Inspectoratul pentru Situații de Urgență ”Basarab I” al județului Dâmbovița

Plt.adj.șef Gătej Gabriel

Târgoviște, Serviciul de stingere a incendiilor

Toate aspectele vieţii omului sunt legate de folosirea focului fie că este utilizat pentru
încălzire și preparatul hranei, dar și pentru apărare, topirea metalelor sau făurirea uneltelor de
muncă. Tot focul, din prieten al omului, a devenit şi dușman al acestuia atunci când nu știe să-
l stăpânească, când el scapă de sub control. De aceea, din cele mai vechi timpuri s-a acţionat
şi s-au luat măsuri pentru lupta împoriva distrugerilor provocate de foc.
Ca orice instituţie a statului, evoluția pompierilor este strâns legată de condiţiile
economice specifice fiecărei perioade.
Lipsa de documente ori de referinţe de orice natură împiedică extinderea cercetărilor
asupra întregului teritoriu al județului Dâmbovița, însă, datele despre dezvoltarea culturii
materiale și spirituale, a meşteşugurilor, a schimburilor materiale, existenţa conductelor de
apă, a cisternelor de apă, pot indica faptul că existau și preocupări privind organizarea
acţiunilor în caz de incendiu.

Serviciul de stingere târgoviștean.

Târgoviștea începutului celui de al IV-lea deceniu al secolului
IX se înfățișa ca un orășel cu câteva mii de locuitori dominat de Turnul
Chindiei și de turlele celor 20 de biserici, unele în stare de ruină ca și
vechea curte voievodală.1
Documente din secolul IX menționează folosirea Turnului
Chindiei din Târgoviște ca şi foişor. Turnul Chindia este construit în
cadrul Curții Domneşti de la Târgovişte, are o înălţime de 27 metri, este
alcătuit dintr-o bază, având forma unui trunchi de piramidă (pătratică) placată cu piatră, din
care se dezvoltă un corp cilindric, lucrat din cărămidă, având diametrul exterior de 9 metri.
Construcţia este alcătuită din 3 etaje, iar la interior prezintă o scară sub formă de spirală.
Din anul 1853 Turnul Chindia, refăcut în urma restauraţiilor începute în 1847, a fost
pus la dispoziţia maghistratului oraşului Târgovişte, pentru “a se servi cu dânsul ca
observator la întâmplări de aprinderi”. Magistratul era obligat să-l ţină în stare bună.

1
Centenar Primăria Oraș Târgoviște, ed.Bibliotheca, 1997, p.9
ISU ”Basarab I” Dâmbovița 1
Monografie |
 La jumătatea anului 1831, prin Regulamentul Organic, considerat o adevărată
constituție la acea vreme, au fost înființare sfaturile orașenești sau a “maghistraturilor”, cum
mai erau numite2.
Administrația orașului Târgoviște a făcut față, de fiecare dată cu mare greutate
incendiilor frecvente din perioada regulamentară.
Astfel, la 6 octombrie 1829 un incendiu de amploare distrugea Târgul de Afară apris
de la prăvălia lui N.Tănăsescu și neputând fi „oprit fiindcă prăvăliile erau lipite, cât și datorită
îndepărtării agiei”3.
Apropierea dintre construcții și distanța mare până la Agie, dar și materialul ușor
inflamabil al majorității construcțiilor din oraș, îl determină pe Maghistratul orașului
Târgoviște să dea o hotărâre prin care fiecare prăvălie urma să fie “dotată” cu “putină cu apă,
cange și un topor, iar la a șasea prăvălie câte o scară”4.
Ca o consecință a punerii în aplicare a Regulamentului Organic, între atribuțiile
sfatului orășenesc, intra angajarea și supravegherea coșarilor în cele două mari despărțituri ale
orașului: vopseaua neagră și vopseaua roșie. Coșarii aveau obligația măturatului săptămânal al
coșurilor în zilele de joi și sâmbătă.
La porunca Departamentului din Lăuntru se expediau, prin cărăușul Gheorghe Sasu o
tulumbă, doi drugi mari din lemn “una cumpănă și una țeavă de alarmă care trage apa dintr-
însa”5.
În privința remunerației, la 1839, Stan, militarul tulumbagiu primea 300 de lei anual,
în timp ce sacagiul, Tudor, câștiga 315 lei pe an. Coșarii primeau salarii din casa
Maghistratului câte 12 lei pe lună şi separat de la fiecare proprietar câte 4 parale pentru un coş
de la casele cu etaj şi 2 parale de la casele obişnuite.
Începând cu anul 1836, în urma solicitărilor Departamentului din Lăuntru, a luat ființă,
în suborinea și întreținerea sfatului orășenesc, primul serviciu de stingere a incendiilor
cunoscut sub numele de Comanda de Foc, iar mai târziu, Comanda Pompierilor, dotat cu o
pompă numită ”tulumbă” tractată, două sacale trase de cai, căngi, scări, topoare și alte obiecte
necesare. Intreținerea, atât a cailor, cât și a personalului, precum și repararea obiectelor intra
în sarcina Sfatului Orășenesc.6

2
Arhive Naționale, Dâmbovița, fond Prefectura jud.Dâmbovița, dos.34/1831, f.7
3
Cleopatra Ionescu, M.Oproiu, “Târgoviște în perioada regulamentară” în Scripta Valahica, 1973, p.234
4
Idem, f.243
5
Ibidem, p.240
6
Centenar Primăria Oraș Târgoviște, ed.Bibliotheca, 1997, p.24
ISU ”Basarab I” Dâmbovița 2
Monografie |
 Din 1840 casele, așezate între cele 4 vopsele în care era împărțit orașul, aveau
obligația să aibă tăblițe cu numărul casei și culoarea vopselei, iar locuitorii să poarte căngi și
topoare pentru preîntâmpinarea focului. Materialele de intervenție se aflau în directa îngrijire
a poliției7: tulumba (pompa mobilă) pusă pe două roți și dotată cu cele trebuincioase, 2 sacale
mari, 2 cai murgi, 2 donițe și 2 sacagii, 10 căngi și 10 topoare.
Într-o adresă către Poliția locală, în 1847, se amintea încheierea unui contract cu
neguțătorul Bănescu pentru furajul cailor de la Comanda Focului 8, iar la 30 iulie 1851 i se
putea în vedere “cinstitului maghistrat” al orașului faptul că un ham de la Comanda Focului
se deteriorase atât de tare “…încât nu mai este de întrebuințat” urmând a se pune “la cale a
lui reparație, când s-ar putea mai neîntârziat”9.
În anul 1852, la insistenţele Departamentului Dinlăuntru și a Cârmuirii județului, s-a
făcut o revizuire totală a situaţiei Comenzii de foc din Târgoviste, în urma căreia, nefiind
fonduri pentru constituirea unui foișor, s-a hotărât folosirea Turnului Chindia pentru
observarea incendiilor (1853).
La 1855 ocupanții austrieci încercau o formulă mai avansată a serviciului de stingere a
incendiilor prin înființarea unui corp de pompieri format din 31 de ostași care să aibe și un
local propriu10.
La 24 martie 1855, cârmuitorii județului au hotărât printr-un jurnal 11, construirea în
jurul Turnului Chindiei a unor încăperi pentru Comanda Focului, precum şi repararea
grajdului şi a unei magazii de la Curtea Domnească pentru caii și instrumentele de foc.
Mai multe documente păstrate la Direcția Județeană Dâmbovița a Arhivelor Naționale,
în fondul Poliției Orașului Târgoviște se referă, în 1856, de pildă, la obligația poliției orașului
“de a pune pe fiecare localnic să măture” coșurile, astfel “la întâmplare de aprindere va fi
răspunzător…”. Ocârmuirea județului pusese în seama poliției “să dea îndatorire
coșarilor[…] ca la vreme cuvenită să meargă ca să măture coșurile și haznalele sobelor...”.
Eventuala izbucnire a unui nou incendiu întărea această cerere, fiind văzută ca pe o
“neglijare” din partea poliției care, se spune în documente, trebuia să-I atenționeze pe coșari
în legătură cu curățarea coșurilor “negreșit […], atât acum, îndată, cât și în viitor, din zece în
zece zile, necurmat...”12 căci altfel “…dumnealui, polițai singur, va cădea în toată
răspunderea la oricare nenorocire s-ar întâmpla…”.
7
Ibidem, p.240
8
Ibidem, fond Poliția oraș Târgoviște, dos.6/1847, f.7
9
Ibidem, dos.4/1851, f.30
10
Idem, fond Primăria Târgoviște, dos.99/1855, f.255
11
Primăria orașului Târgoviște, dosar 51/1855, filele 1-2
12
Ibidem, dos.6/1856, f.7
ISU ”Basarab I” Dâmbovița 3
Monografie |
 Dintr-un document de la 1857 aflăm chiar aspecte referitoare la modul în care
pompierii de la Comanda Focului ar trebui să-și țină mâncarea: în condiții corespunzătoare
urmând astfel “…a se cumpăra un vas care nu costă mai mult decât până la lei noă…,
deoarece altminteri oamenii cheltuie mult din lefuri mâncând pe datorie, pe la cârciumi și, în
plus, se întâmplă să lipsească de la Comanda Focului…”13.
La 31 martie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza promulgă legea de organizare
administrativă prin care se pun bazele administrației moderne, împărțindu-se prin această lege
comunele în urbane și rurale. Comunele urbane aveau printre obligații și întreținerea unui
serviciu de stingere a incendiilor14.
Printr-o adresă către Prefect, în 1867, se amintește starea rea a Comenzii de Pompieri,
datorată lipsei de disciplină a comandantului său, sg.Cârstea George, acuzat de necunoașterea
obligațiilor sale și de imoralitate 15, făcându-se chiar recomandări pentru ocuparea postului
devenit vacant.
De asemenea, prezintă interes înscrisurile unor sacagii care se obligă să-și
îndeplinească datoria prevăzută de lege, manifestându-și totodată dorința ca poliția să
urmărească exercitarea acestei meserii doar de cei care au dreptul a o face și nu de cei ”fără
angajament”16.
În anul 1872 era elaborat un regulament asupra comenzilor de pompieri urbani. În
fruntea pompierilor era numit un sergent din București, dar dezorganizarea Companiei a atras
o propunere de schemă de încadrare care cuprindea: un șef, un sergent major, trei sergenți, trei
caporali, doi toboșari și gorniști și 16 soldați.
Pompierii din Târgoviște treceau sub autoritatea Diviziei a II-a Teritoriale din punct de
vedere al instrucției militare și dotării cu armament, în vreme ce autoritățile locale răspundeau
de plata persoanlului și dotarea de materiale pentru stingerea incendiilor17.
În 1876 se cumpăra o pompă de incendiu de la firma Thirion din Paris. Serviciul de
stingere a incendiilor funcționa la acea vreme în chiliile Mănăstirii Stelea unde se instala la
1896 o conductă de apă care pleca de la Iazul Morilor pentru stingerea incendiilor și stropirea
străzilor18. Condițiile în care funcționa serviciul erau improprii din mai multe puncte de
vedere. Într-o adresă datată 16 oct 1896, a ”Serviciului Comendei de Pompieri a Urbei
Târgovişte” către Primăria comunei Târgoviste, se solicita aprobarea pentru construirea
13
Ibidem, dos.5/1857, f.22
14
Centenar Primăria Oraș Târgoviște, ed.Bibliotheca, 1997, p.9
15
Ibidem, dos.9/1867
16
Ibidem, dos.9/1867, f.24
17
Idem, fond Primăria orașului Târgoviște, dos.5/1872, f.1-111
18
Ibidem
ISU ”Basarab I” Dâmbovița 4
Monografie |
foişorului pentru observator deasupra clopotniţei, care făcea corp separat de restul clădirilor şi
se afla în imediata apropiere a cazărmii. Această solicitare s-a lovit de refuzul Ministerului
Cultelor şi Instrucţiunei Publice, care într-o adresă datată 13 februarie 1899 către Primăria
Târgovişte, arăta că “clopotniţa face parte din însăşi clădirea declarată ca monument public”,
astfel încât ministerul nu poate permite să fie transformată în observator de foc; pe de altă
parte, în aceaşi adresă, se solicită și desfiinţarea grajdurilor din curtea Mânăstirii Stelea.
În final, Observatorul nu s-a construit, iar în anul 1907, încep demersurile pentru
construirea unei noi cazărmi pentru pompieri, în urma ordinelor din 22 nov. 1906 şi 25 aprilie
1907 ale Ministerului Cultelor şi Instructiunei către Primăria Târgovişte, prin care se solicită
“mutarea în altă parte atât a Corpului pompierilor, cât şi a vitelor serviciului municipal din
clădirile bisericii parohiale Stelea, având în vedere că, locuinţele ce-i apartin vor fi sau
reparate, spre a servi slujitorilor bisericii, sau dărâmate, spre a se curăţi locul bisericii de ruine
şi a i se da înfăţişarea potrivită sfinţeniei de lacaş dumnezeiesc şi însemnătăţii istorice ce are”.
La 1907 se lua măsura construirii unui local propriu pompierilor. În acest scop,
Primăria Târgoviște îl contacta pe arhitectul din București, Enachie Lăzărescu, acesta urmând
să întocmească un plan și un deviz pentru construirea unei cazărmi în limitele a 35000 lei 19.
Se poartă pentru aceasta o largă corespondență care va include între altele caietul de sarcini în
care se prevedea, printre altele, următoarele condiții: executantul trebuia să fie arhitect sau
inginer cu practică, să fie român sau naturalizat. Contractul
urma să se încheie după aprobarea ofertei în vederea licitației
și plata garanției. Lucrarea trebuie să fie începută în cel mult
10 zile de la încheierea contractului20.
La 11 ianuarie 1907 comisia interimară a Comunei
Târgoviște dispunea încheierea unui contract cu antreprenorul
Ghiță Steriu pentru construirea Cazarmei de Pompieri după
planurile și devizele lui Enachie Lăzărescu și aprobate de
comisia interimară în ședința din 15 aprilie21.
La 10 iulie 1908 comitetul comunal aproba contractul de antrepriză între Primăria
Târgoviște și Enalio Zenelli – antreprenor de lucrări publice care urma să construiască turnul
de observație de la noua clădire a cazarmei pompierilor de pe strada G.Gr.Cantacuzino22.

19
Idem, fond Primăria orașului Târgoviște, dos.18/1907-1910, f.1
20
Ibidem, f.25
21
Ibidem, f.36
22
Ibidem, f.53
ISU ”Basarab I” Dâmbovița 5
Monografie |
 La 1913 personalul serviciului de pompieri era constituit dintr-un sergent, un ajutor,
un brigadier și 18 pompieri.
În 1914 serviciul de stingere a incendiilor trecea în
subordinea Arsenalului Armatei unde se amenaja o cazarmă nouă,
Compania Arsenal Târgoviște, serviciul de stingere urmând să fie
asigurat de militari. Primăria Târgoviște transferă astfel întregul
instrumentar al serviciului de pază și stingere a incendiilor și
acordă și o subvenție anuală de 10000 lei23.
Din procesul verbal de predare-primire a materialului de incendiu şi a căilor, dintre
Primăria Târgovişte şi Administratorul Depozitului de Armatură Târgovişte, din data de 11
noiembrie 1914, reiese dotarea la acea dată a serviciului de pompieri: 1 pompă Knaust; 1
pompă franceză; 1 car cu unelte; 3 sacale de lemn; 8 cai și hamuri.
În această situaţie au surprins serviciul de pază şi stingere a incendiilor evenimentele
din toamna anului 1916. În noiembrie 1916, pe timpul ocupaţiei germane, serviciul de
pompieri se desfiinţează. Activitatea acestuia se reia abia după 2 ani, în 1918, după terminarea
războiului.
În anul 1918 corespondența dintre Primăria Târgoviște și Marele Stat Major al Armatei
conținea darea de seamă referitoare la dezorganizarea serviciului de pompieri al orașului
Târgoviște în timpul ocupației germane și necesitatea înființării unui nou serviciu de stingere
a incendiilor24.
În ședința consiliului comunal din 15 martie se discuta asupra situației serviciului de
pompieri. Primăria construise în incinta Arsenalului o cazarmă de pompieri și o dotase cu
toate cele necesare, plus o subvenție de 10000 lei. În retragerea militarilor fuseseră luate toate
instrumntele de stingere. Se decide mărirea subvenției la 30000 lei25.
Darea de seamă asupra activității primăriei pe anul 1919 arată că serviciul de pompieri
al orașului a fost desființat în noiembrie 1916 odată cu retragerea militarilor în Moldova, în
anul 1919 încercându-se reorganizarea acestuia prin acordarea unei subvenții de 10000 lei26.
Corespondența dintre Ministerul de Interne și Ministerul de Război arată că primul
dorește reînființarea Secției de Pompieri Târgoviște, înființată inițial în anul 1915 de
Ministerul de Război, care fusese dezorganizată pe perioada ocupației germane între anii

23
Idem, dos.19/1914, f.19-20
24
Idem, dos.26/1918, f.21, 27, 36
25
Idem, dos.21/1920, f.26-27
26
Idem, dos.13/1919, f.12
ISU ”Basarab I” Dâmbovița 6
Monografie |
1916-191827. La 24 februarie 1920 primăria Târgoviște primește o adresă de la Ministerul de
Interne prin care anunță că Ministerul de Război nu a aprobat reînființarea secției de pompieri
militari și astfel renunță la subvenția de 10000 lei28.
În ședința consiliului comunal din 26 octombrie 1920 s-a aprobat reînființarea
serviciului de pompieri comunali cu un personal de 20 de oameni care urmau să fie folosiți și
la curățenia coșurilor conform hotărârii consiliului din data de 5 noiembrie 1920 prin care se
înfințează un serviciu de curățenie a coșurilor instituțiilor publice ”pentru ca acești pompieri
să se obișnuiască cu înălțimea caselor din oraș și cu cunoșterea situațiunii coșurilor de la
aceste case”29. La 25 noiembrie 1920 este numit comandantul serviciului plutonierul major
Gr.Corcoz – intrat în serviciu la 11 octombrie 30, care este înlocuit la 15 februarie 1921 de
Vasile Gr.Alexandrescu. Acesta din urmă este schimbat la 1 noiembrie 1921 de Gh.Bădău31.
La 5 noiembrie 1921, consiliul local dezbate asupra propunerii Ministerului de Război
de a cumpăra Cazarma Pompierilor din incinta Arsenalului.
În același an Regimentul Carelor de Luptă se oferă să pună la dispoziția primăriei
personalul necesar serviciului de incendii, 20 de oameni și să asigure instrucția acestora.
Solicită deasemenea și cedarea localului pompierilor: remiza, dormitor și camere de locuit,
aici urmând a se instala Compania de autoblindate. Consiliul Local aprobă, în principiu,
această propunere32. În anul 1922 serviciul de pompieri se efectua de către o echipă de la
Regimentul Carelor de Luptă33.
Bugetul pentru anii 1921-1922 aloca o sumă considerabilă de 108000 lei pentru
reînființarea serviciului de pompieri34. Pentru anii 1922-1923 se alocă suma de 100000 lei cu
același scop35.
Un control al Inspectoratului Pompierilor Militari din 23-24 mai și 28 iulie 1926
constată starea foarte bună a Secției de Pompieri Târgoviște din punctul de vedere al instruirii
în ”meseria lor de specialitate; caii bine îngrijiți; cazarma curată și bine ținută; gospodăria
bine condusă de comandant; materialul de incendiu bine îngrijit.” 36. Același raport solicită
Primăriei Târgoviște, având în vedere ”întinderea mare a orașului și construcțiile sale destul

27
Idem, dos.2/1919, f.1-54
28
Idem, dos.13/1919, f.7
29
Idem, dos.21/1920, f.119
30
Idem, dos.3/1920, f.18
31
Idem, dos.3/1920, f.2, 19
32
Idem, dos.20/1921, f.81
33
Idem, dos.17/1922, f.29 verso
34
Idem, dos.16/1921, f.39
35
Idem, dos.19/1921, f.46
36
Idem, dos.24/1926, f.36
ISU ”Basarab I” Dâmbovița 7
Monografie |
de mari”, să doteze secția cu o autopompă cisternă mașină, justificând că ”făcând acest ultim
sacrificiu pentru pompieri va avea un adevărat serviciu de siguranță contra incendiilor, așa că
avutul cetățenilor și cel public va putea fi cu drept cuvânt, la adăpost de surprizele
nenorocite”.
Raportul Secției de Pompieri nr.37 din 3 februarie 1927 către Primăria Târgoviște
aducea la cunoștință efectivul de 32 de oameni ai secției și că va fi suplimentat până la 35-36
și mai avea nevoie de paturi și restul cazarmamentului pentru acestea. Făceau referite la
necesitatea unui ”lavabou” pentru spălarea oamenilor și ca fiecare ”să aibă patul lui și
ștergarul lui pentru a nu se îmbolnăvi de vre-o boală de ochi etc.37”
Prin raportul nr.90 din 28 martie 1927 către Primăria Târgoviște, Secția de Pompieri
prezintă starea din teritoriu a intervenției la incendii ”Orașul Târgoviște, fiind foarte întins,
periferiile neavând telefoane, iar gurile de apă foarte departe și chiar prin centru unde sunt
câteva telefoane particulare, nu le pot utiliza după ora 12 noaptea, nefuncționând oficiul
telefonic, așa că anunțarea pompierilor în caz de incendii va fi foarte târzie, după ce focul va
lua proporție. După anunțare se va pierde un timp prețios până să ajungem cu caii, mai ales la
periferii. Apa din cele trei sacale ce avem va fi insuficientă, chiar numai pentru localizare
(stropitoarele primăriei și caii, ziua fiind la muncă, sunt prea grele și ar sosi cu foarte mare
întârziere) iar alimentarea sacalelor de la guri de apă îndepărtate foarte greoae și ne
îndestulătoare”. În același raport este justificată și cererea de achiziționare a unei autopompe
cisternă mașină ”pornește automat; se transportă cu motor, repede, ducând cu ea și servanții
respectivi; aduce o cantitate de apă de 3500 litri apă; se poate încărca singură din orice loc
gură de apă, lac, fântână etc; aruncă apă pe 4 guri odată” 38. De asemenea se solicită
amenajarea a unei camere din scândură în care să fie depozitate ”efectele”, iar în foișorul
companiei să înființeze un post de santinelă pentru a putea observa ”focul ce a ieșit prin
acoperiș” pentru a scuti timp până să fie anunțați prin orice mijloc. Se solicita și înființarea în
anumite locuri de la periferii a unor telefoane de unde să poată face anunțarea în caz de
incendiu.
În anul 1928 Inspectoratul Pompierilor Militari respinge cererea Primăriei Târgoviște
prin care aceasta din urmă solicita ca oamenii de la serviciile subunității să servească masa cu
pompierii datorită ”influenței negative pe care o pot avea asupra pompierilor” 39. O altă adresă
a Secției de Pompieri, din 30 aprilie, arată că sălile de spectacol din oraș sunt improprii din
punct de vedere al siguranței spectatorilor și al incendiilor (scaunele și băncile erau mobile și
37
Idem, dos.3/1927, f.4
38
Idem, dos.3/1927, f.5
39
Idem, dos.3/1928, f.3
ISU ”Basarab I” Dâmbovița 8
Monografie |
nu fixate, dar și foarte apropiate) evacuarea fiind foarte greoaie, creându-se panică, nu erau
guri de alimentare cu apă în interior și nu erau lumini de siguranță la ieșirea din săli 40. Bugetul
Secției de Pompieri Târgoviște era de 986504,45 lei la care urma să se adauge subvenția
acordată de primărie.
În anul 1929 un raport al Poliției orașului Târgoviște adresat Prefecturii face cunoscută
slaba dotare cu materiale a Secției de Pompieri văzută cu ocazia incendiilor de la cinema
Isidor Fromnea și a celui din Mahalaua Sârbi unde a ars apropae tot cartierul. Mare parte din
pompieri nu aveau căști și din cele 3 sacale una avea roata putredă 41. În incendiul produs la 10
septembrie 1929 în Mahalaua Sârbi 85 de oameni au rămas fără locuințe. Dintre aceștia 59 de
locuitori și-au reclădit singuri locuințele42.
Spre sfârșitul anului 1929, Inspectoratul Pompierilor Militari face o solicitare pentru
achiziționarea unei autopompe cisternă specială pentru incendiu justificându-se necesitatea
dând exemplu cele două incendii de la sala de spectacol din centru și cel din Mahalaua Sârbi.
Bugetul Secției de Pompieri fusese stabilit la suma de 2311626,75 lei din care 1,3 milioane
pentru autopompe43.
În anul 1930 ”onor” Primăria Orașului Târgoviște este întiințată prin adresa 433 din 21
mai că ”materialul de incendiu ce avem, fiind foarte vechi, aproape la fiecare exercițiu ce
facem, avem câte o roată ruptă”. Reparația acestora dura o săptămână, timp în care nu se
puteau folosi toate pompele, drept pentru care se solicita aprobarea cumpărării ”a 4 roate (2
pentru căruciorul care transportă furtunurile, 1 pentru pompă și 1 pentru sacale), costul acestor
roatre este de 5000 lei” 44. În acest an apare pentru prima dată ștampila Secției de Pompieri
Târgoviște, avându-l comandant pe căpitanul Cristu.
Anul 1931 este cu dificultăți pentru Primăria Târgoviște fapt ce se răsfrânge și asupra
Secției de Pompieri. Primăria comunică printr-o adresă Comandamentului Pompierilor
Militari subvențiile pe care le-a făcut Secției de Pompieri din 1925 până în 1930 specificând și
că secția a avut același efectiv din 1926 (1 ofițer, 2 sergenți, 4 caporali, 24 soldați și 10 cai).
Primăria solicită reducerea efectivului datorită situației grele, care și intră în imposibilitatea
plății subvenției prevăzută în acest an. Consiliul comunal a refăcut bugetul secției și a aprobat
suma de 665305 lei.

40
Idem, dos.3/1928, f.7
41
Idem, dos.9/1929, f.43-44
42
Idem, dos.25/1932, f.1-5
43
Idem, dos.26/1929, f.16, 19-21
44
Idem, dos.3/1930, f.1-5
ISU ”Basarab I” Dâmbovița 9
Monografie |
 La 6-7 iunie 1932 un puternic incendiu distruge Școala Sârbi fiind considerată ca sursă
a aprinderii o peroană necunoscută care a incendiat pentru răzbunare. Pompierii erau acuzați
că au intervenit târziu, justificarea comandantului de atunci, sublocotenentul Sotir, a fost că
incendiul a fost anunțat cu întârziere45.
În 1934 bugetul subvenționat de Primărie pentru Secția de Pompieri era de 469825lei
și avea un efectiv de 1 ofițer, 2 subofițeri, 1 sergent, 2 caporali și 16 soldați 46. Tot în acest an
are loc și un serviciu religios cu ocazia Zilei de 13 Septembrie 47. Se pare că este și prima
referire la desfășurarea unei festivități prilejuite de Ziua de 13 Septembrie care, astăzi, este
Ziua Pompierilor din România.
Tot în acest an este consemnat un proces verbal 48 întocmit între Secția de Pompieri și
Primăria Târgoviște referitor la reparații și amenajări, materiale de întreținere și combustibil,
necesare secției de pompieri.
La 19 august 1935 are lor un puternic incendiu la Fabrica de extras de benzină din
gaze a societății ”Bozoline” Viforâta unde au participat la stingere pompierii secției
târgoviștene cu ”o mașină stropitoare” sub comanda locotenentului Gh.Sotir49.
Preocuparea pompierilor târgovișteni pentru asigurarea surselor de alimentare cu apă
este consemnată în anul 1937 când a fost întocmită o listă a celor 116 hidranți din oraș. Tot în
acest an primăria solicită prefecturii procurarea unei mașini pentru secția de pompieri
necesară deplasării inspecției de prevenire care participă la stingerea incendiilor și în județ
(Răzvad, Pucioasa etc). Pompierii aveau în dotare 1 pompă + 1 scară Magirus, pompe de
mână Knaust și 1 car Omnibus50.
În anul 1938, Mihail Al. Costescu, reprezentant al auto Ford-Lincoln, oferă o pompă
de incendiu – stropitoare serviciului de pompieri fapt menționat și de raportul întocmit către
Ministerul de Interne pentru aprobarea ofertei 51. Se menționa în acest an că în județ nu există
un serviciu organizat de pompieri, ci numai 2 cisterne la Târgoviște și Pucioasa și mai erau
necesare încă 9 cisterne52.
Noi modificări în structura organizatorică a Corpului pompierilor militari au fost
impuse în urma reformei administrative de la 13 august 1938, prin care, din punct de vedere
administrativ-teritorial, se înfiinţau 10 “ţinuturi”, ce grupau mai multe judete.
45
Idem, dos.15/1932, f.28
46
Idem, dos.19/1933, f.5
47
Idem, dos.3/1934, f.5
48
Idem, dos.16/1934, f.28
49
Idem, dos.3/1935, f.6
50
Idem, dos.3/1937, f.2
51
Idem, dos.16/1938, f.65, 74
52
Idem, fond Prefectura Dâmbovița, dos.396/1938, f.144-145, 200
ISU ”Basarab I” Dâmbovița 10
Monografie |
 Anul 1938 marchează înfiinţarea de noi subunităţi de pompieri pe teritoriul actual al
judeţului Dâmboviţa, şi anume:
- Secția de pompieri Moreni;
- Secția de pompieri Pucioasa;
- Secția Arsenal Mija.
Noua organizare la nivel de Corp al pompierilor militari a fost completată în anul 1940
prin înfiinţarea la 31 mai, a Grupului de pompieri “REGIUNEA PETROLIFERĂ” a cărui
misiune era prevenirea și stingerea incendiilor în zona Ploiești. În componenţa acestuia intrau:
Compania Ploiești și Secţiile Câmpina, Târgovişte, Sinaia și Văleni, acestea constituindu-se
într-un batalion).
În anul 1941 subvenția anuală a serviciul de pompieri târgoviștean a fost de 261000 lei
pentru reparații și 533750 lei pentru materiale de incendiu, serviciul având 24 de oameni 53.
Secția de Pompieri Târgoviște solicită Ministerului Afacerilor Interne punerea la dispoziție a
unei autopompe cisternă, pompierii târgovișteni dând un acont de 500000 lei, deoarece secția
dispunea de două mașini ambele vechi și uzate54. Ministerul Afacerilor Interne răspunde
Secției de Pompieri Târgoviște și repartizează o autopompă și o autocamionetă provenite din
capturile de război55.
În perioada 4 aprilie – 27 martie 1943 au avut loc în Târgoviște și în județul
Dâmbovița 23 de incendii la Arsenal, Fabrica de Sticlă, Obor, Primăria Târgoviște și case
particulare56.
Prima modificare importantă în organica Corpului pompierilor militari s-a produs în
primăvara anului 1945, când Comandamentul s-a transformat în Inspectorat general al
pompierilor militari. Tot acum, cele 2 batalioane de pompieri, București și Ploiești, s-au
transformat în grupurile respective.
Tot în anul 1945, luna august, se realizează trecerea structurii pompierilor militari la
Ministerul Afacerilor Interne. Cu această ocazie, subunităţile Arsenal din Târgovişte si Mija
au rămas în structura M.Ap.N., desfiinţându-se ulterior.
După cel de-al doilea Război Mondial, în anul 1946, se înfiinţează serviciul de
pompieri şi în oraşul Găeşti. Astfel, în cadrul “Regiunii Ploiești”, în afară de subunităţile din
Prahova şi Buzău, funcţionau următoarele subunităţi dâmbovitene:
- Compania Târgovişte;
53
Idem, dos.23/1941, f.3-5
54
Idem, dos.1/1943, f.1
55
Idem, f.19
56
Idem, dos.2/1943, f.16
ISU ”Basarab I” Dâmbovița 11
Monografie |
 - Compania Moreni;
- Compania Pucioasa;
- Secția Găeşti;
- Secția Gura Ocniţei
În anul 1956, Secţia Găeşti şi Secţia Gura Ocniţei îşi încetează existenţa.
În anul 1968, în urma reorganizării teritorial administrative a luat fiinţă, prin ordinul
Ministerului Afacerilor Interne nr. 3061 din 01 octombrie – Grupul de pompieri Dâmboviţa,
având următoarele subunităţi:
- Compania 1 Târgovişte;
- Compania 2 Moreni;
- Compania 3 Pucioasa.
În 1983 se constituie Plutonul de Pompieri Titu în cadrul Companiei Târgovişte, iar în
anul 1985 se transformă în Pichet de pompieri, în cadrul aceleiaşi companii.
După anul 1990, eforturile sunt concentrate pentru înfiinţarea de noi subunităţi de
pompieri pentru o acoperire cât mai eficientă zonei de competenţă şi scurtarea timpilor
operativi de intervenţie:
- 1994 – se constituie Compania de pompieri Titu ;
- 1995 – se înfiinţează Pichetul de pompieri Găeşti ;
- 1995 – se înfiinţează Pichetul de pompieri Voineşti ;
- 1995 – se înfiinţează Pichetul de pompieri Corneşti ;
- 1995 – se înfiinţează Pichetul de pompieri Răcari ;
În data de 10.10.1997 prin Decretul Prezidenţial nr. 512/1997 se acordă DRAPELUL
DE LUPTĂ – Grupului de pompieri “BASARABI” al judetului Dâmbovita.
Conform ordinului ministrului de interne nr. I/01022 din 01.05.1998 privind noul stat
de organizare al unităţii se operează următoarele modificări în structura unităţii:
1. se constituie Detaşamentul de pompieri Târgovişte, cu subunităţile:
a. Garda de intervenţie nr.1 Târgovişte;
b. Garda de intervenţie nr.2 Târgovişte;
c. Garda de intervenţie nr.3 Voineşti.
2. se constituie Detaşamentul de pompieri Titu, cu subunităţile:
a. Garda de interventie nr.1 Titu;
b. Garda de interventie nr.2 Răcari;
c. Garda de interventie nr.3 Găeşti.
3. se constituie Secția de pompieri Moreni, cu subunităţile:
ISU ”Basarab I” Dâmbovița 12
Monografie |
 a. Garda de intervenţie nr.1 Moreni;
b. Garda de intervenţie nr.2 Moreni;
c. Garda de intervenţie nr.3 Corneşti.
4. se constituie Stația de pompieri Pucioasa.
La 01.07.1998 se înființează Garda de intervenţie Vişina în cadrul Detaşamentului Titu.
La 15 ianuarie 2000, prin desfiinţarea Detaşamentului Titu, se constituie:
- Secția de pompieri Titu, având în structură:
- Garda de intervenție Titu și Răcari;
- Secția de pompieri Găeşti, având în structură:
- Garda de intervenție Găeşti și Vişina.
La 14.08.2001, se organizează la Secţia Titu, Staţia de Intervenție pentru Asistenţă
Medicală de Urgenţă și Descarcerare, astfel:
- modulul de descarcerare – încadrat cu 3 militari angajaţi pe bază de contract şi 2
militari in termen;
- modulul medical – conducători auto (3 militari angajaţi pe bază de contract)
asiguraţi de Secţia Titu – personalul medical fiind asigurat de Spitalul orăşenesc Titu.
Începând din anul 2001, în cadrul Grupului de pompieri “BASARABI” al judeţului
Dâmboviţa, se constituie Staţii de intervenţie pentru asistenţă medicală de urgenţă şi
descarcerare, astfel:
- 14.08.2001 – Titu și Pucioasa
- 01.01.2003 – Târgovişte
- 30.08.2003 – Găeşti
La 01.09.2003, unitatea avea zona de competență împărțită în 4 raioane pentru
descarcerare şi asistenţă medicală de urgenţă. Serviciile de descarcerare erau asigurate de
Grupul de pompieri, iar cele de asistență medicală de urgență erau asigurate de Serviciul de
ambulanță județean.
Începând cu 15 Decembrie 2004, prin reorganizarea Grupului de Pompieri ”Basarabi”
Dâmbovița şi a Inspectoratului Judeţean pentru Protecţie Civilă s-a înfiinţat o nouă structură :
Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţa ”Basarab I” Dâmboviţa. Este o nouă instituţie cu
atribuţii clare privind prevenirea, monitorizarea și gestionarea situaţiilor de urgenţă.

Începând cu 01.01.2007, data la care s-a renunţat la obligativitatea satisfacerii

stagiului militar, s-a demarat un proces de profesionalizare pe parcursul a trei etape

ISU ”Basarab I” Dâmbovița 13

Monografie |
urmărindu-se crearea unui serviciu profesionist în vederea intervenției specializate în situații
de urgență.

În anul 2008, s-a înființat Garda de Intervenție Potlogi (2 mai 2008) și Garda de
Interventie Fieni ca parte a Detaşamentului de Pompieri Pucioasa (13 iulie 2008).

În data de 05 iunie 2009, s-a operaționalizat Serviciul Mobil de Urgenţă Reanimare şi

Descarcerare Dâmbovița (SMURD) cu două două echipaje medicale la Detașamentele de
Pompieri din Târgoviște și Titu.
În data de 24 septembrie 2010, ca o răsplată a muncii lor, cu prilejul aniversării a 20
ani de la înfiinţarea SMURD în România, paramedicii dâmboviţeni au primit drapelul
SMURD pe care îl poartă cu mândrie la toate festivităţile la care participă.
Cu data de 04 iulie 2011, își începe activitatea Centrul de Formare și Pregătire în
Descarcerare și Asistență Medicală de Urgență, acreditat pentru formarea viitorilor
paramedici, care funcţionează la Detaşamentul de pompieri Pucioasa.
Începând cu decembrie 2011, Serviciul Mobil de Urgenţă Reanimare şi Descarcerare
Dâmbovița își extinde capacitatea cu 3 echipaje şi la Detaşamentele de pompieri din Moreni,
Găeşti şi Pucioasa, din 01 februarie 2013, cu încă 4 echipaje în cadrul Gărzilor de Intervenţie
de la Fieni, Potlogi, Voineşti şi Corneşti, iar din 21 ianuarie 2019 şi la Garda de intervenţie
Vişina.
La această dată, Inspectoratul pentru Situații de Urgență ”Basarab I” Dâmbovița
asigură o intervenție rapidă și eficientă prin cele 11 subunități operative în: Târgoviște,
Moreni, Pucioasa, Titu, Găești, Voinești, Cornești, Răcari, Vișina, Fieni și Potlogi.

Heraldica salvatorilor dâmbovițeni.

Primul demers pentru realizarea însemnului heraldic al inspectoratului a fost demarat
în 23 martie 2015 de către plutonier adjutant șef
Gătej Ionuț-Gabriel cu sprijinul specialistului în
heraldică, domnul consilier superior dr. Laurențiu-
Ștefan Szemkovics, din cadrul Arhivelor Naționale
ale României.
Astfel, însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Basarab I” al
județului Dâmbovița din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență păstrează în
compoziție elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond
purpuriu, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile
ISU ”Basarab I” Dâmbovița 14
Monografie |
deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de
argint, în stânga o ramură de măslin verde.
Pe pieptul acvilei, un scut tăiat și despicat
în șef: 1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în
săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată
din profil, dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de
stejar, totul de argint; 2) pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat;
3) pe albastru, o căprioară de argint, redată din profil, spre dextra.
În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă:
AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).
În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de
asemenea, de aur, pe fond purpuriu: * INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE
URGENŢĂ * „BASARAB I” AL JUDEŢULUI DÂMBOVIȚA.
Însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Basarab I” al județului
Dâmbovița a fost aprobat în Comisia de Insemne Heraldice a Ministerului Afacerilor Interne
și publicat în Ordinul MAI nr. 86/2015 pentru modificarea și completarea ordinului MAI nr.
490/2008 privind însemnele heraldice ale structurilor Ministerului Internelor și Reformei
Administrative, la poziția nr. 161.
În data de 15 noiembrie 2018, în Sala de Protocol din sediul central al MAI, a avut loc
ședința Comisiei de Însemne Heraldice a MAI în cadrul căreia a fost aprobat demersul de
actualizare a însemnului heraldic al Inspectoratului pentru Situații de Urgență ”Basarab I” al
județului Dâmbovița, demarat în vederea aplicării prevederilor Legii nr. 140/2016, în sensul
realizării acvilei de aur cu capul spre dreapta, încoronată.
Astfel, începând cu 15 noiembrie 2018, însemnul heraldic al Inspectoratului pentru
Situații de Urgență „Basarab I” al județului Dâmbovița din cadrul Inspectoratului General
pentru Situații de Urgență se prezintă după cum urmează: pe fond albastru, o acvilă de aur, cu
capul spre dreapta, încoronată, cu ciocul şi ghearele roşii, cu aripile deschise, ţinând în cioc o
cruce ortodoxă de aur, în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin
verde. Conform anexei nr. 1 la Legea nr. 102/1992 privind stema țării și sigiliul statului, cu
modificările și completările ulterioare, pasărea apare încoronată cu o coroană închisă, cu tocă
purpurie, formată dintr-un cerc frontal, cu borduri subțiri sus și jos, împodobit, în faţă, cu o
piatră dreptunghiulară culcată, patru pietre romboidale (două la stânga, două la dreapta) și
două perle pe flancuri, redate pe jumătate. De la marginea superioară a cercului, se ridică opt
fleuroane, în formă de vârf de lance, dintre care cinci sunt vizibile, cu primul, al treilea şi al
ISU ”Basarab I” Dâmbovița 15
Monografie |
cincilea mai mari şi decorate, fiecare, cu câte o piatră rectangulară, ornată cu două linii negre
orizontale sus și jos și alte două linii verticale pe flancuri, aşezată în pal, înconjurată de trei
perle mici, poziționate în triunghi și, în partea inferioară, de o piatră ovală dispusă în pal, cu al
doilea şi al patrulea mai mici şi încărcate, fiecare, cu câte o piatră ovală pe centru și cu o perlă
mică deasupra; primele trei fleuroane din față sunt intercalate de două vârfuri ascuţite,
terminate cu perle. Din vârfurile fleuroanelor, pleacă, în sus, spre mijlocul coroanei, opt lame
înguste, dintre care primele cinci din faţă sunt vizibile, de formă arcuită şi ornate cu perle,
care se reunesc şi se termină la mijloc printr-un glob împodobit cu o centură în formă de
fascie, mai îngroșată, din mijlocul căreia se înalță un pal care atinge vârful globului. Globul
este surmontat de o cruce recruciată, românească, pe mijlocul căreia broșează crucea Sfântului
Andrei, de dimensiuni mai mici; elementele coroanei sunt de argint, cu pietrele rectangulare,
romboidale, ovoidale și perlele de culoare albă.
Pe pieptul acvilei, un scut tăiat: 1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în săritoare,
suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil; în partea de jos, o grenadă explodând, de
la care pornesc în dreapta şi în stânga ramuri de stejar, totul de argint; pe centrul acestei
compoziții broșează o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat; 2) pe albastru,
o căprioară de argint, redată din profil, spre dextra.
În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: AUDACIA ET
DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).
În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de
aur, pe fond albastru: * INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ *
„BASARAB I” AL JUDEŢULUI DÂMBOVIȚA.

Comandanți ai Grupului de Pompieri Dâmbovița

 Colonel Răducu Gheorghe 1968-1981
 General de brigadă Marinescu Emil 1981-1986
 Colonel Bocu Filiaș – 1986-1990
 Colonel Stancu Dumitru – 1990-2001
 Colonel Diaconiță Nicolae Corneliu 2001-2004

Comandanți Inspectoratului de Protecție Civilă Dâmbovița

 Colonel Toma Vasile – 1968-1990
 Colonel Brașoveanu Alexandru – 1990-1994

ISU ”Basarab I” Dâmbovița 16

Monografie |
  Colonel Râmbu Mircea – 1994-2002
 Maior Frațilă Valeriu Mihail 2002-2004

Comandanți ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dâmbovița

 Colonel Diaconiță Nicolae Corneliu 2004-2009
 Colonel Pietreanu Mirel – 2009-2016
 Colonel Ilie-Constantinescu Raoul Emanuel – împuternicit la comandă în
perioada 2016-2018
 Colonel Pietreanu Mirel – începând cu 01 august 2018

Adjuncti ai comandantului Grupului de Pompieri în perioada 1968 - 2004

 Curăvalea Gheorghe - șef stat major
 Ghenoiu Gheorghe - locțiitor inspecția de prevenire
 Comănescu Ioan - șef resurse umane
 Stefănescu Constantin - șef resurse umane
 Chiriac Gheorghe - șef stat major
 Stoian Gheorghe - șef resurse umane
 Stancu Dumitru - locțiitor inspecția de prevenire
 Diaconiță Corneliu - șef stat major
 Roman Nicolae - locțiitor inspecția de prevenire
 Raicu Ion - locțiitor tehnic utilaj
 Popescu Gheorghe - locțiitor logistică
 Stefănescu Valentin - șef stat major
 Zărnoianu Marian - șef stat major

Adjuncti ai șefului inspectoratului începând cu 2004

 Colonel Zărnoianu Marian – prim-adjunct inspector sef
 Colonel Roman Nicolae - adjunct inspector sef
 Locotenent colonel Pietreanu Mirel - adjunct inspector sef
 Maior Dincă Cezar Nicolae – adjunct inspector șef
 Locotenent colonel Hantăr Alfred George - prim-adjunct al inspectorului șef

ISU ”Basarab I” Dâmbovița 17

Monografie |