CIRCUMSTANTELE ATENUANTE

Circumstantele atenuante legale

a) Circumstantele atenuante legale generale

Provocarea din partea victimei. Circumstanta exista atunci cand infractiunea a fost
savarsita sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din
partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei
sau prin alte actiuni ilicite grave. Asa cum rezulta din textul mentionat, provocarea presupune
indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
In primul rand este necesar ca faptuitorul, in momentul comiterii infractiunii, sa fie intr-o
stare subiectiva aparte formata pe un fond de tulburare sau emotie. Aceasta stare de tulburare sau
emotie trebuie sa fie puternica, in sensul ca influenteaza procesul de formare a vinovatiei care
insoteste reactia faptuitorului atat in plan intelectiv, dar mai cu seama in plan volitiv, in sensul ca
aceasta nu se mai poate stapani.
Legea mai cere ca starea de tulburare sau emotie sa fie determinate de un act provocator
al persoanei vatamate.
Actul de provocare trebuie sa aiba intotdeauna un caracter ilicit, adica sa nu fie ingaduit
de lege. Concret, actul poate imbraca forma violentei fizice sau psihice (amenintare), forma unei
atingeri grave a demnitatii persoanei (insulta, calomnie) sau forma unei alte infractiuni de o
gravitate, cel putin asemanatoare sub aspectul efectului ei, indiferent de natura ilicitului care
caracterizeaza actiunea.
Nu are importanta atitudinea psihica ce caracterizeaza actul provocator, mobilul sau
scopul urmarit.
In principiu, pentru retinerea provocarii este necesar ca infractiunea comisa sub imperiul
ei sa fie indreptata impotriva provocatorului.
Provocarea subzista totusi si in ipoteza in care din eroare infractiunea s-a repercutat
asupra altei persoane.
Depasirea limitei legitimei aparari. Existenta acestei circumstante, cunoscuta si sub
denumirea de „exces scuzabil”, este strans legata de institutia legitimei aparari care stim ca este o
cauza justificativa. Circumstanta se circumscrie unor infractiuni aflate la limita legitimei aparari,
iesirea din cadrul acestora datorandu-se depasirii limitelor obiective si subiective pe care legitima
aparare le presupune.
Pentru existenta acestei circumstante se cere ca faptuitorul sa se afle in momentul initial
in stare de legitima aparare cu toate conditiile pe care aceasta le presupune. In al doilea rand,
trebuie sa se constate excesul in aparare, in sensul ca apararea depaseste in intensitate sau durata
atacul peste limitele necesare stoparii acestuia.
Depasirea limitelor starii de necesitate. Exista aceasta circumstanta atunci cand
faptuitorul, desi actioneaza sub imperiul starii de necesitate, realizeaza, in plan subiectiv, ca prin
modul in care actioneaza produce urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi produs daca el
nu ar fi intervenit.
Pentru a constata existenta circumstantei trebuie sa se constate nu numai indeplinirea
unor conditii ce contureaza intr-o faza initiala starea de necesitate si disproportia intre raul
produs si raul care s-ar fi putut produce, dar si marimea acestei disproportii. De asemenea,
trebuie constatat ca in imprejurarile date aceasta disproportie putea fi constientizata.
Savarsirea faptei cu un mobil sau cu un scop care pune in evidenta pericolul redus al
persoanei faptuitorului.Pentru existenta acestei circumstante se cere ca mobilul sau scopul
infractiunii comise sa puna in evidenta pericolul scazut al persoanei faptuitorului. Evident aici
este vorba numai de infractiunile intentionate, intrucat cele savarsite din culpa nu pot avea mobil
si nici scop. De exemplu, se afla intr-o asemenea situatie o persoana care, avand o situatie
materiala precara si nepermitandu-si cumpararea unor alimente pentru copii, intra intr-
un magazin si fura anumite bunuri. Din acest exemplu rezulta un pericol scazut al faptuitorului.
Daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile aparate de lege si prin continutul ei
concret fapta prezinta o gravitate redusa. Exista aceasta circumstanta atunci cand valoarea
ocrotita de legea penala sufera o atingere minima si implicit fapta prezinta o gravitate redusa. Nu
trebuie confundata aceasta circumstanta atenuanta cu fapta care nu prezinta pericolul social al
unei infractiuni prevazuta de art.19 C. P. Daca in cazul circumstantei fapta prezinta o gravitate
redusa, art.19 cere ca fapta sa fie in mod vadit lipsita de importanta. Pentru retinerea acestei
circumstante, instanta trebuie sa tina seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de
imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce etc.
De exemplu, se afla intr-o asemenea situatie o persoana care fura un bun care are o valoare foarte
mica.
b) Circumstante legale atenuante speciale sunt prevazute in cuprinsul normelor de
incriminare si ele opereaza numai in cazul infractiunilor respective. Astfel in cazul in care cel
care a comis infractiunea de denuntare calomnioasa declara mai inainte de punerea in miscare a
actiunii penale fata de persoana fata de care s-a facut denuntul sau plangerea ori impotriva careia
s-au produs probe, ca denuntul, plangerea sau probele sunt mincinoase, beneficiaza de reducerea
pedepsei, conform art. 92 C. P.
Circumstante atenuante judiciare
Asa cum am subliniat, aceste circumstante nu sunt precis stabilite in lege. Totusi, in
art.90 C. P. sunt enumerate cu titlu de exemplu urmatoarele imprejurari care constituie
circumstante judiciare:
– Conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii
Circumstanta, evidentiaza caracterul accidental al actului infractional si rezida in
principal din lipsa antecedentelor penale, precum si in conduita corecta pe care infractorul a
avut-o in societate, inainte de savarsirea infractiunii. Conduita buna a faptuitorului poate fi
stabilita prin investigatii la locul de munca, la domiciliu sau in alte medii pe care acesta le-a
frecventat, precum si prin consultarea cazierului judiciar.
 – Staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau a repara
paguba pricinuita
Si aceasta circumstanta evidentiaza pe de o parte caracterul accidental al infractiunii
savarsite, iar pe de alta parte conduita manifestata de infractor in sensul ca se preocupa de
inlaturarea sau diminuarea urmarilor infractiunii, atat a celor directe, cat si a celor indirecte si de
a repara prejudiciul material produs, conduita care da garantia ca raspunderea penala isi va
realiza obiectivele si in ipoteza in care va fi diminuata.
Astfel, in practica s-a retinut circumstanta in cazul repararii din proprie initiativa a
prejudiciului cauzat prin delapidare, transportarii victimei la spital in cazul vatamarii corporale
din culpa, prezentarea de scuze in cazul insultei sau calomniei si chiar staruinta de a stabili
raporturi normale cu victima.
– Atitudinea faptuitorului dupa savarsirea infractiunii
Potrivit art. 90 lit. c, C. P. constituie o circumstanta atenuanta judiciara atitudinea
faptuitorului dupa savarsirea infractiunii. Aceasta atitudine presupune o conduita corecta a
infractorului dupa savarsirea faptei care concura la realizarea justitiei penale ce poate fi
exprimata in concret sub forma prezentarii de bunavoie in fata autoritatilor, inainte de a fi
descoperit sau citat, comportarea sincera in cadrul procesului penal, a inlesnirii descoperirii si
arestarii altor participanti etc.
– Betia voluntara completa
Potrivit art. 32 alin. 2 C. P., starea de betie voluntara completa produsa de alcool poate
constitui o circumstanta atenuanta judiciara.
– Alte imprejurari care pot constitui circumstante atenuante judiciare
Numeroase alte imprejurari pot constitui circumstante atenuante judiciare.
Astfel, instantele au retinut ca circumstante judiciare imprejurari cum ar fi: facultatile
mintale slabite ale infractorului in momentul comiterii faptei, nivelul de educatie scazut si o
experienta redusa de viata, varsta inaintata a infractorului etc.

Efectele circumstantelor atenuante

In cazul cand exista circumstante atenuante, pedeapsa principala pentru persoana fizica se
modifica dupa cum urmeaza:
a) cand pentru infractiunea savarsita legea prevede detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa
detentiunii severe;
b) cand pentru infractiunea savarsita legea prevede detentiunea severa, se aplica pedeapsa
inchisorii stricte;
c) cand pentru infractiunea savarsita legea prevede inchisoarea stricta, se aplica pedeapsa
inchisorii sau se aplica munca in folosul comunitatii ori amenda sub forma zilelor-amenda;
d) cand pentru infractiunea savarsita legea prevede inchisoarea, se aplica munca in folosul
comunitatii sau amenda sub forma zilelor-amenda;
e) cand pentru infractiunea savarsita, legea prevede numai amenda sub forma zilelor-amenda, se
aplica amenda intre cinci si 20 de zile.
Cand exista circumstante atenuante, pedeapsa complementara privativa de drepturi,
prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, poate fi inlaturata, iar in cazul persoanei juridice,
nu se poate aplica pedeapsa complementara a dizolvarii ori a suspendarii activitatii sau a uneia
dintre activitatile persoanei juridice.
Coborarea pedepsei sub limitele legale este obligatorie in cazul circumstantelor atenuante
legale si facultativa in celelalte cazuri.