Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucru prost!
Mac-mac-mac si ga-ga-ga!
Ga-ga-ga!
Si te-ntreaba: Ce ne-aduci?
Tu la fug-atunci s-apuci!
Parca nu-i.
Dac-o vrea!
Si s-av�nta, si se crede
Ca-i barbat;
Dec�t el.
De copii!
Pe-ntrecut.
Adapost!
Pe crestin!
De prin curti, si sar la ei.
Din bordei.
Parca trece-adunatura
De tatari!
O f�sie nesf�rsita
Toata vale+a.
E pustiu; si nu se-ng�na
Nici o boare.
Fara-ncepere si-adaos,
De repaos.
Si tot creste.
Care-alearga pe c�mpie
Domnul stie!
E femeie, o sarmana,
Vine-n goana.
De calduri dogoritoare,
E nisipul.
Si se pleaca.
Obrajorul.
Sta nevasta.
Si e liniste pe dealuri
Si caldura valuri-valuri
Se revarsa.
Nici o frunza.
Adormise la racoare
Catre soare.
Mai e mult! Si ca sa-i fie
El se uita pe c�mpie,
Ce sa faca.
Si z�mbind copilareste
Spre f�nt�na!
Sa ma duc �n departare
Sa ma duc �n lumea-ntreaga
Ca o pasere pribeaga.
Nu le-i frica
De nimica
Le raspunse-atunci un c�ne
G�rbovite si zburlite,
Clevetind cu pizmuire
A porumbilor iubire,
Sufletului rom�nesc
Si oricare ma iubeste
Veselie, fericire,
O! Moldovo ce jelesc,
Ferice sa te gasesc!
II
Ti-as zice ca esti frumoasa,
Ca ai glas melodios,
Si ca oricine te vede
E ferice si te crede
Ca un vis de fericire,
E nepretuit odor.
Ca poet adevarat,
Fa �n viata o minune,
Adevar neprelucrat.�
Ca un frate iubitor.
Cu cosita-i aurie
Dragulita primavara!
Sa ma duc �n departare
Sa ma duc �n lumea-ntreaga
Ca o pasere pribeaga.
Duce m-as �n cale lunga,
Si moartea cu dispret,
�n veci tu nu apui!
n numele
Rom�nului popor,
II
III
IV
V
De mult e cu tatarii �n lupta de omor.
E
Dan zice: Mai Ursane! acolo e de noi!
VI
VII
Ghirai
III
Ce v�nt te-aduse-aice?
Dan zice:
Spataru-ngalbenit privea,
Vedea ce e, si nu vedea,
Pe inima
Dar! sa mergem! adauga Ursan
IV
Iar F
Conta
Ce duce calare
E rosie luna! zice din doi cel mai batr�n.
VI
VII
25 iunie 2018
O pictura ca o melodie
Destinul
Destinul mi-e sa n-am nici un destin.
Destinul mi-e sa port alte destine.
Un geam sa fiu, stralimpede, strain,
sa va vedeti pe voi, privind prin mine.
Sa nu va abureasca suflul meu
�n nici un fel fereastra catre lume.
Sa nu exist - si-aceasta-i cel mai greu;
si ce e mai usor - sa n-am un nume.
Familia o am si nu o am.
Gradina verii �n zadar ma-mbata,
iubirea mea e floarea de pe ram
ce fara fructe piere scuturata.
Iubirea mea ti-i poate anotimp.
Eu totu-i dau si nu-mi pastrez nimica.
Doar amintirea murmura prin timp:
Frumoasa-i bucuria, Veronica...
Si as fi vrut, at�ta as fi vrut
�ntr-un urmas sa-mi recunosc iubitul.
Dar nu mi-e dat firescul �nceput
pe care-l naste de-obicei sf�rsitul.
III
Ce v�nt te-aduse-aice?
Sa mergem.
Dar! sa mergem! a
VI