din franje luminoase şi întunecoase se observ¼ a pe un ecran C a‡at
la distanţa L de planul în care sunt S1 şi S2 ; L este mare în comparaţie
cu distanţa d dintre sursele S1 şi S2 :
Fig.4.7
2. Biprisma Fresnel (Fig.4.8)

Dou¼ a pl¼
aci de sticl¼
a de secţiune triunghiular¼
a (prisme) sunt alipite
de-a lungul bazelor.
168
Fig.4.8
Sursa S0 trimite lumina spre ecranul C şi datorit¼a refracţiei în prisme,

lumina pare c¼ a provine din sursele S1 şi S2 care sunt sursele virtuale
ale sistemului. Atât unghiul dintre vârfurile prismelor cât şi apertura
fasciculului luminos emis de S0 sunt mici. Ecranul este aşezat la o dis-
tanţ¼
a mare faţ¼
a de distanţa dintre surse. Franjele observate sunt similare
acelora obţinute cu oglinzile lui Fresnel.
4.3 Interferenţa produs¼

a de N surse coerente
Consider¼ am N surse egale de unde sferice, coerente, aşezate de-a lun-

gul unei drepte; sursele se a‡a¼ la aceeaşi distanţ¼a d una de alta. Vom
studia interferenţa lor la o distanţ¼ a foarte mare faţ¼a de dimensiunea
(N 1)d a sistemului de surse. Fie unghiul dintre direcţia de obser-
vaţie şi normala la dreapta ce conţine sursele (Fig.4.9); diferenţa de faz¼
a
dintre dou¼ a unde emise de dou¼ a surse al¼
aturate este
2
= d sin
în ipoteza în care diferenţa de faz¼

a intrinsec¼
a dintre surse se anuleaz¼
a.
169
Fig.4.9
Într-un punct oarecare Q, amplitudinile 1 ale undelor singulare sferice
sunt egale deoarece Q se a‡a¼ la distanţ¼
a foarte mare faţ¼ a de sistemul de
surse; nu vor avea îns¼
a aceleaşi faze datorit¼
a diferenţei de drum. Pentru
a calcula amplitudinea R vom folosi metoda vectorilor rotitori.
Fig.4.10
Aşa cum se observ¼ a în Fig.3.10, amplitudinile singulare sunt dispuse ca
laturile unui poligon regulat ce poate … înscris într-un cerc cu centrul în
O şi de raz¼
a ; unghiul la centru care subîntinde un singur vector este
iar acela care subîntinde întreg poligonul cu N laturi este N . Rezult¼ a
c¼
a
N
1 = 2 sin , R = 2 sin
2 2
170
şi, combinând aceste relaţii se obţine valoarea amplitudinii rezultante în

funcţie de amplitudinea 1 a …ec¼ arei surse şi de defazajul dintre dou¼ a
unde emise de surse al¼aturate:
sin N2
R = 1 (4.10)
sin 2
Intensitatea undei rezultante în punctul Q este proporţional¼
a cu p¼
atratul
lui R :
!2 !2
sin N2 sin N d sin
IR ( ) = I1 = I1 (4.11)
sin 2 sin d sin
I1 este intensitatea pe care o und¼ a singular¼
a o produce în punctul Q.
Intensitatea (4.11) variaz¼ a în funcţie de unghiul de observaţie . Dac¼ a
= 0, direcţie de-a lungul c¼areia toate undele sunt în faz¼
a, intensitatea
este maxim¼ a cu Imax = N 2 I1 :
a şi egal¼
sin N x N cos N x
lim = lim =N ) R = N 1 , IR = N 2 I1 :
x!0 sin x x!0 cos x
Aceeaşi situaţie se repet¼
a ori de câte ori d sin = = ; 2 ; 3 ; ::: şi
putem trage concluzia c¼ a intensitatea IR are în intervalul 0 =2
un anumit num¼ ar de maxime principale, caracterizate de proprietatea
d sin
= m ) d sin = m , sin = m ; m = 0; 1; 2; ::: (4.12)
d
Imax = N 2 I1 ; max = N 1:
În afara valorilor sin date de relaţia (4.12), numitorul din (4.11) nu
se mai poate anula. Îns¼ a, num¼
ar¼
atorul se anuleaz¼
a şi atunci când sunt
satisf¼
acute condiţiile:
N d sin
= m0 ) d sin = m0 ; sin = m0 (4.13)
N Nd
m0 = 1; 2; :::N 1; N + 1; :::2N 1; 2N + 1; ::;
…ind excluse valorile 0; N; 2N; ::: pentru care se obţin maximele princi-
pale. Între dou¼
a maxime principale se g¼ asesc N 1 minime în care I = 0.
Deoarece intensitatea este o funcţie pozitiv¼a de , între dou¼ a minime
va exi-sta un maxim, numit maxim secundar; în consecinţ¼ a, între dou¼
a
maxime principale sunt N 2 maxime secundare. Poziţiile maximelor
secundare se obţin atunci când num¼ ar¼
atorul din relaţia (4.11) este 1 sau
atunci când
N d sin
= (2m00 + 1) ) d sin = (2m00 + 1)
2 2N
171
sin = (2m00 +1) ; m00 = 1; 2; ::N 2; N +1; :::2N 2; 2N +1 (4.14)

2N d
Valoarea intensit¼
aţii maximelor secundare este
I1 Imax
Im = 00 2 = 2 (4.15)
2m + 1 2m00 + 1
sin N2 sin
2N 2N
În Fig.4.11 este reprezentat¼a intensitatea rezultat¼

a prin interferenţa a 2,
4, 8 sau a mai multor surse; distanţa d dintre dou¼ a surse consecutive şi
lungimea de und¼ a sunt întotdeauna aceleaşi. Figura este simetric¼ a faţ¼
a
de = 0.
Fig.4.11
S¼a recapitul¼am principalele caracteristici ale fenomenului descris în

acest paragraf.
1. Poziţia maximelor principale, în care este concentrat¼
a cea mai mare
parte a puterii emise, este determinat¼a de raportul =d şi nu depinde de
num¼arul N de surse. Num¼ arul de maxime se obţine din relaţia (4.12);
acesta este dat de valoarea cea mai mare a lui m pentru care sin = m =d
nu este mai mare decât 1 şi nu depinde de N .
172
2. Intensitatea maximelor principale depinde de num¼ arul N de surse

2
şi creşte cu acesta conform relaţiei Imax = N I1 .
3. Amplitudinea unghiular¼ a a maximelor principale scade cu creşterea
lui N , proprietate evidenţiat¼ a în …gura 4.11. L¼argimea unghiular¼a a unui
maxim principal se poate de…ni ca distanţa dintre dou¼ a minime al¼ aturate
maximului; din relaţia (4.13) se observ¼ a c¼
a aceast¼
a de…niţie corespunde
unei creşteri cu dou¼ aţi a lui m0 şi, deci,
a unit¼
2
(sin ) = (4.16)
Nd
4. Cele N 1 minime şi cele N 2 maxime secundare cuprinse între
dou¼a maxime principale sunt echidistante în variabila sin ; intervalul
dintre un minim şi un maxim secundar este =2N d, intervalul dintre
dou¼a extreme consecutive de acelaşi fel este =N d (Fig.4.12).
Fig.4.12
Intensitatea maximelor secundare descreşte ca 1=N 2 la creşterea lui

N ; în practic¼
a, pentru N mare, se obţine o anumit¼ a intensitate numai
pentru maximele principale.
Analizând fenomenul de interferenţ¼ a este posibil, în funcţie de cât
de mare este num¼ arul N de surse, s¼ a obţinem o anumit¼ a intensitate
numai în unele direcţii, modi…când distanţa d dintre surse; este vorba,
aşadar, de emisie direcţional¼
a. Interferenţa a dou¼
a unde produse de surse
coerente conduce la o redistribuire a energiei care este concentrat¼ a în
173
zonele corespunz¼ atoare maximelor principale; puterea este întotdeauna

N P1 , …e c¼
a sursele sunt sau nu coerente.
Relaţia (4.16), care are semni…caţia îngust¼

arii maximelor principale
la creşterea num¼ arului N de surse, este fundamental¼ a pentru creşterea
sensibilit¼
aţii m¼
asur¼
atorilor efectuate prin metode interferenţiale.
4.4 Interferomentul Michelson
Interferometrul Michelson este alc¼ atuit din dou¼ a oglinzi M1 (mobil¼ a)

şi M2 (…x¼a), o lam¼a de sticl¼
a M cu o suprafaţ¼a semire‡ect¼atoare şi dintr-o
a doua lam¼ a de sticl¼
a G, de aceeaşi grosime cu M . Un fascicul de lumin¼ a
provenind de la o surs¼ a îndep¼artat¼
a S traverseaz¼ a lama M şi cade pe
suprafaţa semire‡ect¼ atoare a acesteia; o parte a fascicului este re‡ectat
spre oglinda M1 iar o alt¼ a parte, egal¼
a, este transmis¼ a spre oglinda M2 la
care ajunge dup¼ a ce str¼
abate lama G. Fasciculele re‡ectate de oglinzi se
întâlnesc spre faţa semire‡ect¼ atoare a lui M ; fasciculul de la M1 , parţial
transmis şi fasciculul de la M2 , parţial re‡ectat, ajung printr-un telescop
la observator, unde interfer¼ a. Cele dou¼ a fascicule sunt coerente deoarece
sunt obţinute de la aceeaşi surs¼ a prin divizarea amplitudinii. (Fig.4.13)
Lama G, numit¼ a lam¼a de compensare, face ca ambele raze ce interfer¼ a

s¼
a traverseze aceeaşi grosime de sticl¼a, eliminând astfel efectele de disper-
sie; de fapt, dac¼
a nu ar … fost G, diferenţa de faz¼ a dintre cele dou¼a raze
ce ar str¼abate grosimi diferite de sticl¼a ar depinde de lungimea de und¼ a
deoarece indicele de refracţie depinde de ; în lumin¼ a monocromatic¼ a nu
ar … indispensabil¼a, îns¼
a este folositor ca G s¼a …e prezent¼a deoarece astfel
diferenţa de drum optic dintre raze depinde numai de d1 d2 , adic¼ a egal¼
a
cu diferenţa dintre ”braţele”interferometrului.
174
Fig.4.13
Dac¼ a cele dou¼ a oglinzi sunt perpendiculare una pe cealalt¼ a, efectul

observat este echivalent cu acela al unei lame de aer de grosime d =
d1 d2 : lumina provenind de la M1 joac¼ a rolul luminii re‡ectate pe
suprafaţa inferioar¼
a a lamei iar cea provenind de la M2 a luminii re‡ectate
pe faţa superioar¼a a lamei. În …gura 4.13., lama de aer echivalent¼ a este
cea de la M1 la linia principal¼ a.
În aceast¼ a situaţie se vor observa franje circulare de egal¼a înclinare,
cu centrul luminos, deoarece nu exist¼ a defazaj între dou¼
a raze. Diferenţa
de drum r este dat¼ a de relaţia:
r = 2d cos i = 2(d1 d2 ) cos i ;
unde i este unghiul de incidenţ¼

a al razelor provenite de la surs¼
a.
max: 2d cos i = m ; cos i = m 2d
min: 2d cos i = (2m0 + 1) 2 cos i (2m0 + 1) 4d
Pentru o anumit¼ a valoare d, se observ¼ a poziţia unei franje luminoase

Fm caracterizat¼
a de o valoare i şi de num¼ arul m; dac¼ a îndep¼ art¼am M1
menţinând-o îns¼
a paralel¼
a cu poziţia sa iniţial¼
a, d creşte şi poziţia franjei
Fm este înlocuit¼
a de o alt¼ a Fm0 , cu m0 > m, în timp ce franja
a franj¼
175
Fm se deplaseaz¼ a spre exterior într-o poziţie caracterizat¼a de o valoare

mai mic¼ a a lui cos i . Astfel, prin creşterea lui d se pot num¼ara franjele
luminoase care trec printr-o anumit¼ a poziţie …xat¼
a. Num¼ arul franjelor se
traduce într-o m¼ asur¼atoare a lungimii deoarece variaţia lui d este practic
egal¼
a cu =2, …ind lungimea de und¼ a a luminii monocromatice utilizate.
Eroarea absolut¼ a care se produce prin m¼ asurare este de ordinul jum¼at¼
aţii
distanţei care conduce la deplasarea franjei, adic¼ a de ordinul =4.
Michelson a folosit aceast¼ a metod¼a pentru a compara lungimea metru-

lui etalon cu lungimea de und¼ a a unei linii roşii emis¼
a de cadmiu ( =
643:8nm); el a obţinut c¼ a metrul este egal cu 1:5531635 106 , cu o
7
eroare relativ¼
a de ~3 10 . În acest mod, Michelson a pus bazele de…niţiei
optice a unit¼aţii de lungime, adoptat¼ a de…nitiv în 1960.
În m¼asur¼atorile efectuate, Michelson nu a putut s¼

a fac¼
a o comparaţie
direct¼
a cu metrul etalon; în afara faptului c¼
a trebuiau m¼ asurate cam trei
milioane de franje, distanţa d = 1m este aproximativ egal¼ a cu lungimea
de coerenţ¼a a lungimii normale emise de atomi şi nu se poate p¼ astra
…gura de interferenţ¼a pentru aceast¼
a lungime. Îns¼
a, Michelson a m¼ asurat
o lungime mult mai mic¼ a pe care a raportat-o f¼
ar¼
a a m¼ ari eroarea, la
lungimea metrului etalon.
Un alt rezultat important obţinut cu interferometrul Michelson este

veri…carea faptului c¼ a viteza luminii nu depinde de sistemul de refer-
inţ¼a (experienţele Michelson şi Morley, 1887). Presupunem c¼ a drumul
M M2 este paralel vitezei p¼ amântului (şi, deci, M M1 este perpendicular
pe aceast¼ a vitez¼a). Pentru o anumit¼ a lungime geome-tric¼ a a acestor dru-
muri se calculeaz¼ a care trebuie s¼a …e …gura de interferenţ¼ a ţinând cont de
faptul c¼a viteza c a luminii trebuie s¼ a se compun¼ a cu viteza v a p¼amântu-
lui rezultând, de exemplu, c v pentru M M2 , respectiv c+v pentru M2 M ;
defazajul dintre undele care interfer¼ a este determinat introducând valo-
rile vitezei de propagare a luminii calculate prin compunerea galilean¼ a
a vitezelor, în ambele braţe ale interferometrului. Dac¼ a interferometrul
este rotit cu 900 , se va schimba rolul celor dou¼ a drumuri M M2 este M M1
şi se va observa o deplasare a franjelor, …ind modi…cat defazajul dintre
undele care interfer¼ a. Deplasarea aşteptat¼ a a franjelor era de aproxima-
tiv jum¼ atate de franj¼ a, dar autorii nu au reuşit s¼ a observe nici un fel
de deplasare. Experienţa a fost repetat¼ a în diferite condiţii, întotdeauna
obţinându-se acelaşi rezultat. Concluzia, formulat¼ a de Einstein ca baz¼aa
teoriei relativit¼
aţii restrânse, a fost c¼
a viteza luminii este aceeaşi în orice
sistem de referinţ¼ a inerţial.
176
4.5 Difracţia undelor electromagnetice

Difracţia este un fenomen particular de interferenţ¼ a care se veri…c¼ a
atunci când o und¼ a întâlneşte în drumul s¼au un obstacol sau o apertur¼ a.
De exemplu, apertura poate … constituit¼ a dintr-un ori…ciu circular sau
dreptunghiular practicate într-un ecran opac, un obstacol de forma unui
…r, etc. Dincolo de obstacole sau de aperturi, undele se propag¼ a în spaţiu
de-a lungul unor direcţii diferite faţ¼
a de cea de incident¼ a şi vor ap¼area
diferenţe de drum între undele care se suprapun într-un anumit punct;
aşadar, se pot produce fenomene de interferenţ¼ a cu o distribuire a energiei
în punctele din spaţiu, din care rezult¼a caracteristicile …gurii de difracţie.
Fenomenele de difracţie se pot veri…ca pentru toate tipurile de unde;
acestea se pot observa cu uşurinţ¼ a în cazul undelor pe suprafaţa unui
lichid sau pentru undele sonore, acestea având lungimile de und¼ a apropi-
ate dimensiunilor obstacolelor sau aperturilor. Mai di…cil¼ a este obser-
varea acestui fenomen în cazul undelor luminoase din cauza lungimilor
mici de und¼ a ( = 0:4 0:7 m); îns¼ a fenomenele şi aplicaţiile acestora
sunt foarte interesante, motiv pentru care ne vom ocupa îndeosebi de
difracţia luminii. Argumentele generale r¼ amân valabile pentru orice tip
de unde.
Fig.4.14
Difracţia a fost observat¼
a pentru prima dat¼ a de Grimaldi, în a doua
jum¼ atate a secolului al XVII-lea, într-o epoc¼ a dominat¼a de teoria lui
Newton. Ipoteza ondulatorie a luminii a fost con…rmat¼ a numai dup¼ ao
alt¼
a sut¼a de ani, în urma experienţelor efectuate de Young şi de Fresnel.
În Fig.4.14 este reprezentat¼ a o situaţie comun¼a în care se observ¼a
difracţia: o und¼ a cade pe un ecran opac pe care se a‡a¼ un ori…ciu de
177
dimensiuni comparabile cu lungimea de und¼a a radiaţiei incidente; pe un

ecran C se poate observa lumina dup¼
a ce a trecut prin ori…ciu.
Pentru calculul amplitudinii luminoase în punctul P al ecranului se
foloseşte principiul Huygens-Fresnel -Kirchho¤. Suprafaţa aperturii este
împ¼arţit¼
a în elemente in…nitezimale de arie d , …ecare dintre ele consti-
tuid o surs¼ a elementar¼
a de unde, cu amplitudinea câmpului electric dat¼a
de expresia:
Af ( )d 1 + cos
dE = , f( ) = : (4.17)
s 2
Amplitudinea rezultant¼ a în P se obţine prin sumarea vectorial¼

a a tuturor
contribuţiilor dE provenite de la toate sursele care alc¼ atuiesc ori…ciul
luminos, surse care sunt coerente şi în faz¼ a dac¼
a suprafaţa ori…ciului
coincide cu suprafaţa frontului de und¼ a incident (sau cu diferenţa de
faz¼
a constant¼ a în alte cazuri).
Dac¼a unda este incident¼a pe un obstacol opac, de exemplu pe un disc,
pentru calculul amplitudinii undei într-un punct P dincolo de obstacol
se procedeaz¼a în acelaşi mod, considerând suprafaţa frontului de und¼a
din afara obstacolului.
Dintre modalit¼aţile în care se realizeaz¼
a şi se observ¼
a difracţia produs¼
a
de aperturi sau de obstacole iluminate, ne vom referi în cele ce urmeaz¼ a
numai la dou¼a dintre ele, studiate de Fraunhofer, respectiv de Fresnel.
4.5.1 Difracţia Fraunhofer
Sursa de lumin¼ a S şi ecranul C se a‡a¼ la distanţ¼

a mare de surs¼ a şi
apertur¼ a. Fronturile de und¼ a care ajung pe aceasta sunt plane, la fel sunt
şi fronturile de und¼
a care ajung în P (Fig.4.15).
Aceast¼a reprezentare, care este cea mai simpl¼ a de tratat analitic, se
realizeaz¼
a în laborator cu ajutorul a dou¼ a lentile: prima lentil¼
a L1 trans-
form¼a unda sferic¼
a provenit¼
a de la S într-o und¼a plan¼a cu apertura conţin-
ut¼
a în frontul de und¼a; cea de-a doua lentil¼a L2 focalizeaz¼a în punctul P
razele provenite de la apertur¼a.
178
Fig.4.15
4.5.2 Difracţia Fresnel
Sursa S şi ecranul C sunt la distanţ¼a …nit¼

a de apertur¼
a, fronturile de
und¼a nu sunt plane iar razele care sosesc în P nu sunt paralele; aceeaşi
situaţie poate exista şi în cazul unui obstacol oarecare (Fig.4.16).
În cele ce urmeaz¼a vom analiza mai întâi fenomenele Fraunhofer care,

printre altele, sunt interesante pentru construirea instrumetelor optice.
Vom studia apoi şi difracţia Fresnel în cazuri matematice simple, dar
semni…cative.
179
Fig.4.16
4.6 Difracţia pe o deschidere dreptunghiular¼

a îngust¼
a
Analiz¼ am difracţia Fraunhofer considerând un ori…ciu dreptunghiular

îngust practicat pe un ecran opac, de l¼argimea AB = a şi lungime L a
(Fig.4.17)
Fig.4.17
Pe deschiderea dreptunghiular¼ a este incident¼

a o und¼a plan¼a cu lungimea
de und¼ a şi cu frontul de und¼ a paralel cu planul care conţine deschiderea.
Diviz¼ am aceast¼ a deschidere în N fâşii paralele de l¼ argime y. Fiecare
fâşie va … o surs¼a de unde secundare şi va contribui cu amplitudinea E
la câmpul electric rezultant ER într-un punct P al ecranului. Contribuţi-
ile E legate de dou¼ a fâşii al¼
aturate au diferenţa de faz¼ a în punctul P
egal¼ a cu
2
'= y sin :
180
Pentru a calcula ER se procedeaz¼ a ca şi în cazul a N surse coerente,

folosind construcţia poligonului celor N vectori rotitori reprezentând un-
dele care se suprapun. Acum, îns¼ a, N trebuie s¼ a tind¼a la in…nit (sau
y s¼a tind¼
a la zero) iar poligonul devine un arc de cerc cu raza şi cu
unghiul la centru
2
= a sin (4.18)
egal cu diferenţa de faz¼
a dintre dou¼a unde emise de punctele extreme A
şi B ale deschiderii. Din Fig.4.18 rezult¼
a c¼
a
ER = 2 sin :
2
Fig.4.18
Lungimea arcului de cerc este Emax = şi corespunde amplitudinii
maxime care se observ¼ a în centrul ecranului, atunci când = 0 şi toate
undele emise de fâşii singulare sunt în faz¼
a. Aşadar,
sin =2
ER = f ( )Emax ;
=2
expresie în care apare factorul de înclinaţie f ( ) deoarece toate amplitu-
dinile emise sub un unghi 6= 0 trebuie multiplicate cu f ( ).
Intensitatea este proporţional¼
a cu p¼
atratul amplitudinii; folosind re-
laţia (4.18) obţinem:
0 12 0 12
a sin
sin sin
I( ) = Imax f 2 ( ) @ 2 A = I f 2( ) B
@
C
A (4.19)
max
a sin
2
Funcţia I( ) este reprezentat¼

a în Fig.4.19 pentru valorile a = 10 ; a =
5 ;a = :
181
Fig.4.19
Intensitatea transmis¼ a de deschidere se anuleaz¼
a obţinându-se minime
de difracţie atunci când
a sin
= m , sin = m , m = 1; 2; 3; :: (4.20)
a
Primele minime, la stânga şi la dreapta maximului central se obţin pentru
sin = =a iar m¼arimea
2
(sin ) =
a
se numeşte l¼argimea unghiular¼a a maximului central de difracţie. Se ob-
serv¼a c¼a pentru a maximul este foarte îngust şi efectul difracţiei
este aproape neglijabil, dar maximul se l¼ argeşte dac¼
a a scade, tinzând la
. Dac¼ a a = , primul şi unicul minim se formeaz¼ a la = 900 iar dac¼ a
a < intensitatea nu se anuleaz¼ a niciodat¼a; pentru a tot spaţiul de
dincolo de deschidere este iluminat.
Între dou¼ a minime de intensitate exist¼ a un maxim secundar, a c¼ arui
poziţie se calculeaz¼ autând maximele funcţiei sin2 = 2 a‡at¼
a c¼ a în expre-
sia intensit¼aţii. Se obţine condiţia tg = , ecuaţie transcendent¼ a care se
poate rezolva prin metoda gra…c¼ a (în afar¼
a de cazul = 0). Aproximaţia
182
prin care se consider¼ a atunci când sin2 ( a sin = )

a intensitatea maxim¼
este unu, sau când
a sin
= (2m0 + 1) , sin = (2m0 + 1) ; m0 = 1; 2; 3; :::
2 2a
Intensitatea maximelor secundare, neglijând factorul de înclinare rezult¼

a
de forma
Im0 1 0:4
=h i2 ' :
Imax (2m0 + 1)2
(2m0 + 1)
2
Pentru primul maxim m0 = 1 şi I1 =Imax = 0:045, adic¼ a intensitatea este

mult mai mic¼ a faţ¼a de maximul central; pentru m0 = 2, raportulI2 =Imax
este 0:016, pentru m0 = 3 este 0:008 şi aşa mai departe. Valoarea
rapoartelor este şi mai sc¼
azut¼ a se introduce factorul f 2 ( ). Maximele
a dac¼
secundare nu sunt, aşadar, bine observate; dac¼ a nu este mult diferit¼ a
de a, acestea sunt destul de separate de maximul central; dac¼ a a
maximele secundare sunt foarte aproape de direcţia = 0 şi sunt, practic,
invizibile.
4.7 Reţeaua de difracţie
În paragraful precedent am analizat difracţia Fraunhofer produs¼ a de o

des-chidere dreptunghiular¼ a îngust¼
a. În cazul în care dispozitivul conţine
N deschideri dreptunghiulare, …ecare de l¼ argime a, se realizeaz¼ a un sistem
de N surse a c¼ aror interferenţ¼
a am analizat-o în paragraful 4.3; acum
trebuie s¼
a introducem faptul c¼ a datorit¼
a difracţiei, intensitatea emis¼ a de
…ecare surs¼a are dependenţa decris¼
a în 4.6.
Dispozitivul, numit reţea de difracţie, se poate realiza trasând linii
paralele foarte subţiri pe o plac¼
a de sticl¼
a; spaţiul care r¼
amâne între dou¼
a
linii al¼
aturate constituie o deschidere. Distanţa d dintre dou¼ a deschideri
se numeşte pasul reţelei iar lungimea total¼ a a acesteia este N d:
În Fig.4.20 o und¼ a plan¼a de lungime de und¼ a este incident¼ a normal
pe o reţea de difracţie; dup¼
a reţea se aşeaz¼
a o lentil¼
a convergent¼
a şi se
observ¼
a …gura de interferenţ¼ a în planul focal al lentilei.
183
Fig.4.20
Intensitatea într-un punct P de pe ecran se poate calcula din relaţia

(4.11) în care intensitatea I1 ( ) a unei singure deschideri este dat¼
a de
(4.19), adic¼
a
!2
a sin
sin
I1 ( ) = I0 a sin
;
I0 este intensitatea la = 0 şi a fost neglijat¼

a contribuţia factorului de
înclinare f ( ) care nu este important¼
a pentru analiza pe care o vom face.
Aşadar, intensitatea în P este
!2 !2
a sin
sin sin N d sin
I( ) = I0 a sin
(4.21)
sin d sin
Aceast¼a funcţie este reprezentat¼

a în Fig.4.21, cu N = 8; în mod uzual,
rezultatele sunt sintetizate spunând c¼a intensiatea …gurii de interferenţ¼a
este modulat¼a de difracţie.
184
Fig.4.21
Caracteristicile intensit¼
aţii transmise de o reţea de difracţie sunt:
a) Maximele principale se a‡a¼ de-a lungul direcţiilor
sin m =m , m = 0; 1; 2; ::: (4.22)

d
b) Distanţa unghiular¼a dintre un maxim principal şi minimul al¼ aturat
acestuia este
(sin ) = = :
Nd L
Se poate scrie şi relaţia (sin ) = cos , deoarece L şi, deci,
variaţia este mic¼
a. Aşadar, l¼argimea unghiular¼a a unui maxim principal
este
2 2
m = 2 = = (4.23)
L cos m N d cos m
Din relaţia (4.23) se observ¼ a c¼
a pentru un N din ce în ce mai mare,
franjele produse sunt din ce în ce mai înguste.
c) Intensitatea franjei centrale (m = 0) creşte proporţional cu N 2 ;
intensitatea altor maxime este îns¼ a micşorat¼
a din cauza difracţiei. Intro-
ducând (4.22) în (4.21) rezult¼ a c¼
a, pentru o valoare m 6= 0,
a 2
Imax (m) sin m d
Rm = = (4.24)
Imax (m = 0) m ad
185
Raportul Rm depinde de raportul dintre l¼ argimea a a deschiderii şi de

pasul reţelei d. În particular, atunci când un minim de difracţie coincide
cu un maxim de interferenţ¼ a, adic¼
a atunci când pentru aceeaşi valoare
sunt satisf¼acute condiţiile
d sin = m , a sin = ma ;
raportul a=d este egal cu ma =m şi Rm este zero: nu se obţine maximul

de ordinul m = ma (d=a). În Fig.4.21 condiţia de dispariţie a unui franje
este realizat¼
a cu o bun¼ a aproximaţie pentru m = 4, ma = 2 şi, deci, în
reţeaua la care se refer¼
a …gura a ' d=2. Subliniem faptul c¼ a …gura 4.21,
pentru simpli…carea explicaţiilor, este la o scal¼
a arbitrar¼
a: ştim, de fapt,
c¼
a intensitatea primului maxim secundar de difracţie este circa 4% din
intensitatea franjei centrale (în desen este de circa 10%).
Reţeaua descris¼
a mai sus funcţioneaz¼a în transmisie; dac¼
a tr¼
as¼
aturile
se fac pe o suprafaţ¼ a re‡ect¼
atoare, obţinem o reţea ce funcţioneaz¼
a în
re‡exie; pentru aceasta din urm¼ a, analiza este similar¼ a cu cea pentru
reţeaua în transmisie.
4.8 Difracţia Fresnel
Fenomenele de difracţie Fresnel se produc atunci când sursa sau punc-

tul de observaţie, sau amândou¼a, sunt la distanţ¼
a …nit¼
a faţ¼
a de deschidere
sau faţ¼
a de obstacolul care perturb¼a frontul de und¼ a.
Deoarece tratarea analitic¼ a este destul de complicat¼ a, ne vom limita
la analiza cazurilor în care unda plan¼ a este incident¼a pe o deschidere
practicat¼ a pe un ecran opac sau pe un obstacol iar observarea fenomenu-
lui se face la o distanţ¼
a …nit¼
a de acesta, dar întotdeauna mai mare decât
lungimea de und¼ a a radiaţiei incidente. Pentru calcul efectiv folosim o
metod¼ a eleborat¼a chiar de Fresnel care const¼ a în divizarea frontului de
und¼ a incident în zone oportun de…nite, …ecare dintre ele …ind v¼ azut¼a în
punctul P în care calcul¼ am efectele de difracţie ca o surs¼a secundar¼
a de
surse sferice. Este vorba, aşadar, de o aplicaţie particular¼
a a principiului
Huygens-Fresnel adaptat¼ a problemei pe care o vom rezolva.
Consider¼
am un front de und¼ a plan¼
a care se propag¼a înspre P şi not¼
am
cu r0 = OP distanţa de la P la frontul de und¼a (Fig.4.22)
186
Fig.4.22
Diviz¼
am frontul de und¼ a în zone inelare concentrice, cu centrul în O,
de…nite de condiţia ca distanţele la P de la marginea intern¼a, respectiv
de la marginea extern¼ a a …ec¼
arei zone s¼
a difere cu =2:
r1 = r0 + 2
r2 = r 1 + 2
= r0 +
..
.
rn = rn 1 + 2
= r0 + n 2 ; n = 1; 2; 3; ::
Razele circumferinţelor care delimiteaz¼

a zonele Fresnel sunt date de
2
Rn2 = rn2 r02 = (r0 + n )2 r02 = nr0 + n2 ' nr0 ; (4.25)
2 4
unde aproximaţia este consistent¼
a cu ipoteza r0 :
Câmpul electric în P se obţine ca surs¼ a a câmpurilor electrice En
provenite de la …ecare zon¼
a. Ariile zonelor Fresnel,
n = (Rn2 Rn2 1 ) = [nr0 (n 1)r0 ] = r0 ;
sunt toate egale între ele, nu depind de n. Aşadar, amplitudinile un-

delor emise de diferite zone sunt diferite în P numai datorit¼ a prezenţei
factorului de înclinare f ( ) şi de distanţ¼
a, sc¼
azând la creşterea lui n.
Evaluarea câmpului electric rezultant ER se face aplicând metoda
vectorilor rotitori. Fiecare zon¼a …nit¼
a este considerat¼ a la rândul s¼au
ca …ind format¼ a dintr-un num¼ar in…nit de suprafeţe elementare în care
…ecare dintre ele emite o und¼a de amplitudine in…nitezimal¼ a. Diferenţa
de faz¼
a dintre undele emise de marginile interne şi externe ale …ec¼ arei
zone este
2 2
= (rn rn 1 ) = = :
2
187
Acest rezultat semni…c¼a faptul c¼

a, desenând vectorii in…nitezimali relativi
la prima zon¼
a Fresnel obţinem o semicircumferenţ¼
a al c¼arui diametru OA
reprezint¼
a câmpul electric E1 al undei emise de prima zon¼ a (Fig.4.23).
Fig.4.23
Pentru cea de-a doua zon¼ a Fresnel, pornind din A obţinem din nou o
semicircumferinţ¼
a al c¼
arui diametru AB reprezint¼ a câmpul E2 ; punctul
B nu coincide cu O şi E1 > E2 . Continuând cu aceast¼ a construcţie se
0
poate intui c¼
a punctul …nal este O , mijlocul segmentului OA, astfel încât
1 1
EP = E1 IP = I1
2 4
Intensitatea luminoas¼ a în P produs¼ a de frontul de und¼ a mai sus de…nit
este egal¼
a cu un sfert din intensitatea produs¼ a de prima zon¼ a Fresnel;
sc¼
aderea este legat¼ a de interferenţa distructiv¼ a dintre diferite zone.
Acelaşi rezultat se obţine şi scriind în felul urm¼ator:
1 1
EP = E1 E2 + E3 E4 + ::: = E1 + (E1 2E2 + E3 )+
2 2
1 1
+ (E3 2E4 + E5 ) + ::: = E1 :
2 2
Alternarea semnelor plus şi minus provine de la diferenţele de faz¼a
succesive iar termenii din paranteze sunt nuli dac¼ a se admite c¼
a, prin
efectul de interferenţ¼
a, contribuţia …ec¼
arei zone Fresnel cu n par este
compensat¼ a de contribuţiile a dou¼a zone impare al¼
aturate.
188
4.9 Difracţia pe un ori…ciu circular
Raţinamentul prezentat pân¼ a acum pare pur formal; îns¼

a, se poate
vedea utilitatea acestui raţionament atunci când se interpune pe frontul
de und¼ a, la distanţa r0 de P , un ecran opac pe care exist¼
a un ori…ciu
circular de raz¼ a R. Dac¼ a R variaz¼a continuu de la zero la in…nit se
obţine pentru IP dependenţa din Fig.4.24.
Fig.4.24
Datorit¼ a interferenţei dintre diferite zone ale frontului de und¼ a, inten-
sitatea depinde mult de raza ori…ciului. Punctele de maxim¼ a intensitate
se obţin atunci când ori…ciul cuprinde exactp un num¼ a
pr impar de zone
p Fres-
nel, adic¼a pentru raze R egale cu R1 = r0 , R3 = 3R1 , R5 = p 5R1 ,..;
punctele de minim¼ p a intensitate se observ¼ a pentru raze R2 = 2R1 ,
R4 = 2R1 , R6 = 6R1 ; ::; adic¼ a atunci când ori…ciul cuprinde exact un
num¼ ar par de zone Fresnel. Linia punctat¼ a din …gur¼ a reprezint¼a intensi-
tatea în absenţa ecranului cu ori…ciu. Valorile maximelor de intensitate
sunt descresc¼ atoare iar acelea ale minimelor cresc deoarece amplitudinile
câmpurilor descresc cu creşterea lui R :
E1 > E1 E2 + E3 > E1 E2 + E3 E4 + E5 > :::
:::; E1 E2 < E1 E2 + E3 E4 < :::
Subliniem faptul c¼
a intreaga analiz¼
a de mai sus este valabil¼
a atunci când
P este pe axa ori…ciului. Pentru a determina intensitatea într-un punct
189
Q care nu se a‡a¼ pe axa OP trebuie s¼ a ţinem cont c¼ a sistemul de zone

Fresnel este caracteristic punctului de observaţie; prin deplasarea din
P în Q paralel cu planul ori…ciului, zonele Fresnel se deplaseaz¼ a cu Q.
Într-o poziţie oarecare Q, amplitudinea EQ rezult¼ a prin suprapunerea
câmpurilor provenite din porţiunile de zone intersectate de ori…ciu. Chiar
şi atunci când punctul Q se a‡a¼ în zona de umbr¼ a geometric¼a se observ¼
a
o intensitate nenul¼ a.
Figura de difracţie observat¼ a pe un ecran a‡at la distanţa r0 de ori-
…ciu const¼ a într-o serie de coroane circulare luminoase şi întunecate,
cu centrul luminos dac¼ a R = R1 ; R3 ; R5 ; :: şi cu centrul întunecos dac¼a
R = R2 ; R4 ; R6 ; ::: În Fig.4.25 sunt prezentate dou¼ a exemple.
Fig.4.25
Dac¼a modi…c¼ am distanţa r0 menţinând constant¼ a lungimea de und¼ a
şi raza R a ori…ciului, …ec¼
arei valori r0 îi este asociat un sistem de zone
Fresnel deoarece razele zonelor depind de r0 conform relaţiei 4.25. Exist¼ a
valori r0 pentru care ori…ciul cuprinde un num¼ ar impar de zone, şi valori
r0 pentru care zonele cuprinse în ori…ciu sunt în num¼ ar par; primele valori
le corespund maxime de intensitate pe ax¼ a, valorilor secunde le corespund
minime de intensitate.
4.10 Difracţia de raze X
Razele X ocup¼ a banda de radiaţii electromagnetice cu lungimi de

und¼a mai mici de 10 9 m; acestea sunt produse prin frânarea într-un
material greu a electronilor acceleraţi la diferenţe de potenţial de zeci
de mii de volţi sau atunci când un electron sufer¼a o tranziţie între dou¼
a
nivele energetice ale unui atom.
Într-o reţea de difracţie normal¼
a razele X nu sunt difractate; de ex-
emplu, pentru = 10 10 m şi d = 10 6 m maximul de ordinul întâi
190
se formeaz¼ a la unghiul = =d = 10 4 rad = 5:7 10 3 grade, mult

prea aproape de maximul de ordin zero ca s¼ a poat¼ a …e observat. Îns¼ a,
o reţea spaţial¼
a natural¼a care poate produce difracţia razelor X este o
reţea cristalin¼
a, în care atomii sunt dispuşi dup¼ a reguli structurale, cu
distanţele dintre ei foarte mici.
Într-un cristal perfect de sare, ionii de N a+ şi Cl formeaz¼ a o reţea
3
cubic¼ a de latur¼a a iar volumul unei celule elementare este a . Un mol
de N aCl are masa A = 58:45K g_ şi conţine 2NA = 2 6:022 1026
ioni, ocupând, deci, un volum V = 2NA a3 . densitatea s¼ arii este =
2:17 103 Kg=m3 şi rezult¼ a c¼
a
1=3
3 A 10
A = 2NA a ; a = = 2:82 10 m = 0:282nm:
2NA
Distanţa a se numeşte constanta reţelei iar valoarea ei reprezint¼a distanţa
dintre atomii cristalului.
Atunci când un fascicul de raze X de lungime de und¼ a este incident
pe aceast¼a structur¼ a cristalin¼
a, electronii care se a‡a¼ în jurul …ec¼ arui
nucleu se comport¼ a ca dipoli oscilanţi, emiţând radiaţie electromagnet-
ic¼
a cu lungimea de und¼ a în toate direcţiile. Cristalul se comport¼ a ca
un sistem tridimensional de surse coerente şi în spaţiul înconjur¼ ator se
observ¼a interfereţa undelor emise de aceste surse.
Consider¼am o serie de plane paralele numite plane reticulare, care
trec prin poziţiile atomilor; ca în Fig.4.26.
Fig.4.26
Distanţa d dintre dou¼

a plane reticulare este în general mai mic¼
a decât
constanta reţelei a; numai pentru planele reticulare care sunt orizontale
şi verticale d = a.
O und¼ a plan¼
a incident¼
a sub un unghi (unghi razant) faţ¼ a de planele
reticulare a‡ate la distanţa d unul faţ¼
a de altul, vede atomii cristalului,
191
câte unul pe un plan reticular, care aparţin unei reţele ortogonale pe

planele reticulare, ca o reţea unidimensional¼
a. Dac¼a ne situ¼
am pe direcţia
de observare ce formeaz¼ a unghiul faţ¼a de planele reticulare, diferenţele
de drum
BB 0 B 00 , CC 0 C 00 BB 0 B 00 ; DD0 D00 CC 0 C 00
dintre undele emise de dou¼ aturate cum sunt A şi B 0 , B 0 şi C 00 ,

a surse al¼
00 0
C şi D sunt egale cu 2d sin (Fig.4.27).
Fig.4.27
Se obţine interferenţa constructiv¼

a atunci când
m
2d sin = m , sau sin = , m = 1; 2; 3; :: (4.26)
2d
relaţie numit¼ a legea lui Bragg. Pentru unghiuri diferite, fasciculul este
atenuat sau de-a dreptul suprimat din cauza interferenţei distructive, la
fel ca şi în cazul reţelei optice.
Un dispozitiv pentru observarea difraţiei de raze X este spectrograful
cu cristal, conceput de Bragg. Variindu-se unghiul şi m¼ asurând unghi-
urile corespunz¼ atoare maximelor de difracţie, din relaţia (4.26) se poate
deduce spectrul lungimilor de und¼ a ale fasciculului de raze X. Se veri-
…c¼a, astfel, existenţa componentei continue a radiaţiei de frânare peste
care se suprapune componenta de linii caracteristic¼ a structurii atomice
a materialului emiţ¼ ator. În Fig.4.28 este reprezentat unul dintre primele
spectre obţinute de Bragg în 1913: sunt vizibile spectrele de ordinul întâi,
respectriv de ordiul doi, …ecare având trei linii.
192
Fig.4.28
Dac¼a se utilizeaz¼a un fascicul monocromatic de raze X se pot deter-

mina distanţele d, obţinându-se informaţii despre structura cristalin¼ aa
materialului folosit ca ţint¼
a în spectrograf.
În cazul în care fasciculul incident poate întâlni în cristal diverse
familii de plane reticulare, aspectul …gurii de difracţie este mult diferit.
Prima evidenţ¼ a a naturii ondulatorii a razelor X a fost obţinut¼ a de
von Laue în 1912. Un fascicul îngust de raze X este incident pe un
cristal subţire de su‡ur¼ a de zinc; …gura de interferenţ¼ a obţinut¼
a este
observat¼ a pe o plac¼a fotogra…c¼a. Aceasta const¼ a din puncte dispuse în
mod regulat în jurul fascicului central transmis; …ecare punct reprezint¼ a
urma unei direcţii de-a lungul c¼ areia s-a obţinut un maxim de difracţie.
De fapt, pentru o lungime de und¼ a incident¼ a exist¼ a cuplul de valori
di şi i pentru care este veri…cat¼ a relaţia (4.26) cu o valoare întreag¼ a
pozitiv¼a mi : aceasta înseamn¼ a c¼
a direcţia de incidenţ¼ a formeaz¼ a unghiul
razant i cu o familie de plane reticulare având distanţa di între ele şi c¼ a
2di sin i = mi . Raza difractat¼ a impresioneaz¼ a placa fotogra…c¼ a într-o
zon¼a restrâns¼a, aproape punctiform¼ a.
Relaţia (4.26) poate … veri…cat¼ a şi pentru alt grup de valori d; ; m
diferite. De asemenea, experienţa poate … repetat¼ a şi pentru alte lungimi
de und¼ a incident¼a. Se constituie, aşadar, spectrograma de puncte a lui
von Laue în care …ec¼ arui punct îi este asociat¼ a o familie de plane retic-
ulare. Acest lucru este caracteristic structurii cristaline iluminat¼ a cu un
fascicul de raze X.
S¼a presupunem acum c¼ a materialul pe care se difract¼ a fasciculul de
raze X este alc¼atuit dintr-o pulbere ce conţine un mare num¼ ar de micro-
cristale, orientate la întâmplare. Dac¼ a relaţia (4.26) este veri…cat¼ a pentru
o familie de plane reticulare ale unui monocristal, aceasta este veri…cat¼ a
de multe alte monocristale şi, în locul unui punct, pe placa fotogra…c¼ a
193
se obţine o circumferinţ¼a. Este ca şi cum s-ar considera o situaţie par-

ticular¼a realizat¼
a cu metoda von Laue şi s-ar roti cristalul în jurul axei
fasciculului; de fapt, în pulberea cristalin¼ a se g¼ asesc toate direcţiile ce
corespund diverselor rotiri ale cristalului. Spectrograma, numit¼ a Debye-
Scherrer, conţine o serie de circumferinţe; …ecare generat¼ a de o familie
de plane reticulare.
Difracţia razelor X, în afara de spectroscopia propriu zis¼ a cu raze X şi
de studiul structurii cristaline, este utilizat¼
a şi pentru analiza structurilor
microscopice cum ar … moleculele biologice complexe de tip ADN
Aplicatii
P.4.1. Intr-un dispozitiv Young se observ¼
a c¼
a distanţa dintre dou¼
a
franje de ordin superior m = 5 şi m = 5 este x1 = 12mm atunci
când lungimea de und¼ a este 1 = 600nm, respectiv x2 = 8mm pentru
lungimea de und¼ a 2 : Calculaţi 2:
Soluţie:
Poziţia maximului de ordin m faţ¼
a de axa Ox este dat¼
a de relaţia
L
x=m
d
unde d este distanţa dintre cele dou¼ a fante ale dispozitivului; L este
distanţa de la fante la ecranul de observaţie a franjelor de interferenţ¼
a.
5 1L
m = 5 =) x(m = 5) =
d
5 1L
m= 5 =) x(m = 5) =
d
10 1 L
x1 = pentru 1
d
10 2 L
x2 = pentru 2
d
x1 10 1 L d 1 x2
= = =) 2 = 1 = 400nm:
x2 d 10 2 L 2 x1
P.4.2. Intr-o experienţ¼

a Young cu lumin¼ a monocromatic¼ a de lungime
de und¼a se aşeaz¼ a în faţa …ec¼
arei fante un polarizor. Dac¼ a este
unghiul dintre axele polarizoarelor şi I1 este intensitatea transmis¼a de o
194
singur¼a fant¼ a, s¼
a se g¼
aseasc¼
a modul în care variaz¼
a intensitatea pe ecran
în funcţie de : In particular, pentru = 0 şi = =2 g¼ asiţi valorile
Imax şi Imin :
Soluţie:
Fie E1 = E0 cos !t şi E2 = E0 cos(!t + ) valorile câmpurilor electrice
! !
într-un punct al ecranului; unghiul dintre vectorii E 1 şi E 2 este iar
câmpul rezultant este
E 2 = E02 cos2 !t + E02 cos2 (!t + ) + 2E02 cos !t cos(!t + ) cos :
Ultimul termen al relaţiei de mai sus se poate scrie
2E02 cos !t cos (cos !t cos sin !t sin ) = 2E02 (cos2 !t cos cos
sin !t cos !t cos sin )

1 1
(E 2 )m = E02 ( + + cos cos ) = E02 (1 + cos cos )
2 2
I = "v(E )m = "vE02 (1 + cos cos ) = 2I1 (1 + cos cos )
2
1
I1 = "vE02
2
a) = 0; axele polarizorilor sunt paralele
I = 2I1 (1 + cos ) = 4I1 cos2

2
Imax = 4I1 ; Imin = 0; interferenţa este complet¼
a.
b) = =2; axele polarizorilor sunt ortogonale
I = 2I1 ; intensitatea este constant¼
a, oricare ar … ; nu exist¼
a inter-
ferenţ¼
a.
c) pentru un unghi oarecare, I = 2I1 (1 + cos cos ) şi depinde de
diferenţa de faz¼
a : In funcţie de poziţia punctului pe ecran, intensitatea
variaz¼a între valorile:
Imax = 2I1 (1 + cos ); Imin = 2I1 (1 cos )
Valoarea I = 0 nu se poate obţine şi interferenţa este parţial¼

a.
P.4.3. O und¼ a luminoas¼a plan¼a de lungime de und¼

a = 590nm
se propag¼
a printr-o apertur¼
a de l¼
aţime a: L¼
argimea imaginii aperturii,
195
observat¼
a în planul focal al unei lentile cu distanţa focal¼
a f = 60cm este
x = 7:5mm: Calculaţi valoarea a:
Soluţie:
x
f tan = => tan = 6:25mm
2
tan sin = 6:25 10 3 rad = 0:360 :
Maximele secundare se obţin când
a sin
= (2m + 1) =) sin = (2m + 1)
2 2a
3
a= = 0:141mm
2
P.4.4. O apertur¼ a de l¼argime a = 5 10 2 mm este iluminat¼ a cu
lumin¼a alb¼a în care sunt prezente, cu aceeaşi intensitate, toate lungimile
de und¼a de la roşu R = 700nm la violet V = 400nm: Figura de difracţie
se formeaz¼ a pe un ecran aşezat în planul focal al unei lentile cu f = 50cm:
Descrieţi imaginea aperturii.
Soluţie:
Centrul imaginii este alb (maximul de interferenţ¼ a nu depinde de ).
Variaţia intensit¼
aţii pe ecran precum şi poziţiile minimelor, respectiv
maximelor secundare depind de :
Cum << a; sin ' tan '
rezult¼a
f =x
unde x este poziţia de pe ecran corespunz¼
atoare unghiului :
a sin a ax 4 x
' = = 10
f
" 4
#2
I sin 10 x
= 10 4 x
Imax
V = 400nm =) primul minim se obţine pentru xv = 4mm

R = 700nm =) primul minim se obţine pentru xR = 7mm:
P.4.5. Cele dou¼ a fante ale unui dispozitiv Young, distanţate la d =

30 m au l¼ argimea a = 3 m. Determinaţi num¼ arul de franje ce se pot
vizualiza în ipoteza c¼
a se pot observa numai intensit¼ aţi luminoase mai
mari de 5% din intensitatea franjei de ordin zero.
196
Soluţie:
Fie o und¼a plan¼a de lungime de und¼ a care este incident¼ a normal
pe o reţea de difracţie; dup¼
a reţea se aşeaz¼a o lentil¼
a convergent¼a şi se
observ¼a …gura de interferenţ¼
a în planul focal al lentilei. Intensitatea I( )
într-un punct P este
!2 !2
sin a sin sin N d sin
I( ) = I0 a sin
(1)
sin d sin
unde N reprezint¼
a nr de fante.
Pentru un dispozitiv Young N = 2 şi relaţia devine
!2 !2
sin a sin sin 2 d sin
I( ) = I0 a sin
=)
sin d sin
!2
a sin
sin d sin
) I( ) = 4I0 a sin
cos2
Maximele principale se a‡a¼ de-a lungul direcţiilor
sin m = m ; m = 0; 1; 2; :::
d
Raportul dintre intensitatea maximului de ordin m şi cel de ordin
zero, m = 0 este
2
Imax (m) sin m da
Rm = = :
Imax (m = 0) m da
!2
a sin
sin d sin
Dac¼
a a << =) lim a sin
= 1 =) I( ) = 4I0 cos2 :
a= >0
Pentru Rm > 0:05

R8 = 0:055
R9 = 0:012; rezult¼
a c¼
a se observ¼
a franja central¼
a plus 8 2 franje
laterale.
Observaţie: Atunci când un minim de difracţie coincide cu un maxim
de interferenţ¼
a, adic¼
a atunci când pentru aceeaşi valoare sunt satisf¼
a-
cute condiţiile
d sin = m ; a sin = ma
raportul a=d este egal cu m=ma şi Rm este zero: nu se obţine maximul
de ordinul m = ma (d=a):
197
P.4.6. O und¼ a plan¼

a monocromatic¼ a de lungime de und¼
a = 0:685 m
cade pe o deschidere circular¼
a de raz¼
a R = 2mm: Determinaţi poziţiile
maximelor şi minimelor de intensitate.
Soluţie:
Alegem un punct P la distanţa r0 pe axa ori…ciului circular. Dac¼
a
2
r0 este astfel încât R = r0 , în P va rezulta un maxim de intensitate
(prima zon¼ a Fresnel).
R2
r0 = = 5:84 m
Dac¼a r0 creşte, razele Fresnel cresc; pentru r0 mai mare ca 5:84; ori…ciul
circular coincide cu o parte intern¼ a a primei zone Fresnel. Intensitatea
scade monoton f¼ ar¼
a a prezenta maxime sau minime.
Dac¼a r0 scade sub 5:84 m obţinem maxime de intensitate în P ori de
câte ori R2 = nr0 ; cu n impar:
R2
r0 = , n = 3; 5; 7; :::
n
R2
Se obţin minime de intensitate dac¼
ar0 = n
, n = 2; 4; 6:::
P.4.7. Se deosebeşte spectrul dat de o reţea de difracţie de spectrul

dat de o prism¼
a, dac¼
a ambele primesc lumin¼ a de la aceeaşi surs¼a?
Soluţie:
Reţeaua de difracţie d¼ a dou¼
a rânduri de spectre dispuse simetric faţ¼ a
de normala la reţea şi ecran. În aceste spectre, undele luminoase cu
mai mic¼ a ( radiaţia de culoare violet¼ a) sunt deviate cel mai puţin, iar
d sin '
cele roşii cel mai mult, deoarece pentru reţeaua de difraţie = ,
n
unde n este ordinul spectrului.
Prisma d¼ a un singur spectru, spectrul de dispersie în care, contrar
spectrelor date de reţea, deviaţia cea mai mare o au razele violete şi cea
mai mic¼ a razele roşii (deoarece indicele de refracţie pentru radiaţia roşie
este mai mic decât pentru radiaţia violet¼ a).
Spectrele date de reţea sunt spectre care se întind uniform la toate
lungimile de und¼ a în timp ce, aşa cum se ştie, în spectrul dat de prism¼ a
porţiunea dinspre roşu este mult mai restrâns¼ a decât cea dinspre vio-
let. Uniformitatea spectrelor reţelei rezult¼ a pentru unghiuri ' mici din
relaţiile, n = d sin ' ' d'; adic¼ an = d ' deci s ':
P.4.8. O und¼ a monocromatic¼a este incident¼

a normal pe o reţea de
difracţie cu perioada a = 2:10 5 m. S¼a se calculeze lungimea de und¼ a
198
dac¼
a unghiul dintre spectrele de ordinul doi şi trei este = 20 300 :
Unghiurile de difracţie sunt mici.
Soluţie:
Din condiţia de obţinere a maximelor de difracţie pentru cele dou¼
a
ordine se obţine:
a sin 2 = 2
a sin 3 = 3
de unde
2 + 3 3 2 3 2
= a sin 3 a sin 2 = 2a cos sin ' 2a =
2 2 2
6
a = 0:86:10 m = 860nm:

CURS FIZICA Final 1 2017 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS FIZICA Final 1 2017 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

4.

4.1. Teoria câmpului electromagnetic a lui Maxwell

Câmpul electromagnetic reprezintă o formă de existenţă a materiei r într-un domeniu

4.1.2. Bazele experimentale ale teoriei câmpului electromagnetic

Din punct de vedere al teoriei macroscopice câmpul electromagnetic este generat

Intensitatea curentului electric poate fi exprimată funcţie de densitatea de curent

unde ε reprezintă permitivitatea absolută a mediului. Făcând raportul între modulele

Fig. 4. 1 a), b). Orientarea forţelor de interacţiune electrică.

Experienţa II (lucrul mecanic al forţelor electrice). Lucrul mecanic, L efectuat la

Fig. 4. 2. Reprezentarea drumului (C) parcurs de sarcina de probă.

Dacă sarcina de probă se întoarce în punctul iniţial (parcurgând o curbă închisă Γ )

Experienţa IV (inducţia electrică). Dacă o sarcină electrică q este închisă de o suprafaţă

Experienţa V (legea Ohm). Pentru o porţiune de circuit cu rezistanţa R conectată la o

Experienţa VI (legea Ampère). Studiind experimental interacţiunea dintre un conductor cu

Experienţa VIII. Utilizând un fluxmetru pentru a suma inducţia magnetică normală pe o

4.1.3. Ecuaţiile Maxwell pentru câmpul electromagnetic

Teoria câmpului electromagnetic se bazează pe relaţiile care se pot stabili între

4.1.4. Forma integrală a ecuaţiilor Maxwell

Legea inducţiei electromagnetice (legea Faraday). Pe baza experienţei II prima ecuaţie

4.1.5. Forma diferenţială a ecuaţiilor Maxwell

Teorema de conservare a sarcinii electrice. În ecuaţiile Maxwell teorema de conservare a

Cuplajul dintre câmpul electromagnetic şi lumea mecanică poate fi caracterizat de

4.1.7. Legile de material

În substanţă. Starea electromagnetică a unui eşantion de substanţă (un corp în câmpul

a) Medii dielectrice liniare. Experimental, se poate arata că în cazul mediilor dielectrice

b) Medii dielectrice liniare şi izotrope. În cazul mediilor dielectrice liniare şi izotrope,

2.1 Unde electromagnetice plane

În prima parte a Cursului de Fizic¼ a au fost prezentate unele propri-

aceeaşi valoare în punctele conţinute într-un plan perpendicular pe axa

este viteza perturbaţiei electromagnetice în vid ("r = 1).

Ey = Ey (x vt), Ez = Ez (x vt), By = By (x vt), Bz = Bz (x vt),

sau, sub form¼

u = x vt este argumentul funcţiilor de mai sus, iar @u=@x = 1 şi

cei doi vectori sunt întotdeauna perpendiculari între ei.

Subliniem faptul c¼ a, într-un fenomen ca cel al propag¼ arii undelor,

În cele mai multe dintre mediile obişnuite, susceptibilitatea magnetic¼

În medii transparente cu r = 1 exist¼

2.2 Polarizarea undelor electromagnetice plane

Sursele electromagnetice de interes emit pachete de unde armonice

Ey (x; t) = E0y sin(kx !t) , Ez (x; t) = E0z sin(kx !t + ) (2.14)

Sunt valabile şi relaţiile deja cunoscute

A. Polarizarea liniar¼a, = 0; = (Fig.2.3)

Ey = E0y sin(kx !t) , Ez = E0z sin(kx !t) (2.16)

iar raportul lor este constant

B. Polarizarea eliptic¼a, = =2, = 3 =2 (Fig.2.4)

Ey = E0y sin(kx !t), Ez = E0z cos(kx !t); (2.18)

Ey = E0 sin(kx !t), Ez = E0 cos(kx !t): (2.19)

Câmpul electric are amplitudinea constant¼ a E0 ; variaţia lui în funcţie de

Undele electromagnetice nepolarizate sunt cele ce constituie radiaţia

2.3 Energia undei electromagnetice plane. Vectorul

Pentru unda electromagnetic¼

Energia electromagnetic¼ a este, aşadar, datorit¼

dU = ud = ud cos vdt = "E 2 v cos d dt;

unde d reprezint¼a elementul de volum.

care are proprietatea c¼

unde d 0 este suprafaţa in…nitezimal¼ a pe !

Prin integrarea pe o suprafaţ¼

S = "E 2 v = "vE02 sin2 (kx !t) :

În practic¼a, …xând o suprafaţ¼a ortogonal¼ a pe x; este important s¼a cal-

între ele şi pe direcţia de propagare, putem aplica (2:24) …ec¼

nu depinde de defazajul dintre componente şi, deci, de starea de po-

iar relaţia (2:24) se poate scrie sub forma

2.4 Unde electromagnetice plane, sferice şi cilindrice.