Sunteți pe pagina 1din 48

Cuprins

1. Metabolismul. Cai metabolice


2. Metabolismul glucidic
3. Metabolismul lipidic
4. Metabolismul proteic
5. Metabolismul acizilor nucleici
6. HEM
7. Hormoni
8. Markeri tumorali
METABOLISMUL. CAI METABOLICE

Metabolism: totalitatea reactiilor si proceselor desfasurate in organismul viu prin care se


realizeaza obtinerea energiei chimice, formarea si degradarea biomoleculelor necesare diferitelor
functii celulare.
METABOLISMUL GLUCIDIC

1. Glicoliza

2. Calea fosfogluconatului (pentozofosfatilor)

3. Gluconeogeneza

4. Glicogenogeneza

5. Glicogenoliza

METABOLISMUL LIPIDIC

1. Digestia si absorbtia
2. Sinteza acizilor grasi
3. Beta-oxidarea
4. colesterolul

METABOLISMUL PROTEIC

1. Digestia si absorbtia
2. Glutationul
3. Amoniacul
4. Hemul

METABOLISMUL ACIZILOR NUCLEICI


COMPUSI MACROERGICI

https://quizlet.com/_4xs5bn

SISTEMUL FOSFAGEN

Este un sustem anaerobic ce furnizeaza ATP-ul necesar efortului de scurta durata, rapid
si este activ la inceputul exercitiilor, indiferent de intensitatea acestora.

Rezervele de ATP
- organismul nu stocheaza suficient ATP necesar efortului fizic
- o parte din ATP este folosit pentru functiile celulare de baza
- sistemul fosfagen utilizeaza CREATINKINAZA pentru a mentine concentratia de ATP
- sistemul fosfagen reface ATP-ul rapid
Controlul acestui sistem se realizeaza prin legea actiunii maselor: “concentratiile
reactiilor sau produsilor in solutie vor determina directia reactiilor”

SISTEMUL ADENILAT

- cuprinde ATP, ADP si AMP


- functioneaza in prezenta ionilor de Mg2+ si a fosfatului anorganic (Pi sau Pa)
- molecula de ATP contine 2 legaturi macroergice de tip anhidrida care se pot scinda in 2 trepte
cu eliberare de energie

ATP ---> ADP + Pi +energie


ATP ----> AMO + Ppi + energie

In AMP, acidul fosforic se leaga de riboza printr-o legatura esterica nemacroergica. Scindarea
acestei legaturi in orgaism este catalizata enzimatic, iar energia eliberata este mai mica decat
in cazul legarurilor dintre gruparile fosfat din ATP si ADP.

AMP + H2O <----> adenozinna + Pa

CICLUL ATP

Utilizarea ATP

Lucru mecanic: sinteza moleculelor biologice complexe


Lucru osmotic (transport activ): absorbtia nutrientilor, procesele de eliminare a apei,
mecanismele de mentinere a echilibrului ionic
Lucru mecanic: contractia musculara, motilitatea celulara

CAI DE SINTEZA A ATP

1. Mecanism anaerob = fosforilarea la nivel substrat


2. Mecanism aerob = catabolismul oxidatic = respiratia celulara

FOSFORILAREA LA NIVEL SUBSTRAT

- se produce atunci cand energia eliberata intr-o reactie exergonica a unei secvente degradative
este folosita imediat pentru producerea de ATP din ADP
- mecanism anaerob catalizat de kinaze cu randament mic

RESPIRATIA CELULARA

- degradarea acidului piruvica la CO2 si H2O cu eliberare de energie


- proces mitocondrial care include: ciclul krebs, lantul respirator si fosforilarea oxidativa.
CICLUL KREBS
Citrate is krebs starting substrate for making OAA

- complexul este inhibat de acetilcoA, ATP, NADH


- activat de coA neacetilata si NAD+
- activitatile enzimei sunt reglate de gradul de fosforilare. Aceasta reactie este
efectuata de o anumita kinaza (PDH kinaza) si fosfatii sunt hidrolizati de o anumita
fosfataza (PDH fosfataza). Fosforilarea PDH inhiba activitatea sa care conduce la
scaderea oxidarii piruvatului

PIRUVAT
DEHIDROGENAZA
PIRUVAT Activata de izocitrat,
AMP, ADP
Inhibata de ATP si NADH

CITRAT SINTAZA

acetilcoA + 3NAD+ + FAD + +GDP + Pi + 2H2O ---> 2CO2 + 3NADH + FADH2 + GTP + 3H+ + coA-SH
LANTUL RESPIRATOR
- presupune oxidarea hidrogenului substratului de catre oxigenul atmosferic, avand ca produs final
apa si eliberarea unei cantitati de energie

Grupate in:
COMPONENTE
a) Complexe moleculare ale lantului respirator: complex I, II, III, IV
1. Coenzima Q
b) Molecule de legatura intre complexele moleculare ale lantului
2. Citocromii respirator: coenzima Q, citocromul
3. Proteine fier-sulf
c) Factor de cuplare 1(F1): proteina complexa formata din 12 subunitati
4. Flavoproteinele dintre care 5 intra in componenta ATP sintetazei (complexul IV),
celelalte au roluri reglatoare sau in fixarea de membrana
mitocondriala

COENZIMA Q

- structura asemanatoare vitaminei K


- este o chinona legata de un lant hidrofobic cu ajutorul caruia este inserata intre stratul lipidic al
membranei mitocondriale
- lantul hidrofobic contine 6-10 unitati izoprenice. In celulele umanem coQ contine 10 unitati
izoprenice si se noteaza CoQ10

CITOCROMII

- sunt reprezentati de o familie de heteroproteine colorate a caror grupare prostetica este hemul
- gruparile Hem sunt diferite in cele 4 tipuri de citocromi din lantul respirator, dand ficarui citocrom
o afinitate diferita fata de electron

PROTEINELE FIER-SULF

- se presupune ca exista 7 centri fier-sulf diferiti care participa in lantul respirator


- 4 sunt localizati in complexul NADH dehidrogenaza (Complexul I)
- 2 sunt asociati cu citocromul b
- 1 este asociat cu citocromul c1
COMPLEXUL I
- NADH-coQ REDUCTAZA - COMPLEXUL II
- SUCCINAT-coQ REDUCTAZA -
- transfera H+ si electronii de la NADH la coQ
- transferul se realizeaza cu ajutorul enzimei - transfera H+ si electronii de la succinatla coQ
NADH DH sau flavinproteinei FPn, care participa - transferul se realizeaza cu ajutorul enzimei
in reactia de dehidrogenare a NADH, avand SUCCINAT DH sau flavinproteinei FPn, care
coenzima FMN participa in reactia de dehidrogenare a acidului
succinic
INHIBITORI: rotenona, amital, ptericitina

COMPLEXUL III COMPLEXUL IV


- coQ-CITOCROM C REDUCTAZA - - CITOCROMOXIDAZA/CITOCROM-

- transfera H+ si electronii de la coQ la - accepta electronii de la citocromul c si ii


citocromul c transfera mai departe oxigenului pe care il
ionizeaza, acesta la randul sau reactioneaza cu
INHIBITOR SPECIFIC: antibioticul antimicna A protonii de H+ si rezula APA
(izolata din sptreptomices griseus, blocheaza
transportul de electroni de la citocromul b la INHIBITORI: CN, CO, H2S
citocromul c)

FOSFORILAREA OXIDATIVA

- este ultimul stadiu al catabolismului si reprezinta momentul in care majoritatea energiei metabolice este
eliberata

- in acest proces, NADH si FADH2 transfera oxigenului electronii primiti in reactia de oxidare a produsilor de
combustie, cu formare de H2O

- o mare parte din energia eliberata este utilizata pentru formarea ATP, iar restul se elimina sub forma de
caldura.

TEORIA CHIMIOSMOTICA A FOSFORILARII OXIDATIVE

- complexele care participa la lantul respirator au rol de pompe de protoni prin care protonii (H+) sunt
expulzati in spatiul intermembranar cu ajutorul energiei care ia nastere din reactiile de transfer de
electroni ai hidrogenului din NADH si FASH2 si astfel se creeaza o diferenta de potential intre cele 2 fete ale
membranei interne care duce la reintoarcerea H+ in matricea mitocondriala

- H+ sunt reintrodusi in matricea mitocondriala prin factorul de cuplare F1 din ATP sintetaza
METABOLISMUL GLUCIDIC

https://quizlet.com/_52by80

1. Glicoliza

2. Calea fosfogluconatului (pentozofosfatilor)

3. Gluconeogeneza

4. Glicogenogeneza

5. Glicogenoliza

DIGESTIA SI ABSORBTIA

TRANSPORTORI

GLUT 1 BBB blood (eritrocite), baby (fetus), blood brain barrier

GLUT 2 KIDS LIPS kidney, liver, pancratic beta cells

are

GLUT 3 PINK placenta, neurons, kidney

GLUT 4 MOTHER FATHER muscle, fats

!Glut 4 este insulino dependent


GLICOLIZA
Glicoliza este un proces metabolic in urma caruia glucoza (6 atomi de C) este degradata, in citosol. Astfel se

formeaza doua molecule de piruvat (a cate 3 atomi de carbon fiecare) si un castig net de 2 molecule ATP.

! Formarea de piruvat din glucoza nu necesita oxigen !

In conditii anaerobe, piruvatul este transformat in lactat sau etanol printr-un proces numit FERMENTATIE.

In conditii aerobe, unele organisme pot folosi oxigenul pentru a transforma piruvatul in CO2 si ATP.

Utilizarea oxigenului pentru a transforma produsii glicolizei in molecule energetice poarta numele de

respiratie celulara.

FERMENTATIA

NADH NAD+

PIRUVAT LACTAT
LACTAT DEHIDROGENAZA

Etapele glicolizei:

ETAPA 1 - capteaza glucoza in interiorul celulei si ii destabilizeaza structura => ii creste reactivitatea

ETAPA 2 - catabolismul moleculei deja destabilizate cu obtinerea a doua componente mai mici

ETAPA 3 - oxidarea acestor componente


ETAPA 1 A GLICOLIZEI

Are drept rol transformarea glucozei in fructozo - 1,6 - bifosfat in 3 pasi diferiti:

1. Fosforilarea glucozei

- glucoza ajunge in celula cu ajutorul unui transportator membranar

- in citoplasma are loc procesul de fosforilare in urma caruia => glucozo - 6 - fosfat

- reactia este catalizata de o protein kinaza = HEXOKINAZA

Acest pas este important deoarece:

A) face molecula de glucoza mai polara -> molecula este “captiva” celulei. Sarcina negativa a

radicalului fosfat previne glucoza din a parasi celula.

B) Destabilizeaza glucoza -> ii creste reactivitatea

2. Izomerizarea

- enzima fosfoglucozo izomeraza transforma aldoza (glucozo-6-fosfat) in cetoza (frucozo-6-fosfat)

3. A doua fosforilare

- enzima fosfofructokinaza (PFK1) adauga un al doilea radical fosfat -> fructozo - 1,6- bifosfat

- acest pas este decisiv si obliga molecula sa parcurga procesul de glicoliza.


ETAPA 2 A GLICOLIZEI

Are ca scop clivarea fructozo - 1,6 - bisfosfat in 2 molecule a cate 3 atomi de carbon gliceraldehid

-3 - fosfat

DEGRADAREA fructozo - 1,6 - bisfosfat

- enzima ALDOZA A catalizeaza degradarea fructozo - 1,6 - bisfosfatului cu formarea


gliceraldehid-3-fosfat (G3P) si dihidroxiaceton-fosfat (DHAP)

- G3P trece direct in etapa 3 a glicolizei

- DHAP nu trece direct

IZOMERIZAREA DHAP la G3P - reactie catalizata de triozofosfat izomeraza

ETAPA 3 A GLICOLIZEI

1. Oxidarea G3P la 1,3-bisfosfoglicerat - reactie catalizata de G3P-dehidrogenaza (NAD+

dependenta)

2. Transformarea 1,3-bifosfogliceratului in 3-fosfoglicerat - reactie catalizata de fosfoglicerat

kinaza; este prima reactie de fosforilare la nivel substrat din glicoliza

3. Izomerizarea 3-fosfogliceratului la 2 fosfoglicerat - reactie catalizata de fosfoglicerat mutaza

4. Deshidratarea 2-fosfogliceratului la fosfoenolpiruvat(intermediar macroergic al glicolizei) -

reactie catalizata de enolaza

5. Transformarea fosfoenolpiruvatului in PIRUVAT - reactie catalizata de piruvat kinaza; este a doua

reactie de fosforilare la nivel substrat din glicoliza


R E G L A R E A G L I C O L I Z E I

HEXOKINAZA

● inhibantă de G6P si glucagon

• Hexokinaza are 4 izoforme (I-IV) si este dependenta de ionii Mg si Ca.

Functii moleculare:

- prezinta situsuri de legare de proteine, nucleotide, ATP si glucoza

- activitate kinazica (glucokinazica)

• Toate izoformele mediaza fosforilarea glucozei la glucozo-6-fosfat (G6P)

• Activitatea hexokinazelor I, II si III este reglata de cantitatea G6P prin retroinhibitie

• distribuita in: ficat (H4), pancreas (celulele alfa si beta), creier (celule neuronale din hipotalamus si gl

pituitara posterioara

● mutatii genetice ale genei care codifica enzima - pot duce la diabet

GLUCOKINAZA

● stimulata de insulina si inhibata de F6P si glucagon

- este hexokinaza 4 cu localizare hepatica

- prezinta mecanisme de reglare diferite fata de restul hexokinazelor

- are afinitate mica pentru glucoza comparativ cu hexokinazele izoprenice

- in conditii fiziologice isi schimba forma si activitatea in functie de concentratia glucozei

- activitatea sa este reglata prin cooperare cu substratul

PFK

fosfofructokinaza I

● activata de: ADP, INSULINA

● inhibata de: ATP, CITRAT,


PK

- Exista patru izoenzime PK codificate de doua gene diferite

- Deficitul de PK se transmite ereditar autosomal recesiv si este rezultatul mutatiilor genetice

● Deficitul de PK are ca efect :

-reducerea capacitatii de metabolizare a glucozei

-scaderea concentratiei de ATP din eritrocite

-aparitia anemiei hemolitice

● activata de: INSULINA, F-1,6-BP

● inhibata de: ATP, ACETIL COA, PRODUSII BETA OXIDARII, GLUCAGON

BISFOSFOGLICERAT

• 2,3-BPG este modulator allosteric al oxigenarii hemoglobinei. Acesta scade afinitatea hemoglobinei pentru
oxigen, favorizand astfel oxigenarea tesuturilor
■ Cresterea cantitatii --》enemie, boala obstructiva pulmonara, fibroza chistica, boala cardiaca congenitala
■ Insuficienta : organismul reactioneaza prin producerea unui numar mare de eritrocite, afectiune numita
poliglobulie si implicit la anemie hemolitica nonsferocitara
CALEA PENTOZOFOSFATILOR

Este un proces catabolic ce se deruleaza in tesutul adipos. Gl. Mamara in lactatie, eritrocit si testicul.

ETAPE

1. ETAPA OXIDATIVA - se petrece atunci cand tesuturile au nevoie in egala masura de NADPH si de
pentoze. Consta in degradarea glucozo-6-fosfatului la ribulozo-5-fosfat si producerea de NADPH (2
molecule)

2. ETAPA NEOXIDATIVA - se realizeaza cand nevoia de NADPH este mai mare decat cea de pentoze. Are loc
conversia hexozelor la pentoze.

G6P 6-FOSFOGLUCOLACTON

NADP+ NADPH

6-FOSFOGLUCONAT
NADP+

CO2
NADPH
RIBULOZO-5-FOSFAT

RIBOZO-5-FOSFAT XILULOZA-5-FOSFAT

G3P SEDULOHEPTULOZO-7-FOSFAT

ERITROZO-4-FOSFAT
F6P

G3P

XILULOZA-5-FOSFAT

F6P
GLUCONEOGENEZA

- proces citosolic prin care se obtine glucoza din precursori neglucidici: lactat, glicerol, amino acizi
glucoformatori.
- are loc in ficat, rinichi si intestin subtire

GLUCONEOGENEZA DIN LACTAT

Lactatul este reoxidat in prezenta Lactat Dehidrogenazei la piruvat, care va servi ca substrat pentru
gluconeogeneza

GLUCONEOGENEZA DIN GLICEROL


Reprezinta 10% din gluconeogeneza. In urma lipolizei in tesutul adipos, muscular si hepatic se formeaza
glicerol. Acesta este metabolizat apoi in ficat si transformat in glicerol fosfat care va fi transformat in DHAP.

GLUCONEOGENEZA DIN AA

Piruvatul generat prin glicoliza musculara, prin transaminare, da nastere la ALANINA. Alanina intra apoi in
circulatia sangvina si este transportata la ficat unde este convertiva inapoi la piruvat si piruvatul in glucoza.
Glucoza nou formata intra apoi in circulatia sangvina pentru a fi furnizata inapoi muschilor, iar grupul amino
transportat de la muschi la ficat sub forma de alanina este convertit in uree in ciclul ureic si apoi excretat.
GLICOGENOGENEZA
- are loc atunci cand exista exces caloric glucidic

Glucoza este transforama in G6P care, sub actiunea fosfogluconuitazei, trece in glucozo-1-fosfat.

G 1P + U T P U D P - gl u c oz a- p i ro fos fo ri l az a U D P - gl u c oz a + Pp i
In aceasta reactia UTP pierde doua grupari fosfat (Ppi) -> UMP + G1P = U.D.P

U.T.P = Uradin-tri-fosfat

Uradin = Uracil si Riboza

URACIL-RIBOZA-P-P-P

Ppi = pirofosfat = P-P

UDP-glucoza reactioneaza cu o molecula de initiere de tip glicogen sub actiunea enzimei glicogen-sintetaza,
care leaga glucoza prin legaturi 1-4 alfa-glicozidice.
!Daca nu exista molecula de initiere de tip glicogen, se recurge la o molecula de timp proteic-glicogenic si
rezulta legarea UDP-glucozei la un rest de tirozina.

Atunci cand lantul cuprinde, printr-o alungire succesiva, 6-11 resturi de glucoza, intervine o a 2-a enzima,
enzima de ramificare, care realizeaza legaturile 1-6 alfa-glicozidice.

Sub actiunea celor doua enzime rezulta glicogen


GLICOGENOLIZA

- are loc atunci cand organismul are nevoie de energie, in muschi si in tesutul hepatic

- se intalnesc 2 sisteme diferite:SISTEMUL FOSFORILAZIC si ENZIMA DE DERAMIFICARE

- bilant energetic net : 3ATP

SISTEMUL FOSFORILAZIC

- in muschi si ficat
- actioneaza enzima glicogen fosforilaza

Cuprinde:

● Fosforilaza a (forma activa) si Fosforilaza b (forma inactiva), fiecare existand in formele T si R


si alte 2 enzime capabile sa realizeze conversia reversibila a acestor 2 forme:
fosforilaz-b-kinaza (trasforma forma inactiva in forma activa) si fosforilaz-a-fosfataza - invers.

● Fosforilaza a NU poate desface legaturile 1-6 glicozidice si actiunea sa inceteaza la o distanta


de 4 resturi glicozil fata de o ramificatie 1-6

ENZIMA DE DERAMIFICARE

- este enzima amilo-1,4-1,6-glucan transferaza ce catalizeaza transferul unei unitati triglucidice de


pe un lant pe altul. In zona de ramificatie ramane un singur rest glicozil, care va fi scindat ulterior
de aceeasii enzima de deramificare.
METABOLISMUL FRUCTOZEI

- fructoza exogena este convertita in glucoza sau in produsi ai glicolizei aerobe


- este metabolizata in rinichi si ficat

1. fructoza este fosforilata


2. frctoza-1-fosfatul este scindat in 2 trioze (gliceraldehida si dihidroxiaceronfosfat)

Semnificatie clinica:
1. deficienta ereditara a aldozei beta duce la - intoleranta la frctoza - cauzata de acumularea
fructo-1-fosfatului, care inhiba glucogenogeneza si produce crize de hipoglicemie posprandiala
2. Cresterea concentratiei aldozei beta duce la - fibroza sau ciroza hepatica
3. Deficienta de fructokinaza - fructozemie si fructozurie esentiala (fara manifestari clinice)
4. Deficienta eritrocitara a hexokinazei duce la fructozurie esentiala ( acumularea fructozei in
sange, urmata de eliminare)
5. La nivelul cristalinului fructoza se obtine pe calea sorbitolului. Acumularea de sorbitol in
diabet duce la aparitia cataractei, a retinopatiei si a disfunctiilor SN (sorbitolul nu poate traversa
membrana cristalinului)

METABOLISMUL GALACTOZEI
- galactoaza este transformata in glucoza in ficat si rinichi

- serveste pentru sinteza lactozei, glicolipidelor, glicoproteinelor si proteoglicanilor

Semnificatie clinica:
- deficienta galactokinazei sau uridiltransferazei - duce la acumularea de galactoza in sange

- surplusul de galactoza este resud la calactitol si duce la aparitia cataractei

- Galactozemia - absenta enzimelor necesare pentru transformarea galactozei in glucoza

- Galactozemia clasica - mutatii ale genei care codifica enzima


galactozo-1ofosfat-uridil-transferaza (GALT)
ROL

1. Protejeaza si sustin organele interne

2. Contribuie la reglarea temperaturii

3. Furnizeaza multa energie (9.1 kcal)

4. Se depoziteaza ca substanta de rezerva

5. Protejeaza vasele de sange si terminatiile nervoase

6. Intra in structura celulelor

7. Intra in componenta tecilor neuronale

8. Lipidele circulante asigura transportul uneor substante importante

9. Grasimile subcutanate asigura protectie mecanica si radioactiva

10. In cantitate moderata intervin ca stimulanti ai sistemului reticulo-endotelial

11. Intervin in activitatea endocrina

DIGESTIA SI ABSORBTIA

Acizii biliari emulsioneaza grasimile alimentare in intestinul subtire cu formare de micelii. Lipazele
pancreatice hidrolizeaza trigliceridele alimentare. Acizii grasi liberi si ceilalti produsi de degradare sunt
preluati de mucoasa intestinala si convertiti in triacilgliceroli. Acestia impreuna cu colesterolul si
apolipoproteinele formeaza chilomicronii ce migraza prin sistemul limfatic si circula catre tesuturi.
Lipoprotein lipaza activata de apoCII elibereaza acizii grasi si glicerolul. Acizii grasi intra in celula si sunt
oxidati cu eliberare de energie sau sunt reesterificati si stocati ca grasime de rezerva.
B io s in t e z a a c i z i l o r g r a s i
NADPH NADP+
CIS -SH CIS -SH

Beta-cetoacil sintetaza

P -S- P -S-

H2O Hidroxiacil
H beta-deshidrataza

CIS -SH
CIS -S-

P -S-
P -S-
NADPH
Enoil
NADP+ reductaza

CIS -SH

CIS
P -S-
-S-

Enzima de
condensare
Procesul se repeta
P -SH
pana la formarea ac.
palmitic
CIS -S-

P -SH

CIS -SH = malonil

= acetat

P -SH
Biosinteza acizilor grasi:

- cu precadere in ficat, tesut adipos, maduva osoasa, creier, intestin, gl. Mamara

Procese:

1. Biosinteza de novo a acidului palmitic

2. Elongarea acidului palmitic

3. Anabolismul acizilor grasi saturati

BIOSINTEZA DE NOVO A ACIDULUI PALMITIC

Atunci cand exista o productie crescuta de CITRAT la nivelul ciclului Krebs se initiaza biosinteza
acizior grasi. Citratul este translocat din mitocondrie in citosol pe calea sistemelor de transport
tricarboxilat si, sub actiunea enzimei citrat sintetaza se descompune in OAA si AcetilCoA.

Oxaloacetatul este redus sub actiunea malat dehidrogenazei citosolice la MALAT care: fie
traverseaza membrana mitocondriala si interiorul mitocondriei, prin dehidrogenare, regenereaza
OAA, fie regleaza o decarboxilare reductiva sub actiunea enzimei maleice rezultand PIRUVAT.

AcetilCoA, sub actiunea enzimei acetilcoA carboxilaza, formeaza malonilcoA

AcetilcoA carboxilaza - enzima alosterica ce prezinta biotina


- inhibata de: lanturile de acid gras lungi ce prezinta o grupare coA
- activata de: citrat
- enzima se gaseste atat sub forma de polimer activ, cat si inactiv, iar echilibrul dintre cele doua
este deplasat catre citrat care actioneaza ca mediator in favoarea polimerului activ.

ACID GRS SINTAZA


- complex enzimatoc format din 8 domenii, dintre care 7 catabolice
CIS -SH
- participa doua grupari SH: un rest de cisteina si o grupare SH a
fosfopanteteinei
- este un dimer activ, iar gruparea PTA-SH a unui monomer conlucreaza cu
P -SHgrgruparea CIS-SH a celuilalt monomer
Reglarea sintezei se realizeaza la nivelul reactiei catalizate de acetilcoA-carboxilaza
- inhibata allosteric de palmitilcoA si activata de citrat
- modulata prin modificari covalente prin fosforilare-defosforilare induse de glucacon si adrenalina
ELONGAREA ACIDULUI PALMITIC

- se realizeaza sub actiunea a 2 tipuri de sisteme multienzimatice:


1. Sistem enzimatic mitocondrial - ce functioneaza pe o cale inversa beta-oxidarii, adaugand
resturi acetil la catena nou sintetizata
2. Sistem enzimatic din RE ce ataseaza 2 atomi de C proveniti din malonil coA in mod asemanator
biosintezei acidului palmitic

ANABOLIMSUL ACIZILOR GRASI NESATURATI

- proces limitat
- in microzomii hepatici, tesutul adipos si cloroplaste
- agent de reducere: NADPH
= triacilglicerol + colesterol + apolipoproteine

- sunt agregate de lipoproteine mari

- 80% din masa unei particule de chilomicron o formeaza trigliceridele care sunt localizate in
interiorul particulelor

- au o densitate mai mica ca a serului (0.96 fata de 1.006 g/ml), motiv pentru care prin pastrarea
serului la rece, chilomicronii se ridica formand un strat cremos

VLDL
= lipoproteinele cu densitate foarte mica

- conţinut ridicat de lipide, 90-93% în care sunt predominanţi triacilglicerolii (de provenienţă
endogenă)~56%

- VLDL născânde cuprind drept componentă proteică majoritară apoB 100

- functie primordiala: transporta triacilgliceroli de origine endogena sintetizati in ficat, spre tesuturi
extrahepatice

- După un post de 8-16 ore la un subiect normal sângele recoltat dimineaţa este complet lipsit de
VLDL, acestea fiind catabolizate sub acţiunea lipoproteinlipazei.

- în inaniţie sau în diabet, plasma cuprinde VLDL, ca rezultat al unei sinteze pronunţate de
triacilgliceroli hepatici pe seama acizilor graşi liber circulanţi

LDL
= Lipoproteinele cu densitate mică (LDL)

- Componenta majoritară este colesterolul

- LDL cuprinde cca. 70% din colesterolul total plasmatic şi sunt prezente în sângele recoltat
dimineaţa după un post de 8-10 ore

- Datorită conţinutului ridicat în colesterol, LDL au rolul de a furniza tuturor ţesuturilor această
substanţă

- Deoarece LDL este furnizor de colesterol pentru ţesuturile extrahepatice se poate considera că
nivelul colesterolului - LDL şi apolipoproteinei B au valoare diagnostică ca factori de risc în
ateroscleroză (LDL si apoB favorizeaza alteroscleroza)

- VLDL - reprezinta lipoproteine parentale din care rezulta LDL in plasma, dupa indepartarea
triaciglicerolilor sub actiunea *lioproteinlipazei* si imbogatire in colesterol

IDL
Lipoproteinele cu densitate intermediară (IDL)
- densitate: 1.006 - 1.019 g/ml
- diametru: 25 - 35 nm
- compozitie: esteri de colesterol; trigliceride; apo B-100, apo E, apo C-II/C-III

HDL
Lipoproteinele cu densitate mare (HDL)
- densităţi cuprinse între *1,065-1,210 g/ml* şi
conţinut proteic de cca. 33%, apo A (A 1 şi A 2 ) şi mici cantităţi din alte lipoproteine (C, D, E) *fără
să cuprindă apo B*
- Subiecţii care prezintă nivele ridicate ale
colesterolului - HDL şi apolipoproteinei A, prezintă un risc scăzut de a face ateroscleroză

https://quizlet.com/_4yncma
- molecula esentiala, dar nu este necesara in alimentatie
- absorbtia intestinala (enterocite) a colesterolului din produsii alimentari ale loc prin difuzie
- transportul din enterocite in sange este realizat de transportori specifici: ABC1, ABCG5, ABCG8 si
necesita energie sub forma de ATP

➢ Ficat
➢ Cortexul adrenal ACETIL COA + ACETIL COA
➢ Ovare
➢ testicul COA-SH

ACETIL COA
HMG-COA SINTAZA

COA-SH

HMG

UNITATI IZOPRENICE
Polimerizarea a 6
unitati izoprenoide cu 5
atomi de carbon =>
SCUALEN
structura liniara de 30
atomi a scualenului

7-DIHIDROXICOLESTEROL
H. ESTROGENI SI
ANDROGENI

ACIZI BILIARI

HORMONI
CORTICOSUPRARENALI

COLESTEROL
LIPOPROTEINE
VITAMINA D3 MEMBRANAR
PLASMATICE

18acetilcoA + 18ATP + 16NADPH +4O2 -----> colesterol +9CO2 + 16NADP +18ADP +18 Pi
Reglarea sintezei colesterolului

A. Transcriptional:

a) SREBP
b) SRE
c) SCAP
d) S2P

B. Activitatea enzimei HMG-coA reductaza

- localizata in membrana RE
- activitate ip concentratiei colesterolului si acizior biliari

- enzima este activa in forma ei defosforilata


● Glucagonul stimuleaza fosforilarea enzimei (-)
● Insulina stimuleaza desfosforilarea enzimei (+)

- LCAT - enzima care esterifica colesterolul in plasma


- ACAT - enzima care esterifica colesterolul in tesuturi

Majoritatea colesterolului sintetizat in ficat este exportat sub doua forme:


1. Saruri biliare - derivati amfipatici de colesterol care ajuta la digestia lipidelor
2. Esteri de colesterol - transportati si secretati in particule de lipoproteine la alte tesuturi care
utilizeaza colesterol sau sunt stocati in ficat

https://quizlet.com/_4zeisq
75%Colesterol

Acizi biliari primari (colic si


chenodezoxicolic)

Intestin

Saruri biliare

Acizi biliari secundari


(dezoxicolic si litocolic)

TRASH

Reabsorbiti in proportie de 90% printr-un mecanism activ, la nivelul segmentului distal al ileonului,
iar prin sistemul port ajung din nou la ficat. Acizii biliari primari si conjugatii lor ajung in ficat, in bila
si apoi sunt eliminati in intestin, realizandu-se astfel circuitul enterohepatic al acizilor biliari.
Rolul biochimic

1. Emulsionarea grasimilor - datorita caracterului de detergent datorat structurii duale, hidrofobil

hidrofilic al sarurilor biliare

2. Faciliteaza absorbtia vitaminelor hidrofobe (vitamina K in special)

3. Faciliteaza actiunea lipazei pancreatice

4. Au actiune coleretica - stimuleaza ficatul sa secrete bila

5. Stimuleaza motilitatea intestinala

6. Mentin colesterolul in colutie sub forma de micele


METABOLISMUL PROTEIC
√ Digestia proteinelor şi eliberarea aminoacizilor liberi

√ Decarboxilarea aminoacizilor

√ Transaminarea aminoacizilor

√ Dezaminarea oxidativă a aminoacizilor

Copiii şi femeile însărcinate au o rată crescută a sintezei proteice pentru a susţine creşterea şi
necesită arginină în dietă deşi aceasta se poate sintetiza şi în organism.

Histidina Cisteina Tirozina


.
este esențială în dieta adulților este sintetizată prin folosirea este sintetizată din fenilalanină
în cantități foarte mici, deoarece sulfului din metionină şi poate fi şi este necesară în dietă dacă
adulții reciclează eficient necesară când aportul de aportul de fenilalanină este
histidina metionină este scăzut. necorespunzător.

La animale, aminoacizii suferă degradare oxidativă în trei circumstanţe metabolice diferite:

(1) În timpul degradării normale a proteinelor celulare (turnoverul proteinelor) dacă aminoacizii nu
sunt necesari pentru sinteza de noi proteine.

(2) Când alimentaţia este bogată în proteine şi aminoacizii ingeraţi exced nevoilor organismului
pentru sinteza proteică, surplusul este catabolizat. Aminoacizii nu pot fi stocaţi.

(3) Când glucidele nu sunt disponibile sau utilizate necorespunzător (înfometare sau diabet),
proteinele celulare sunt degradate şi aminoacizii utilizaţi ca şi combustibil (sunt convertiţi
în piruvat, oxaloacetat şi α-cetoglutarat)
• Necesarul zilnic de proteine este de 70-100 g

• Concentraţia proteinelor în plasmă 6,5-8,5 g/100 mli

• O parte din aminoacizi este refolosită la sinteza proteică, iar altă parte este degradată cu formare
de NH 3 sau utilizată pentru sinteza unor metaboliţi hem, amine active fiziologic, glutation şi
nucleotide
Fondul metabolic comun al aa este dat de totalitatea aminoacizilor liberi existenţi la un anumit
moment în organism. În organismul uman există aproximativ 100 g de aa liberi, jumătate din
această cantitate fiind reprezentată de glutamină şi glutamat

Bilanţul azotat
Bilanţul azotat reprezintă raportul dintre cantitatea de azot ingerat (proteine şi compusi cu azot) şi
cantitatea de azot eliminat prin urină (sub formă de amoniac sau uree)

Bilanţul azotat = N ingerat/ N eliminat


Bilanţ de azot echilibrat: N ingerat = N eliminat
Bilanţ de azot pozitiv: N ingerat > N eliminat (în convalescenţă sau în perioada de creştere)
Bilanţ de azot negativ: N ingerat < N eliminat (în malnutriţie)
DIGESTIA PROTEINELOR

- Presupune actiunea enzimelor proteolitice ce hidrolizeaza proteinele alimentare la aa


- enzimele proteolitice sunt produse in: stomac, pancreas si intestin subtire

DIGESTIA IN CAVITATEA ORALA - in saliva nu sunt enzime proteolitice

Caracteristicile enzimelor proteolitice

1) Sunt hidrolaze.

2) Secretate în formă inactivă (zimogen), convertite în formă activă în lumenul intestinal

3) Pot fi exopeptidaze sau endopeptidaze


a) Exopeptidazele catalizează hidroliza legăturii peptidice, de la capătul lanţului peptidic
(aminopeptidaze, carboxipeptidaze).
b) Endopeptidazele hidrolizează legăturile peptidice dintre aminoacizi specifici din întreaga
moleculă peptidică. Acestea sunt primele enzime care acţionează obţinându-se un număr
mai mare de fragmente mici.

Glande gastrice in muscoasa stomacului

● HCL
Celule parietale
● Suc gastric (pH 1-2,5)

Celule principale ● pepsinogen

Aclorhidria
- apare la 4% din totalul populatiei adulte si 40% din cei peste 60 ani
- secretia de HCL din stomac este absenta
- la aceste persoane, pepsina nu este activa si digestia proteinelor nu incepe pana cand alimentele
nu trec in intestin

- nu rezulta simptome clinice majore


PANCREAS
STOMAC

- sub actiunea secretinei elibereaza


- HCL
bicarbonat in intestinul subtire pentru a
- pepsinogen -> pepsina
neutraliza HCl gastric
Proteine +
- PROLASTAZA- activata de tripsina,
Di/tripeptide are activitate maxima pe alanina,
glicina si serina

enterokinaza - COLAGENAZA- actioneaza asupra


Di/tripeptide
colagenului
TRIPSINA + +
- TRIPSINOGEN
scindează la partea carboxil
reziduuri de arginină și lizină + - CHIMOTRIPSINOGEN

- PROCARBOXIPEPTIDAZE A SI B
CHIMOTRIPSINA
Scindează la partea carboxil
reziduuri de fenilalanină,tirozină,
+
triptofan
CARBOXIPEPTIDAZE A SI B
îndepărtează aminoacizi succesiv de
la capătul carboxil al
peptidelor

Dipeptide + aa

ENZIME DIN SUCUL INTESTINAL

Enterokinaza - necesară pentru activarea Tripsinei, prezentă în celulele epiteliale ale marginii în perie
din mucoasa duodenală. Sărurile biliare ajută la eliberarea ei în lumenul intestinal .

Aminopeptidazele - exopeptidază, îndepărtează aminoacidul unul câte unul de la capătul amino


terminal al lanțurilor peptidice.

Prolidaza - exopeptidază, elimină reziduurile de prolină din capătul terminal al lanţurilor peptidice.

Di şi Tripeptidaze - Digestia di și tri peptidelor este provocată de di și tri peptidaze prezente în


membrana marginii în perie a celulelor epiteliale, precum și în interiorul celulei. Tripeptidazele
convertesc tripeptidele într-un dipeptid și un aminoacid liber, apoi dipeptidazele convertesc dipeptidele
aminoacizi liberi.
ABSORBTIA AA, PEPTIDELOR SI PROTEINELOR

ABSORBTIA AA

Absorbtia aa din lumenul intestinal in enterocit necesita Na si este mediata de proteine de


transport (TRANSLOCAZE)
AA traverseaza membrana intestinala, ajung in circulatia portala si apoi la ficat care retine o
parte din aa si alta parte trece in circulatia sistematica si este distribuita la organe si tesuturi

!Proteinele sunt complet digerate in aa, dar o anumita cantitate de oligopeptide poate
ramane nedigerata.

ABSORBTIA DI/TRIPEPTIDELOR

Din lumen in enterocit se face printr-un sistem H+ dependent. In enterocit, prin hidroliza
enzimatica, rezulta aa, care sunt transportati in sangele portal.

ABSORBTIA PROTEINELOR

- cantitatile (mici) nedigerate pot fi absorbite in enterocit prin endocitoza si transportate apoi
in sange prin exocitoza. Prin acest mecanism se realizeaza absorbtia anticorpilor din laptele
matern.

Datorita trecerii in circulatia sangvina a proteinelor exogene, se produce formarea de


anticorpi specifici fata de acestea, ducand uneori la declansarea alergiilor alimentare

ABSORBTIA OLIGOPEPTIDELOR

- prin transport activ


Peptidazele intracelulare hidrolizeaza oligopeptidele la aa. Hidroliza este rapida pentru a
mentine concentratia peptidei scazuta in celula.

- mecanismul de transport este independent de L-aa

MECANISMUL ABSORBTIEI
- L-aa naturali sunt transportati activ
- D-aa sunt absorbiti prin difuzie simpla
- Vit. B6 este implicata in transferul activ al aa
- Procesul necesita ATP
- este necesara o proteina transportatoare care poate fi sau nu fi
dependenta de ionii de Na+ (diferite proteine transportatoare sunt
specifice pentru diferiti aa)
GLUTATIONUL
Glutationul participă la translocarea grupărilor active ale L-aminoacizilor în celulele
intestinului subţire, rinichi, vezicule seminale, epididim şi creier. Există o cale prin care
glutationul este regenerat, numită Ciclul Gama Glutamil sau ciclul Meister.

Semnificaţie clinică
Cistinuria - transportorul comun pentru cistina, ornitină, arginină şi lizină (COAL) este prezent
în intestin şi tubii renali. Deficienţa transportorului determină pierderea acestor aminoacizi prin
fecale şi urină.

Boala Hartnup – este o deficienţă a transportorului pentru triptofan şi aminoacizi neutri.


Nerealizându-se absorbţia triptofanului, deficienţa acestuia determină manifestări neurologice
şi la nivelul pielii.

Decarboxilarea

• Reacţie de degradare a aminoacizilor cu obţinere de amine biogene


• Catalizată de aa-decarboxilaze cu coenzima piridoxal fosfat (PLP)

Transaminarea

• Reacţii reversibile care constau în schimbul grupării amino cu grupăricarbonil între aa şi


cetoacizi
• Participă toţi aa (alfa-aa) în afară de treonină şi lizină
• Participă următorii cetoacizi (alfa-cetoacizi): piruvic, oxaloacetic şi alfa-cetoglutaric

Transaminaze (aminotransferaze)

• AST (aspartat-amino transferaza)= GOT (glutamat-oxaloacetat transaminaza)


• ALT (alanin-aminotransferaza)= GPT (glutamat-piruvat transaminaza)
• Activitatea enzimatică a ALT şi AST este determinată în diagnosticarea infarctului miocardic,
afecţiunilor hepatice şi musculare

SEMNIFICAŢIA CLINICĂ
Transaminazele se găsesc în mai multe tipuri de ţesuturi. Disfuncţii ale organelor cauzează o
eliberare a unor cantităţi anormale de transaminaze în fluxul sangvin: Ţesutul cardiac este
bogat în GOT, valori crescute ale GOT sunt asociate cu infarctul miocardic

Ţesutul hepatic este bogat în GPT, valori crescute ale GPT sunt asociate cu hepatitele
infecţioase
Nici unul dintre teste nu este specific.

Dezaminarea oxidativă
• Transformarea aa în cetoacizii corespunzători cu formare de amoniac. Dezaminarea
glutamatului este catalizată de glutamat dehidrogenază şi în urma reacţiei se obţine alfa-
cetoglutarat cu eliberare de amoniac
AMONIACUL

- Concentraţia maximă tolerată în sânge este 10-20 μg%

- Surse de amoniac în organism :


● A. Grupari NH 2 rezultate din metabolismul aa
● B. Dezaminarea aa
● C. Hidroliza glutaminei şi asparaginei
● D. Amoniacul din intestin
● E. Acţiunea hidrolitică a bacteriilor asupra ureei şi proteinelor intestinale
● Dezaminarea bazelor nucleotidice
● NH 3 din intestin ajunge la ficat prin sistemul port
● NH 3 produs în ţesuturi este refolosit la sinteza de aa

- Eliminarea amoniacului din organism se face prin două mecanisme:


◆ Ciclul glutaminei
◆ Ciclul ureogenetic

CICLUL GLUTAMINEI

- Glutamina este aa major din sistemul circulator si are rolul de a transporta amoniacul la/de la
diferite ţesuturi
- Glutamina din sânge ajunge la ficat şi rinichi unde este hidrolizată cu eliberare de amoniac

Amoniacul format în rinichi, acceptă protoni şi se transformă în NH 4+ apoi se elimină în


urină sau formează săruri alcaline conservând rezerva alcalină a organismului.

Amoniacul obţinut din purine se elimină sub formă de acid uric.

Amoniacul format în ficat din glutamină şi cel transportat prin sistemul port de la intestin
(ex. amoniacul proteic) , este transformat în uree (ciclul urogenetic).

CICLUL UROGENETIC

Ciclul ureogenetic reprezintă procesul metabolic prin care amoniacul este transformat în uree
pentru a fi eliminat prin urină.

• Are loc în cea mai mare parte în ficat


• Are loc în cantitate mică în creier
• Participă aa: arginina, ornitina, citrulina
• Proces metabolic puternic endergonic
• Secvenţa de reacţii care duce la formarea ureei: 1. Formarea carbamil fosfatului
2. Sinteza citrulinei
3. Sinteza acidului arginin succinic
4. Sinteza argininei
5. Hidroliza argininei
SEMNIFICATIA CLINICA

Absenţa unora dintre enzimele care catalizează reacţiile metabolice ale ciclului ureogenetic
cauzează boli cum ar fi:

Hiperamoniemia este dată de deficienta enzimelor: ornitin carbamoil transferaza şi carbamil


fosfat sintetaza

Citrulinemia este dată de deficienţa de arginin succinat sintetaza

Aciduria arginino-succinică implică acumularea acidului argininsuccinic dată de deficienţa


enzimei arginin succinat liaza

CREATININA

O parte din azotul care se formează prin dezaminarea oxidativă a aa este utilizat laformarea
● – creatinei
● – fosfocreatinei
● – creatininei
Creatina se fosforilează formând fosfocreatina - un compus macroergic, cu rol important în
biochimia contracţiei musculare Precursorii creatinfosfatului arginină, glicina şi metionina

Prima etapa - are loc in rinichi si consta in transferul grupei amidinice de pe arginina pe glicina,
in prezenta de AGT (arginin-glicin-transamidinazei) cu formare de acid guanidinacetic si
ornitina

Acidul guanidinacetic este transportat la ficat in prezenta SAM (s-adenozil-metionina) rezultand


creatina (acidul fosfometil guanidinacetic). Creatina este transportata de sange la muschi,
unde sub actiunea ATP si creatinkinazei=creatinfosfokinaza=CPK formeaza FOSFOCREATINA

Fosfocreatina, rezervor de grupări fosfat macroergic, asigură menţinerea concentraţiei de ATP


Regenerarea ATP cu ajutorul fosfocreatinei :

Fosfocreatina + ADP → Creatină+ ATP


În timpul efortului fizic, eliberarea ATP-ului din creatin fosfat este mai rapidă decât formarea lui

• Dozarea activităţii creatin fosfokinazei serice se realizează în diagnosticul infarctului miocardic


şi distrofiile musculare.
• O parte din creatină se transformă în creatinină fiind eliminată prin urină
• Nivelul creatininei urinare este proporţional cu masa musculară. Scăderea eliminării urinare de
creatinină reflectă stări de distrofie musculară.
• De asemenea, deoarece producţia şi eliminarea din ţesuturi a creatininei este remarcabil de
constantă, fac din determinarea sa, una din cele mai utile substanţe utilizate în aprecierea
clearanceului renal, metodă simplă, extrem de utilă în investigarea funcţiei renale.
HEMOGLOBINA SI METABOLISMUL BILIRUBINEI

- BR neconjugată, vehiculată de albumină, poartă numele de BR indirectă.


- BR conjugată, poartă numele de BR directă.
- În laboratoarele clinice, se determină BR totală şi BR directă, BR indirectă se calculează prin
diferenţă
Patologia metabolismului bilirubinei este complexă, dat fiind faptul că acţionează unul sau mai
mulţi din factorii de mai jos:
• intensificarea procesului de degradare a hemoproteinelor;
• diminuarea capacităţii de captare a bilirubinei de către ficat;
• diminuarea capacităţii ficatului de a conjuga bilirubină;
• perturbarea mecanismului de eliminare a bilirubinei prin bilă;
• tulburări extrahepatice ale fluxului biliar.
Icterul prehepatic (hemolitic)
• Resultă din producerea în exces de bilirubină după hemoliză
• Exces de hematii lizate apare de obicei în bolile autoimune:
- boala hemolitică a nou-născutului (incompatibilitatea Rh- sau ABO-);
- hematii cu structura anormală (boala
celulelor în seceră)
• ConcentraŃii plasmatice crescute de bilirubină neconjugata

Icterul hepatic

• Tulburări de absorbție,conjugare, sau secreția de bilirubină


• Reflectă o disfuncție hepatică generalizată(hepatocitară)
• În acest caz, hiperbilirubinemia este de obicei însoțită de alte anomalii ale markerilor
biochimici ai funcției hepatice

Icterul posthepatic (mecanic)


• Cauzat de o obstrucție a arborelui biliar
• Bilirubina plasmatică este conjugată și alți metaboliți biliari, cum ar fi acizii biliari, se
acumulează în plasmă
• Caracterizat prin scaune decolorate (absenta bilirubinei fecale sau urobilinei), și urină închisă
la culoare (bilirubină conjugată)
• Într-o obstrucție completă, urobilina este absentă din urină
HORMONI

https://quizlet.com/_541pbw

Sistemul endocrin - gl cu secretie permanenta

1. Hipofiza

2. Epifiza

3. Tiroida

4. Paratiroidele

5. Pancreasul

6. Suprarenalele

7. Gonadele

Organe temporare ce au actiune de secretie endocrina:

1. Placenta

2. Timusul

Organe cu secretie interna care nu secreta hormoni: ficatul

Hormoni tisulari - secretati in celule cu functie endocrina, diseminate in alte organe: stomac,
inima, organ adipos, creier

Factori de eliberare - liberine


Factori de inhibare - statine

Semnalele chimice pot actiona:

A) endocrin - hormonii

B) Paracrin - neuromediatorii, factorii de crestere

C) Autocrin - neuromediatorii

Tinta primara - adenohipofiza - controlata de factorii hipotalamici eliberati sub actiunea unui
stimul chimic sau nervos

Tinta secundara - gl. Endocrine - controlate de hormoni tropi sintetizati de adenohipofiza


Tinta finala - organe efectoare - controlate de hormoni secretati specific de gl. Endocrine

Glande necontrolate de adenohipofiza - pancreas, paratiroide, MSR

Hormoni fara gl endocrina tinta secundara - STH, prolactina

Feedback lung - inhibitie la nivelul hipotalamusului


Feedback scurt - inhibitie la nivelul adenohipofizei

CLASIFICAREA HORMONILOR

A. DUPA STRUCTURA

A) din aa: 1. Iodtironine (de la tirozina)

2. Catecolamine (fenilalanina)

3. Melatonina (triptofan)

B) peptidici: ocitocina, vasopresina, liberine si statine

C) proteici sau glicoproteici: STH, ACTH, LH, FSH, PRL, PTH, insulina, calcitonina, glucagon etc

D) sterolici: corticosteroizi, sexuali

B. IN FUNCTIE DE MODUL IN CARE SUNT ELIBERATI:

1. Neurohormoni: acetilcolina, serotonina, liberine

2. H. Glandulari: hipofizari, tiroidieni, sexuali, paratiroidieni

3. H. Tisulari - cu actiune paracrina sau autocrina - prostaglandne, gastrina, secretina etc

C. DUPA SOLUBILITATE

A) h. Hidrosolubili - h. Derivati din aa, cu exceptia iodtironinei

B) H. Liposolubuli - steroizi, calcitriol, iodtironine


D. DUPA MECANISMUL DE ACTIUNE - dupa mesagerul secund

1. H. Cu receptori intracelulari - steroizi, tiroidieni, retinoide, calcitriol

2. H. Cu receptori in membrana celulara:

i. Cu AMPc mesage secund: hipofizari, pth, calcitonina, glucagon, adh, catecolamine,


corticoliberina

ii. Cu GMPc mesager secund - factor atrial natriuretic, NO

iii. Cu Ca2+ si fosfatidilnozitol - factori de eliberare (GRH, TRH), Ach, adh, cck, gastrina,
oxitocina, AngII, catecolamine

iv. Cu mesager secund kinaza sau fosfataza: adiponectina, leptina, factori de crestre (fgf,
egf, igf I si II, ngf, pdgf), eritropoetina, prolactina, STH

HIPOFIZA
- hiper - implica de obicei 1 h
- hipo - mai multi, de ob. Toti = panhipopituarism

STH = GH
- hiper - gigantism (copii) si acromegalie (adulti)
- hipo- nanism si fara expresie clinica

PROLACTINA
- hiper - tumora hipofizara secretanta. Simptome: amenoree, galactoree, cefalee, impotenta
- hipo - hipopituarism postpatrum -nu se instaleaza lactatia
- inhibata de dopamina
- crescuta in: somn, inainte de ovulatie si in timpul sarcinii
- scazuta in - stare de veghe, dupa ovulatie

ACTH - hiper - sindromul cushing

MELANOTROPINA
- hip- albinism

TSH
ADH - hipo- diabet insipid
- hiper- reabsorbtie crescuta a apei

TIROIDA
- hiper- basedow-graves
-hipo- hashimato, cretinism, mixedem, gusa simpla
PTH -hipo- fasciculatii musculare