Sunteți pe pagina 1din 34

Hidraulică şi acţionări hidraulice

4. Agregate hidraulice

Agregatul hidraulic este un ansamblu de componente hidraulice grupate într-o


singură unitate funcţională care asigură alimentarea cu fluid de lucru a unui sistem
hidraulic static sau mobil.
Tipul şi structura componentelor unui agregat hidraulic este diferită de la caz la
caz, depinzând de domeniul de utilizare şi necesităţile tehnologice.
În continuare se vor prezenta elementele de bază ale unui agregat hidraulic şi
funcţiile lor (figura 4.1).

6 7

5 4
6
M 9
2
3

4 1

Fig. 4.1

Un agregat hidraulic este în general compus din următoarele componente (figura 4.1):
1 - rezervor de ulei;
2 - pompă sau grup de pompare;
3 - grup de antrenare pentru unitatea de pompare;
4 - baterii de filtrare;
5 - regulatoare;
6 - instrumente de măsură şi control (barometre, termometre, viscozimetre,
nivelmetre etc.);
7 - schimbătoare de căldură;
8 - grătare de liniştire a circulaţiei agentului de lucru în interiorul rezervorului.

Rezervorul de ulei – acesta are rolul de a asigura rezerva de fluid de lucru necesară
funcţionării în bune condiţii a unui sistem hidraulic; capacitatea rezervorului de ulei
trebuie să fie corelată cu valoarea debitului maxim furnizat de unitatea de pompare
a sistemului hidraulic, aceasta trebuind să fie de cel puţin trei ori mai mare decât
debitul maxim al pompei de alimentare.
Rezervoarele de ulei au şi rol de protejare a uleiului împotriva intemperiilor şi
poluării atmosferice, separă aerul şi apa din ulei, favorizează depunerea prin decantare a
corpurilor străine transportate de agentul de lucru.
În conformitate cu variantele constructive ale rezervoarelor de ulei, acestea se
împart în două categorii şi anume:

27
Hidraulică şi acţionări hidraulice

- rezervoare închise (există separaţie între rezervor şi mediul ambiant) utilizate în


general la instalaţiile mobile;
- rezervoare deschise, utilizate numai la instalaţiile fixe.
Dimensiunile rezervoarelor de ulei trebuie să fie suficient de mari astfel încât să
fie satisfăcute următoarele cerinţe:
- uleiul trebuie să circule lent în rezervor pentru a permite depunerea prin decantare a
corpurilor străine transportate de acesta şi pentru a permite separarea aerului şi apei
conţinut de ulei;
- nivelul fluidului în rezervor nu trebuie să scadă sub limita minimă, evitându-se în
acest mod apariţia fenomenului de cavitaţie la aspiraţia unităţii de pompare şi
funcţionarea neregulată a elementelor de execuţie şi/sau de comandă din sistemul
hidraulic;
- suprafaţa totală radiantă a rezervorului, expusă mediului ambiant, trebuie să fie
suficient de mare pentru a favoriza răcirea uleiului.
Rezervoarele sunt prevăzute cu conducte de aspiraţie (CA) şi de refulare (CR)
(figura 4.2). Capetele acestor conducte trebuie să fie situate sub nivelul minim admis al
uleiului din rezervor pentru a evita, pe de o parte, aspiraţia aerului de către unitatea de
pompare, iar pe de altă parte, spumarea fluidului la refulare. De asemenea rezervoarele
sunt prevăzute în partea inferioară cu buşoane magnetice care au ca rol principal reţinerea
particulelor magnetice transportate de către fluid, acestea fiind amplasate în zonele în
care viteza fluidului de lucru este mică; totodată buşoanele magnetice pot fi utilizate şi ca
buşoane de golire (BG).
2

OA
CRP
BU

S CA
CR 1
8

GV

BG

Fig. 4.2

Rezervoarele sunt de asemenea prevăzute din construcţie cu guri de vizitare (GV),


care sunt suficient de mari pentru a permite efectuarea activităţilor de întreţinere.

28
Hidraulică şi acţionări hidraulice

Orificiul de umplere al rezervorului (BU) este dotat cu o sită (S) care are rolul de
a împiedica să pătrundă în rezervor particule solide contaminante în momentul umplerii;
rezervorul trebuie ţinut închis permanent prin intermediul unui buşon.
Rezervorul are la partea superioară un orificiu de aerisire (OA), prevăzut cu un
filtru ce reţine particulele poluante din aer. Acest orificiu permite fie pătrunderea aerului
atunci când nivelul fluidului în rezervor scade, fie evacuarea aerului din rezervor atunci
când nivelul fluidului din rezervor creşte.
În ceea ce priveşte forma rezervoarelor, cele mai des întâlnite forme sunt:
- formă paralelipipedică, obţinută din plăci de oţel sudate, este utilizată în special
pentru rezervoarele deschise ale instalaţiilor fixe sau rezervoare închise uşor presurizate;
- formă cilindrică, pentru rezervoarele instalaţiilor hidraulice care cer volume mari de
fluid de lucru şi pentru rezervoarele închise şi presurizate la valori mai mari; această
formă este acceptată în acest caz datorită rezistenţei mecanice sporite a acestei variante în
comparaţie cu rezistenţa mecanică a rezervoarelor paralelipipedice.

Unităţi de pompare – unităţile de pompare pot fi compuse din una sau mai multe pompe
volumice montate în serie sau în paralel, pentru a se permite asigurarea parametrilor
funcţionali şi caracteristicilor necesari funcţionării la parametrii impuşi ai unei instalaţii
sau unui utilaj. Pompele volumice cel mai des utilizate în acţionările hidrostatice sunt:
- pompe cu roţi dinţate cu angrenaj exterior;
- pompe cu roţi dinţate cu angrenaj interior;
- pompe cu angrenaj orbital;
- pompe cu pistoane axiale şi capacitate constantă;
- pompe cu pistoane axiale şi capacitate variabilă.
Pentru instalaţiile fixe care lucrează cu rezervoare deschise există mai multe
posibilităţi de montare a unităţilor de pompare şi anume:
- deasupra rezervorului;
- lângă rezervor sau dedesubtul acestuia – soluţia este adoptată numai în cazul în
care grupul sau unitatea de pompare are un gabarit mare şi o greutate mare; totodată,
aceste soluţii de aşezare a unităţii sau grupului de pompare pe rezervor, reduc riscul
apariţiei fenomenului de cavitaţie la aspiraţia pompei;
- în interiorul rezervorului – soluţie adoptată atunci când se doreşte reducerea
nivelului de zgomot.
Unitatea de antrenare a grupului de pompare poate fi un motor electric sau un motor
termic cu combustie internă; variantele de montare ale unităţii de antrenare sunt similare
cu cele pentru grupul de pompare.

Baterii de filtrare – acestea sunt elemente hidraulice care asigură puritatea fluidului de
lucru prin îndepărtarea din mediul hidraulic de lucru a particulelor străine; bateriile de
filtrare sunt prezente în primul rând pe conductele de aspiraţie şi de refulare ale unui
agregat hidraulic.
Bateria de filtrare situată pe conducta de aspiraţie a unui agregat hidraulic se mai
numeşte şi sorb; el este poziţionat la câţiva centimetri de fundul rezervorului, acesta
având rolul de a reţine particulele solide de dimensiuni mari (100m), care sunt
prezente în masa fluidului de lucru.

29
Hidraulică şi acţionări hidraulice

Bateria de filtrare prezentă pe conducta de refulare a unui agregat hidraulic este


compusă dintr-un filtru ce are montat în paralel cu el o supapă de sens cu rol de by-pass;
supapa de by-pass permite refularea fluidului de lucru atunci când filtrul montat pe
conducta de refulare este colmatat (înfundat).
Un alt filtru prezent pe agregatul hidraulic este filtrul de aer al rezervorului, filtru
ce reţine particulele poluante din aer, atunci când se face aerisirea rezervorului prin
buşonul de aerisire.

Regulatoare - acestea sunt montate într-un agregat hidraulic în aval de grupul de


pompare; regulatoarele montate într-un agregat hidraulic pot fi regulatoare de presiune
sau regulatoare de debit.
Utilizarea regulatoarelor de debit şi/sau de presiune într-un agregat hidraulic
transformă grupul de pompare al agregatului hidraulic într-o sursă de debit constantă
şi/sau o sursă de presiune constantă.

Schimbătoare de căldură – aceste elemente au ca principală menire modificarea


regimului termic al fluidului de lucru astfel încât funcţionarea optimă a unei instalaţii sau
utilaj hidraulic să nu fie afectată din punct de vedere termic. Schimbătoarele de căldură se
utilizează atunci când fluidul de lucru a ajuns la o temperatură ridicată şi răcirea uleiului
prin metode clasice este nesatisfăcătoare sau când, în cazul unei temperaturi scăzute a
mediului ambiant, temperatura fluidului de lucru este de asemenea scăzută, viscozitatea
acestuia este afectată şi este necesară o preîncălzire a acestuia.
Preîncălzirea uleiului dintr-o instalaţie sau utilaj hidraulic se poate realiza cu
ajutorul unei rezistenţe electrice, la utilaje mobile sau fixe, sau cu abur la instalaţiile
hidraulice fixe.

Grătarele de liniştire – aceste elemente sunt montate transversal sau longitudinal în


interiorul rezervorului între conducta de aspiraţie a agregatului hidraulic şi conducta de
refulare. În interiorul unui rezervor pot fi montate unul sau mai multe grătare de liniştire
care au ca rol principal diminuarea vitezei de curgere a fluidului de lucru, precum şi
favorizarea depunerii prin decantare a particulelor transportate de fluid şi degazarea
fluidului de lucru.

Instrumente de măsură şi control – aceste instrumente permit operatorilor instalaţiilor


hidraulice să monitorizeze în permanenţă principalii parametri ai fluidului de lucru
furnizat instalaţiei de grupul de pompare.
Cele mai des utilizate instrumente de măsură şi control ale unui agregat hidraulic
sunt:
- barometre – indică presiunea la care este furnizat fluidul de lucru de către grupul
de pompare instalaţiei sau utilajului precum şi presiunea la care se află fluidul de lucru în
rezervor existând astfel posibilitatea avertizării în cazul apariţiei unei suprapresiuni în
interiorul rezervorului (cazul rezervoarelor presurizate);
- debitmetre – indică debitul de fluid vehiculat de agregatul hidraulic;
- viscozimetre – indică valoarea indicelui de viscozitate al fluidului utilizat în
instalaţie, astfel încât acesta să funcţioneze la parametri impuşi;

30
Hidraulică şi acţionări hidraulice

- nivelmetre – indică şi permite verificarea nivelului fluidului din rezervor; cele


mai des utilizate nivelmetre sunt jojele, care în cele mai multe cazuri sunt combinate şi cu
un termometru;
- termometre – indică temperatura fluidului din rezervor.
Ţinând cont de importanţa parametrilor care indică nivelul şi temperatura uleiului din
rezervor este recomandabil să se recurgă la sonde electrice care să declanşeze un semnal
sonor sau vizual de avertizare atunci când nivelul şi temperatura depăşesc limitele
maxime şi minime admise.

5. Reglarea vitezei motoarelor hidraulice

Viteza de deplasare a ansamblului mobil al unui motor hidraulic se reglează prin


modificarea cantităţii de lichid de lucru ce trece prin motor în unitatea de timp. În
practică întâlnim două modalităţi de reglare a vitezei:

5.1. Reglare volumică:


Se face în instalaţiile unde sunt transferate puteri de peste 10 kW şi presupune existenţa,
în instalaţia respectivă, a maşinilor volumice (pompe, motoare) cu capacitate variabilă
(reglabilă).
Intervenţia asupra capacităţii volumice se poate face în mai multe feluri:
- manual: dispozitivele de reglare manuală sunt cele mai simple, se folosesc
atunci când nu sunt necesare reglaje rapide şi frecvente.
- electric: efortul manual este înlocuit de lucrul mecanic efectuat de un
motoreductor electric. Comanda se poate face la distanţă, iar viteza şi frecvenţa de reglare
cresc.
- hidraulic: dispozitivele de reglare hidraulică permit ajustarea capacităţii unei
pompe sau a unui motor cu o presiune joasă de pilotare. Se folosesc atunci când sunt
necesare modificări frecvente şi rapide ale capacităţii.
Dacă presiunea de pilotare este funcţie de variaţia unei mărimi electrice,
dispozitivul respectiv se numeşte electrohidraulic.

5.2. Reglare rezistivă: constă în modificarea rezistenţei hidraulice locale în conducta de


alimentare sau de evacuare a motorului, la presiune constantă, utilizând o rezistenţă
hidraulică reglabilă.
Se utilizează acolo unde se doreşte un transfer rapid şi precis al puterii,
acceptându-se un randament mic, ca o consecinţă a pierderilor de presiune prin
droselizare şi a deversării excesului de debit prin supapa de siguranţă. Se ştie că la
modificarea secţiunii de curgere pe rezistenţă apare o pierdere de presiune care se
transformă în căldura ce este preluată de către fluid; efectul este variaţia viscozităţii
fluidului, a jocurilor şi a pierderilor de debit. Cu cât puterea controlată este mai mare, cu
atât aceste fenomene sunt mai accentuate. Din aceste motive se limitează puterea
hidraulică controlată în acest mod la 10 kW.
Echipamentele care permit modificarea debitului prin variaţia secţiunii de curgere
se numesc drosele reglabile şi se întâlnesc într-o mare varietate de soluţii constructive:
droselul cu ac;

31
Hidraulică şi acţionări hidraulice

droselul cu fantă longitudinală;


droselul cu fantă longitudinală şi diafragmă.
Acestea au fost explicate din punct de vedere constructiv şi funcţional în capitolul
Drosele.
Indiferent de tipul constructiv al droselului, acesta îşi realizează funcţia numai
dacă lucrează în diferenţa de presiune constantă, căderea de presiune pe drosel fiind în
domeniul 2 - 6 bar.

Circuite de reglare rezistivă:


Variaţia debitului tranzitat, prin modificarea secţiunii de curgere este posibilă
numai dacă pierderea de sarcină introdusă de drosel are drept efect devierea, pe un alt
circuit, a unei părţi din debitul furnizat de pompă la rezervor, atunci când pierderea de
sarcină pe drosel devine mai mare de 2 - 2,5 bar.
Acest lucru se realizează în practică prin instalarea droselului în derivaţie cu o
supapă de limitare a presiunii, care de obicei este chiar supapa de siguranţă a instalaţiei.
În practică, situaţiile cel mai des întâlnite care necesită reglare rezistivă sunt:
- frânarea motoarelor liniare (a cilindrilor) la cap de cursă, pentru evitarea
(atenuarea) şocurilor;
- reglarea vitezei motoarelor liniare sau rotative în conformitate cu cerinţele de
funcţionare ale instalaţiei din care fac parte.

6. Frânarea cilindrilor hidraulici la capăt de cursă

Din punct de vedere energetic şi al stabilităţii funcţionale este avantajos ca


frânarea la capăt de cursă să se facă cu contra-presiune, deci restricţia de curgere se va
impune pe ramura de evacuare.
Frânarea la capăt de cursă se poate face intern - cilindrul este prevăzut din
construcţie cu circuite de frânare la unul sau la ambele capete de cursă (a se vedea
paragraful 3.2.1 Motoare hidraulice) – sau extern, utilizând circuite specifice, adaptate
fiecărei aplicaţii.
În figura 6.1 se poate vedea frânarea la capăt de cursă a unui cilindru pe cursa de
avans, utilizând un drosel cu reglare în trepte.
Principiul de funcţionare este următorul: secţiunile de curgere A, B şi C, însumate
egalează secţiunea D; ca urmare, se poate scrie că:

QA + QB + QC = QD (6.1)

unde Q este debitul de lichid prin fiecare orificiu; dacă cele trei orificii sunt egale şi le
obturăm pe primele două, vom constata că prin orificiul D curge la tanc doar o treime din
debitul iniţial; acest fapt duce la apariţia unei contra-presiuni pe suprafaţa pasivă a
pistonului, care produce frânarea.
Când tija cilindrului se apropie de capătul de cursă, cama 1 apasă sertarul 2 al
droselului 3; sertarul obturează primul din cele 3 orificii notate A, B, C; restricţia de
curgere impusă determină o primă frânare a cilindrului; cama 1 avansează şi sertarul 2
este apăsat mai departe, obturând orificiul B; în această situaţie se produce cea de-a doua
frânare; obturarea orificiului C determină de fapt oprirea cilindrului la capătul de cursă.

32
Hidraulică şi acţionări hidraulice

Comutarea distribuitorului 4 determină retragerea tijei cilindrului: alimentarea


acestuia se face ocolind droselul de frânare prin supapa de sens 5; retragerea tijei
determină eliberarea tijei droselului, al cărui sertar revine în poziţia iniţială, sub efectul
arcului.
În figura 6.2 este prezentată o schemă de frânare utilizând un drosel reglabil 1
acţionat de o camă 2. În funcţie de reglajul droselului, la comanda de retragere cilindrul
porneşte mai greu. Dacă droselul este închis complet, cilindrul nu va atinge capătul de
cursă. Pentru a evita incidentele produse de persoane neautorizate, droselele (în general)
sunt prevăzute cu dispozitive de prezervare a reglajului, blocabile cu cheie.

1
1 2 2
3
5

4
C
B
A
D
D
Fig. 6.1 Fig. 6.2
Datorită supapei de sens, în schema din figura 6.3 nu apar probleme legate de
retragerea tijei cilindrului. În acest circuit cama acţionează asupra unui distribuitor
obişnuit 4/2, având un orificiu obturat, ce blochează evacuarea liberă şi obligă fluidul să
schimbe calea, prin drosel
Soluţia din figura 6.4 este şi mai simplă, distribuitorul utilizat fiind un 2/2 normal
deschis. Schema permite frânarea la capăt de cursă şi demarajul normal al cilindrului la
inversarea sensului de mişcare
Dacă se doreşte frânarea la ambele capete de cursă, fiecare din schemele
exemplificate mai sus se poate modifică, completând simetric circuitul existent (în aval
de distribuitorul de comandă) cu încă un circuit similar, pentru celălalt cap de cursă. În
plus, va mai fi o camă, orientată simetric faţă de prima (figura 6.5).

Circuite pentru reglarea rezistivă a vitezei motoarelor hidraulice


Aşa cum s-a menţionat deja, este avantajos să reglăm debitul pe ramura de evacuare a
cilindrilor hidraulici. În figura 6.6 este prezentată schema de reglare nediferenţiată a
vitezei cilindrului, pe ambele curse.
Excedentul de debit furnizat de pompă va fi evacuat prin supapa de siguranţă.
Circuitul din figura 6.7 permite reglarea vitezei diferenţiat pe fiecare cursă, oferind o
mare flexibilitate funcţională instalaţiei hidraulice respective: obţinerea vitezei
tehnologice dorite pe avans şi/sau dezvoltarea unei viteze mari pe retragere, scurtând
astfel timpii morţi în funcţionare. Fiecare conductă a cilindrului este prevăzută cu un
drosel, având conectată în paralel o supapă de sens. Schema din figura 6.8 permite

33
Hidraulică şi acţionări hidraulice

reglarea diferenţiată a vitezei unui cilindru pe fiecare cursă atunci când nu este posibilă
droselizarea unei ramuri, din diferite motive (de exemplu, cilindrul este cu simplu efect).
În acest caz, elementele ce concură la reglarea vitezei sunt montate pe o singură ramură,
iar supapele de sens sunt montate în opoziţie.
După cum se ştie, motoarele rotative nu admit contra-presiuni pe evacuare; ca
urmare, droselul de reglare a turaţiei se montează în paralel cu supapa de siguranţă, pe
conducta de alimentare a motorului (figura 6.9).
Pentru a atenua influenţa căderii de presiune asupra debitului trebuie ca pierderea
de sarcină pe drosel să fie constantă. Pentru aceasta, se adaugă droselului un compensator
de presiune care reacţionează sub acţiunea presiunii din amonte şi aval de drosel şi ale
unui arc de revenire, de rigiditate redusă. Ansamblul astfel rezultat se numeşte regulator
de debit. Construcţia şi funcţionarea ansamblului au fost explicate în paragraful 3.3.4
Regulatoare de debit.

Fig. 6.3

Fig. 6.4 Fig. 6.5


34
Hidraulică şi acţionări hidraulice

Fig. 6.6 Fig. 6.7 Fig. 6.8 Fig. 6.9

7. Fenomene speciale întâlnite în hidraulică

În timpul exploatării instalaţiilor apar deseori manifestări simptomatice ale unor


perturbaţii şi abateri de la parametrii normali de funcţionare a respectivelor instalaţii.
Interpretarea corectă a acestor simptome, precum şi apelarea măsurilor corective
ce se impun, de cele mai multe ori este dificilă, cu atât mai mult cu cât uneori neregulile
constatate se datorează unor deficienţe de proiectare şi/sau execuţie.
Explicarea corectă a disfuncţionalităţii constatate, dincolo de experienţa practică,
foarte necesară, presupune şi cunoaşterea şi înţelegerea unor fenomene fizico-chimice
complexe, care se pot produce la un moment dat, în anumite condiţii.

7.1. Slip - Stick-ul - acest fenomen se întâlneşte îndeosebi în funcţionarea motoarelor


volumice rotative la turaţii reduse, sub sarcină şi se caracterizează prin neuniformitatea
turaţiei: motorul se opreşte, după care porneşte iarăşi, se opreşte din nou. Instabilitatea
turaţiei se datorează faptului că, la un moment dat, în condiţiile descrise mai sus, debitul
de alimentare al motorului este comparabil cu debitul de pierderi volumice prin
neetanşeităţi (pierderi interne). Ca urmare, camerele de volum variabil ale motorului
practic nu mai sunt alimentate şi acesta se opreşte.
Momentul rezistent scade, deci scade şi presiunea în motor, rezultă scăderea
pierderilor interne. Ca urmare, motorul reporneşte, dar se ajunge iarăşi la situaţia descrisă
mai sus. Turaţia minimă stabilă a unui motor creşte cu uzura sa.
Din proiectare, ea poate fi micşorată prin mărirea randamentului volumic, dar şi
prin mărirea capacităţii motorului.

7.2. Fenomenul de obliterare - se poate costata experimental că la o cădere de presiune


constantă debitul unei fante sau al unui orificiu de mici dimensiuni scade treptat;
fenomenul, numit obliterare, este o funcţie complexă de geometria şi dimensiunile
deschiderii, de natura, temperatura şi gradul de contaminare al lichidului, de materialul în
care este practicată fanta sau orificiul respectiv.

35
Hidraulică şi acţionări hidraulice

Obliterarea poate fi provocată de aderenţa substanţelor coloidale (de exemplu


gudroane) şi a particulelor solide la pereţii deschiderii, însă fenomenul se manifestă şi în
cazul lichidelor curate. În acest caz explicaţia este de natură electrică: orice lichid
hidrostatic conţine molecule polarizate, iar pereţii metalici înmagazinează o mică
cantitate de energie sub forma unui câmp electric exterior. Acest câmp electric se extinde
considerabil între doi pereţi apropiaţi, intensitatea sa fiind invers proporţională cu distanţa
dintre aceştia. În timpul trecerii printr-o deschidere mică, moleculele polarizate aderă la
pereţii acesteia, formând un strat a cărui grosime poate atinge 10 m.
Acest strat se comportă ca un mediu solid ce poate rezista la diferenţe de presiune
mari (de ordinul zecilor de bar). Stratul de molecule polarizate se formează imediat după
aplicarea diferenţei de presiune; pe măsură ce se îngroaşă, el formează un ecran care
micşorează intensitatea câmpului electric; în acest fel legătura dintre moleculele depărtate
de pereţi scade, viteza de obliterare scade.
Fantele alimentate cu lichid hidraulic standard se înfundă complet dacă au
lăţimea mai mică de 10 m şi nu se înfundă deloc dacă deschiderea lor depăşeşte 22
m.
Diminuarea gradată a debitului se observă şi în cazul orificiilor circulare.
Diametrul minim care asigură evitarea obliterării depinde în mare măsură de felul
lichidului. De exemplu, pentru uleiul de broşe acest diametru este de 0,5 mm.
Mijlocul cel mai eficient de evitare a obliterării constă în îndepărtarea mecanică a
stratului de molecule polarizate prin deplasarea relativă a pereţilor fantei. De exemplu, în
cazul fantelor realizate între o bucşă şi un sertar cilindric, una dintre piese este rotită
continuu sau este supusă unei mişcări de translaţie alternativă cu frecvenţă mare şi
amplitudine mică. De exemplu, prima soluţie este utilizată la servovalvele NEYPRIC, iar
cea de-a doua la servovalvele MOOG.

7.3. Griparea hidraulică - considerăm un sertar cilindric circular drept, alimentat cu o


presiune oarecare. Se poate constata experimental că forţa necesară pentru deplasarea
axială este mult mai mare decât înaintea alimentării, deşi sertarul este echilibrat axial din
punct de vedere al forţelor de presiune hidrostatice; dacă se întrerupe alimentarea, după
câteva zeci de secunde sertarul poate fi deplasat din nou cu o forţă mult mai mică.
Fenomenul descris mai sus se numeşte gripare hidraulică şi se explică printr-o distribuţie
asimetrică a presiunii pe umerii sertarului, al cărei efect este lipirea acestuia de bucşă.
Timpul necesar producerii gripajului şi dispariţiei acestuia corespunde timpului necesar
strivirii filmului de ulei, respectiv refacerii acestuia. Fenomenul nu se produce dacă
sertarul şi bucşa sunt perfect cilindrice sau dacă umerii sertarului sunt conici spre centrul
acestuia (sertarul se autocentrează), dar se produce întotdeauna dacă conicitatea este
inversă. Soluţiile de evitare a gripării sunt execuţia conică a umerilor sertarelor
(diametrul creşte în sensul curgerii) şi/sau practicarea unor crestături circulare pe umerii
sertarelor, pentru egalizarea presiunii.
Reducerea forţei de lipire hidraulică este obligatorie pentru toate sertarele
elementelor hidraulice, fiind principala cauză a histerezisului şi insensibilităţii acestora.

7.4. Şocul hidraulic - regimul permanent se întâlneşte foarte rar în conductele


transmisiilor hidraulice deoarece debitul real al pompelor volumice variază periodic cu
frecvenţă mare, ciclurile maşinilor de lucru acţionate impun variaţii de viteză sau

36
Hidraulică şi acţionări hidraulice

inversări ale sensului de mişcare, forţele şi momentele rezistente sunt frecvent variabile,
etc.
Variaţiile vitezei lichidului generează unde de presiune care se propagă rapid în
întreg sistemul, suferind reflexii şi refracţii datorită variaţiilor de secţiune şi diferitelor
elemente ale transmisiei. Fenomenul se numeşte şoc hidraulic şi se manifestă prin
zgomote şi şocuri de presiune, pozitive şi negative, ce pot provoca distrugerea
elementelor transmisiei, mai ales prin oboseală.
Viteza de propagare a undelor de presiune c (celeritatea) se calculează cu relaţia:
e
c (7.1)

unde e este modulul de elasticitate efectiv al conductei.
Valorile uzuale ale celerităţii sunt cuprinse între 900 şi 1250 m/s pentru conducte
din oţel, iar pentru conducte flexibile armate între 280 şi 640 m/s.
Dacă viteza V0 a lichidului dintr-o conductă de lungime L şi secţiune A este
anulată brusc de o vană, iar capătul amonte al conductei este un acumulator
hidropneumatic de capacitate suficient de mare pentru a menţine presiunea constantă, la
vană se formează o undă de presiune care se propagă în sens contrar curgerii şi se reflectă
la acumulator. După parcurgerea conductei în timpul t = L/a întreaga energie cinetică a
lichidului se transformă în energie de presiune.
Suprapresiunea maximă p0, creată prin închiderea bruscă a vanei, are valoarea:

p      c V0
0 
e
V 0
(7.2)

Considerând valori tipice ale densităţii şi celerităţii,  = 850 kg/m3, iar c = 1175
m/s, rezultă:

p0  106V0 [N/m2] (7.3)

Singura cale de reducere a presiunii este micşorarea vitezei iniţiale prin


mărirea diametrului conductei. În practică, viteza lichidului în conducte se limitează
la 5m/s, o suprapresiune de 50 bar considerându-se acceptabilă pentru presiuni de
lucru de 200 - 300 bar.
Efectele şocului hidraulic se limitează cu ajutorul acumulatoarelor
hidropneumatice. De asemenea, se vor evita variaţiile bruşte de secţiune şi sudurile
in circuitele hidraulice.
Pentru evitarea rezonanţei dintre pompa şi sistem, cauzată în special de
supapele de presiune, la punerea în funcţiune mai sunt necesare modificări ale
lungimilor unor conducte sau schimbarea poziţiei unor acumulatoare.

7.5. Cavitaţia - este un fenomen hidraulic complex, ce se produce într-un lichid aflat în
mişcare şi constă în formarea unor bule (cavităţi) de vapori şi gaze, ca urmare a scăderii
presiunii locale sub o valoare numită presiune critică.
Cavităţile formate sunt antrenate în zone de presiuni mai mari decât presiunea
critică, unde se produce transformarea de fază gaz - lichid numită implozie. Acest

37
Hidraulică şi acţionări hidraulice

fenomen este urmat de un complex de fenomene de natură mecanică, termică, chimică şi


electrică.
Fenomenul mecanic preponderent care urmează imploziei este presiunea generată
de cavitatea care a suferit transformarea de fază gaz - lichid. Se constată că implozia
bulelor este însoţită şi de emisie de lumină, datorită fenomenelor termice.
Procesul imploziei cavităţilor este urmat de apariţia unor elemente sau substanţe
chimice provenite din elementele componente ale lichidului.
Fenomenele electrice se manifestă sub forma unor scântei de nuanţă albăstruie, cu
dimensiunea de 0,2 - 0,3 mm. Se presupune ca pe durata formării cavităţilor în
vecinătatea suprafeţelor solide se creează diferenţe mari de potenţial. În această ipoteză,
cavitatea poate fi asimilată unui condensator; astfel, conţinutul de gaz al bulei devine
electroconductor şi oferă condiţiile pentru producerea descărcărilor electrice.
Fenomenele complexe care însoţesc formarea, dezvoltarea şi implozia cavităţilor
produc distrugerea materialelor prin eroziune mecanic - cavitaţională şi coroziune
chimică, zgomote şi vibraţii puternice şi reducerea performanţelor energetice ale
maşinilor hidraulice.
Distrugerea materialelor, respectiv zgomotele şi vibraţiile, se datorează efectelor
mecanice cu caracter pulsatoriu generate de implozii pe suprafeţe extrem de mici, care
afectează structura internă a metalelor.
Prelungirea duratei imploziilor duce la dislocări de material, distrugerea
extinzându-se pe suprafeţe tot mai mari şi apoi în profunzimea materialului. Efectul
distructiv este accelerat de efectele mecanochimice şi de fenomenul de oboseală, în
mediu coroziv.
Datorită substanţelor chimice apărute în procesul imploziei, suprafaţa metalelor se
oxidează, iar stratul de oxid este îndepărtat prin efecte mecanice. Astfel, prin coroziune
chimică, electrochimică şi eroziune mecanică distrugerea se produce succesiv.
Cavitaţia afectează deopotrivă instalaţiile, echipamentele hidromecanice şi
construcţiile hidrotehnice, precum şi echipamentele de propulsie ale navelor.

În cazul instalaţiilor hidraulice, cavitaţia se manifestă prin zgomot mare în


funcţionare, temperaturi mari, performanţe scăzute ale instalaţiei, uzura prematură
a unităţilor de pompare.
Pentru evitarea apariţiei cavitaţiei este necesar ca presiunea lichidului de
lucru la aspiraţia pompelor să nu scadă sub presiunea de vaporizare p v; pentru ulei
mineral, pv = 0,66 bar.

Creşterea presiunii la aspiraţie se obţine prin presurizarea rezervorului, plasarea


pompei sub nivelul lichidului din rezervor, folosirea filtrelor grosiere la aspiraţie,
dimensionarea corectă a conductei de aspiraţie sau folosirea de pompe auxiliare.

7.6. Spumarea - fenomenul constă in dizolvarea (amestecarea) aerului cu lichidul de


lucru din instalaţia hidraulică. Cauzele apariţiei spumării sunt următoarele:
- Neetanşeităţi ale conductei de aspiraţie a pompei; în această situaţie, pompa
aspira aer din atmosferă şi îl dizolvă în lichidul de lucru. Deoarece conducta
de aspiraţie nu este sub presiune, de cele mai multe ori aceste neetanşeităţi nu

38
Hidraulică şi acţionări hidraulice

sunt vizibile (nu se înregistrează scurgeri de lichid), astfel că pentru depistarea


lor este necesară o examinare minuţioasă.
- Absenţa liniştitorului care delimitează zona de aspiraţie din rezervorul de ulei;
rolul liniştitorului este chiar de a linişti uleiul din rezervor, permiţând astfel
separarea aerului dizolvat eventual in ulei înainte de aspirarea acestuia în
instalaţie. În absenţa liniştitorului, agitaţia provocată de curgerea uleiului
refulat poate duce la amestecarea aerului cu uleiul aspirat de pompă,
antrenând amestecul în instalaţie.
- Completarea lichidului din rezervor cu ulei spumat în timpul funcţionării
pompei.
- Pornirea utilajului (după un timp îndelungat sau la punerea în funcţiune) fără a
dezaera în prealabil instalaţia hidraulică.
Se poate spune ca spumarea este, de fapt, o contaminare a lichidului de lucru; în
urma acestei contaminări rezultă un amestec bifazic, lichid - gaze, proprietăţile şi
comportarea sa în exploatare suferind modificări majore: lichidul devine compresibil, îi
scade viscozitatea.

Prezenţa spumării se manifestă prin funcţionare zgomotoasă, şocuri şi


oscilaţii ale presiunii, încălzire excesivă, mişcarea elementelor de execuţie cu viteză
neuniformă, iar în cazul sistemelor precise de poziţionare / urmărire se constată
abateri nepermis de mari de la toleranţele admise.

8. Punerea în funcţiune şi întreţinerea instalaţiilor hidraulice

Înainte de a apăsa pe butonul care alimentează motorul electric de antrenare a


pompei , şi deci de a porni efectiv instalaţia hidraulică, este necesară cunoaşterea modului
ei de funcţionare, a documentaţiei de instalare şi punere în funcţiune.
Punerea în funcţiune are loc în două etape:
 în prima etapă se verifică respectarea schemei hidraulice. Se efectuează
conectarea şi curăţirea instalaţiei, verificarea la presiune şi alimentarea cu
lichid;
 în etapa a doua, se porneşte instalaţia, se aeriseşte şi se reglează, după care se
verifică corectitudinea funcţionării.

8.1. Conectarea instalaţiilor hidraulice


Dacă instalaţia hidraulică este antrenată de motoare electrice de curent alternativ, se va
face conectarea la reţea (direct prin motoare < 10kW şi prin conectare stea-triunghi
pentru motoare mai mari) şi se vor executa toate legăturile electrice necesare conectării
aparatelor hidraulice comandate electric precum şi conexiunile traductorilor, aparaturii de
control şi semnalizare.
Pentru utilaje mobile, conectarea instalaţiei înseamnă de fapt, conectarea pompei
la motorul termic de antrenare prin intermediul prizei de putere. Ea poate fi antrenată
permanent sau prin intermediul unui cuplaj decuplabil.

39
Hidraulică şi acţionări hidraulice

8.2. Curăţirea instalaţiei


Se recomandă ca înainte de pornire, să se facă curăţirea întregii instalaţii de impurităţile
care au pătruns la montaj. Aceasta se face cu un stand de serviciu, echipat cu o pompă cu
debit reglabil.
Standul lucrează cu acelaşi fel de lichid de lucru ca cel al instalaţiei ce urmează a
fi spălată.

Reglarea debitului se face astfel ca prin instalaţie să circule lichid cu v7m/s.


Pentru filtrare se folosesc filtre de hârtie, cu fineţe 10m, cu semnalizator de
îmbâcsire.

Această operaţie de curăţire se face înainte de cuplarea motoarelor hidrostatice cu


mecanismele ce trebuie acţionate. Dacă instalaţia are una sau mai multe supape de
siguranţă, acestea se vor regla la pmin.

8.3. Alimentarea cu lichid de lucru


Alimentarea cu lichid de lucru se face conform documentaţiei tehnice, cu tipul de ulei
indicat. La alimentare se va urmări umplerea conductelor şi aparatelor, desfăcând pe rând
capetele circuitelor hidraulice. Este util să existe dopuri de aerisire. Umplerea corectă
uşurează aerisirea.

8.4. Pornirea instalaţiei


Pornirea se face de regulă “în gol”, evitând astfel vârfurile de solicitare la pornire.
Pornirea “în gol” se poate realiza pe mai multe căi, funcţie de natura acţionării şi de
schema de funcţionare a instalaţiei. Dacă instalaţia o permite, se recomandă creşterea
treptată a debitului, ceea ce ar evita pierderile de lichid de lucru datorită unor
neetanşeităţi.
La pornire se execută următoarele verificări:
- corespondenţa sensului de antrenare a motorului cu cel al pompei - se verifică prin
porniri scurte (5 secunde). Dacă antrenarea este electrică, schimbarea sensului se face
prin schimbarea polarităţi, operaţie ce se execută cu motorul decuplat de la reţeaua
electrică. În cazul motoarelor termice, se va alege o pompă corespunzătoare.
- corectitudinea circuitului de aspiraţie a pompei se verifică măsurând presiunea la
intrarea în pompă. Dacă aceasta are valori pozitive, nu sunt probleme de funcţionare;
dacă se înregistrează depresiune care depăşeşte indicaţia tehnică a fabricantului de
pompă, atunci trebuie luate măsuri de modificare a circuitului de aspiraţie, în ideea
micşorării căderilor de presiune.

8.5. Dezaerarea instalaţiei


Operaţia se face lăsând instalaţia să funcţioneze sub sarcină. În timpul acestei operaţii,
dacă este posibil, se micşorează debitul pompei la jumătate, fie prin reducerea turaţiei de
antrenare, fie prin modificarea cilindreei pompei. La instalaţiile dispuse sub nivelul
rezervorului, aerisirea se face de la sine, în timpul funcţionării. Dacă sunt agregate
amplasate peste nivelul rezervorului, este necesar să se prevadă dopuri de aerisire care se
slăbesc pentru evacuarea aerului şi apoi se strâng la loc.

40
Hidraulică şi acţionări hidraulice

După 5 - 10 minute de funcţionare, instalaţia se opreşte şi se verifică lichidul


de lucru. Dacă a spumat, se aşteaptă 10 - 20 minute până se dizolvă spuma.
Dacă a scăzut nivelul sub cel admis, se completează cu acelaşi tip de ulei.
După dizolvarea spumei, se repetă aerisirea. Dacă şi la sfârşitul acestuia
lichidul de lucru este spumat, atunci este necesară o verificare a etanşeităţii
conductei de aspiraţii.

8.6. Reglarea instalaţiei


Această fază cuprinde operaţii de reglare a mărimilor hidraulice, legate de funcţionarea
instalaţiei, cât şi a unor mărimi mecanice legate de funcţionarea utilajului acţionat.
La efectuarea reglajelor se începe cu cele de presiune, şi apoi cu cele de debit,
putere şi temperatură.
Reglarea supapelor se face imediat după verificarea presiunii.
Reglarea debitelor se face variind turaţia de antrenare a pompei, modificând
cilindreea pompei sau cu ajutorul regulatoarelor de debit reglabile.

8.7. Întreţinerea instalaţiilor hidraulice


Scopul întreţinerii este menţinerea utilajului în stare de funcţionare, la parametrii
proiectaţi, pe o durată de funcţionare cât mai lungă.
Întreţinerea cuprinde operaţii de inspecţie, revizie, alimentări şi reparaţii.
Proiectantul instalaţiei trebuie să aibă în vedere operaţiile de întreţinere încă de la
concepţie, pentru ca acestea să se poată efectua uşor şi eficient.
În prima perioadă de funcţionare (50 - 100 ore) trebuie efectuate o serie de lucrări
de întreţinere, importante pentru durabilitatea instalaţiei.
La sfârşitul perioadei se verifică toate reglajele, se înlocuieşte lichidul de lucru,
care este verificat în laborator pentru a aprecia gradul de contaminare şi a se găsi cauzele.
Se verifică de asemenea:
- fixarea corectă a conductelor şi starea lor;
- fixarea conductorilor electrici;
- fixarea limitatoarelor de cursă;
- scurgerile pe drenaj;
- etanşarea racordurilor;
- încălzirea agregatelor hidraulice şi în special cele în mişcare;
- starea suprafeţelor la piesele cu rol de etanşare;
- sistemul de oprire în caz de avarie.
În perioada de exploatare normală se execută lucrări generale, care se aplică
tuturor instalaţiilor hidraulice dar şi lucrări specifice instalaţiei date.
Volumul şi frecvenţa operaţiilor de întreţinere fiind strâns legate de parametrii de
fiabilitate, sunt determinate de gradul de defectabilitate admis.

Operaţia Zilnic Săpt. Lunar Trim. Sem. Anual


VERIFICĂRI
- Nivel lichid de lucru în rezervor x
- Conţinut impurităţii în lichidul de x
lucru x
- Nivelul de zgomot produs de

41
Hidraulică şi acţionări hidraulice

elemente componente x
- Încălzirea excesivă a elementelor
componente x
- Etanşarea racordurilor x
- Starea conductelor flexibile x
- Funcţionarea limitatoarelor de cursă x
- Funcţionarea sistemelor de avarie x
- Starea inelelor de radere la tijele
cilindrilor a sertarelor x
distribuitoarelor
- Starea burdufurilor de protecţie la
elementele hidraulice
MĂSURĂTORI
- Temperatura lichidului de lucru după x
o oră de funcţionare
- Durata ciclului de lucru x
- Determinarea pierderilor pe circuitele x
de drenare
- Căderea de presiune pe filtru x
- Presiunea (depresiunea) la orificiul de x
admitere în pompă
- Reglajul supapelor de siguranţă x
- Determinarea în laborator a x
caracteristicilor lichidului de lucru
OPERAŢII TEHNOLOGICE
- Curăţirea exterioară a instalaţiei x
- Scurgerea condensului din rezervor x
- Curăţirea (înlocuirea) filtrului de x1 x
aerisire x
- Înlocuirea (spălarea) filtrelor x
- Curăţirea sorbului x
- Curăţirea rezervorului x
- Înlocuirea elementelor intens
solicitate (inele de radere, furtunuri în
mişcare solicitate la pulsaţii de
presiune, piese uzură) x
- Curăţirea elementelor hidraulice x
- Curăţirea lichidului de lucru (cu in-
stalaţie auxiliară) x2
- Înlocuirea lichidelor de lucru
Înlocuirea conductelor flexibile se schimbă o dată la 3 ani

În tabelul de mai sus sunt prezentate drept exemplu lucrările generale de


întreţinere, pentru o instalaţie cu un grad mediu de solicitare şi funcţionare în încăperi
închise fără surse de contaminare.

42
Hidraulică şi acţionări hidraulice

În cadrul operaţiilor de întreţinere trebuie acordată o importanţă deosebită


eliminării scurgerilor, deoarece aceasta favorizează impurificarea instalaţiei prin
operaţia de completare şi măreşte consumul de lichid de lucru.

9. Depanarea şi repararea instalaţiilor hidraulice

9.1. Diagnosticarea defectelor


Diagnosticarea defectelor este condiţionată de însuşirea cunoştinţelor generale privind
acţionările hidraulice şi de cunoaşterea schemei de funcţionare a instalaţiei defecte şi
trebuie să ducă la eliminarea rapidă şi cu minim de efort a defecţiunii.
La diagnosticarea defectelor se pleacă de la efectul constatat. Acesta poate fi
provocat de una sau mai multe cauze, care acţionează independent sau simultan. În
practică, de multe ori se confundă cauza cu efectul, fapt care îngreunează analiza
defectului şi stabilirea măsurilor de remediere. În procesul de diagnosticare, plecând de la
efectul constatat şi trecând prin definirea unui şir de efecte asociate se ajunge la cauza
primară căutată.
Analiza superficială a defecţiunilor constatate şi stabilirea eronată sau incompletă
a cauzelor care le-au generat sunt de natură să conducă la repetarea defectului iniţial sau
accentuarea unor efecte asociate.
La diagnosticarea defectelor trebuie analizate sursele de zgomot şi de
temperatură anormale, deoarece, în general defectele sunt însoţite de aceste două
fenomene. Odată defectul localizat, stabilirea cauzei impune de multe ori măsurători de
presiune şi debit. Instalaţia trebuie să fie prevăzută din proiectare cu racorduri pentru
manometre şi debitmetre.
Localizarea defecţiunii se face prin verificări succesive ale elementelor
componente. Ordinea de verificare se stabileşte consultând schema hidraulică şi
ciclograma instalaţiei atunci când defectul se manifestă la o anumită fază a ciclului, luând
în considerare interdependenţa elementelor hidraulice din instalaţie. Când defectul se
manifestă pe tot parcursul ciclului, atenţia trebuie îndreptată către elementele care
funcţionează în permanenţă (de exemplu, agregatul de pompare). Se procedează la
măsurări de presiuni, care dau informaţii calitative şi, dacă se dispune de aparatura
adecvată, la măsurări de debit (oferă informaţii cantitative). Analiza defectelor este
uşurată dacă traseele de retur şi drenare sunt realizate din tuburi transparente, putându-se
astfel aprecia corectitudinea funcţionării elementelor şi pierderile de drenare.

9.2. Defecte caracteristice ale instalaţiilor hidraulice


Se disting două feluri de defecte: defecte constatate la verificările periodice şi defecte ca
urmare a deteriorării unui agregat.
În prima categorie se menţionează:
a) Neetanşeităţile exterioare pe circuitele de presiune; acestea se constată uşor,
prin apariţia pierderilor de lichid de lucru în exterior.
Lipsa de etanşare pe aspiraţia pompei nu se constată direct, ci prin efectele acestei
defecţiuni: neuniformitatea regimului de funcţionare a pompei, încălzirea pompei,
spumarea uleiului, zgomot. Pentru localizarea defectului se recomandă fie verificarea la
presiune a conductei presurizată cu aer la 2-3 bar, fie acoperirea succesivă cu unsoare
consistentă a îmbinărilor până dispare fenomenul. O defecţiune frecventă este lipsa de

43
Hidraulică şi acţionări hidraulice

etanşare a racordurilor. Aceasta se datorează fie unei strângeri insuficiente, fie unor
defecţiuni ale suprafeţelor de etanşare. Dacă prin strângere la cuplul prescris se elimină
scurgerile, trebuie luate în considerare două cauze posibile ale defectului: strângere
iniţială insuficientă sau slăbirea strângerii datorită vibraţiilor; se recomandă verificarea
corectitudinii fixării ţevilor.
O defecţiune frecventă este lipsa de etanşare a racordurilor, care se datorează fie
strângerii insuficiente, fie unor defecţiuni ale suprafeţelor de etanşare. Această ultimă
posibilitate impune verificarea fixării antivibratorie a ţevilor. În tabelul de mai jos sunt
prezentate defecţiunile care provoacă lipsa de etanşare la tipurile de racord utilizate
frecvent.
Tip racord Cauza lipsei de etanşare Mod de remediere

Inel tăietor neconform cu documentaţia Înlocuirea inelului tăietor

Inel tăietor Utilizarea unei ţevi necorespunzătoare Utilizarea ţevilor trase la rece de
înaltă precizie
Nerespectarea unghiului de strunjire Înlocuirea niplului
a niplului
Sfera pe con Nerespectarea documentaţiei la sferă sau Înlocuirea pieselor defecte
con
Flanşă cu Inel “O” necorespunzator Înlocuire
bridă şi 4
Locaşul inelului “O” neconform cu Remediere sau înlocuire
şuruburi
documentaţia
Niplu cu Inel Inel etanşare nedecălit Decălirea inelului din cupru
de etanşare
din cupru Lipsa de perpendicularitate dintre filet şi Înlocuire
gulerul de strunjire a inelului de etanşare

b) Un alt defect frecvent al instalaţiilor hidraulice este încălzirea excesivă a


lichidului de lucru sau a unui element component al instalaţiei. Constatarea se face cu un
termometru amplasat în rezervor şi prin atingere cu mâna. Mâna suportă temperaturi până
la 500C. Peste 500C, până la 700C, mâna nu mai poate fi apăsată pe piesa încălzită.
Verificarea zilnică a instalaţiei permite formarea unei idei despre temperatura normală de
funcţionare. Constatarea se face cu ajutorul termometrului (când este vorba de lichid) sau
prin atingere cu mâna (suportă 500C - 70°C). Încălzirea excesivă poate proveni dintr-o
alimentare incorectă a pompei, uzura pompei, debitarea timp îndelungat printr-o
ştrangulare a circuitului sau funcţionarea necorespunzătoare a instalaţiei de răcire. În
tabelul de mai jos sunt prezentate cauzele alimentarii incorecte a pompei, modul de
constatare şi de remediere.

44
Hidraulică şi acţionări hidraulice

Etanşare necorespun-
zătoare a circuitului de Vezi neetanşeităţi exterioare
admisie
Sorb îmbâcsit Depresiune la admisie Curăţire
Lichid de lucru viscos Se verifică viscozitatea lichi- Se înlocuieşte lichidul de lucru
(rece) dului de lucru sau se preîncălzeşte
Filtrul de aerisire a Se verifică dacă depresiunea este Se curăţă sau se înlocuieşte
rezervorului îmbâcsit influenţată de scoaterea filtrului
de aerisire
Lichid de lucru insuficient Verificare nivel lichid Completare cu aceeaşi calitate
în rezervor de lichid
Furtunul de aspiraţie se Vizual Se înlocuieşte cu furtun cu
strangulează învelişul interior de cauciuc
întărit cu spirală de sârmă
Aerisire insuficientă a Încălzirea este însoţită de Aerisirea instalaţiei
instalaţiei spumare
Degradarea elemente-lor Inspectare prin demontare. Înlocuirea elementului de
de etanşare de pe arborele Înlocuirea elementului de etanşare
pompei etanşare

c) Creşterea nivelului de zgomot al instalaţiei sau a componentelor este un defect


frecvent, care poate să apară şi datorită alimentării incorecte a pompei, vibraţiilor datorate
cuplajelor defecte, vibraţiilor conductelor, vibraţiilor arcului supapelor. Mai jos sunt
prezentate modurile de constatare şi remediere a acestor defecte:

Sursa Mod de constatare Mod de remediere


Alimentarea incorectă a Vezi tabelul de mai sus
pompei
Vibraţii datorate cu- Verificarea cuplajelor, pompei, a Remediere sau înlocuire
plajelor defecte ale motoarelor şi cilindrilor
organelor în mişcare
Conductele instalaţiei Verificarea fixării conductelor care Fixarea cu coliere la
produc vibraţii intervale 50-60 ori dia-
metrul conductei
Supapa de presiune Ascultare-verificare arc supapă Înlocuire

9.3. Defectologia componentelor hidraulice


Dacă se respectă cu stricteţe regulile de acurateţă la montaj şi în exploatare, cu efectuarea
tuturor reviziilor şi întreţinerilor planificate, se poate obţine pentru aparatele hidraulice o
durată minimă de 5000 ore de funcţionare. Această valoare a durabilităţii plasează

45
Hidraulică şi acţionări hidraulice

componentele hidraulice lângă cele mecanice, ea este însă hotărâtor afectată de


nerespectarea condiţiilor arătate mai sus. Defectarea elementelor hidraulice se produce în
cascadă, în sensul că apare mai întâi un defect primar, care, nedepistat la timp, conduce la
alte defecte. Defectele primare apar mai ales la elementele de etanşare. Mai jos se
tratează defectele, cauzele şi modurile de remediere pentru aceste elemente.

Aspectul elementului de Cauza Mod de remediere


etanşare deteriorat
Extrudat Presiune excesivă Introducerea inelului de sprijin

Joc excesiv între piesele Reducerea jocului


metalice din spatele garniturii

Forma canalului necores- Modificare canal


punzătoare
Crăpături Încălzire excesivă sau tem- Se va asigura funcţionarea la
peratură joasă temperatura prescrisă sau se va
înlocui materialul garniturii

Îmbătrânire Înlocuire
Răsucirea inelului “O” în Defect de montaj Montaj corect
locaş
Locaş prea larg Introducere inel sprijin
Uzură abrazivă Lichid contaminat Înlocuire
Suprafeţe de lucru prea rugoase Finisarea suprafeţelor de lucru,
inclusiv canale
Tăieturi Muchii ascuţite Se ajustează
Lovituri de piston Se înlocuieşte
Gonflare Materialul garniturii nu Se înlocuieşte materialul
corespunde lichidului de lucru garniturii
utilizat
Rupere Diametrul locaşului este prea Remediere locaş
mare, garnitura lucrează la
întindere

9.4. Remedierea defectelor


Diagnosticarea corectă a defectelor şi a cauzelor care le-au provocat, precum şi
efectuarea unor remedieri de bună calitate asigură funcţionarea în continuare a instalaţiei
în condiţiile iniţiale, previne repetarea defectului sau a unor defecte derivate şi, în cazul
înlocuirii unui agregat, îi conferă acestuia o durabilitate egală cu cea a celui înlocuit.
Ca o regulă generală este respectarea regulilor de acurateţe în timpul
intervenţiilor.

46
Hidraulică şi acţionări hidraulice

Depăşirea cantităţii de impurităţi admisă impune curăţirea completă a instalaţiei.


Operaţiile de curăţire sunt următoarele:
 golirea rezervorului şi a instalaţiei de lichidul de lucru contaminat. Pentru
golirea motoarelor se efectuează o cursă completă a acestora;
 spălarea circuitelor cu ajutorul unei instalaţii de spălare şi apoi suflarea
acestora până la îndepărtarea lichidului de spălat. Rezervorul se spală cu
aceeaşi instalaţie şi apoi se şterge cu cârpă curată;
 înlocuirea sau spălarea filtrelor.
După executarea operaţiilor de curăţare se porneşte instalaţia, cu respectarea
regulilor enunţate anterior.
Dacă din analiza lichidului de lucru rezultă o puternică contaminare, se
recomandă demontarea şi curăţirea tuturor agregatelor.
) Demontarea agregatelor de pe instalaţie se va face în următoarea ordine:
 se obturează circuitele care pot fi alimentate prin curgere liberă sau prin
sifonare;
 se demontează conductele de legătură (se strânge lichidul de lucru în vase
speciale);
 se obturează capetele deschise ale conductelor şi agregatelor cu dopuri de
protecţie;
 se demontează mecanic agregatul din instalaţie.
) Remedierea scurgerilor datorate strângerii insuficiente a suprafeţelor de
etanşare se face prin strângere la cuplu. Dacă nu se remediază scurgerea, atunci
defecţiunea trebuie căutată la piesele ce compun etanşarea.
) Remedierea componentelor se face în următoarele etape: demontare - curăţare -
diagnosticare - remediere - curăţire - remontare - încercare. La demontare trebuie
reţinută poziţia corectă a diferitelor piese, mai ales a celor simetrice. Pentru a
asigura remontarea în aceeaşi poziţie, ele vor trebui marcate la demontare.
 Remedierea pompelor şi motoarelor cu roţi dinţate se poate face prin înlocuirea
pieselor defecte. Este posibilă recondiţionarea unor pompe, în cazul unor uzuri frontale
ale danturii şi a plăcilor de compensare. Recondiţionarea pinioanelor se face prin
rectificare. După remediere, pompele şi motoarele trebuie să fie verificate pe stand
(randamentul volumic, încălzirea la mers în gol, zgomote anormale).
 Remedierea unităţilor cu pistoane axiale se face de regulă prin înlocuirea pieselor
defecte cu piese de schimb noi, puse la dispoziţie de firma producătoare.
 Remedierea cilindrilor constă în înlocuirea etanşărilor şi, dacă este necesar, a
ghidajelor. Majorarea diametrului interior al cămăşilor peste toleranţele admise de
producător duce la scoaterea din serviciu a cilindrilor. În cazul uzurii pronunţate a tijelor,
se admite rectificarea cu 0,2 mm sub cota nominală şi apoi cromarea (dacă a fost
cromată) fără schimbarea elementului de etanşare. În cazul unor gripaje sau lovituri se
recurge la metalizare sau cromare. La operaţiile de prelucrare a tijei se va acorda o atenţie
deosebită rugozităţii suprafeţei, pentru a evita uzura prematură a elementului de ghidare.
După remediere se verifică dacă merge lin, fără şocuri.
 Remedierea corpurilor şi a sertarelor distribuitoarelor. Corpurile se alezează şi
apoi se finisează prin honuire la un diametru majorat cu 0,2 mm. Se admit două trepte de
reparaţii. Recondiţionarea sertarelor se face prin metalizare şi apoi prelucrare, sau se
execută sertare noi. La rectificarea finală a sertarului, se va respecta jocul cu alezajul din

47
Hidraulică şi acţionări hidraulice

corp prevăzut în documentaţie. O atenţie deosebită se acordă respectării condiţiilor


tehnice cu privire la abaterile de formă şi poziţie ale sertarului şi alezajului din corp. Nu
se recomandă rodarea corpurilor cu sertarele, deoarece pasta abrazivă este dificil de
spălat după rodare şi poate provoca uzura timpurie a distribuitorului. După remediere,
distribuitorul este supus unor probe de etanşare şi funcţionare.
Proba de presiune se execută obturând pe rând circuitele de ieşire şi ridicând
presiunea la 1,25 - 1,5 din valoarea nominală.
Pentru fiecare poziţie se determină debitul de pierderi la drenare şi dintr-un circuit
de lucru la altul.

10. Notarea aparatelor hidraulice în circuite

Notarea elementelor în circuite utilizând cifre:


Se poate face utilizând următoarea convenţie: toate elementele care concură la
funcţionarea unui element de execuţie aparţin aceleiaşi grupe, care poartă un număr.
Separat de acest număr printr-un punct, urmează numărul de ordine al aparatului la care
se face referire.

Exemplu: Aparatul 4.3 este aparatul numărul 3 din grupa 4.

Clasificarea grupelor:

0 - toate elementele ce aparţin alimentării cu energie;


1, 2, 3,…. - notarea lanţurilor de comandă (a grupelor) pentru
fiecare element de execuţie din schemă.

Semnificaţia cifrei care urmează punctului:

.0 - element de execuţie;
.1 - elemente de comandă finală;
.2, .4, (numere pare) - toate elementele care influenţează cursa de avans
a elementului de execuţie;
.3, .5, (numere impare) - toate elementele care influenţează cursa de
revenire a elementului de execuţie;
.01, .02,…. - elementele de reglare aflate între elementele de
execuţie şi cele de comandă finală.

Acest sistem de notare are avantajul că, în practică, personalul de întreţinere


poate identifica efectul unui semnal pornind de la numărul alocat fiecărui aparat; de
exemplu, dacă se constată o perturbare în funcţionarea cilindrului 2.0, cauza trebuie
căutată în grupa 2 şi, de aceea, trebuie verificate în primul rând elementele a căror primă
cifră din cod este 2.
Trebuie subliniat că nu întotdeauna este posibilă această notare, deoarece există
cazuri când un aparat oarecare are funcţii în cadrul mai multor grupe sau/şi pe avans şi
pe revenirea unui element de execuţie.

48
Hidraulică şi acţionări hidraulice

Notarea aparatelor în circuite utilizând litere:


Acest mod de notare nu asociază aparatele unei grupe ce poartă numărul
elementului de execuţie acţionat, ci alocă respectivului element de execuţie elemente de
semnalizare pe care acesta le acţionează:
A, B, C,….. elemente de execuţie;
a0, b0, c0,….. elemente de semnalizare acţionate de cilindrii A, B, C la capăt
de cursă pe retragere;
a1, b1, c1,….. elemente de semnalizare acţionate de cilindrii A, B, C la capăt
de cursă pe avans;
Deseori, în practică vom întâlni combinaţii ale celor două moduri de notare.
În cazul schemelor pneumatice, mai ales a celor complexe, de multe ori se
renunţă la reprezentarea traseelor ce leagă diferite componente din două motive:
- schema ar fi mult prea încărcată, făcând dificilă interpretarea ei;
- un singur capăt al traseului se află pe pagina respectivă, celălalt, datorită
întinderii schemei, aflându-se pe altă pagină.
Pentru a se păstra claritatea reprezentării schemei, se notează doar terminalele
traseelor respective, utilizând codificarea de mai jos:

Exemplu: 1.2-2/1.1-14

Notaţia se face la aparatul 1.2. De la racordul 2


al aparatului 1.2 pleacă o conductă la racordul
14 al aparatului 1.1. Notaţia reciprocă se face
la aparatul 1.1 şi arată astfel:
1.1-14/1.2-2

Racordul respectiv
Codul aparatului la care
duce conducta
Racordul respectiv
Codul aparatului de la care pleacă conducta

11. Simboluri şi notaţii utilizate în hidraulică

Limbajul tehnic presupune şi utilizarea, de comun acord, conform unor standarde


internaţionale, a unor simboluri care să permită reprezentarea şi identificarea uşoară a

49
Hidraulică şi acţionări hidraulice

aparatelor şi componentelor electrice, pneumatice, hidraulice, etc. atât ca elemente


singulare, cât şi înglobate în sisteme (circuite).
Simbolurile HIDRAULICE trebuie să ofere informaţii privind: funcţia (funcţiile)
aparatului, notarea conexiunilor, tipul comenzii, parametrii admisibili ai agentului de
comandă şi de lucru.
În paginile următoare, sunt prezentate simbolurile principalelor tipuri de aparate
hidraulice, precum şi a celor mai cunoscute moduri de acţionare (comandă) a aparatelor
hidraulice, in special distribuitoare.

50
Hidraulică şi acţionări hidraulice

CONVERSIA ENERGIEI

1 POMPA

2 ACUMULATOR HIDRAULIC

MOTOARE ROTATIVE SI LINIARE


MOTOR CU CAPACITATE CONSTANTA SI DOUA
1 SENSURI DE ROTATIE

MOTOR CU CAPACITATE CONSTANTA


2 SI UN SENS DE ROTATIE

MOTOR CU CAPACITATE VARIABILA


3 SI DOUA SENSURI DE ROTATIE

4 MOTOR CU CAPACITATE VARIABILA


SI UN SENS DE ROTATIE

5 CILINDRU CU DUBLU EFECT

CILINDRU CU DUBLU EFECT


CU FRINARE REGLABILA LA
6 AMBELE CAPETE DE CURSA

7 CILINDRU CU DUBLU EFECT CU DOUA TIJE

8 CILINDRU TELESCOPIC CU SIMPLU EFECT

9 CILINDRU TELESCOPIC CU DUBLU EFECT

AMPLIFICATOR DE PRESIUNE PENTRU


10 ACELASI FLUID
x y

AMPLIFICATOR DE PRESIUNE PENTRU


11 AER SI LICHID
x y

51
Hidraulică şi acţionări hidraulice

SUPAPE DE SENS SI DERIVATE

1 SUPAPA DE SENS FARA ARC

2 SUPAPA DE SENS CU ARC

SUPAPA DE SENS
3 DEBLOCABILA

SUPAPA DE SENS
4 DEBLOCABILA

A A
SUPAPA SELECTOARE.
5 (ELEMENT LOGIC SAU ) X Y
X Y

A
SUPAPA CU DOUA PRESIUNI. A
6 (ELEMENT LOGIC SI ) X Y
X
&
Y

A
7 SUPAPA NON SI
X
&
o Y

SUPAPE PENTRU CONTROLUL PRESIUNII

SUPAPA DE LIMITARE A PRESIUNII,


1 NEREGLABILA

2 SUPAPA DE LIMITARE A PRESIUNII,


REGLABILA

3 SUPAPA REGULATOR DE PRESIUNE

4 SUPAPA SECVENTIALA CU COMANDA DIRECTA

Z
5 SUPAPA SECVENTIALA PILOTATA

P T

52
Hidraulică şi acţionări hidraulice

APARATE PENTRU CONTROLUL DEBITULUI


DROSEL
1 NEREGLABIL

2 DROSEL REGLABIL

3 DROSEL REGLABIL ACTIONAT MANUAL

4 DROSEL REGLABIL ACTIONAT MANUAL

DROSEL REGLABIL ACTIONAT


5 MECANIC

DROSEL REGLABIL ACTIONAT


6 MECANIC

7 DROSEL REGLABIL CU SUPAPA DE OCOLIRE

8 DIAFRAGMA

TRANSMISIA ENERGIEI

1 SURSA DE PRESIUNE

2 SURSA DE PRESIUNE

3 LINIE (CIRCUIT ) DE LUCRU

4 LINIE (CIRCUIT ) DE COMANDA

5 LINIE (CIRCUIT) DE DRENAJ

6 CONDUCTA FLEXIBILA

7 LINIE (CIRCUIT ) PENTRU ENERGIE ELECTRICA

53
Hidraulică şi acţionări hidraulice

1 CONEXIUNE DE CONDUCTE

2 SUPRAPUNERE DE CONDUCTE

3 PUNCT DE AERISIRE PE CONDUCTA

5
6 PUNCT DE CONECTARE, INCHIS

CUPLA RAPIDA CU SUPAPA DE SENS,


7 CUPLATA

8 CUPLA RAPIDA FARA SUPAPA DE SENS,


CUPLATA

9 CUPLA RAPIDA FARA SUPAPA DE SENS,


DECUPLATA

10 CUPLA RAPIDA CU SUPAPA DE SENS,


DECUPLATA

11 CONECTARE LA ROTATIE INTR-UN SENS

12 CONECTARE LA ROTATIE IN AMBELE SENSURI

13
14 REZERVOR DE ULEI (TANC)

15 FILTRU

16
17
18
USCATOR
19 54
Hidraulică şi acţionări hidraulice

20 RACITOR

MECANISME DE COMANDA (COMPONENTE MECANICE)

1 ARBORE, ROTATIE INTR-UN SINGUR SENS

2 ARBORE, ROTATIE IN AMBELE SENSURI

3 RETINERE PE POZITIE

4 DISPOZITIV DE BLOCARE

5 DISPOZITIV DE CENTRARE

6 ARTICULATIE CILINDRICA SIMPLA

7 ARTICULATIE CILINDRICA CU PIRGHIE

8 ARTICULATIE CU REAZEM FIX

METODE DE COMANDA MANUALA

1 COMANDA MANUALA, SIMBOL GENERAL

2 BUTON DE APASARE

3 BUTON DE TRAGERE

4 BUTON DE TRAGERE SI APASARE

5 PIRGHIE

6 PEDALA

55
Hidraulică şi acţionări hidraulice

COMENZI MECANICE

1 PLUNJER

2 ARC

3 ROLA

4 ROLA ARTICULATA

5 ELEMENT SESIZOR (TIJA ELASTICA)

COMENZI ELECTRICE

1 SOLENOID CU O INFASURARE

2 SOLENOID CU DOUA INFASURARI

3 MOTOR ELECTRIC CU ROTATIE CONTINUA

COMANDA PNEUMATICA

1 DIRECTA CU PRESIUNE

2 DIRECTA PRIN ANULAREA PRESIUNII

3 CU PRESIUNE DIFERENTIALA

4 COMANDA SI CENTRARE CU PRESIUNE

5 COMANDA CU PRESIUNE SI CENTRARE CU ARCURI

6 COMANDA INDIRECTA (PILOTATA)

7 COMANDA INDIRECTA (PILOTATA) PRIN


ANULAREA PRESIUNII

8 COMANDA PRIN AMPLIFICATOR

9 COMANDA PRIN AMPLIFICATOR, INDIRECTA

10 COMANDA ALTERNATIVA

56
Hidraulică şi acţionări hidraulice

COMENZI COMBINATE

1 COMANDA ELECTRICA, CU PILOT HIDRAULIC

2 COMANDA ELECTRICA SAU HIDRAULICA

3 COMANDA ELECTRICA SAU MANUALA CU


ARC DE REVENIRE

4 GENERALA: EXPLICAREA SIMBOLULUI SE FACE


SEPARAT (IN SUBSOLUL PAGINII)

ALTE ECHIPAMENTE

1 INSTRUMENT PENTRU MASURAREA PRESIUNII

2 INSTRUMENT PENTRU MASURAREA PRESIUNII


DIFERENTIALE

3 INDICATOR DE PRESIUNE

4 INSTRUMENT PENTRU MASURAREA


TEMPERATURII

5 INSTRUMENT PENTRU MASURAREA DEBITULUI

6 INSTRUMENT PENTRU MASURAREA


VOLUMELOR
1
7 COMUTATOR DE PRESIUNE, REGLABIL 14

2 4

8 INDICATOR DE NIVEL

57
Hidraulică şi acţionări hidraulice

MISCARI

1 MISCARE IN LINIE DREAPTA, IN DIRECTIA SAGETII

2 MISCARE IN LINIE DREAPTA, IN AMBELE DIRECTII

3 MISCARE IN LINIE DREAPTA, IN DIRECTIA SAGETII,


LIMITATA

4 MISCARE IN LINIE DREAPTA, IN DIRECTIA SAGETII,


LIMITATA, O SINGURA RECIPROCITATE

MISCARE IN LINIE DREAPTA, IN DIRECTIA SAGETII,


5 LIMITATA, CONTINUA RECIPROCITATE

6 ROTATIE IN AMBELE SENSURI

7 ROTATIE INTR-UN SENS, LIMITATA

8 ROTATIE INTR-UN SENS

9 ROTATIE-CICLU CONTINUU

10 ROTATIE-UN SINGUR CICLU

11 ROTATII PE MINUT (FRECVENTA) min

SIMBOLURI GENERALE

1 MANOMETRU (DIN 2481)

2 INSTRUMENT ELECTRIC (DIN 40716)

ELEMENTE DE COMANDA, LINII DE SEMNALIZARE SI


OPERATII LOGICE PENTRU REPREZENTAREA
DIAGRAMELOR DE MISCARE

1 PORNIRE ON

2 OPRIRE OFF

58
Hidraulică şi acţionări hidraulice

3 PORNIRE /OPRIRE ( ON / OFF)

4 PORNIRE AUTOMATA
A

5 STAREA DE COMUTARE SE MENTINE CIT TIMP


BUTONUL ESTE APASAT

6 OPRIRE DE URGENTA (CULOARE ROSIE)

7 COMUTATOR DE CAPAT DE CURSA

p 5 bar
COMUTATOR DE PRESIUNE
8

9 ELEMENT DE TIMP (TEMPORIZATOR)


t
1s

a 1 Vb
10 CONDITIA SI 1

V
a b
11
1 1
CONDITIA SAU

a
12 CONDITIA NU

13 RAMIFICARE

14 VINE DE LA O ALTA MASINA

15 MERGE LA O ALTA MASINA

59