Sunteți pe pagina 1din 2

Pleonasm

În lingvistică un pleonasm (din grecescul πλεονασμóς pleonasmos, exces) este exprimarea unei idei
folosind mai multe cuvinte decît este necesar. În funcție de context și de intenție pleonasmul poate
reprezenta fie o greșeală de logică sau o stîngăcie de exprimare — pentru că aduce redundanță în
transmiterea informației —, fie o figură de stil, îndeplinind același rol ca repetiția retorică.
În lucrările normative pleonasmul este de obicei prezentat ca greșeală de logică. Conform altor
autori pleonasmul este însă de multe ori doar o stîngăcie stilistică, așa cum este și cacofonia. Unele
construcții pleonastice sînt foarte supărătoare prin defectele sintactice — de exemplu anacolutul dintre
aceștia, majoritatea dintre ei —, în timp ce altele sînt ușor tolerabile și chiar justificate prin faptul că ajută la
expresivitate sau la precizarea sensurilor.
Caracteristica definitorie a pleonasmului este faptul că sensul unuia din cuvintele implicate este în
totalitate inclus în celelalte, ceea ce face ca acest cuvînt să fie, din punct de vedere strict logic, total inutil.
Acest lucru se întîmplă fie atunci cînd sensul cuvîntului inutil este identic cu al altui cuvînt prezent, ca de
exemplu în dar însă, fie este doar inclus în acesta, ca de exemplu în avansează înainte.
Alte exemple:
 M-am întors înapoi.  atac agresiv
 Vă rugăm să avansați înainte.  hepatită la ficat
 Coboară jos!  antică și de demult
 moș bătrîn  mijloacele mass-media
 a dăinui permanent  decît numai
 contrabandă ilegală  dar însă
 același numitor comun

Asemenea construcții dovedesc necunoașterea sensului cuvintelor, neglijență în exprimare sau


dorința vorbitorului de a impresiona prin folosirea unor cuvinte elegante.
Pe de altă parte, la fel cum există o obsesie a detectării și semnalării cacofoniilor, unii vorbitori au și
o obsesie a pleonasmelor, ca urmare a insistenței cu care sînt criticate acestea în școală.

 mijloacelor mass-media: mass-media înseamnă mijloace de comunicare în masă.


 deschiderea vernisajului: vernisaj este ceremonia de deschiderea a unei expoziţii.
 avansa înainte: grosolănia este, cred, evidentă, de vreme ce a avansa înseamnă a înainta.
 Adică, cu alte cuvinte...: formulare concluzivă destul de folosită prin care se afirmă aceeaşi idee în două
feluri.
 aluzie indirectă: aluzia reprezintă tocmai referirea în mod indirect la o persoană, situaţie etc. O aluzie
directă e o contradicţie în termeni.
 a aduce aportul: apporter, verb din limba franceză, are înţelesul de a aduce. Formularea corectă este „ a
contribui”. Discutabilă este formularea " a aduce contribuţia", pe care unii autori o consideră pleonastică.
Din punctul meu de vedere nu este un pleonasm.
 a prefera mai bine: a prefera ceva înseamnă a considera că acel lucru este perceput mai bun, mai de
dorit decât altul.
 a spune direct pe şleau: pe şleau înseamnă de-a dreptul.
 poate fi posibil: posibil înseamnă care poate fi realizat.
 a urma în continuare: când se afirmă că ceva urmează, se subînţelege ideea de viitor, de ceva care vine
în continuarea momentului prezent.
 continuă să rămână: dacă va continua, evident că va rămâne aşa cum e, orice ar fi în discuţie.
 prin prisma punctului meu de vedere: prin prisma înseamnă din punctul meu de vedere.
 poate fi admisibil: vezi explicaţia de la poate fi posibil.
 cele mai optime: optim înseamnă cel mai bun sau foarte bun.
 panaceu universal: panaceu reprezintă ideea de medicament care ar putea vindeca orice boală, prin
urmare adăugarea adjectivului universal nu adaugă nimic la înţelesul cuvântului panaceu.
 procentaj de 90 la sută: procent înseamnă proporţie în raport cu o sută. Varianta corectă este: o
proporţie de 90 la sută. Altfel repetăm ideea de "la sută", pe care o exprimă deja cuvântul procent.
 exclusiv numai: cele două cuvinte sunt sinonime.
 substituit în locul: a substitui înseamnă a pune ceva în loc la altceva.
 aplicaţie practică: prin definiţie aplicaţia reprezintă punerea în practică a ceva.
 perioadă de timp: formulare foarte des întâlnită, dar care poate fi folosită fără "de timp". Dacă spun "am
nevoie de o perioadă pentru refacere" nu este cu nimic mai puţin decât în varianta "am nevoie de o
perioadă de timp pentru refacere".
 viaţa cotidiană de zi cu zi: cotidian înseamnă zi de zi.
 înfăţişare cu aspect elevat: înfăţişare este sinonim cu aspect.
 perioada de alegeri electorale: electoral face referire la alegeri.
 comemora amintirea cuiva: a comemora înseamnă a celebra amintirea unei personalităţi ori eveniment.
 protagoniştii principali: protagonist este prin definiţie cel care are rolul principal într-o piesă de teatru
ori, prin generalizare, într-o oarecare activitate.
 exemple ilustrative: a ilustra înseamnă a lămuri o problemă prin exemple.
 va fi menţinut în continuare: în continuare este inutil, verbul a menţine conţinând deja ideea de
continuitate.
 preţul unui litru de benzină costă x lei: idea de cost este inclusă în preţ.
 aniversarea a 50 de ani de la ...: idea de ani este conţinută în aniversare; o variantă corectă ar fi: a
cincizecea aniversare a ....
 fapta făcută: no comment.
 salvamontiştii montani: no comment.
 acord comun: acordul presupune înţelegerea între două sau mai multe părţi.
 pubele de gunoi: pubela este, prin definiţie, un recipient pentru gunoi.
 pauză temporară de lucru: o pauză este, din nou, prin definiţie, un interval de timp; nu se adaugă nimic
la mesajul ce se vrea exprimat prin alipirea lui temporar.
 pentru ca să: pentru este inutil.
 la fel ca: la fel ori ca au acelaşi înţeles. O variantă corectă ar putea fi: la fel cu.
 împărţit în trei trimestre/două semestre: trei şi două sunt inutile, pentru
că trimestre ori semestre includ deja informaţiile referitoare la numărul trimestrelor ori cel al semestrelor.
 Implicare activă: e de la sine înţeles că implicarea este în contrast cu pasivitatea.
 Exemplu concret: exemplul, prin definiţie, este un fapt concret care ilustrează o teză etc. Un exemplu
neconcret e greu de imaginat...