Comunicarea non-verbala in conversatia medic pacient

Comunicarea nonverbală în interacțiunea medic pacient – sintetizarea rezultatelor prezentate in studiile de

specialitate
I. Robinson 2006
Rezultatele cercetărilor anterioare
Comportamentul nonverbal al medicului influențează
- acuratețea informațiilor mărturisite de către pacient
- percepția pacientului asupra abilităților medicale deținute de către medic
- satisfacția pacientului față de medic și față de consultație
- nivelul de înțelegere de către pacient a informației medicale
- cantitatea de informație reținută de către pacient în timpul vizitei și reactualizarea
informației primite în vizitele medicale anterioare
- aderența pacientului la recomandările medicale oferite de către medic
Pacienții nu sunt consumatori raționali ai serviciilor de sănătate, la baza alegerilor legate de
sănătate aflându-se de multe ori partea afectivă și nu partea rațională. De exemplu, rezultatele
studiilor arată că percepția pacientului asupra competenței medicului și asupra calității serviciilor
de sănătate este influențată de dimensiunea afectiv-relațională din conversația cu medicul.
Comunicarea medic-pacient are două dimensiuni: (1) o dimensiune tehnică ce vizează caracterul
informațional al comunicării - informațiile medicale transmise de către medic, și (2) o
dimensiune afectivă ce vizează caracterul interpersonal al comunicării – respectiv atenția și grija
transmisă de către medic. Cu toate că ambele dimensiuni e ale comunicării – informația și
afectivitatea – sunt importante pentru pacienți, rezultatele studiilor arată că evaluarea
competenței medicului și a calității serviciilor de sănătate este influențată predominant de
dimensiunea afectiv-relațională din conversația cu medicul.
Studiile în care comunicarea au asociat dimensiunea afectivă a conversației cu crescut nivelul de
funcționare fizică a pacientului.
Dimensiunea afectivă a comunicării poate fi gestionată verbal parțial (prin tehnici specifice de
comunicare verbală prezentate în Interviul Motivațional). Un rol esențial în comunicarea afectivă
îl deține comportamentul nonverbal.
Privirea și impactul asupra comunicării medic-pacient
Terminologie: în engleză termenul este gaze, termen care poate fi tradus prin a se uita lung, a-și
pironi privirea
Ce comunică: implicarea medicului în conversație, atenția către acțiunea realizată de celălalt,
disponibilitatea pentru celălalt și implicarea în acțiunea realizată de celălalt; comunică cui i se
adresează informația
Care sunt consecințele:
1. Consecințe asupra comunicării verbale
- durata de timp petrecută privind pacientul este asociată pozitiv cu cantitatea de
informații de natură psihologică dezvăluite de către pacient (într-un alt studiu este
prezentată aceeași asociere pozitivă între privirea pacientului și informațiile dezvășuite
de către acesta – in acest articol spune ca nu a celor somatice)
- absența privirii în ochi a pacientului asociată negativ cu oferirea de către pacient a
informațiilor adiționale simptomatologiei (informații despre viața pacientului)
- rezultate contradictorii: durata de timp petrecută privind pacientul asociată negativ cu
cantitatea de confirmări oferite de pacient și cu cantitatea de reasigurări și consiliere
medicală oferită de către medic
2. Consecințe asupra rezultatelor medicale și rezultatelor vizitei medicale (13 studii
prezentate de Robinson)
- Orientarea facială directă către pacient asociată negativ cu satisfacția post-vizită față de
serviciul medical primit
- Orientarea facială directă către pacient crește cantitatea de destăinuire din partea
pacientului dar scade satisfacția pacientului față de vizită
- Timpul petrecut citind dosare medicale asociat negativ cu satisfacția pacientului după
vizita medicală și cu înțelegerea informației medicale
- privirea orientată spre pacient când acesta vorbește asociată cu un nivel crescut de
dezvăluire a informațiilor psihologice de către pacient,
- privirea în ochi a pacientului în timp ce acesta vorbește cu un nivel crescut de abilități de
identificare a distresului psihologic al pacientului
 - durata de timp petrecută privind pacientul asociată pozitiv cu calitatea îngrijirii
psihosociale a pacientului
Important: ce face medicul în timp ce nu se uită la pacient; medicul să privească pacientul în
momentul în care pacientul vorbește; adaptarea privirii pacientului în funcție de pacient
Datul din cap
Ce comunică: atenția către vorbitor, implicarea medicului în conversație
Consecințe: când semnalizează încurajarea, asociat pozitiv cu satisfacția pacientului post-vizită;
asociat cu recompensarea faciala – asociat pozitiv cu destăinuirea de către pacient a aspectelor
care depășesc simptomatologia
Orientarea corpului
Comunică: disponibilitatea pentru colaborare/implicarea în acțiuni de colaborare
Cadrul de orientare dominantă
- un spațiu de 120 de grade în fața trunchiului
- Orientarea corpului unei persoane proiectează în cele 120 de grade din fața trunchiului
formează un cadrul spațial care delimitează majoritatea acțiunilor persoanei/în care se
desfășoară majoritatea acțiunilor unei persoane și care semnalizează disponibilitatea unei
persoane
- În momentul în care ne mișcăm și schimbăm unghiul de orientare dominantă semnalizăm
o schimbare în nivelul de implicare/disponibilitate
- Când interlocutorii se includ reciproc în cadrul de orientare dominantă, stabilesc un
cadrul participativ al discuției. Într-un cadru participativ de discuție, fiecare persoană
comunică disponibilitatea de interacțiune cu celălalt
- Goodwin, 1981) prezintă mai multe aspecte legate de poziția corpului
Consecințe:
- timpul petrecut de către medic într-o poziție orientată către pacient asociată pozitiv cu
satisfacția pacientului post-vizită și cu nivelul de înțelegere a informațiilor transmise în
cadrul întâlnirii
 - timpul petrecut de către medic într-o poziție care nu este orientată înspre pacient –
asociată cu percepția de către pacient a atitudinii dominante/autoritare a medicilor și cu
o evaluare slabă realizată de evaluatori externi a raportării medicului la pacient
- poziționarea față-în-față asociată pozitiv cu abilitățile de psihodiagnostic ale medicilor
- proximitatea și un unchi de înclinare față de pacient (En., lean) asociată pozitiv cu nivelul
de informație înțeleasă de către pacient și cu o evaluare pozitivă de către evaluatori
externi a raportării medicului la pacient
Street propune un model ecologic al comunicării, lansând asumpția că de fapt comunicarea este
structurată/influențată de caracteristici organizaționale, politice, culturale, care țin de media și
de contextul interpersonal. În accepțiunea lui, interacțiunea are propriile sale reguli de
organizare socială care afectează atât producerea cât și înțelegerea comunicării. Trei dintre
regulile de interacțiune sunt luarea rândului, acțiunea socială și secvențierea vorbire-acțiune.
Inseparabilitatea comunicării nonverbale de comunicarea verbală. Există o perspectivă științifică
lansată de Streeck and Knapp (1992) care categorizează comunicarea în verbală și nonverbală
spunând că de fapt comporatamentele verbale și nonverbale constituie două canale distincte de
lansare și recepționare a mesajului. Această perspectivă a influențat cercetările din domeniul
comunicării. O a doua perspectivă asupra comunicării sugerează că semnificația comunicării
depinde și e influențată de contextul în care se desfășoară comunicarea iar comportamentele
verbale și nonverbale sunt fiecare forme ale contextului. Conform ultimei perspective, există o
legătură nu complementară ci holistică între cele două forme. Această perspectivă schimbă
atenția asupra comportamentului nonverbal dinspre funcția comportamentelor verbale
individuale înspre modalitatea de atingere a înțelesului social - asupra practicilor multimodale
de comunicare folosite de indivizi pentru a transmite o semnificație.

Turn taking. Studierea comportamentului nonverbal împreună cu cel verbal arată dinamica
dintre cele două și rolul comportamentului nonverbal:
- studiile care au analizat orientarea vizuală arată că aceasta este dependentă de luarea
rândului în discuție.
 - Medicii cu o raportare bună la pacient sunt mai predispuși să vorbească pacientul când
acesta vorbește
- Orientarea vizuală, poziționarea corpului și datul din cap/mișcarea voluntară a capului pe
verticală depind de luarea rândului în conversație
- În ce privește privirea în ochi, pacienții caută privirea medicului pentru a o securiza atunci
când vorbesc. Dacă medicul privește în altă parte atunci când pacientul vorbește,
pacientul folosește limbaj paraverbal (pauze, a-uri, tonalitate înalte, întreruperea
discursului) pentru a atrage privirea practicianului
- mișcarea voluntară a capului pe verticală apare atunci când pacientul încheie o propoziție
- auto-atingere pacient și medic are loc între pauzele conversaționale

Acțiunea socială. Privirea în altă parte: de către medic când pacientul se dezbracă; de către
oameni când își amintesc o informație; de către pacient când primește o veste medicală
neplăcută; pacienții când sunt examinați medical

- Există o reciprocitate a comportamentului nv între medic și pacient.

- Este susțiunut și în context medical conceptul de joint-attention – dacă medicul se uită la
o parte din corpul pacientului și pacientul privește în acea direcție. Dacă medicul privește
spre o radiografie și pacientul privește.
- Prin limbaj nonverbal pacientul caută privirea medicului: prin privirea medicului, prin
gesturi ale mâinilor, prin mișcarea picioarelor și a trunchiului – mai ales pentru a-i arăta
unde este localizată durerea/problema;
II. Mast 2014 – capitol de carte în Theresa 2014
Rezultatele cercetărilor anterioare
- Comunicarea umană nonverbală este un domeniu studiat îndelung.Cu toate acestea,
comunicarea nonverbală între îngrijitor și pacient este un domeniu de cercetare relativ
tânăr.
- Intr-o mare parte dintre studiile care abordează comunicarea nonverbală în sănătate,
comunicarea nonverbală este definită ca acea comunicare fără cuvinte iar exemplele de
comunicare nonverbală sunt limitate la comportamentul donverbal
- Studiile din acest domeniu prezintă rezultate interesante care susțin importanța
comunicării nonverbale în contexte medicale.
- Un exemplu este relația pozitivă între comportamentele de zâmbet, mișcarea capului pe
verticală și înclinarea fizică față de pacient și satisfacția pacientului post-vizită, încrederea
pacientului și aderența față de sfaturile medicale.
Comportamentul nonverbal al îngrijitorilor
Studiile din acest domeniu au abordat predominant două tipuri de comportamente nonverbale:
(1) comportamente nonverbale de afiliere și (2) comportamente nonverbale de control

Comportamente nonverbale de afiliere

- toate comportamentele nonverbale cu rol în crearea unei relații pozitive între îngrijitor și
pacient,
- comportamente care transmit atenția, interesul, empatia și prietenia îngrijitorului față de
pacient.
- Comportamente precum: zâmbitul, datul din cap, expresivitatea facială, poziționarea față
în față cu pacientul și poziția de înclinare (leaning forward)
Studii comparative care arata rezultate pozitive legate de pacient:
- Implicarea în contact vizual moderat, zâmbirea frecventă, reducerea timpului de citire a
fișelor medicale, folosirea unor expresii faciale de grijă, reducerea spațiului dintre
îngrijitor și pacient, înclinarea (leaning) asociate cu nivel crescut de satisfacție, de
încredere în îngrijitor, de reactualizarea a informațiilor medicale – comparativ cu
 comunicarea folosind comportamente nonverbale mai puțin afiliative (contact vizual
reduc, expresie facială neutră, postura corupului lăsată mai pe spate (leaning backeard),
distanța față de pacient mai pare de 1 ½ metri)
- Când îngrijitorul plasează mâna pe brațul pacientului la finalul vizitei medicale –
accentuând în același timp informația medicală – pacienții aderă mai mult la tratament –
comparativ cu situația în care medicul transmite informația dar plasează mâna pe brațul
pacientului
Studii corelaționale care arată asocierea dintre comportamente nonverbale de afiliere și
rezultate pozitive legate de pacient:
- Comport afiliative nonverbale manifestate de către medici/asistente și gradul crescut de
satisfacție al pacientului
- Privirea pacientului – asociată cu identificarea semnelor de distres psihologic
- Expresivitatea ridicată a îngrijitorului (mai multe confirmări din cap, mai mult zâmbet,
variații în tonul vocii, gesturi) asociată pozitiv cu satisfacția pacienților de diferite vârste și
cu funcționare fizică și cognitivă la pacienții vârstnici
Comportamente nonverbale de control
- comportamente care au scopul de a obține și menține controlul asupra partenerului
conversațional
- comportamente precum un ton ridicat al vocii (loud voice) sau o poziție corporală de
expansiune, privirea pacientului în momentul în care vorbești cu el și lipsa privirii
pacientului când el vorbește, expresivitate scăzută, distanța interpersoanală scăzută,
postura expansivă)
Studii mai puține pe acesastă comunicare și pacient
- asociată cu satisfacția scăzută din partea pacientului
- chirugi cu tonul vocii dominant – mai multe raportări de malpraxis
- pacienților nu le place un ton dominant manifestat de îngrijitori femei dar manifestă
satisfacție când aceste comportamente sunt manifestate de către îngrijitori bărbați

Concluzii: MODERAREA
 - prea multă privire sau prea puțină privire în ochi asociate cu insatisfacția pacientului pe
când privirea moderată asociată cu cea mai mare rată de satisfacție.
- Caracteristicile individuale ale pacientului influențează perceperea comportamentului
medicului – pacienții cu nivel crescut de anxietate preferă un ton mai apăsat folosit de
medic
- Depinde cine vorbeste – negativitatea medicului nu e asociată cu satisfacția pacientului
pe când negativitatea asistentelor e asociată cu satisfacția pacientului

Comportamentul nonverbal al pacienților

- Este influențat de comportamentul medicului: pacienții imită comportamentele de
afiliere manifestate de medici; sincronicitatea nonverbală medic pacient este asociată cu
un confort conversațional pentru ambele părți
- SENZITIVITATEA NONVERBALĂ = abilitatea de a infera trăsăturile și stările interlocutorului
pe baza comportamentului nonverbal al acestuia = o abilitate important de dezvolta de
către medici
- Medicilor le lipseste senzitivitatea nonverbală față de stările emoționale ale pacienților,
satisfacția pacientului și nivelul de simpatie față de medic.
- senzitivitatea nonverbală mai crescută în rândul studenților de medicină de gen feminin
- senzitivitatea nv asociată cu satisfacția crescută a pacientul și cu respectarea vizitelor
medicale planificate
- senzitivitatea nonverbală importantă în ce privește sănătatea mentallă a pacientului:
comportamentul nonverbal al pacientului indică diferite psihopatologii (schizofrenie – se
observă reducerea expresivității faciale, depresie - reducerea expresivității faciale,
anxietate, dependență de substanțe)
- trainingul pacienților pentru decodarea informației nonverbale este util
Probleme metodologice:
- rezultate bazate pe studii corelaționale
- este necesară mai multă cercetare
III. Vogel 2018
- Comunicare afiliativă - satisfactia pacientului, reduce anxietatea pacientului, determina o
deschidere a pacientului
- Comunicare dominanta – lipsa de satisfactie a pacientului, reprimarea comunicarii,
reducerea discloserului si a compliantei
- Prima impresie a pacientului despre medic – creata pe baza stilului de comunicare folosit
de medic
- Rezultatele de sanatate ale pacientilor – congruente cu sentimentele/satisfactia fata de
comunicarea cu medicul
- Comunicarea centrată pe pacient – include - a biopsychosocial perspective, the ‘patient--
- as-person’, sharing power and responsibility, therapeutic alliance, and ‘doctor-as-person
- Comunicarea vb sin v – cand sunt contradictorii – castiga cea nv
- Raport comunicare: total impact = .07 verbal + .38 vocal + .55 facial
- Aspecte nonverbal relevante care influenteaza patient disclosure – contactul
visual,postura corpului, tonul vocii, datul din cap, gesturile
- Comunicare nv – relatie cu satisfactia pacientului, reactualizarea informatiei medicale de
catre pacienti, istoria de malpraxis a medicului, cantitatea de munca a medicului,
complianta fata de respectarea programarilor medicale si a tratamentului medical
- Folosirea fiselor medicale (calculator, hartie) – asociata negativ cu privirea pacientului – si
astfel cu evaluarea aspectelor psihologice, cu raspunsul la aspectele emotionale oferite
de pacient si cu o reducere a informatiilor detaliate de pacient
- Exprimarea empatiei – prin comportament care manifesta caldura, prietenie, reasigurare
– creste satisfactia pacientului si perioada de recuperare
IV. Cousing 2010
- Exemple ale comportamentelor nonverbale asociate cu relaționarea/afectivitatea:
smiling, eye contact, nodding, facial expressiveness, face-to-face position, forward lean,
open arm position, soft touch (i.e., for reassurance, comfort, or greeting), bodily
relaxation, or close interpersonal distance [7,22,26].
- Nonverbal affiliativeness in the physician has been related to patient satisfaction [4,5], to
their understanding and recall of medical information [26], to their trust in the physician,
and to their intend to comply with the medical recommendation [29].
- Satisfaction, trust, and adherence have been related to the physician’s behavior [5,7,9]
and research outside the field of physician–patient communication shows that perceived
competence is also affected by the sender’s nonverbal behavior [34].
- Satisfaction, trust, and perceived physician competence affect patient adherence [35,36],
and adherence has an impact on the patient’s recovery and consequently on his or her
health status [e.g., 37,38].
- High affiliativeness in physicians was related to better outcomes than low physician
affiliativeness for all participants, but the more agreeable the participants were, the more
important this impact was. Because patient trust and adherence have an impact on
patient treatment and recovery [38,44], physicians should be aware of the fact that high
agreeable patients may be especially sensitive to their physician’s affiliativeness
 V. Henry 2012
Este dificil să stabilești relațiile exacte de cauzalitate între comunicarea nonverbală și rezultatele
legate de sănătate deoarece
- Comunicarea nonverbală a pacienților este influențată de starea de sănătate a
pacientului, de percepția asupra clinicianului, de comunicarea clincianului
- Comunicarea nonverbală a clinicianului este influențată de tema discuției, starea de
sănătate a pacientului, percepțiile clinicianului asupra pacientului, comportamentul
nonverbal al pacientului
- Prin urmare, asocierea dintre comunicarea nonverbală din contextual clinic și rezultatele
de sănătate sunt influențate de caracteristici precum: trăsăturile participanților,
percepțiile participanților, contextual conversației
- Multe compotamente nonverbale sunt realizate inconștient
- În studiile de cercetare comunicarea verbală este separată de cea nonverbală lucru care
nu se întâmplă în mod natural în viața de zi cu zi
- Comunicarea nv joacă un rol esențial în transmiterea informației cu character
emoțional/relațional
- Creștere în frecvența contactului visual crește satisfacția pacientului – intr-un studiu
controlat - greu de extrapolat in viata reala
- satisfaction has been shown to predict other clinical outcomes [27–29], many regulatory
agencies use patient satisfaction as a measure of health care quality [30,31], and
satisfaction is commonly used as an outcome in research involving clinician– patient
communication.

Realizeaza un review systematic în care

- sunt incluse doar studii care folosesc pacienți reali iar observarea comportamentelor
nonverbal este realizată într-un context real în cadrul interacțiunilor din vizitele medicale
- sunt evaluate 3 categorii de comportamente nv – care transmit căldura
(comportamentele sunt percepute ca transmițând grija, sesibilitatea față de pacient);
 negativitatea (comportamente care transmit furia, ostilitatea, argumentarea); ascultarea
(interesul față de pacient)
- satisfacția pacientului este rezultatul cel mai des evaluat în legătură cu comunicarea nv
- comportamente nv ale medicului și asistenelor care transmit căldură relațională sunt
associate semnificativ cu satisfacția pacientului legată de vizita medical și de
compentența asistentelor (effect moderat)
- negativitatea medicilor și asistentelor asociată cu satisfacția scăzuta a pacienților
- comportament nv de ascultare asociat cu satisfacția crescută
- comportamente nv incluse in cele 3 categorii: facial expression, gaze or eye contact, body
language or gestures, touch, laughter, ratings of voice tone (made from audio recordings
that were digitally filtered to obscure verbal content [26]), and global ratings of clinician
or patient affect
- 26 de studii: 17 au ca rezultat satisfacția pacientului, 4 au ca rez sanatate fizica/mentala
Criterii de excludere:
Studies of nonverbal behavior during interactions conducted for research rather than
therapeutic purposes Studies of composite behavior measures that combined verbal and
nonverbal behaviorsb Studies evaluating nonverbal behaviors for purposes other than
communicationc Studies evaluating measures that could not be observed by interaction
participantsd Studies involving actorse Studies of gender, age, or race as moderators of
communication Studies of communication involving nonverbal patientsf Studies with fewer than
20 interactions
Poti introduce tabelul 3 din acest articol intr-o forma mai sumara
VI. Gorowara – 2007
Prezinta instrumentul NDEPT – o grilă de evaluare folosită pentru o evaluare complexă a
comunicarii nvb – această grilă include 3 categorii ale comunicării nv – extrage din articol
aspectele de mai jos:
- factorii contextuali
- trăsăturile fizice ale interlocutorilor
- comportament nvb al interlocutorilor
VII. Lorie 2017 – FOARTE IMPORTANT – DE REALIZAT UN SUBCAPITOL PE DIFERENTE
INTERCULTURALE IN COMUNICAREA NVB EMPATICA
- Realizează un review systematic pe comunicarea verbală si nonverbala empatica in
diferite culturi - pentru a evalua dacă există diferențe intercultural
- Apar diferențe interculturale în comunicarea vb și nonvb – ce se păstrează unitar este
exprimarea emoțiilor prin comunicarea nv și satisfacția crescută a pacienților în
contextual comunicării nv afective/relaționare (En., affiliative)
- Settingurile prezentate în studiile incluse în review: Clinical specialties included primary
care clinics (5 studies), hospitals (5 studies), specialty clinics (2 studies), nursing home (1
study), medical school (1 study), nursing school (1 study), and community center (1
study).
- Tipuri de îngrijitori ale căror comportamente vb și nv au fost observate în studiile incluse
în review: Care providers of different specialties and level of training were studied,
including: general providers (3 studies), physicians (8 studies), nurses (2 studies), medical
students (1 study), nursing students (1 study), and nursing home caregivers (1 study).
- Exprima faptul că este evident că trebuie să migrăm spre o comunicare empatică –
comunicare ce permite perceperea indicatorilor verbali și nonverbali ai stării emoționale
a pacientului și răspunsul adaptat la emoțiile pacientului – s-a observant ca această
comunicare empatica este o componentă esențială în creșterea satisfacției pacientului
(care este legata de calitatea îngrijirii) și o component esențială în compenteța
îngrijitorului de a oferi de îngrijire medical interculturală (En., effective cross-cultural
competency in care)
- Nonverbal behavior (NVB) is estimated to account for 60%–90% of communi-cation [40].
- Extensive research suggests that the expressions of six basic
- emotions (happiness, sadness, anger, fear, disgust, and surprise) are universal [80],
- Comunicarea empatica studiata mai ales NV prin (transmiterea căldurii relationale și prin
ascultare) – include: head nodding, forward lean, direct body orientation, uncrossed legs
 and arms, arm symmetry, and mutual gaze, are associated with satsifactia pacientului si
positive health outcomes [49].
- Providers who are more sensitive to nonverbal cues reinforce the perception of physician
sincerity, dedication, and competence, which in turn improves utilization of health
services, functional status, and the overall provider-patient relationship [50].
- - nonverbal expres-sions of empathy are essential components of cross-cultural clinical
competency and quality care.
- Incapacitatea de decodare a limbajului nvb al pacienților afectează capacitatea de
identificare a distresului fizic și psihologic la pacienții cu diferite naționalități
- Rasa și comunicarea nvb: se observă că anumite comportamente nvb există la nivel
conștient și subconștient. În situațiile în care o anumită rasă/etnie a fost sursa unei
discriminări pe termen lung, percepția pacientului asupra comportamentului medicului
este afactată: pacienții care aparțin unei rase (afro-americani) care a fost discriminată
percep o lipsă a afectivității positive în comportamentul medicului și raportează o calitate
scăzută a îngrijirii – IMPLICATIE – atenția medicului și adaptarea comportamentului nvb în
munca cu minoritățile
- Nationalitatea și comunicarea nvb: există diferențe la nivel de comportament nvb însă
exprimarea nvb a afectului pozitiv este valorizată unitar: diferențe interculturale: datul
din cap și păstrarea unei perioade de liniște poate fi vizualizată ca semn de mascare a
confuziei și de suprimare emoțională sau ca semn de responsivitate la pacient
- Filipino Canadian community voiced preference for more direct eye contact from
providers, especially if the provider is giving instructions [73]. This same group also
cautioned against the use of lowered eye contact, which can symbolize respect or shame
depending on the context, as well as head-to-foot gaze, which could be interpreted as
demeaning [73]. However, in direct contrast, a study with Caribbean medical students
cautioned against the use of direct eye contact with some Caribbean elderly as this could
be interpreted as a sign of disrespect [77].
- In multiple studies, open body posture was assessed [64,65,75,77,79] and associated
with patient ratings of clinician warmth and overall care. Proximity to the patient was
 generally viewed as empathic (e.g., Brazilians preferred closer proximity and warmth),
although Williams et al. noted certain constraints by gender and age in Caribbean
cultures (Table 2).
- NVB can vary according to gender and profession of the provider, however differences in
NVB by gender and occupation are largely unexamined variables in the cross-cultural
clinical context,and here we report preliminary findings. Zaletel et al. examined the
frequency of NVBs in Slovenian nursing homes and found that male caregivers exhibited
more negative NVBs (e.g., dropping the eyes, refusing by head shaking, frowning, staring,
making grimaces) than female caregivers. Non-physician professional staff exhibited
positive NVBs (e.g., making eye contact, smiling, raising the eyebrows, nodding)
significantly more frequently than non-professional “helpers” [79]. Additionally, gender
differences were noted in which female caregivers demonstrated mixed nonverbal
patterns with their male patients [79]. Stepanikova et al. found that female physicians
delivered highly positive nonverbal messages using smile and gaze but at the same time,
their body position was more closed, suggesting a lack of social ease [64]. Studies of
internationally educated nurses and physicians found that NVBs served both as barriers
and compensatory strategies for empathic clinical care. Xu et al. [75] found that
internationally educated nurses in the U.S. used therapeutic touch less frequently and
were perceived as less warm by U.S. raters. The cultural norms regarding touch are
particularly important to understand, as touch could be perceived as dominating or
controlling, or as an expression of warmth and caring depending on the cultural group or
cross-cultural context. In contrast, studies of internationally educated clinicians [76,78]
reported that clinicians attempted to compensate for language gaps by using more touch
and emphasizing gestures, eye contact, smile, and friendliness to convey care.
Din acest articol poate fi folosit Tabelul 2 în cadrul prezentărilor pentru a evidenția principalele
rezultate și implicații ale utilizării comunicării nv în oferirea îngrijirii medicale interculturale
ROTER 2006
- Un articol extrem de important care readuce în atenție comunicarea centrată pe pacient
 - Articolul discută despre o abilitate care e important să fie dezvoltată în cadrul
personalului medical și anume SENSIBILITATEA NONVERBALĂ -
Abstractul – important și util într-o descriere sumară a importanței comunicării
relaționare/afective
Relationship-centered care reflects both knowing and feeling: the knowledge that physician and
patient bring from their respective domains of expertise, and the physician’s and patient’s
experience, expression, and perception of emotions during the medical encounter. These
processes are conveyed and reciprocated in the care process through verbal and nonverbal
communication. We suggest that the emotional context of care is especially related to nonverbal
communication and that emotion-related communication skills, including sending and receiving
nonverbal messages and emotional self-awareness, are critical elements of highquality care.
Although nonverbal behavior has received far less study than other care processes, the current
review argues that it holds significance for the therapeutic relationship and influences important
outcomes including satisfaction, adherence, and clinical outcomes of care
În introducere Roter afirmă că a observat o schimbare a consultației medicale de la o îngrijire
centrată pe pacient la o îngrijire centrată pe dovezi științifice. Roter oferă două exemple care
susțin această schimbare în paradigma îngrijirii medicale prin (1) schimbarea realizării anamnezei
prin înlocuirea redactării nestructurate a istoriei medicale cu un sumar scurt și (2) pierderea
încrederii medicilor în orice altceva în afară de ipotezele susținute cantitativ.
El spune că în practica medicală a apărut o reducere a atenției acordate de către practicieni
informațiilor emoționale transmise în timpul unei conversații, informații care sunt influențate de
contextul în care are loc conversația și care sunt transmise predominant și cu o acuratețe mare
prin comportamenul nonverbal.
Din ceea ce spune Roter putem extrage faptul că forma de comunicare centrată pe pacient nu
este străină domeniului sănătății, ultimele decenii determinând doar o îndepărtare de această
formă de comunicare. Comunicarea centrată pe pacient revine însă ca și componentă
nenegociabilă în îngrijirea medical de calitate.
În paradigm comunicării centrate pe pacient, atât îngrijitorul (medicul, asistentul medical) cât și
pacientul sunt experți în rezolvarea unei probleme medicale a pacientului. Medicul conoaște cel
mai bine mecanismele tratare a bolii iar pacientul cunoaște cel mai bine istoria bolii,
manifestarea bolii, stilul lor de viață, valorile pe care le au și care le determniă alegerile, mediul
în care locuiesc, așteptările pe care le au.
relationship-centered care is founded on several core principles: (a) relationships in health care
ought to include the personhood of the participants, (b) affect and emotion are important
components of relationships, and (c) all health care relationships occur in the context of
reciprocal influence
Majoriteatea interacțiunilor medicale presupun interacțiune interpersonală. Interacțiune
interpesonală implică un transfer de informații cognitive/procedural și emoționale
Din acest articol pot dezvolta un subcapitol pe EXPRIMAREA EMOȚIILOR
Alte articole utile pe comunicarea nvb medic-pacient: Brugel S, Postma-Nilsenová M, Tates K.
The link between perception of clinical empathy and nonverbal behavior: the effect of a doctor's
gaze and body orientation. Patient Educ Couns. 2015;98(10):1260–5.

Roter DL, Frankel RM, Hall JA, Sluyter D. The expression of emotion through nonverbal behavior
in medical visits. Mechanisms and outcomes. J Gen Intern Med 2006;21:28–34. CITESTE ROTTER
PT NONVERBAL SENSITIVITY
Extrase din cartea Knapp

Componentele comunicării NVB:

I. Contextul comunicării
1. Caracteristicile fizice ale spațiului
2. Teritorialitatea și spațiul personal
II. Comunicatorii
1. Caracteristicile fizice ale interlocutorilor
2. Comportamente nvb: privirea, expresiile faciale, gesturile, atingerea, indicii vocali
PRIVIREA (En., GAZE)
Introducere
- Gaze - în română poate fi tradus a privi, a contempla, a se uita lung, a-și pironi privirea. În
această secțiune vom folosi termenul de privire. Privirea din timpul unei conversații are
două componente: privirea și privirea mutuală.
Privirea = situația în care un individ care se uită la un alt individ
Privirea mutuală = situația în care doi interlocutori se privesc concomitent, uitându-se în
principal la față
- Se observă că de fapt contactul vizual – care face referire la a-l privi pe celălalt în ochi –
nu este diferit de privire. De fapt ceea ce se consideră a fi privirea în ochii celuilalt sau
contactul vizual, constă de fapt într-o serie de mișcări oculare rapide de scanare a feței.
- Oamenii pot detecta atât privirea cât și privirea mutuală de la o distanță de 3 metri, iar de
la o distanță de 1 metru avem capacitatea de a observa o mișcare a priviri de 1 cm.
- De obicei, oamenii privesc interlocutorul aproximativ jumătate din timpul discuției –
privirea interlocutorului depinde de aspecte culturale, de personalitate, de fluența
vorbitorului, de tiparele de privire ale interlocutorului, de obiectele din contextul
conversației. Oamenii privesc mai mult când ascultă decât când vorbesc.
Funcțiile privirii
1. Reglarea comunicării (răspunsurile sunt cerute sau suprimate prin privire)
a. Obligarea/Invitația celuilalt la interacțiune
- când îl privești pe celălalt, manifești faptul că ai un canal de comunicare deschis și
faptul că vrei să comunici ceva. Un exemplu poate fi situația în care ești într-un
restaurant și vrei să ceri nota. De obicei îl cauți din priviri pe chelner pentru a-i
transmite ceva. Un alt exemplu este situația în care erai la școală și profesorul adresa
o întrebare, căutând cu privirea prin clasă. Elevii care nu știau răspunsul, evitau
privirea profesorului privind în jos sau într-o altă parte, deoarece întâlnirea privirii
presupunea conștientizarea unei invitații directe la comunicare.
- Evitarea privirii unei alte persoane înseamnă evitarea interacțiunii sociale cu acea
persoană. Nivelul de atractivitate al celeilalte persoane și starea emoțională
 influențează retragerea privirii mutuale. De exemplu, într-un studiu, participanții și-au
retras privirea mai ușor după interacțiune cu o persoană neutră sau pozitiv
emoțională decât de la o privire care exprima furie.
- Vorbitorul privește mai puțin decât ascultătorul – prin urmare, în timpul unei
conversații, privirea vorbitorului este cea care determină momentul privirii mutuale.
În momentul în care emițătorul invită la privire mutuală, se observă că receptorul
răspunde cu o privire denumită back-channel response care poate include zâmbetul,
expresii faciale, indici verbal de genul mmm/aha, și confirmarea din cap.
b. Reglarea fluxului conversațional – emițătorul semnalizează prin privire când a încheiat
transmiterea unei informații, invitând astfel receptorul la feedbakc
c. Semnalizarea prezenței în contextul a unei element/a unei informații relevante social:
precum apariția unei persoane străine în contextul în care te aflii cu cineva. Acest aspect
de atenție-împărtășită (te uiți la străin, te uiți la interlocutor, te uiți înapoi la străin) aduce
modificări în tema de discuție sau în volumul vocii
2. Monitorizarea feedbackului
a. Căutăm privirea celulalt în momentul în care dorim să obținem o reacție față de
informația împărtăită – iar faptul că receptorul privește înseamă că a fost atent, că e
interesat față de tema discuției. Obținerea privirii ceilalt e o formă de recunoaștere
socială iar lipsa acesteia induce ideea de respingere/stigmatizare/ostracizare. Acest
tip de recunoaștere socială apare încă de la vârste mici – îi considerăm pe ceilalți ca
martori la acțiunile noastre, iar prezența lor oferă sens acțiunilor noastre. Reamintim
aici studiile din domeniul medical care asociază implicarea frecventă a medicului în
privirea pacientului cu o capacitate crescută de identificare a distresului psihologic și
cu un disclosure mai mare din partea pacientului
3. Reflectarea abilității cognitive
Atât receptorul cât și emițătorul își feresc privirea în momentul procesării ideilor
complexe sau dificile. Ferirea prvirii semnalizează o comutare a atenției dinspre exterior
spre interior și o evitare a stimulării externe – precum procesarea expresiei faciale a
ceileilalte persoane. Oamenii evită privirea când procesează întrebări dificile, întrebări
 reflective, întrebări din trecutul îndepărtat. Ferirea privirii s-a observat a îmbunătății
performanța răspunsului la întrebări dificile atât la copii cât și la adulți – prin urmare nu e
un aspect negativ ci este un aspect înnăscut – când realizăm activități dificile care
presupun o reactualiza a informației sau o procesare în profunzime, închidem ochii. De
asemenea, direcția privirii semnalizează emisfera activată în realizarea activității –
privirea în stânga semnalizează implicarea emisferei drepte. (activitățile de natură
lingvistică și intelectuală implică emisfera dreaptă iar cele de natură spațială sau
emoțională implică emisfera stângă).
S-a observat chiar o asociere a mișcărilor oculare stângi cu susceptibilitatea la hipnoză,
orientare științifică scăzută, implicare ridicată în experiențe de natură interioară,
creativitate ridicată, simptomatologie somatică ridicată, defense psihologice precum
negarea

4. Exprimarea emoțiilor
Studiile realizate de Paul Ekman și Wallace Friesen arată emoțiile transmise prin privire (care
includ zona din jurul ochilor în special sprâncenele – și ale caracteristici ale feței.
SURPRIZĂ: Sprâncenele sunt ridicate - au formă curbată (un semicerc întors). Pielea de sub
sprâncene e întinsă. Pleoapele sunt deschise. Pleoapa de sus este ridicată iar cea de jos arată
trasă în jos; partea albă a ochiului este vizibilă atât deasupra cât și sub iris.
FRICĂ: Sprâncenele sunt ridicate și împreunate. Pleoapa de sus este ridicată dezvelind albul
ochiului sau sclera, iar pleoapa de jos este tensionată și trasă în sus
DEZGUST: Dezgustul este observabil în partea de jos a feței și la nivelul pleoapei de jos. Apar
riduri de expresie sub pleoapa de jos, aceasta fiind puțin împinsă în partea de sus dar nu
tensionată. Sprâncenele sunt coborâte, apăsând și coborând pleoapa de sus.
FURIE: Sprâncenele sunt coborâte și adunate și apar linii verticale între ele. Pleoapa de jos e
tensionată și poate să fie puțin ridicată. Pleoapa de sus este tensioantă și poate să fie puțin
coborâtă prin apăsarea sprâncenelor. Ochii manifestă o privire fixă și un aspect bombat
FERICIREA: Se observă în special în partea de jos a feței și la nivelul pleoapei de jos. Pleoape de
jos apar riduri de expresie și poate părea puțin ridicată dar nu tensionată. Apar riduri de genul
coji de în colțul exterior din jurul ochilor.
TRISTEȚEA: Colțul interior al ochilor și fruntea sunt ridicate. Pielea de sub sprâncene are o formă
de triunghi cu vârful în sus. Colțul interior al pleoapei de sus este ridicat.

Pentru exprimarea emoțiilor de bază

Orientarea ochilor transmite emoții: orientarea în față transmite emoții de apropiere (bucurie,
furie) iar cea în altî direcție, de evitare (frică, tristețe)
Privirea: Comunicarea naturii relației interpersonale
- Privirea și privirea mutuală sunt indicatori ai naturii relației dintre interlocutori.
- Statutul de dominanță – transmis prin raportul între timpul petrecut privind în timp
ce vorbește i timpul petrecut în timp ce celălalt vorbește. Cei cu un statut mare de
dominanță privesc mai mult când vb decât când ascultă. Cei cu statut redus de
dominanță privesc mai mult când ascultă mai puțin când ei vorbesc. Cu toate acestea,
oamenii consideră că cei care privesc mai mult sunt mai dominanți
- Privim mai mult timp pe cei pe care-i consideram rewarding: privim mai mult pe cei
care ne par prietenoși/agreabili, care zâmbesc mai mult și care confirma din cap mai
frecvent.
- Evităm privirea când primim comentarii nefavorabile,
- Considerăm fețele mai plăcute dacă privirea e îndreptată spre noi decât spre altă
parte
- Frecvența privirii/increased gazing – asociată cu increased liking
- Când este dezbătută o temă de discuție, cu cât există mai multă privire mutuală cu
atât conversația este raportată ca plăcută
- Cantitatea ridicată de timp de privire –asociată cu comportament de curtare și cu o
implicare mai crescută și cu dorința de relație intimă
- La parteneri – cu cât se privesc mai mult cu atât relația e de lungă durată
 - Modelul de echilibru intim: Nivelul de intimitate psihologică dictează privirea mutuală
– cu cât un partener se uită mai lung cu atât celălalt va adopta un comportament nvd
pt a reduce nivelul de intruziune
- Privirea mutuală este influențată de așteptările față de comportamentul celuilalt.
- In majoritatea situațiilor, privirea mai mult de 10 secunde determină iritare sau
disconfort
Concluzie: Oamenii tind să-i privească pe cei cu care sunt implicați într-o interacțiune
interpersonală. Atât privirea generată de ostilitate cât și cea generată de afecțiune manifestă un
interes și o implicare în relaționarea interpersonală. Pentru a decide natura pozitivă sau negativă
a privirii celuilalt, trebuie să luam în calcul alte aspecte implicate în conversație (indicatori vb si
nvb)
Aspecte care influențează tiparele de privire
1. Distanța: pentru bărbați, cu cât distanța fizică crește, cu atât timpul petrecut privind
crește. La femei e invers – ele preferând o distanță fizică apropiată în timpul conversației
2. Dizabilitatea fizică: studiile prezintă rezultate mixte, unele susținând că în situația în care
receptorul are o dizabilitate fizică, emițătorul privește mai mult. Nu există însă un
consens
3. Caracteristic personale și personalitatea:
- Persoanele care privesc mai puțin sunt etichetați ca fiind reci, psimiști, prevăzători,
defensivi, imaturi, evazivi, submisivi, indiferenți, sensibili
- Persoanele care privesc mai mult – prietenoase, încrezătoare, naturale, mature,
sincere
- Cei care privesc mai puțin – nivel mai crescut de anxietate
- În interacțiune – privrirea semnalizează dispoziția și intenția emițătorului și anumite
aspecte situaționale
- Persoanele cu o personalitate dependentă – folosesc privirea pentru a transmite
atitudini pozitive și a obșține atitudini pozitive de la ceilalti
- Cei cu personalitate dependentă – privesc mai mult când nu obțin reinforcement;
personalitate dominantă – privesc mai puțin când nu primesc reinforcement
 - 2 stiluri de personalitate: dominanță sociabilă (nu am probleme să vb în fața celorlalți)
si dominanță agresivă (devin agresiv în fața oamenilor) – dominanță socială – privesc
mai mult/dominanță agresivă – mai puțin
- Stima de sine – cei cu stimă de sine scăzută privesc mai puțin. Când primesc feedback
negativ, cei cu stimă de sine crescută privesc în altă parte iar cei cu stimă de sine
scăzută privesc interlocutorul
- Inteligența – cei cu IQ crescut privesc mai mult interlocutorul iar privirea îndelungată
e raportată de evaluatori ca semn al unui IQ crescut
- Privirea - asociată cu extraversiunea, nivel crescut de agreabilitate, deschiderea
- Timiditatea – persoanele timide care îi doresc interacțiunea cu ceilalți se implică mai
puțin în privire și vorbire și mai mult în atingere self-touching;
- Anxietatea socială – feresc privirea, mai ales față de fețele care exprimă emoții
- Femeile privesc mai mult decât bărbații pe parcursul vieții
4. Psihopatologia
- Tulburare bipolară maniacală – evită privirea
- Depresie - privirea în jos
- Depresie post-natală – evitarea privirii bebelușului
- Paranoia – percep că te uiți la ei când te uiți în altă parte
- Autism – dificultăți în procesarea informației sociale; incapacitate de atenție
împărtășită; privirea este aversivă pentru cei cu ASD; feresc privirea de stimuli faciali
5. Tema discuției și tipul de activități
- Interesul în tema de discuție crește frecvența și durata privirii
- Teme care produc rușine, vină determină ferirea privirii
- Când mințim – ferim privirea
- Persuasiunea – cel care persuadează privește mai mult
- Persoanele care privesc mai mult –considerate mai sincere, informate, credibile, mai
de încredere
- În tribunal – martorii care privesc în jos sunt percepuți ca mincinoși
 - Note mai mari studenților care au privit decât cei care nu au privit (conținutul
informațional a fost similar)
Concluzie: în viața de zi cu zi, absența privirii poate avea un impact. Putem părea mai puțin
sinceri, mai nepregătiți, mai anxioși, etc
6. Diferențele inter-culturale
- Persoanele de rasă albă privesc mai îndelungat partenerii, comparativ cu cei de rasă
neagră
- În unele culturi privirea îndelungată poate semnaliza furie, amenințare, lipsă de
respect; puțină privire poate semnaliza lipsă de onestitate, rușine, lipsa atenției
COMPORTAMENTUL NVB ESTE IN MARE PARTE REGLAT INCONSTIENT – ASTFEL EL TRANSMITE
ATITUDINEA, CONVINGERILE, ASTEPTARILE
Privirea: dilatarea și constricția pupilei
- Dilatarea pupilei poate semnaliza: nivelul crescut de activare, de interes, atitudinea
pozitivă, luarea deciziei, anumite tipuri de tulburări
- Nivelul de interes: observat în studii în care (1) dilatarea pupilelor era mai mare
pentru participanții bărbați când vedeau nuduri comparativ cu femei îmbrăcate sau
alte imagini, (2) dilatarea pupilelor era mai mare pentru participantele femei când
vedeau bărbați îmbrăcați parțial și bebeluși
- Atitudini: dilatarea pupilei la canditați politici preferați/constricția pupilei la candidați
politici neagreați
- Dilatarea pupilei – asociată cu interesul, atenția, concentrarea, luarea unei decizii,
- Persoane cu pupile dilatate – mai atractive
Pupilele se dilată în cazul vizualizării aspectelor pozitive și se contractă pt cele negative

Concluziile autorilor:
Se observă creșterea frecvenței și duratei de privire în următoarele situații:
- Discutarea unor teme impersonale și ușoare
- Interesul în reacția partenerului de discuție
- Nivel crescut de implicare interpersonală
- Agreezi interlocutorul
- Aparții unei culturi care pune accent pe privirea mutuală în timpul interacțiunilor
- Nu ești timid
- Manifești nevoia de interacțiune și afiliere/Cauți afilierea sau interacțiunea cu ceilalți
- Ești dependent de partener iar el nu e responsiv
- Ești femeie
- Asculți
- Nu treci prin sentimente de rușine, disconfort
- Nu ascunzi ceva
Fața
- Are abilitatea de a exprima un număr infinit de expresii
Folosirea feței pentru a controla interacțiunea
- Folosim fața pentru a facilita și inhiba răspunsurile care apar în interacțiunile zilnice
- Folosim anumite părți ale feței pentru a:
1. Deschide și închide canalul de comunicare
- Când dorim să vorbim deschidem gura ca semn că suntem pregătiți să vorbim –
deschidere acompaniată de inspirarea aerului. Ceilalți observă acest semnal și decid
dacă îl iau în calcul sau îl ignoră
- Zâmbetul – asociat cu sprâncenele - arată dorința de interacțiune
- Zâmbetul asociat și cu dorința de a închide canalul de comunicare
- Zâmbetul transmite multe informații – transmit atenția și implicarea în conversație –
încurajează interlocutorul să vorbească – mențin deschis canalul de comunicare
2. Complementează sau clarifică anumite mesaje: un zâmbet poate tempera un mesaj
care are o încărcătură negativă. Folosim expresiile faciale când dorim să subliniem,
contrazicem, intensificăm mesajul transmis
3. Înlocuiește mesajul verbal
Embleme faciale = în timp ce vorbim despre o emoție transmitem facial faptul că nu
resimțim acea emoție
Exprimarea emoțiilor
1. Regulile de afișare a emoțiilor și expresia emoțiilor
Chiar dacă unele emoții au o exprimare facială universală (aplicabilă în toate culturile),
exprimarea emoțiilor este modulată de normele culturale și sociale cu care am fost crescuți.
Astfel, în exprimarea emoțiilor intervin următoarele reguli de afișare a emoțiilor:
- Dezintesificarea afectului/Reducerea afectului – când simțim o emoție intensă dar
considerăm cu nu e potrivit să o exprimă
- Neutralizarea emoțională – când nu dorim să afișăm ceea ce simțim/când dorim să
ascundem
 - Supraintensificarea afectului/Exagerarea afectului – când simulăm o emoție mai mare
decât am simțit
- Mascarea emoțiilor – înlocuirea emoției (tensiune) cu opusul ei (încredere)
Aceste reguli de display emoțional sunt împărtășite global și astfel sunt considerate ca a reflecta
o intelegere colectivă a comportamentului portivit social – prin urmare, comportamentul nvb
influențat de regulile de display este apreciat ca semn de maturitate socială.
Ekman surprinde 6 stiluri de exprimare facială bazate pe reguli personale de display: ADAUGA din
carte
1.
2.
…
Aceste reguli de display arată că oamenii au un control bun asupra expresiilor faciale și că acest
control e manifestat într-o varietate de situații. Chiar dacă putem simula/disimula o emotie,
există anumite aspecte care arată că mințim: 1. Manifesterea unei emoții într-un moment
nepotrivit, 2. Manifesterea unei emoții prea des sau pe o perioadă prea îndelungată, 3. Folosirea
nepotrivită a mușchilor faciali
Studiile arată că nu exprimăm facial acurat emoțiile ci tot timpul exprimarea facială a emoțiilor
este influențată social iar emoțiile sunt exprimate facial în scopuri sociale. Literatura prezintă
câteva exemple
- Efectul audienței: dacă cineva este prezent, exprimarea emoțiilor este intensificată –
studenții zâmbeau mai des când se uitau cu colegii la un film decât când se uitau la
același film singuri; exrpimarea durerii este intesificată când cineva e prezent. Alte
studii arată că realizăm mai multe expresii faciale când suntem singuri.
DE INTRODUS IMAGINI CU EXPRESIA FACIALĂ A DURERII LA DIFERITE VÂRSTE ȘI CU EXPRESIILE
FACIALE ALE EMOȚIILOR PRIMARE ȘI SECUNDARE
Facial signs of pain – cauta: încordarea mușchilor din jurul ochilor, având ca urmare micșorarea
ochilor și ridicarea obrajilor/pomeților; mușchiul corugator și mușchii frunții coboară sprâncenele
și încrețesc puntea nasului, iar mușchiul levator ridică buza de sus producând riduri la părțile
laterale ale nasului
Atât emoțiile primare cât și cele secundare sunt exprimate la nivel universal – au o expresie
facială specifică – de notat cum e exprimată fiecare!
SURPRIZĂ:
- Sprâncenele sunt ridicate astfel încât se curbează puternic sub forma unui U întors și
se afla la o poziție mare față de poziția inițiala
- Pielea de sub sprâncene este întinsă
- Pe frunte apar riduri orizontale – fruntea e brăzdată de riduri orizontale
- Pleoapele sunt deschise: pleoapa de sus este ridicată iar cea de jos este coborâtă
- Albul ochiului se vede în jurul irisului, atât în partea de sus cât și în partea de jos
- Maxilarul (partea de jos a obrazului) cade astfel încât buzele și dinții sunt distanțați
dar nu există o tensiune sau întindere a gurii
FURIE
- Sprâncene coborâte și adunate, apare o linii/riduri verticale între ele
- Pleoapele de jos sunt tensionate și pot fi ridicate sau nu
- Pleoapele de sus sunt tensionate și pot fi coborâte sau nu prin acțiunea sprâncenelor
asupra lor
- Ochii transmit o privire (holbare sau o căutătură ) fixă dură iar aspectul lor poate fi
bulbucat
- Buzele pot fi în două poziții: fie presate una de alta, colțurile gurii fiind drepte sau
îndreptate în jos; fie sunt deschise și tensionate într-o formă pătrată ca și cum
persoana ar zbiera
- Nările pot fi dilatate dar acest aspect nu este esențial în furie
- Dacă lipsește una dintre carcteristici (sprâncene, pleoape, buze) apare ambiguitate
FRICĂ
- Sprâncenele sunt ridicate și adunate într-o line aproape dreaptă
- Apar riduri pe frunte în partea centrală a frunții, între sprâncene și nu brăzdează/ nu
se întind pe toată fruntea
- Pleoapa de sus este ridicată iar sclera este vizibilă între pleoapa de sus și iris
 - Pleoapa de jos este tensionată și trasă în sus/ridicată în sus iar sclera nu este vizibilă
în partea de jos
- Gura este deschisă iar buzele sunt fie puțin tensionate și trase în spate sau întinse și
trase în spate
TRISTEȚE
- Colțul interior al sprâncenelor este ridicat în sus
- Pielea de sub sprâncene capătă o formă triunghiulară având colțul interior (pielea
plasată aproape de nas, între sprâncene și pleoapa de sus) ridicat
- Colțul interior al fiecărei pleoape (colțul din partea stângă a ochiului drept și colțul din
partea dreaptă a ochiului stâng) este ridicat
- Colțurile/capetele buzelor sunt lăsate în jos/colțurile gurii sunt lăsate în jos sau buzele
sunt tremurânde
FERICIRE
- Colțurile gurii/capetele buzelor sunt trase în spate și ridicate
- Gura poate fi deschisă sau închisă respectiv dinții pot fi expuși sau nu prin
deschiderea gurii
- Un rid - pliurile nazolabiale – coboară de la nas până la marginea exterioară a
colțurilor gurii, depășindu-le
- Pomeții sunt ridicați
- Pleoapele de jos sunt puțin ridicate dar nu stau în poziție tensionată
- Sub pleoapele de jos apar riduri în exteriorul fiecărui colț de ochi
DEZGUST
- Buza de sus este ridicată
- Buza de jos este ridicată și împinsă în buza de sus sau este coborâtă și are un aspect
proeminent
- Nasul este ridat
- Pomeții sunt ridicați
- Apar riduri orinzontale sub pleoapa de jos
- Pleoapa de jos este împinsă în sus dar nu este tensionată
 - Sprâncenele sunt coborâte, coborând prin apăsare și pleoapa de sus

DISPREȚ
- Intinderea și ridicarea unuia dintre colțurile gurii
RUȘINE
- Privirea în jos, mutarea privirii repetitiv de la stânga la dreapta, întoarcerea capului,
atingerea feței, angajarea în zâmbetul controlat,
COMPASIUNE
AMENINȚARE – gura deschisă în formă de V, ochii deschiși larg, gura deschisă, gura în formă de u
inversat
MÂNDRIE – zâmbet combinat cu caput lăsat puțin pe spate, mâinile pe șolduri, postura extinsă
Durerea - de adaugat de la pag 270
Surse aditionale: https://www.scienceofpeople.com/microexpressions/ și Knapp p 279 - 280
Membrii apartinători aceluiași grup recunosc mai ușor emoțiile exprimate facial: acest aspect e
denumit in-group advantage – deoarece împărtășesc un dialect/limbaj emoțional format la nivel
cultural
Psihologia și expresia facială
Expresivitatea feței este legată de diferențe în funcționarea psihologică.
- Persoanele cu o expresivitate facială redusă – manifestă o reactivitate fiziologică
ridicată la măsurători precum pulsul și conductanța electrică a pielii
- Se conturează concluzia că emoțiile sunt exprimate intern sau extern – respectiv
faptul că ele sunt oricum exprimate însă în funcție de normele culturale și de
comportament ele sunt fie externalizate comportamental fie sunt exprimate prin
manifestări fiziologice mai puțin evidente
Expresia facială și starea de sănătate
- Avaând în vedere că în unele culturi și unele persoane își restricționează exprimarea
emoțiilor, s-a observat că un stil de reprimare emoțională a fost asociat cu atacuri de
cord și cu boli coronariene
- La femeile care își suprimă emoțiile de tristețe au fost observate probleme de piele
iar la cele care suprimă furia au fost observate simptome de artrită
- La cei cu alexitimie se observă un număr crescut de probleme psihosomatice
Ipoteza Feedbackului facial
- Exprimarea facială a emoției intensifică trăirea emoțională și că putem crea o
experiență emoțională autentică prin crearea inițială a unei manifestări externe
emoționale neautentice
- Această ipoteză este susținută atât de studii care arată că manifestarea facială a unei
emoții induce trăirea emoției la nivel subiectiv și influențează evaluarea situației –
însă este susținută și de studii care arată că mișcarea anumitor mușchi facial induce
schimbări în sistemul nervos autonom (creșterea pulsului și a temperaturii în
mimarea furiei
- Prin urmare: expresia facială pe care o avem (fie că e autentică, fie că e indusă)
influențează modul în care ne simțim și cum evaluăm o situație – și este mimată de
interlocutor
Impactul emoțional al expresiilor faciale
- Expresiile faciale intenționate/neintenționate influențează comportamentul celorlalți
- Fața devine o carte de vizită, o metodă de auto-prezentare, ceva creat pentru a forma
o imagine dezirabilă în fața celorlalți, o uneltă de influență socială, ceva capabil de a
produce impresii dezirabile în ceilalți
- Oamenii asumă că fața este o fereastră onestă înspre celălalt și că exprimă acurat
emoțiile celuilalt – dar oamenii folosesc își controlează expresiile faciale în funcție de
impresia pe care doresc să o creeze
În contextul medical
–s-a observat că cu cât persoana prezenta dispreț și nefericire la spitalizare cu atât mai
rele erau rezultatele de sănătate la ieșirea din spital
- Diferite diagnostice sunt asociate cu anumite tipare faciale de exprimare emoțională:
depresia majoră – tristețe și dezgust; persoane în stare maniacală – mai multă fericire
și diminuarea furiei, dezgustului și tristeții; schizofrenie – frică și nivel scăzut pentru
celelalte emoții
- Persoane cu depresie – în momentul în care au vizionat imagini pozitive și-au
controlat zâmbetul - ca și cum s-ar lupta să nu zâmbească
- Expresia facială a medicului are impact asupra pacientului: lipsa zâmbetului și a privirii
pacientului au fost asociate cu o descreștere în funcționarea pacienților vârstnici iar
expresivitatea crescută prin zâmbet, nodding, încruntare - îmbunătățirea funcționării
- Mamele care suferă de depresie post-natală – mai puțin capabilă să identifice
expresiile vizuale pentru fericire – copiii lor au fețe cu expresivitate scăzută,
manifestă mai multă expresivitate negativă și mai puțină orientare spre adult.
- Persoanele aleg să coopereze cu cei care manifestă un zâmbet autentic, comparativ
cu cei care manifestă zâmbet nonautentic sau neutru
- Judecătorii care au manifestat imparțialitate au influențat deciziile juraților - jurrers
- Intervievatorii care au zâmbit copiilor au obținut declarații oneste din partea copiilor
- Clienții raportează satisfacție ridicată la zâmbetul autentic daca cel care oferea
servicii era competent
Atingerea
Comunicarea tactilă este cea mai primară și bazală formă de comunicare. Atingerea are un rol
important în ontogeneză (dezvoltarea omului), câteva argumente ducând spre această concluzie:
- sensibilitatea tactică este primul proces senzorial care devine funcțional,
- este cel mai dezvoltat la naștere,
- copiii explorează mediul înconjurător prin atingere
- experiențele tactile de la începutul vieții influențează dezvoltarea fizică, mentală și
emoțională (intârzierea în mers, vorbit, viteza redusă la citire și vorbire la copii și
agresivitatea la adulți asociate cu nivel scăzut de interacțiune tactilă în copilărie)
Folosirea atingerii în comunicarea cu vârstnicii – importantă pentru comunicarea mesajelor
emoționale și relaționale, având în vedere că se reduce capacitatea de înțelegere și exprimare a
mesajelor verbale iar capacitatea cognitivă scade.

- Femeile inițiază mai multă atingere

- Atingerea între persoane de același sex mai crescută decât între persoane de sex
opus
Cine atinge, unde, cât de mult
Atingerea este determinată de promovarea ei la nivel de familie și la nivel de cultură. În unele
culturi atingerea sau auto-mângâierea este considerată ca fiind ceva nepotrivit, copiii învâțând
de mici că este un lucru rău să te atingi sau să-i atingi pe ceilalți
Cei care evită atingerile s-a observat că stau mai departe de ceilalți, răspund negativ la atingere
într-o interacțiune, își ating puțin partenerii de viață în public, au stimă de sine scăzută, și pot
face parte din diferite religii (protestanți, evrei)
Cei care nu ating – raportează rate mai ridicate de anxietate și tensiune în viața de zi cu zi,
prezintă o satisfacție redusă față de propriul corp, au o suspiciune mai ridicată față de ceilalți,
sunt mai retrași social, au credințe rigide și autoritare
Cei care caută atingerea – au personalități mai agreabile, au deschidere față de experiențe, au
neuroticism scăzut.
Studiile realizate pe mii de cupluri au arătat că în locuri publice doar un procent între 9-15 %
dintre cupluri folosesc atingerea.
Oamenii intervievați într-un studiu din 1977 au considerat că următoarele situații cresc nivelul de
atingere interpersonală:
- Când oferi înformație
- Când dai un ordin
- Când ceri o favoare
- Când încerci să convinci pe cineva
- Când participi la o discuție profundă/mai de profunzime
- Când interacționezi la o petrecere
- Când comunici extazul
- Când primești mesaje de îngrijorare

Moris 1977 – 14 tipuri de atingeri publice și ce transimt

Strângerea mâinii – forța cu care e mâna strânsă
Ghidarea corpului – atingerea este un substitut pentru arătarea cu degetul. Peresoana care
ghidează e cea care are controlul asupra conversației
Bătaia cu palma – pat – transmite respect
Poziția brața la braț – când nu e în contextul de ajutorare transmite o relație apropiată
Îmbrățișarea cu o mână a umărului – semnalizarea dragostei în relații romantice sau a prieteniei
strânse
Îmbrățișarea – arată o relația mai apropiată și apare în momente intense emoțional sau ca
metodă de întâlnire/despărțire
Sărutul – apropierea sau dorința de apropiere
Îmbrățișarea taliei – apropierea mai intima
Mâna la cap – semnalizează o relație de încredere
Dezmierdarea/Mângâierea - intimitatea
Sprijinirea corpului ceilulalt – apare în situații de joc sau în ajutorarea celuilalt
Semnificația și impactul atingerilor interpersonale
- Atingerea poate transmite emoții pozitive de sprijin, afecțiune, apreciere, reasigurare,
incluziune iar impactul lor apare nu doar la nivel de conversație (disclosure mai mare)
ci la nivel de atitudine a interlocutorului și a modului. Gesturile care exprimă emoții
pozitive sunt variate însă cel mai grăitor gest este mâgâierea, atingerea spatelui prin
fricționarea sau masarea lui
- Emoții și atitudini negative: lovire, pleznire, pișcare/ciupitură, strângerea brațului
astfel încât persoana nu-l poate retrage
- Emoții discrete precum iubirea sau simpatia. Simpatia prin mâgâiere, dezmierdare;
dezgust prin împingere. Prin atingere putem identifica dacă celălalt a transmis furie,
frică, dezgust, simpatie, iubire, apreciere
- Joaca – pentru a reduce seriozitatea mesajului, gâdilatul – că vrei să te joci
- Atingerea ca influență (sunt numite atingerile de complianță) – s-a observat că poți
influența acceptare unei rugăminți, coportamentul de ajutorare/comportamentul
celuilalt prin atingere (exemple pagina 243)
- Atingerea ca formă de ghidare/management al conversației – poți ghida pe cineva
fără să întrerupi conversația verbală; poți obține atenția prin mâna plasată pe brațul
persoanei sau prin mângâierea umărului; poți indica începerea sau încheierea unei
conversații prin strângerea mâinii;
- Atingerea ca stimul fiziologic: atingerea previzibilî (persoana se asteaptă la acest
lucur) duce la scăderea ritmului cardiac – cânt persoana e atinsă într-un mod
profesional; atingerea imprevizibilă – crește ritmul cardiac și presiunea sangvină
- Nivelul de implicare/responsivitate interpersonală
- Atingerea relaționată cu activitatea - ajuți pe cineva să se ridice, îl miști
- Atingerea ca vindecare – în contextul medical atingerea ușoară a fost asociată cu
reducerea durerii percepute; masajul are efecte pozitive asupra activității cerebrale,
crește atenția și starea de alertă, reduce durerea, anxietatea și depresia, hormonii
stresului, îmbunătățește somnul, apetitul, funcțiile pulmonare, imunitare, reglează
creșterea în greutate,
 - Atingerea ca simbol – atingerea unei persoane de succes/vedete
Atingerea interumana are un potențial extraordinare de vindecare și de comunicare. Cu toate
acestea, frica de interpretarea a atingerii într-o direcție nedorită (e.g., sexuală) împiedică
folosirea acestei unelte extraordinare de comunicare. Noi avem însă în cultura romnânească
strângerea de mână și sărutul pe obraz.

De folosit din carte PAG 237

Factorii contextuali în înțelegerea atingerii interpersonale
- Sensul atingerii depinde de factori de mediu, personali, contextuali
- De cele mai multe ori, atingerea intensifică starea emoțională a unei persoane în loc
să transmită un anumit mesaj
- Atingerea poate influența percepția, starea, și comportamentul celeilalte persoane –
chiar și dacă este vorba de o atingere subtilă, delicată, chiar neobservabilă precum
atingere degetului vâzătoarei care îți îmănează o pungă

Autoatingerea
Oamenii comunică nvb și prin autoatingere care poate include: rosul unghiilor, pișcatul pielii,
jocul cu părul, mușcarea buzei, automâgâierea, ținutul în brațe. Aceste manifestări sunt
considerate semnale, expresii ale nevoilor personale și nu manifestări intenționate sau reflective.
Semnificații:
1. Acțiuni de ecranare – de blocare e transmiterii sau recepționării mesajului – ex mâna la
gură, mâinile la urechi
2. Acțiuni de curățare – ducerea mâinilor la gât, față, piept, brațe și frecarea sau zgârierea
acestora – pentru curățarea efectivă sau pregătirea corpului pentru întâlnirea cu celălalt
3. Acțiuni de semnalizare -transmiterea unui mesaj interlocutorului – mâna la ureche
pentru a semnaliza că nu auzi
4. Intimitatea cu sinele – autoatingeri care suplinesc atingere primite din partea celorlați cu
scop de liniștire – îngrucișarea mâinilor sau a brațelor, capul lăsat pe umăr, încrucișarea
picioarelor
5. Autoatingerea se poate manifesta în situații care cresc anxietatea persoanei – s-a
observat că în context medical pacienții recurg la autoatingere când se discută alte
aspecte care cresc anxietatea pacientului decât când discută probleme inițiale cu care au
venit.
6. Un conflict intern, neconcordanță (persoanele care au anxietate dar vor sa fie sociabile,
persoane care au conflicte interasiale)
0- Nu se stie daca elibereaza tensiunea sau e doar o manifestare a starii tensionate
- Concentrarea mentală și stresul duc la mai mult comportament de auto-atingere
- Autoatingerea e realizată inconștient
GESTURILE ȘI POSTURA CORPULUI
- Postura corpului – putem identifica pe baza posturii celuilalt emoții precum tristețe,
furie, fericire –chiar și când fața este acoperită.
- Balansarea brațelor, rapiditatea mișcăriilor, lungimea pasului, transmit diferite
mesaje.
- Se observă modificări fiziologice (nivel de testosteron) la cei care preiau o anumită
poziție de dominanță (expansvitate și deschidere în gesturi)
Gesturile
- Includ mișcări de brațe, de mâini și de cap
- Unele transced culturile – sunt universale – precum datul din cap când celălalt
vorbește pentru a semnaliza ascultarea activă sau orientarea capului în altă parte
când facem referire la concepte abstracte
- Exsită diferențe interculturale in ce privește folosirea și interpretarea gesturilor –
semnificația atribuită emblemelor, folosirea limbajului pentru exprimarea informației
spațiale
- Gesturile au multe funcții intrapersoanle și interpersonale – pentru a afla funcțiile
putem adresa întrebarea Cine beneficiaza de gesturi – emițătorul sau receptorul –
ambii mai ales când relgează fluxul conersației
Clasificare – gesturi dependente de limbaj & independente de limbaj
Gesturi independente de limbaj
- Sunt denumite embleme
- Sunt definite ca acte nonverbale car au o traducere verbală directă sau o definiție în
dicționar, traducere sau definiție care constrau într-un cuvânt, două cuvinte sau o
frază
- Indivizii din aceeși cultură acceptă unanim traducerea gestului
- Aceste gesturi sunt puțin dependente de limbaj, apărând ca gesturi independente -
un exemplu este gestul prin care reunim într-un cerc degetul mare cu degetul
arătător - in US semnalizează OK in alte culturi semnalizează zero
- Copii sunt capabili să decodeze aceste embleme în jurul vârstei de 3 ani iar această
abilitate crește dramatic până la 5 ani
- Alegem conștient gesturile independente de limbaj
- Emblemele sunt realizate de obicei prin mișcarea mâinilor/palmei dar nu exclusiv
- Strâmbarea nasului – înseamnă Sunt dezgustat
- Întoarcerea palemelor cu fața în sus și ridicarea din umeri – nu stiu, Sunt nesigur, sunt
neajutorat
- Gesturile independente de limbaj pot fi folosite într-o secvență pentru a forma un
mesaj secvențial - un exemplu ar fi semnalizarea: stai puțin, intră, ia un loc în timp ce
vorbești la telefon cu altcineva
- Exsită sisteme de gesturi – folosite de scafandri sau limbajul semnelor
- Pot fi folosite când canalele de comunicare vb sunt blocate sau când comunicare vb
eșuează
- Alt exemplu: rotirea degetului arătător la nivelul tâmplei într-o mișcare circulară –
semnalizează E nebun(ă)
- Deși aceste gesturi pot fi realizate fără a însoți un limbaj, semnificația lor e influențată
de context – același gest în contexte diferite transmite mesaje diferite – depinzând de
cine transmite mesajul, cine e ținta mesajului, ce alte comportamente însoțesc
mesajul
- Alt exemplu modul în care contextul influențează semnificația emblemei: degetul
mare ținut în poziție verticală iar restul degetelor ținute adunate în pumn – are
înțelesul de bine/pozitiv dar în funcție de context semnalizează înțelegerea meajului
transmis de celălalt, recunoașterea unei favori primite, felicitarea cuiva, solicitarea
permisiunii pentru a realiza o acțiune
- Semnificația gestului e determinată și de modul în care acesta e realizat: când degetul
arătător se află în poziție verticală, restul degetelor sunt strânse în pumn, mâna fiind
poziționată în dreptul pieptului la o distantă de 12 inci – semnalizează Ateaptă un
minut; dacă degetul arătător este mișcat pe verticală în jos și în sus gestul transmite
 mustrare; când mâna este plasată în această poziție la nivel de buze iar degetul
arătător este plasat perpendicular pe buze – gestul transmite Liniște
- Studierea gesturilor emblematice în 5 culturi arată că acestea au gesturi pentru:
întâmpinare, plecare/despărțire, răspuns, direcționarea locomoției,
insultare/evaluarea acțiunilor sau aspectului celuilalt, referirea la starea emoțională și
fizică a celuilalt, anunțarea stării unei persoane
- Nu există nici un gest independent de limbaj care să fie realizate la fel și să aibă
aceeiași semnificație pentru toate culturile studiate
Gesturile relaționate cu limbajul
- Denumite și ilustratori
- Gesturi legate de referent - folosim gesturi pentru a caracteriza conținutul
discursului pe care-l avem (aspecte concrete sau abstracte); Le folosim pentru a
identifica referentul (degetul – pot indica o persoană, un loc, un subiect de discuție) și
pentru a descrie anumite trăsături/a caracteriza subiectul de discuție; Ex: TBA
- Gesturi care indică raportarea vorbitorului la refernt/subiectul de discuție:
poziționarea palmelor arată acest lucru
Palma în sus – nesiguranță – Cred/Nu sunt sigur (mai poate însemna anticiparea unei deschideri,
rugăminte, pledoarie)
Palma în jos – siguranță –Sigur/Absolut
Palma înspre receptor – asertivitate – Lasă-mă sa spun/Calmează-te
Palmele către emițător – îmbrățișarea unei idei – Am acestă idee…
Miscări oscilante ale mâinilor - nesiguranță
Strângerea degetelor în pumn – prindere/dorința de a controla subiectul de discuție
- Gesturi de punctuație – accentuează, subliniază, orgganizează segmente importante
din discurs
- Gesturi interactive - sunt folosite pentru a recunoaște interlocutorul și pentru a
organiza dialogul. Sunt direcționate spre implicarea continuă și rolurile împărtășite ale
interlocutorilor – prin urmare aceste gesturi apar în prezența celorlalți –scopul
 principal al acestor gesturi este de a include interlocutorul în conversație
(IMPORTANT PT MEDICI)
Există 4 tipuri de gesturi interactive
1. Gesturi de livrare: arată că emițătorul și receptorul sunt în proces de schimbare a
informației. Aceste gesturi transmit că emițătorul livrează/oferă receptorului noi
informații. De exemplu, emițătorul transmite o informație, în același timp ținând brațele
în unghi de 90 grade cu palmele în sus, reprezentând faptul că oferă/livrează ceva – un
astfel de gest poate fi foarte util atrăgând atenția receptorului asupra noii informații care
este livrată. Un astfel de gest transmite nvb mesajul Uite ce vreau să spun DESEN
2. Gesturi de citare: emițătorul transmite nvb că face apel la cuvintele folosite înainte de
către receptor. Aceste gesturi au rolul de a conștientiza răspunsul receptorului la ceea ce
transmite emițătorul și însemană de fapt că emițătorul este atent la înțelegerea pe care o
are receptorul asupra informației transmise. Un astfel de gest transmite nvb mesajul Așa
cum ai zis înainte... si poate fi manifestat prin rotirea mâinii drepte poziționată cu palma
în jos spre stânga, cu degetul arătător scos în evidență DESEN
3. Gesturi de căutare: au rolul de a căuta un raspuns specific – de exemplu situația în care
emițătorul caută un cuvânt sau o frază, lucru care poate fi reprezentat prin ducerea
mâinii spre bărbie. Aceste gesturi de căutare au și rolul de a obține aprobarea de la
receptor transmițând nvb întrebarea Ești de acord.
4. Gesturi de luarea rândului. Aceste gesturi invită receptorul să vorbească având rolul de a
coordona schimbul de mesaje între emițător și receptor. Pot fi exprimate prin extinderea
brațului spre vorbitor și deschiderea palmei în sus.
Frecvența gesturilor
- Crește în timpul comunicării față în față
- Crește în momentul în care vorbitorul este entuziasmat de tema conversației și este
implicat în ceea ce se discută
- Crește când emițătorul este preocupat de înțelegerea mesajului de către receptor –
crește în situații în care receptorul nu acordă atenție celor discutate, când receptorul
 nu înțelege cele discutate sau când emițătorul nu găsește cuvintele potrivite pentru a
exprima o idee
- Crește în cazul vorbitorului care dorește să domine discuția
- Crește când sunt discutate aspecte practice de manualitate
Gesturile au un rol important în comunicare. Studiile în care gesturile au fost eliminate din
comunicare au arătat
- Nimeni nu a reușit să realizeze instrucțiunile oferite doar verbal
- Apare o reduce chiar a cuvintelor folosite
- Fluența limbajului este afectată
- Apar deficite cognitive și de memorie – învățarea unui nou concept, reamintirea
informațiilor transmise, scade cantitatea de detalii amintite

GESTURILE FACILITEAZĂ ÎNȚELEGEREA INFORMAȚIEI ȘI CRESC CAPACITATEA DE REAMINTIRE A

INFORMAȚIEI
GESTURILE ACOMPANIAZĂ LIMBAJUL VERBAL - SUBLINIIND ANUMITE ASPECTE DIN
CONVERSAȚIE, MENȚINÂND ATENȚIA RECEPTORULUI, STRUCTURÂND CONVERSAȚIA

Sincronicitate gesture, postur[, limbaj

- Există o auto-sincronicitate mare între limbajul vb si gesturi, obesvându-se mișcări ale
capului, brețelor, poziției corpului inclusiv la nivel de silabe rostite
- Sincronie intre 2 vorbitori
1. Potrivirea: crește satisfacția interlocutorilor in conversație și crește agreabilitate/
liking– indivizii schimba pozitia corpului, a capului, gesturile pentru a se potrivi cu
cele ale interlocutorului. Se numește efectul de cameleon. Acest comportament
apare mai ales cand vrem sa comunicam afilierea. Mimarea apare în situații de
comunicare pozitivă – poate crește satisfacția pacientului - este indicator de
cooperare și stabilirea raportului si este o caracteristica a celor care sunt
prosociali; - in studii in care e manipulata mimarea - interlocutorul evalueaza
pozitivi pe cel care ii mimeaza comportamentul. Crește agreabilitatea,
 interlocutorul simte ca gandesti ca el, arata ca esti orientat inspre celalalt, ca esti
conectat cu celalalt, ca cauti o apropiere fata de celalat, arata ca vb cu celalat nu
spre celalat – e un semn al raportului/orientării spre celălalt
2. Angrenarea: crește satisfacția interlocutorilor in conversație și crește
agreabilitate/ liking. Se referă la gesturile de sincronizare intre 2 vorbitori care fac
referire la inițierea discursului, încheierea comunicării, viteza de vorbire, directia
comunicprii. Se observa ca interlocutorii își sincronizează gesturile. Angrenarea
arată natura relației și implicarea în conversație. Lipsa comportamentelor de
angrenare arată descreșterea atenției de ascultare a conversației, lipsa de
cunoștințe legate de cealaltă persoana și influențează cât reținem din conversație.
Gesturile ascultator indică ce înțelege, apreciază sau cum anticipează gesturile
emițătorului
VEZI SUMARUL ACESTUI CAPITOL SI ADAUGA EXERCITII LA FINALUL FIECAREI SECTIUNI
VOCEA
Conține aspecte relaționate cu limbajul: frecvență, intensitate, viteză, controlarea articulației
prin buze, ritm, rezonanță
Conține aspcte nerelaționate cu vorbirea: răsul, plânsul, șoptirea, căscatul, sforăitul, zbieratul,
suspinatul/geamătul/murmuratul, scâncetul, suspinarea, râgăitul
VOCEA TRANSMITE INFORMAȚII DESPRE VOBITOR: CARATERISTICI, ATITUDINI, EMOȚII
Vocea și personalitatea
- Extraversiunea (nu doar percepem că cealată persoană este extrovertă ci vocea
exprimp extraversiunea unei persoane: exprimată prin fluența mai mare (adică pauze
mai scurte când conversația este preluată de unul dintre vorbitor, pauze mai scurte
când vb persoana, ezitări mai puține); rata mai rapidă a vorbirii,, discurs mai dinamic,
volum mai tare al vorbirii, tonalitate înaltă - pitch; număr mai mare de cuvinte și timp
mai îndelungat de vorbire – aceste aspecte apar atât când o persoană extravertă
vorbește cât și atunci când evaluăm extraversiunea unei persoane
- Masculinitate vs feminitate: masculinitate mai ridicată – enunțare mai redusă,
expresivitate redusă, tonalitate joasă, ritm încetinit, volum ridicat;
- Dominanța ca trăsătură – volum ridicat,
Oamenii tind să extrapoleze trăsături de persoanlitate în funcție de anumite caracteristici ale
vocii
Addington a folosit 9 caracteristici ale vocii, observând că pe baza lor oamenii extrapolează
trăsături precum masculinitate-feminitate, tinerețe-bătrânețe, entuziam-apatie, energie-lene,
atractivitate-urâțenie. Tabelul 11 pagina 335 prezintă ce caracteristici de personalitate atribuim
pe baza celor 9 caracteristici vocale pentru ambele genuri.
Zuckerman arată că extremele în ce privește tonalitatea/înălțimea vocii, stridența vocii, vocea
guițată – produc impresii negative
Persoanele cu voci atractive sunt percepute ca având personalități mai bune , ca având
neuroticism scăzut (adică prezentând în mod redus dispoziție proastă și emoții negative precum
frustrare, anxietate, îngrijorare, frică, depresie, gelozie, vinovăție, etc), ca fiind mai extraverți,
mai deschiși, calmi, agreabili, puternici, onești, conștiincioși. S-a observat că cei care au un fizic
mai plăcut au și vocea mai plăcută.
Zuckerman a arătat caracteristicile vocii plăcute:rezonanță mai mare, mai puțin monotone, mai
puțin nazale, iar pt bărbați tonalitate/înălțime mai scăzută.
Cei cu voci mai copilăroase sunt percepuți ca fiind mai calzi și mai onești dar mai puțin puternici
Vocea și percepția asupra grupului
- S-a observat că dacă persoana își schimbă dialectul - precum adaptarea de la o clasă
socială joasă mediu rural la una înaltă – evaluarea persoanei va fi pozitivă
- S-e observă că cei care au un anumit limbaj influențat de regiunea din care fac parte
(cum este mediul rural) nu au aceleași șanse de angajare
- Extragem pe baza dialectului regional următoarele caracteristici
Statutul socio-intelectual – statut social scăzut vs ridicat, nivel de alfabtizare scăzut sau ridicat,
statut financiar scăzut sau ridicat
Calități estetice – persoană plăcută sau neplăcută; frumoasă sau urâtă; dulce sau amară
Dinamismul – agresiv vs neagresiv, activ vs pasiv; puternic vs slab; tare vs delicat
Prin urmare, se pare că proiectăm asupra persoanei care vorbește caracterisitici în funcție de
caracteristicile vocii.
IMPORTANT: aceste aspecte ne pot influența raportarea la celălalt. Tindem să ne comportăm
mai frumos cu cei pe care-i considerăm plăcuți/frumoși, puternici...de luat în considerare în
momentul în care ne controlăm reațiile la ceilalți.
Vocea și evaluearea aspectelor socio-demografice
Pear a realizat un studiu in 1931 în care a volosit vocile a 9 persoane care au fost ascultate de
4000 de indivizi prin care a obsevat că identificăm destul de acurat vârsta persoanei, remarcabil
de acurat genul persoanei, foarte puțin acurat locul de naștere al persoanei și ocazional
surprinzător de acurat vocația persoanei. Ulterior, s-a studiat în ce măsură putem identifica
acurat pe baza vocii tipul de corp, înălțimea, vârsta, ocupația, statutul social, sexul, educația, rasa
și locul de reședință. S-a ajuns la 3 caracteristici care pot fi identificate cu precizie din voce: sexul,
vârsta și statutul social - IMPORTANT PENTRU A ADAPTA LIMBAJUL MEDICULUI LA STATUTUL
SOCIAL
Identificarea sexului: Vocile femeilor – frecvență mai mare/fluență mai mare (care poate fi
percepută ca tonalitate ridicată), mai expresive, dar cu rezonanță mai scăzută
Identificarea vârstei – înaintarea în vârstă: reducerea ritmului/fluenței vorbirii, mai multe
întreruperi
MODUL ÎN CARE VORBIM - E INFLUENȚAT DE ANUMITE CARACTERISTICI PE CARE LE AVEM –
VEZI CE AM SCRIS MAI SUS
MODUL ÎN CARE VB – INFLUENȚAT DE CARACTERISTICILE RECEPTOULUI
= se observă că modificăm vocea în funcție de vârsta persoanei, folosind anumite caracteristici
ale vocii când vb cu copii, cu adulți și cu vârstinici
- Adaptăm vocea în funcție de dizabilitatea persoanei, devenind mai calzi cu cât nivelul
de dizabilitate e mai mare
- Vobim mai tare, mai dominant, mai neplăcut, cu bărbații
Vocea și emoțiile
- Unele studii spun că putem identifica cu acuratețe emoțiile din voce, indiferent de
cultură și că emoțiile care sunt identificate cu acuratețe: frică, furie, dezgust,
amuzament/bucurie, tristețe, surpriză, ușurare, plăcere senzuală, realizare/triumf,
satisfacție/mulțumire
- Alte studii spun că recunoașterea emoțiilor depide atât de capacitatea emițătorului
de a transmite emoțiile cât și de a receptorului de a înțelege emoțiișe, aspecte care
țin de dezvoltarea inteligenței emoționale și care se îmbunătățesc odată cu vârsta.
- Furia, tristețea și bucuria sunt mai ușor de perceput decât frica, dezgustul, rușinea,
dragostea
- Apare contagiunea emoțională – vocea receptorului reflectă emoțiile transmise de
vocea emițătorului
- Acuratețea în extragerea emoțiilor transmise de muzică se reflectă în acuratețea
extragerii emoțiilor din vocea vorbitorului și se bazează pe următoarele caracteristici:
tempoul și intensitatea cresc atunci când e exprimată furia și bucuria; variabilitatea în
intensitate crește pentru furie și frică și scade pentru tristețe și tandrețe
Legat de medici - s-a observat că furia resimțită când vb despre pacienții alcoolici s-a tradus și în
discursul cu pacienții alcoolici; că medicii mai competenți în realizarea interviului medical erau
cei care prezentau mai puțină plictiseală în voce; satisfacția pacientului legată de vizita medicală
e mai mare pentru cei care au raportat cuvintele medicului ca fiind mai plăcute iar vocea ca fiind
mai nervoasă sau anxioasă. Se pare că această combinație între cuvinte plăcute și voce neplăcută
poartă mesajul de grijă față de pacient și de implicare în problemele pacientului – acest rezultat
e pe baza studiilor care filtrează electronic vocea. In contrast, studiile realizate în situații reale
arată că satisfacția pacientului crește când vocea este călduroasă și suportivă...iar cei care au
vocea care exprimp dominanță sunt dați mai des în judecată.
NU EXSITĂ NICI UN DICȚIONAR PENTRU EXPRIMAREA EMOȚIILOR PRIN VOCE LA FEL CUM NU
EXISTĂ UN DICȚIONAR PT COMUNICAREA NVB
Emoții și voce:
ANXIETATEA ca stare cauzată de anumiți factori contextuali/de moment– lipsa fluenței în limbaj
și întreruperea limbajului prin următoarele: schimbări în timpul propoziției (începerea propoziției
într-un fel și schimbarea ei pe parcurs); propoziția neterminată (începerea unei propoziții și
abandonarea ei pentru a vorbi despre altceva); omisiunea anumitor cuvinte, repetări,
introducerea sunetelor incoerente, rostirea unor cuvinte în mod gresit (prăbușire vs propăsire),
bâlbâială
Tabelul II-2 pagina 346 arată anumite caracteristici ale vocii și legătura acestora cu emoțiile. Vezi
acest tabel
Bucuria/euforia - tonalitate înaltă, frecvența crescută, variabilitate crescută a frecvenței,
intensitate crescută, ritm rapid al vorbirii
Afecțiunea – tonalitate înaltă
Furie – frecvență crescută, intensitate crescută, ritm rapid
Frica – frecvență crescută, ritm rapid
Tirstețe - ritm încet, frecvență și intensitate scăzută
Vocea – înțelegerea și renteția informațieie - rez inconcludente
Vocea si persuasiunea: următoarele caracteristici duc la persuasiune, credibilitate, compentență
și schimbare atitudinală – DAR CEL mai bun predictor rămâne fluența verbală:
 - Limbaj fluent, non-evitant
- Timp scurt de răspuns, timp scurt pentru pauzele dintre vorbitori
- Variație mare în înălțimea sunetului
- Volum mai mare a sunetului
- Rapiditate în vorbire

VOCEA TRANSMITE INFORMAȚII DESPRE CONVERSAȚIE – ROL ÎN REGLAREA/STRUCTURAREA

CONVERSAȚIEI
- TRANSMITE CINE VORBEȘTE, CĂTRE CINE, CÂT DE MULT
- Indicii vocali reglează luarea rândului într-o conversație
Semnalizezi că ai terminat de vorbit și că cealaltă persoană poate să vb prin
- Ridicarea tonului la final de propoziție pt a semnaliza o întrebare
- Tărăgănarea ultimului cuvânt
- Adăugarea unei pauze de liniște sau o linște umplută de ă, deci..., ceva...
Semnalizezi că ceri ca tu să preiei conversația
- Tragerea aerului în piept
- Intreruperea conversației cu Eu...Eu...ă
- Asitarea celilalte persoane în a încheira mai rapid vorbirea
- Datul din cap des
- Folosirea rapidă și deasă a Da, da...Aha
Semnalizezi că vrei să continui să vb, să nu te oprești
- Creștera volumului vocii și a ritmului vorbirii când simți că celălat semnalizează că
vrea să spună ceva
- Creșterea frecvenței pauzelor umplute cu cuvinte
- Descreșterea frecvenței și duratei pauzelor de liniște
Semnalizezi că nu vrei să vb și că vrei ca celălalt să vb în continuare
- Menținerea unei pauze de liniște după ce celălat a vorbit
- Oferirea recompenselor verbale cu o frecvență redusă Aha, da, asa este