Plumb, de George Bacovia

Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia

Proiect didactic

Unitatea de învățământ: Grup Școlar ”Constantin Brâncuși”, Petrila

Data: 1 III 2007
Profesor: Gălățan- Nemeș Natalia
Clasa a XI-a G
Unitatea de învățare: Poezia
Obiectul: Literatura română
Subiectul: ”Plumb” de George Bacovia
Analiza literară a poeziei
Simbolismul
Tipul lecției: aprofundarea cunoștințelor de analiză a unui text liric
Timp de desfășurare: 4 ore

1. Obiective operaționale:
1.1. Obiective informative: elevii trebuie să cunoască:
- Geneza poeziei ”Plumb” de George Bacovia;
- Tematica poeziei ”Plumb”, de George Bacovia;
- Motivele literare simboliste care se intersectează în poezie;
- Motivul central al poeziei, cu valoare de simbol;
- Structura compozițională a poeziei;
- Specia literară căreia îi aparține poezia.
1.2. Obiective formative: elevii trebuie să fie capabili:
- Să structureze creația lui George Bacovia, evidențiind temele creației autorului;
- Să ilustreze fiecare temă a creației cu versuri (poezii) reprezentative;
- Să identifice particularitățile de artă poetică ale poeziei;
- Să observe specificul operei bacoviene;
- Să ilustreze specificul de artă poetică, geneza poemului, semnificația titlului,
structura și compoziția poemului;
- Să identifice temele și motivele literare simboliste prezente în poezie;
- Să recunoască motivul central al poeziei, care stă la baza titlului și a structurii
sale compoziționale (cu referire la geneza poeziei);
- Să identifice ideea care stă la baza poeziei;
- Să identifice elementele de compoziție ale unui text liric (titlu, vers, secvență
poetică, strofă);
- Să argumenteze că textul aparține genului liric;
- Să identifice și să compare idei, atitudini diferite în dezvoltarea aceleiași teme;
- Să analizeze un text liric din punct de vedere stilistic, prozodic și al imaginilor
artistice;
- Să analizeze un text liric din perspectiva lexicului folosit, al limbajului poetic;
- Să argumenteze cărei specii literare îi aparține textul;
- Să aplice elementele de teorie literară specifice creației lui George Bacovia;
- Să identifice particularitățile unei epoci culturale și ideologii literare în vederea
definirii artei poetice a lui George Bacovia
1.3.Obiective afective: elevii trebuie să fie capabili:
- Să aprecieze situarea poeziei în cadrul operei poetice bacoviene;
- Să aprecieze situarea poeziei în cadrul literaturii române și universale;
- Să dovedească receptivitate față de valoarea operei studiate;
- Să aprecieze valoarea estetică și universul de semnificații al poeziei.

Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia

2. Strategia didactică
2.1. Metode și procedee didactice: lectura expresivă, expunerea didactică, discuția,
întrebări frontale, individuale, comentariu pe text, studiu individual, învățarea prin
descoperire, problematizarea, argumentarea, exemplificarea, observarea dirijată,
analogia, metoda inducției și a deducției
2.2. Forme de organizare a activității elevilor: activitatea frontală, îmbinată cu
activitatea individuală.
2.3. Mijloace de învățământ: manualul, volume de versuri de George Bacovia, fișe
de lucru

Desfășurarea activității didactice:

1. Organizarea clasei:
1.1. Profesorul face prezența elevilor.
1.2. Crearea unui cadru adecvat desfășurării în bune condiții a activității.
2. Momentul I: reactualizarea cunoștințelor dobândite anterior.
- Se aduc în discuție cunoștințele-ancoră privind temele și motivele simboliste,
curentul simbolist, reprezentanți. Profesorul discută cu elevii despre temele și
motivele simboliste întâlnite în creația bacoviană.
- Verificarea temei.
3. Momentul II: anunțarea subiectului lecției:
- Astăzi vom analiza poezia ”Plumb”, urmărind cele patru secvențe lirice ale
textului. Pe parcursul orei se va evidenția semnificația titului poeziei, temele și
motivele prezente, ideea poeziei, structura poeziei, speciile literare care se îmbină
în textul dat, analiza stilistică a textului, analiza prozodică a textului și analiza
lexicului și a limbajului folosit.
4. Momentul III: dirijarea învățării:
- Se va lectura poezia de către elevi și se evidențiază cele două secvențe ale textului.
Se va discuta despre valențele tematice ale poeziei identificate în ora precedentă,
despre geneza și titlul poeziei, apoi elevii vor primi fișe de lucru pe care le vor
completa îindividual. Timpul de rezolvare a cerințelor este de o oră, după care
profesorul va strânge fișele de lucru și le va corecta acasă sau în clasă.

Fișe de lucru

Strofa I

1. Comentați în 3-5 rânduri incipitul poeziei;

2. Identificați figurile de stil din versurile date și explicați semnificația lor;
3. Ce teme și motive simboliste regăsim în prima strofă a poeziei?
4. Relevați contexul în care apare cuvântul ”plumb” și explicați semnificația lui;
5. Care este semnificația acestei secvențe poetice?...
6. Referiți-vă în 3-5 rânduri la lexic și limbajul poetic folosit;
7. Numiți mărcile lexico-gramaticale ale eului liric din această strofă;
8. Ce moment din ceremonialul iubirii întâlnim în această secvență poetică?...
9. Relevați ideea care stă la baza acestor versuri;
10. Numiți alte poezii bacoviene care au ca temă solitudinea sau dragostea.;
11. Cărei etape din poezia bacoviană îi corespunde această poezie?... argumentați;
12. Referiți-vă în 3-5 rânduri la geneza poeziei și la semnificația titlului;
13. Relevați figurile de stil întâlnite în această strofă și explicați semnificația lor;

Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia

14. Cărui plan al realității îi corespunde această secvență poetică?..

15. Relevați rolul limbajului și al lexicului în crearea universului de semnificații al
poeziei;
16. Precizați de ce sunt folosite verbe la modul indicativ, timpul imperfect;
17. Care este figura de stil care stă la baza poeziei?...
18. Precizați rima, măsura și ritmul poeziei.
Strofa a II-a

1. Identificați ideea centrală a versurilor date;

2. Precizați figurile de stil din strofa a II-a și rolul și semnificația lor;
3. Este prezent eul liric în aceste versuri?... în ce ipostază apare acesta?...
4. Numiți mărcile lexico-gramaticale ale eului liric din această strofă;
5. Comentați semnificația titlului poeziei făcând referire la conținutul poeziei și la
dubla ipostază în care apare iubita în această strofă;
6. Care este semnificația acestei secvențe poetice?...
7. Ce moment din ceremonialul iubirii întâlnim în această secvență poetică?...
8. Referiți-vă în 3-5 rânduri la la lexic și limbajul poetic folosit;
9. Cărui plan al realității îi corespund aceste versuri, cu raportare la structura
compozițională a poeziei?...
10. Comentați semnificația atitudinii poetului în raport cu ființa iubită;
11. Numiți imaginile artistice pe care le puteți identifica în această secvență poetică;
12. Textul dat cuprinde mai multe specii literare. Care este specia literară care
predomină?... argumentați-vă răspunsul;
13 Realizați în 5-7 rânduri un portret al fetei așa cum este înfățișat în aceste strofe;
14 Cărui plan al realității îi corespunde această secvență poetică?..
15 Relevați rolul limbajului și al lexicului în crearea universului de semnificații al
poeziei;
16 Precizați de ce sunt folosite verbe la modul conjunctiv, prezent și modul indicativ,
imperfect;
17 Care este figura de stil care stă la baza poeziei?...
18 Cărui plan al realității îi corespunde această secvență poetică?...

5. Momentul IV: realizarea conexiunii inverse (a feedback-ului):

- Are loc permanent pe parcursul lecției în cadrul analizei și se concretizează în
aprecieri verbale făcute de profesor în discuții pe marginea texului.
- La sfârșitul lecției elevii vor consemna în caiete următoarele:
- Poemul ”Plumb” se înscrie în estetica simbolistă prin următoarele aspecte:
tematică și motive literare, motivul central al poeziei (”plumb”), cu valoare de
simbol, specific artei poetice bacoviene sugerând apăsarea, greutatea, neputința
zborului, solitudinea, tristețea, însingurarea. Termenul de „simbolism” provine
din cuvantul grecesc „symbolon”, intrat in limbă prin filieră franceză. Simbolul
este un substituent, el înlocuiește expresia directă, vorbirea noțională, mediind
cunoașterea pe calea analogiei și a convenției. Odată cu evoluția limbajului,
simbolul a devenit tot mai complex, folosindu-se în toate domeniile culturii, iar în
literatură este un mod de constituire a imaginii artistice;
- Simbolul literar concentrează în imagini elemente ale realului cu un grad mai mic
sau mai mare de generalizare. În cuprinsul romantismului, simbolul rămâne însă
ca în literatura premergătoare, nu se diferențiază foarte net de alegorie. În

Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia

simbolism raportul dintre simbol și realitate este sugerat. Curentul simbolist se

diferențiază de alte curente tocmai prin faptul că dă imaginilor poetice, funcția
implicit și nu explicit simbolică;
- La baza tehnicii simboliste stă sugestia, corespondențele, clar-obscurul, spleen-
ul, starea de inefabil, simbolul se realizează prin sugestie, de aceea Baudelaire
numea poezia ”o specie de vrăjitorie evocatoare”. Rolul sugestiei în realizarea
simbolurilor este foarte mare. Mallarme susține că „a numi un obiect este a
suprima trei sferturi din plăcerea poemului” și adăuga ”a sugera, iată visul!”.
Urmând acest principiu, poeții simboliști nu descriu, nu narează, nu relatează. Ei
resping anecdocta, fabula, reportajul;
- Corespondențele sunt un mod de sondare, de luminare a zonelor ascunse ale
realității. Ideea fundamentală a simbolismului constă în exprimarea unor
raporturi între eul poetului (microunivers) și lume (macrounivers), care se traduc
la nivelul receptivității prin simboluri. Ele tind să exprime relațiile ce există, pe
baza unor afinități secrete, între părțile componente ale totului cosmic. În
categoria corespondențelor intră și analogiile dintre senzații, emoții, imagini de
naturi diferite;
- La baza poeziei stau sentimentele de tristețe, de suferință, de însingurare ale
poetului, datorită neputinței de a împlini iubirea ideală; simboliștii nu încadrează,
aparent, tematica iubirii în contextul naturii. Cele două elemente nu formează, ca
la romantici, un tot. Poetul găsește însă corespondențe în comunicarea
sentimentelor în elementele naturale. Natura este o stare de spirit, exprimată însă
în mod implicit, simbolic. Sentimentele poetului sunt o trăire intensă, puternică,
care își găsește ecoul, întocmai ca la romantici, în elementele naturii
înconjurătoare. Astfel, curentul romantic este premergător simbolismului, și găsim
în poeziile lui Eminescu o prefigurare a simbolismului. Simbolismul corespunde
mai ales ultimei etape din creația eminesciană, cea dominată de tristețe, deziluzie,
singurătate, solitudine, melancolie, de neputința împlinirii iubirii. Dar nici în
aceste poezii tema naturii nu a dispărut (să ne amintim ”Departe sunt de tine” de
Mihai Eminescu), dar relația dintre poet și natură este mai mult sugerată, devine
o stare mai mult internă, și de aceea mai profundă,
- Bacovia este unul dintre cei mai originali poeți, după Eminescu. Poetul cultivă un
simbolism de esență și nu unul formal, iar starea poetică se transmite cititorului
ca trăire interioară, ca fapt de viață;
- Moartea este o obsesie fascinantă, în care lipsește cu desăvârșire aspirația, este o
stare de disperare, de dezagregare a materiei, a ființei, a existenței: senzația de
funebru este permanentă în lirica bacoviană, fiind o componentă a eului poetic,
chiar și a sentimentului de iubire;
Rima versurilor este îmbrățișată, ritmul este peon 4, specific poeziei culte, un ritm
solemn (mai întâlnim iambul, peon 2) și măsura este constantă, de 10 silabe;
6. Momentul V: asigurarea retenției și a transferului:
- relevați universul de semnificații al poeziei ”Plumb” (valorificând cunoștințele
dobândite în clasă), pornind de la afirmația lui Eugen Lovinescu că poezia se
înscrie în universul liric specific bacovian, al ”atmosferei de copleșitoare

Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia

dezolare, (...) o atmosferă de plumb, în care plutește obsesia morții și a neantului

și o descompunere a ființei organice.”

”Viața este mai puternică decât mizeriile ei.” (George Bacovia)

7. Momentul VI: actualizarea, sistematizarea și aprofundarea unoștințelor acumulate

anterior:

- Simbolismul, curent literar inițiat în Franța prin articolul program al lui Jean
Moreas la 18 septembrie 1886, în revista ”Le Figaro litteraire – Le Symbolisme.
Specificarea obiectivelor, a scopului curentului: ”A sugera, iată visul!”
- Mișcarea simbolistă, promovată de mai multe grupări poetice (simbolismul
instrumentalist – Rene Ghil, simbolismul magic, esoteric, evazionist, social etc.) s-
a impus prin două direcții: cea a simbolismului propriu-zis și a decadenților.
- Prima grupare, a lui Mallarme, a simbolismului propriu-zis, criptic, s-a dezvoltat
în jurul revistei ”Le symbol”, scoasă de Gustav Kahn și Jean Moreas. Gruparea a
adoptat estetica simbolului propusă de Jean Moreas, o modalitate de comunicare
și sugestie prin intermediul unui cuvânt care să traducă o stare sufltească,
inexprimabilă.

Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia

- Cea de-a doua direcție, a decadenților, s-a cristalizat în jurul revistei ”Le
decadent” și a personalității lui Verlaine. Poezia decadenților se baza pe
atmosferă, promovând o estetică a urâtului prin explorarea mediilor famate, a
evadării din real și cultivarea misterului, reveriei, obsesiei, nevrozei. Ei sunt
”poeții blestemați”: Verlaine, Laforgue, Rollinat, Rimbaud, Corbiere.
- Dacă parmasianismul, cu solemnitatea și răceala sa programatică, a fost un neo-
clasicism, născut ca reacție antiromantică și reproșând romantismului exprimarea
predilectă a eului, interesul pentru social, atracția spre pitoresc și excesiv,
simbolismul, antiparnasian, este un neoromantism. Ideologia simbolistă ține de
idealism. Poeții simboliști caută o realitate transcendentă, dincolo de aparențe.
Lumea sensibilă nu-i decât reflectarea unui univers spiritual, ideea trebuind să se
exprime numai prin analogii exterioare. Simboliștii, grupați în jurul lui Mallarme
(care a înzestrat poezia cu sensul misterului și al inefabilului), consideră poezia
drept instrument de cunoaștere metafizică.
- Simbolismul românesc a apărut și s-a dezvoltat mai târziu, ca o împotrivire față de
sămănătorism și literatura minoră de la începutul secolului al XX-lea, cu tendințe
de izolare tradiționalistă. Simbolismul românesc nu a fost o simplă variantă a
celui francez, un fenomen de imitație, ci o manifestare a spiritului autohton, a
sensibilității românești. El cunoaște mai multe etape în desfășurarea sa, fără ca
acestea să fie precis delimitate. O caracteristică fundamentală a simbolismului
românesc, care îl deosebește de cel francez, este aceea că își asimilează
parnasianismul.
- Simbolismul românesc, reprezentanți, etape:
- Momentul experiențelor, al tatonărilor: este reprezentat mai întâi de activitatea de
pionierat desfășurată de Alexandru Macedonski la revista ”Literatorul”, editată
de el în 1880. Noua poezie trebuie să fie ”muzică, imagine și culoare; dacă proza
implică anecdotă, descriere, poezia înseamnă în primul rând sugestie. Logica
poeziei este nelogică într-un mod sublim”, scrie Macedonski. Autorul contribuie
la înnoirea conecptului de poezie, solicitând insistent ”o nouă coardă a harpei
după Alecsandri și Bolintineanu”. Cu alte cuvinte, versificarea nu se confundă cu
poezia, idee remarcabilă și pe deplin actuală... cel dintâi teoretician al
simbolismului românesc consideră că ”poetul nu este decât un instrument al
senzațiilor primite de la natură și pe care le transformă în forme sensibile, pe care
le transmite apoi în formulări inedite și neașteptate. ”Optând pentru adevărata
creație poetică, Macedonski manifestră reticențe față de simbolismul extremist
(decadentismul).
- Alți poeți care se arată receptivi față de experiențele simboliste sunt: Mircea
Demetriad, Tudor Arghezi, Traian Demetrescu, Iuliu Săvescu, Ștefan Petică,
Dimitrie Anghel, George Bacovia, Ion Minulescu, Elena Farago.
- În literatura română precursorul simbolismului poate fi consiedrat Mihai
Eminescu, mai ales prin muzicalitatea ce-l apropie de poezia simbolistă.: ”Dintre
sute de catarge”, ”Melancolie”, ”Ondină”, ”Se bate mizeul nopții” etc.
- Direcția pseudo-simbolistă de la ”Viața nouă” (1905) îl are ca teoretician pe Ovid
Densușianu, care opune poeziei de orientare sămănătoristă o poezie citadină,
inspirată din peisajul specific al orașelor, cu parcuri, havuzuri, turnuri etc.
Această etapă este reprezentată de poeții colaboratori la revista ”Literatorul” și
”Viața nouă”, poeți care imitau sau adaptau, uneori fără valoare, diversele
tendințe ale simbolismului francez: Ovid Densușianu, Ștefan Petică, Iuliu Cezar
Săvescu, Iacobescu. Pentru Densușianu simbolismul e doar o modalitate

Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia

”armonioasă” de comunicare, poeziile sale neavând nimic în comun cu adevărata

poezie simbolistă.
- Cea de-a treia etapă, cea mai originală și mai valorosă din literatura română este
aceea a simbolismului autohton (presărat cu elemente tradiționale), ilustrat de
poezți ca Dimitrie Anghel (volumul ”În grădină”), George Bacovia (”Plumb”),
Ion Minulescu (”De vorbă cu mine însumi”, ”Nu sunt ce par a fi”),
- Simbolismul extrem, minulescian; Ion Minulescu nu este un poet de substanță. El
este simbolist mai mult prin mijloace decât prin vizune și sensibilitate. Poezia sa
este grandilocventă, retorică, ceea ce contravine principiului simbolist, potrivit
căruia elocința trebuie reprimată. În schimb Minulescu manifestă deosebită
atracție față de tehnica și motivele simboliste (numărul fatidic, prevestitor, mirajul
depărtărilor, efectele sonore, obținute prin utilizarea neologismelor cantabile și a
numelor proprii exotice, frapante prin sonoritate. Mai aproape de simbolismul
adevărat este tristețea gravă, plină de sugestii, în care se stinge uneori jovialitatea
și proza retorică (precum în poemul ”Ultima oară”).
- Simbolismul autentic, bacovian: George Bacovia este cel mai mare poet simbolist
român, unul dintre cei mai profunzi, mai originali, mai adânci poeți după
Eminescu. Creația lui este reprezentată de volumul ”Plumb” (1916), ”Scântei
galbene” (1926), ”Cu voi” (1930), ”Comedii în fond” (1936), ”Stanțe burgheze”
(1946). Poezia sa reunește aproape toate trăsăturile esențiale specifice
simolismului. Inadaptat la societatea burgheză, Bacovia dă expresie unui
simbolism depresiv, izvorât din situația precară a proletarului intelectual, care a
corespuns structurii sale sufletești ultrasensibile. Poetul cultivă frecvent simbolul,
ca modalitate de surprindere a corespondențelor eului cu lumea, natura,
universul. Poetul evocă idei , sentimente, senzații, pe calea sugestiei. Preferința
merge îndeosebi spre culorile întunecate, Bacovia explicând chiar, într-una din
mărturisirile sale, ce este audiția colorată: adică principiul după care senzațiile
diverse, coloristice și muzicale, își corespund, în plan afectiv, ceea ce se mai
numește și sinestezie.
- În poezia sa se întâlnesc teme și motive tipic simboliste: târgul provincial, element
al claustrării, izolării, însingurării (”Seară tristă”), nevroză (”Nevroză”,
”Plouă”); peisajul interiorizat (”Amurg de toamnă”), descompunerea,
dezagregarea materiei (”Cuptor”, ”Lacustră”), dragostea, sentimentul funebru,
solitudinea, însingurarea (”Plumb”). Critica literară subliniază, ca dominantă a
liricii bacoviene, neliniștea continuă, Bacovia înscriindu-se astfel într-o zonă mai
largă a sensibilității moderne, depășind în unele privințe simbolismul.
- Teme și motive simboliste: motivul citadin, tema naturii, motivul ploii și al
toamnei, motivul iubirii și al instrumentelor muzicale, solitudinea, condiția
nefericită a creatorului (un motiv tipic romantic).
- Trăsături: cultivarea simbolurilor și a sugestiei, corespondența între cuvinte și
elementele naturii, muzicalitatea versurilor (refrenul, repetarea unor cuvinte,
alternața vocale-consoane, cultivarea versului liber, rima perfectă, cromatica
(”audiție colorată”), olfactivul.
- Temele fundamentale ale liricii bacoviene, precum și arta sa peotică: lumea
orașului de provincie, a târgului sufocant, mahalaua (”Sonet”), orașul în ruină
(”În parc”, ”Singur”, ”Decor”), orașul – muzeu al figurilor de ceară
(”Panoramă”); singurătatea: camera poetului, dragostea și actul reflex al creației
(”Miezul noții”; ”Decembre”); natura, ca stare de spirit, anotimpurile, apa
(”Moină”, ”Tablou de iarnă”, ”Cuptor”, ”Nervi de primăvară”); iubirea

Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia

(fecioară palidă și privită ironic: ”Nevroză”, ”Contrast”, ”Unei fecioare”);

moartea, senzație de funebru, dezagregarea totală (”Plumb”).
- Arta poetică: moartea și dragostea (”Plumb”), muzica, instrumente muzicale,
compoziții muzicale, zgomote diverse, verbe auditive, muzicalitatea interioară a
versurilor (”Marș funebru”, ”Nervi de toamnă”, ”Lacustră”, ”Rar”), cromatica
(”Amurg violet”, ”Decor”, ”Note de primăvară”), olfactivul (”Cuptor”).
- Ilustrarea specificului de artă poetică a poeziei ”Plumb”, geneza poemului:
amintirea dureroasă a înmormântării unei rude în 1900, prilej cu care vizitează
cavoul Sturzeștilor; semnificația titlului: greutatea metalului sugerează apăsare
sufletească, culoarea cenușie sugerează monotonia, angoasa, maleabilitea
metalului sugerează labilitate psihică, sonoritatea surdă a cuvântului sugerează
închiderea definitivă a spațiului, neputința zborului.
- Tema poeziei este condiția de damnat a poetului într-o societate meschină,
incapabilă să aprecieze adevăratele valori.
- Structura poemului este dată de două catrene, a câte două secvențe poetice, în
care se disting două planuri: unul exterior, natural, dat de primele două versuri
ale fiecărui catren, și unul interior, dat de ultimele două versuri ale fiecărui
catren.
- Elementele simboliste sunt cromatica, audiția colorată (sinestezia), muzicalitatea,
muzicalitatea interioară (asonanța), simbolul, repetiția, personificarea, metafora,
epitetul (cromatic), figuri de stil sonore (asonanța și aliterația), elementele
eufonice (”vânt”, ”coroane de plumb”, ”funerar veștmânt”), imaginile auditive
(”și-am început să-l strig”), cultivarea senzațiilor (Stam singur lângă mort... și
era frig...”) rima perfectă (primul și al patrulea vers al fiecărei strofe rimează
perfect), corespondențele dintre trăirile sufletești ale poetului și elementele din
natură, neputința zborului, neputința împlinirii iubirii, solitudinea, însingurarea,
dezagregarea materiei, cultivarea unui simbolism de substanță, autentic.

8. Asigurarea retenției și transferului: prezențai, într-o scurtă compoziție, elementele de

factură simbolistă din poezia ”Plumb” de George Bacovia.

- Bibliografie: Mariana Badea, Literatura română pentru bacalaureat, editura Regis, 1999

Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia

Natalia Gălățan