�, �, �, �, � , �, �

Pastorii spuneau ca pazeste pe-ai lui,

Ca-n rece cuib scoate perechea sa pui

Si hrana-i ducea ori pe-aceea ce nu-i

La staul pe-amurg, din mioare,

Ori cerbi sugatori ce se culca satui

Sub brazii ce-acopar izvoare.

Sub brazii ce-acopar izvoare.

Si parc-as vorbi ca de lucruri de ieri,

Ce drag �mi era nesatulei vederi!

C�nd singur �n largul �naltei taceri

Brazda cu rotirea sa golul;

Si-uimit cum de-a lungul at�tora seri

Eu stam urmarindu-i ocolul.

Dar groaznic venit-a �ntr-o zi, din apus

O noapte cu-at�ta �ntuneric c-a pus

�n minte-ne stavile putintei de-adus

Aminte ce-i timpul si locul,

Si-urlau �n cumplita cadere de sus

De-a valma si apa si focul.

Ci-ncet se facu si-o lumina ca-n zori,

Iar ziua, ce prinsa de-ai spaimei fiori

S-ascunse pitita-ntre ceruri si nori,

Se-ntoarse, si soare fu iara,

 Si apusu-i st�rnit-a minuni de culori,

Cum nu mai fu-n lume vreo seara!

Iar sufletu-n noi ce si-acum tremura,

De farmec cuprins, ca pierdut se mira!

Dar unde-o fi piscul? Caci nu mai era

Si-n locul lui gol si lumina

Vulturul, el �nsa si-acu �nconjura

O st�nca trasnita-n ruina.

Deodata cu tipet se-ntoarse �napoi,

Ca unul ce-si schimba g�ndirea, si-apoi

Spre vai, si departe, cu zborul greoi

Un pisc singuratic al muntelui plin

De colturi de st�nca, cu zborul sau lin

Acela-l rotea prin vazduhul senin

�n sute de cercuri egale,

Si-n fiece zi si tot timpul vecin

e,

Si-n fiece zi si tot timpul vecin

Umbririlor noptii din vale.

Pastorii spuneau ca pazeste pe-ai lui,

Ca-n rece cuib scoate perechea sa pui

Si hrana-i ducea ori pe-aceea ce nu-i

La staul pe-amurg, din mioare,

Ori cerbi sugatori ce se culca satui

Sub brazii ce-acopar izvoare.

Si parc-as vorbi ca de lucruri de ieri,

Ce drag �mi era nesatulei vederi!

C�nd singur �n largul �naltei taceri

Brazda cu rotirea sa golul;

Si-uimit cum de-a lungul at�tora seri

Eu stam urmarindu-i ocolul.

Dar groaznic venit-a �ntr-o zi, din apus

O noapte cu-at�ta �ntuneric c-a pus

�n minte-ne stavile putintei de-adus

Aminte ce-i timpul si locul,

Si-urlau �n cumplita cadere de sus

De-a valma si apa si focul.

Ci-ncet se facu si-o lumina ca-n zori,

Iar ziua, ce prinsa de-ai spaimei fiori

S-ascunse pitita-ntre ceruri si nori,

Se-ntoarse, si soare fu iara,

Si apusu-i st�rnit-a minuni de culori,

Cum nu mai fu-n lume vreo seara!

Iar sufletu-n noi ce si-acum tremura,

De farmec cuprins, ca pierdut se mira!

Dar unde-o fi piscul? Caci nu mai era

Si-n locul lui gol si lumina

Vulturul, el �nsa si-acu �nconjura

O st�nca trasnita-n ruina.

Deodata cu tipet se-ntoarse �napoi,

Ca unul ce-si schimba g�ndirea, si-apoi

Spre vai, si departe, cu zborul greoi

�ncet ni se stinse vederii.

De-atunci nu-l vazura nici altii, nici noi

Rotind �n luminile serii.

Bata-i pacostea sa-i bata!

Nici eu, nu!

Vara-ntreaga tot umblara,

Dar papucii dusi au fost!

Si-au sa umble si la vara

P�na ce le-or da de rost!

Iar g�scanul merge, vine,

Face cruci si tine post,

Nu-i gasesc! Sarac de mine,

Iar descult e, vezi tu bine,

Lucru prost!

G�stele de-atunci, �n cale,

C�nd vad apa undeva,

Caut�nd pornesc agale

Tot crez�nd ca-i vor afla.

Vin si rate sa le-ajute:

Mac-mac-mac si ga-ga-ga!

Mac-mac-mac! Haide vino, du-te,

Zile-asa pe r�u pierdute!

Ga-ga-ga!

Iar c�nd g�stele stau gloata

Si prin dreptul lor te duci,

Sare tabara lor roata

Si te-ntreaba: Ce ne-aduci?

Ai gasit papucii? Spune!

Tu la fug-atunci s-apuci!

S�-s�-s�! Tot fac nebune

Si te musca, doar le-ai spune

De papuci! al nu stiu cui,

Largi de-un cot sunt pasii lui,

Iar el mic, caci pe carare

Parca nu-i.

Haina-i matur�nd pam�ntul

Si-o t�raste-abia, abia:

Cinci ca el �ncap �n ea,

Sa mai bata, soro, v�ntul

Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,

Ma-sa l-a trimis �n sat,

Vezi de aceea-i �ncruntat,

Si s-av�nta, si se crede

Ca-i barbat;

Cade-n br�nci si se ridica

D�nd pe ceafa putintel

Toata l�na unui miel:

O caciula mai voinica

Dec�t el.

Si tot vine, tot �noata,

Dar deodata cu ochi vii,

Sta pe loc sa mi te tii!

Colo, zgomotoasa gloata,

De copii!

El degraba-n jur chiteste

Vrun ocol, caci e pierdut,

Dar copiii l-au vazut!

Toata ceata navaleste

Pe-ntrecut.

Uite-i, ma, caciula, frate,

Mare c�t o zi de post

Aoleu, ce urs mi-a fost!

Au sub d�nsa sapte sate

Adapost!

Unii-l iau grabit la vale,

Altii-n gluma parte-i tin

Uite-i, fara pic de vin

S-au jurat sa �mbete-n cale

Pe crestin!

De prin curti, si sar la ei.

Pe la garduri ies femei,

Se urnesc mirati batr�nii

Din bordei.

Ce-i pe drum at�ta gura?

 Nu-i nimic. Copii strengari.

Ei, auzi! Vedea i-as mari,

Parca trece-adunatura

De tatari!

O f�sie nesf�rsita

Dintr-o p�nza pare calea,

Printre holde ratacita.

Toata culmea-i adormita,

Toata vale+a.

Linistea-i deplin stap�na

Peste c�mpii arsi de soare,

Lunca-i goala: la f�nt�na

E pustiu; si nu se-ng�na

Nici o boare.

Numai zumzetul de-albine,

Fara-ncepere si-adaos,

Curge-ntruna, parca vine

Din ad�ncul firii pline

De repaos.

Si c�t vezi �n departare

Viu nimic nu se iveste�

Iata �nsa, colo-n zare,

Miscator un punct rasare

Si tot creste.

Poate-i vrun batut de soarta

Care-alearga pe c�mpie

�ntr-at�ta lume moarta!

Dor �l m�na, griji �l poarta,

Domnul stie!

Poti acum sa-l vezi mai bine:

E femeie, o sarmana,

Str�ns la piept �n scutec tine

Un copil; si-n s�rg ea vine,

Vine-n goana.

De calduri dogoritoare,

Foc aprins �i arde chipul;

Un cuptor e rosul soare,

Si carbune sub picioare

E nisipul.

C�nd ajunge la f�nt�na,

Jos pe-o pajiste saraca

Pune-odorul ei. Din m�na

Salta cumpana batr�na

Si se pleaca.

Sc�rt�ind, din nou ea creste.

Mama toarna cu tot zorul

Apa-n pumni, si se grabeste

La copil si-i racoreste

Obrajorul.

Bea apoi si ea pe fuga.

Merge iarasi dupa asta

La copil si-i da sa suga;

Fr�nt-apoi, pe-o buturuga

Sta nevasta.

Si e liniste pe dealuri

Ca-ntr-o manastire arsa;

Dorm si-arinii de pe maluri

Si caldura valuri-valuri

Se revarsa.

Nici un nor vazduhul n-are

Foc sub el sa mai ascunda;

Nici o pasare prin zare,

Nu se misca-n lumea mare

Nici o frunza.

Singur v�ntul, colo, iata.

Adormise la racoare

Sub o salcie plecata

Somnuros �n sus el cata

Catre soare.

Mai e mult! Si ca sa-i fie

Scurta vremea, p�na pleaca,

El se uita pe c�mpie,

Fluiera si nu mai stie

Ce sa faca.
 Dar deodata se opreste:

Peste ochi �si pune-o m�na

Si z�mbind copilareste

Curios si lung priveste

Spre f�nt�na!

Dati-mi, dati-mi aripioare,

C-aud glasuri de cucoare.

Dati-mi aripi sprintenele,

C-aud glas de r�ndunele.

Sa ma duc �n departare

Peste munti si peste mare.

Sa ma duc �n lumea-ntreaga

Ca o pasere pribeaga.

Duce m-as �n cale lunga,

Dor sa nu ma mai ajunga!

Duce m-as si m-as tot duce,

Dor sa nu ma mai apuce!

Niste curci �mbatr�nite,

�Elei, soro! Elei, frate!

Asa pasari desfr�nate

Mai vazut-ati �nca voi?

Ian priviti, o! surioare!

Cum se dragostesc la soare,

Far-a le pasa de noi!

Nu le-i frica

De nimica

N-au rusine nicidecum!

Au nu stiu c-a nostru nume

Onorat de toti e-n lume,

Ca drept pilde noi acum��

�Voi acum sunteti batr�ne,�

Le raspunse-atunci un c�ne

�Voi acum sunteti zb�rcite,

G�rbovite si zburlite,

Voi, de ciuda, voi, de ura,

Stati cobind acum sub sura,

Clevetind cu pizmuire

A porumbilor iubire,

Caci de mult v-ati trait traiul,

V-ati m�ncat de mult malaiul,

Si-acum toate la un loc

Nu platiti nici de-un potroc!�

Eu te las, tara iubita,

De-al tau cer ma departez

Dar cu inima cernita

Pl�ng amar, amar oftez!

Trist acum la despartire

De fiori ma simt cuprins.

S-orice draga nalucire

Pentru mine-acum s-au stins!

Cine stie, cine stie

Daca-mpins de-al sortii v�nt,

M-oi �ntoarce-n veselie

Sa sarut al tau pam�nt!

De-oi vedea �nca vreodata

Muntii tai rasunatori

Ce cu-o frunte �naltata

Se pierd falnic printre nori;

Si-ai tai codri de verdeata,

Unde curg, soptesc usor

Reci izvoare ce dau viata,

Doine care zic de dor,

S-al tau cer care z�mbeste

Sufletului rom�nesc

Si oricare ma iubeste

S-ori pe care eu iubesc!

Iata ceasul de pornire!

Iata ceasul mult amar!

Veselie, fericire,

Eu le las pe-al tau hotar,

S-a mea inima iti zice:

O! Moldovo ce jelesc,

Adio! ram�i ferice,

Ferice sa te gasesc!
II

Ti-as zice ca esti frumoasa,

Ca esti pasare voioasa,

Ca ai glas melodios,

Si ca oricine te vede

E ferice si te crede

Dulce �nger luminos.

 Ti-as zice ca esti o floare

Ce lucesti mai viu la soare

Dec�t celelalte flori,

Ca-a ta gingasa z�mbire,

Ca un vis de fericire,

Naste-n inimi dulci fiori.

Dar ma tem ca mi-ai raspunde

Cu-al tau glas care patrunde

Si c-un aer r�zator:

�O, poete, vad prea bine

Ca minciuna pentru tine

E nepretuit odor.

Lasa �ngerii �n pace,

Si, de vrei placere a-mi face

Ca poet adevarat,

Fa �n viata o minune,

Hotar�ndu-te a-mi spune

Adevar neprelucrat.�

�ti spun dar ca esti frumoasa,

Ca esti pasare voioasa,

Ca ai glas �nc�ntator,

Si ca-n vesnica fratie

Sufletu-mi se-nchina tie

Ca un frate iubitor.

Primavara cea verzie

Cu cosita-i aurie

Mi-au sosit voios �n tara,

Dragulita primavara!

S-au adus un dulce soare,

S-un s�n plin de lacrimioare.

S-au adus o luna plina

Ca s-o scalde �n lumina.

Lunca r�de si-nverzeste,

Doru-n suflet se trezeste.

Izvorasul curge-n vale

Si-mi aduce dor de cale.

Dati-mi, dati-mi aripioare,

C-aud glasuri de cucoare.

Dati-mi aripi sprintenele,

C-aud glas de r�ndunele.

Sa ma duc �n departare

Peste munti si peste mare.

Sa ma duc �n lumea-ntreaga

Ca o pasere pribeaga.

Duce m-as �n cale lunga,

Dor sa nu ma mai ajunga!

Duce m-as si m-as tot duce,

Dor sa nu ma mai apuce!

 Un suflet alb si t�nar pe-un nor de dulci parfume;

Iar sufletele toate �i ies lui �nainte,

Primindu-1 cu z�mbire, cu gingase cuvinte,

Si-i zic: ��n raiul nostru bine-ai sosit, copile!

Cur�nd plecasi din viata! Nu pl�ngi a tale zile?�

Zic�nd, copilul pl�nge, lipsit de m�ng�iere,

Si lacrimile-i calde se schimba-n lacrimioare.

De-atunci nu mai e lipsa �n rai de nici o floare!

Cu drag privindu-ti patria

Si moartea cu dispret,

Maret �n s�nul luptelor,

Si-n pace-ai fost maret.

�n cer apune soarele

Sting�nd razele lui,

Dar �ntr-a noastre suflete

�n veci tu nu apui!

n numele

Rom�nului popor,

Aprinsi de-amorul gloriei

S-al patriei amor!�

Frunza verde de malai;

Cine merge sus la rai?

Merge Dan, soiman de plai,

C-a ucis el multi dusmani,

Un vizir si patru hani.

Frunza verde lemn de brad,

Cine merge jos �n iad?

Merg tatarii lui Murad,

C-au ucis �n zi de mai

Pe Dan, capitan de plai!

(Fragm. de c�ntec poporal)

Batr�nul Dan traieste ca soimul singuratic

�n pestera de st�nca, pe-un munte paduratic,

Privind cu veselie cum soarele rasare,

D�nd viata luminoasa cu-o calda sarutare,

Privind cu jale lunga cum soarele apune�

Asa si el apus-a din zile mari si bune!

Vechi pustnic, ramas singur din timpul sau afara,

Ca pe un gol de munte o st�nca solitara,

Dincolo din morminte el trist acum priveste

O tainica fantasma ce-n zare s-ad�nceste,

Fantasma dragalasa a verdei tinereti

Ce fuge de rasuflul geroasei batr�neti,

Si zice: Timpul rece apasa-umarul meu

Si c�t m-afund �n zile, tot simt ca e mai greu!

O! lege-a nimicirii, o! lege nemiloasa!

C�nd, c�nd s-a toci oare a vremii lunga coasa!

Apoi el pleaca fruntea si cade �n visare,

Iar muntii, albi ca d�nsul, se-nclina-n departare.

Ai timpilor eroici imagine augusta,

Pe c�nd era el t�nar, lumea-i parea �ngusta

Pentru bine, si larga, prea larga pentru rau!

El ar fi vrut-o buna ca bunul Dumnezeu.

Deci �i placea sa-nfrunte cu dalba-i vitejie

Pe cei care prin lume purtau bici de urgie,

Si mult iubea c�nd tara striga: La lupta, Dane!

Sa v�nture ca pleava ostirile dusmane.

Atunci a lui m�nie ca trasnetul era,

�n patru mari hotare tuna si fulgera,

Iar tara dormea-n pace pe timpii cei mai rai

C�t Dan veghea-n picioare la capat�iul ei.

Ades el pleca singur prin codri fiorosi,

�n care luceau noaptea oteluri si ochi rosi,

Si daca murgu-i sprinten da-n laturi sforaind,

Viteazul cu bl�ndete �l dezmierda graind:

N-aibi grija, mai soimane! eu am si duc cu mine

O vraja rea de dusmani si buna pentru tine.

Si murgu-si lua calea �n liniste deplina

Prin codri fara drumuri si fara de lumina.

Iar vulturii carpatici cu zborul �ndraznet

Faceau un cortegi falnic eroului drumet.

II

�ncrederea-nfloreste �n inimile mari!

 Batr�nul Dan asculta graind doi vechi stejari

Crescuti dintr-o tulpina pe culmea cea de munte

S-av�nd ca o coroana un secol pe-a lor frunte.

O! frate, zice unul, un v�nt �n miez de noapte

Adusu-mi-a din vale lung vaiet, triste soapte!�

E sabie �n tara! au navalit tatarii!

S-acum �n balti de s�nge �si joaca armasarii!

Asa! raspunde altul, colo �n departare

Zarit-am asta-noapte pe cer lumina mare!

Ard satele rom�ne! ard holdele-n c�mpii!

Ard codrii!� Sub robie cad fete si copii.

Si-n fumul ce se nalta cu larme zgomotoase

Zbor suflete gonite din trupuri s�ngeroase!

Batr�nul Dan aude, suspina si nu crede!

Dar iata ca pe ceruri din patru parti el vede

Trec�nd un stol de vulturi urmati de uli gramada,

Atrasi �n orizonturi de-a mortii rece prada.

Ne-ncolonam ca sa primim lumina.

Frunza verde de malai;

Cine merge sus la rai?

Merge Dan, soiman de plai,

C-a ucis el multi dusmani,

Un vizir si patru hani.

Frunza verde lemn de brad,

Cine merge jos �n iad?

Merg tatarii lui Murad,

C-au ucis �n zi de mai

Pe Dan, capitan de plai!

(Fragm. de c�ntec poporal)

Batr�nul Dan traieste ca soimul singuratic

�n pestera de st�nca, pe-un munte paduratic,

Privind cu veselie cum soarele rasare,

D�nd viata luminoasa cu-o calda sarutare,

Privind cu jale lunga cum soarele apune�

Un fulger se aprinde �n ochii lui pe loc.

La lupta, Dane! tara-i �n jac, tara-i �n foc!

Batr�nul Dan desprinde un palos vechi din cui,

Si palosul luceste voios �n m�na lui.

Batr�nul Dan pe s�nu-i apasa a lui m�na

Si simte ca tot bate o inima rom�na.

El zice cu m�ndrie, nalt�nd privirea-n sus:

Pe inima si palos rugina nu s-a pus.

O! Doamne, Doamne sfinte, mai da-mi zile de trai

P�n ce-oi strivi toti lupii, toti serpii de pe plai!

Fa tu sa-mi par� numai atunci palosul greu,

C�nd inima-nceta-va sa bata-n pieptul meu,

S-atunci inima numai de-a bate sa �ncete

C�nd voi culca sub tarna a dusmanilor cete!

Apoi el str�nge chinga pe zdravenele-i sale,

�si face-o cruce, pleaca si se coboara-n vale.

III
�n scurtele rastimpuri c�nd soarele declina

Si noaptea-si pune stema feerica, stelina,

E un moment de pace �n care, neoprit,

Se pierde doru-n umbra amurgului m�hnit.

Atunci zareste ochiul minunile din basme,

Acele legioane de tainice fantasme

Care-ntre zi si noapte apar �n loc oprite

Cu mantii lungi si albe de-a lungul �nvelite.

Asa apare-n sesuri maretul om de munte,

Calc�nd cu pasi gigantici pe urme mai marunte!

Nu stiu de el copacii tineri, crescuti pe maluri,

Dar r�ul �l cunoaste si scade-a sale valuri,

Sa treaca �nainte viteazul Dan la lupta.

Si astfel tot el pasa pe cale ne-ntrerupta

P�n ce soseste-n seara la casa lui Ursan.

Om aspru care doarme culcat pe-un buzdugan,

Ursan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros si lat,

Cu bratul de barbat, cu pumnul apasat,

E scurt la grai, naprasnic, la chip �ntunecos.

El e de peste Milcov pribeag misterios.

Toti care stiu de d�nsul spun multe, dar soptind,

Si cale de o zare �l ocolesc grabind,

Desi-i place sa creasca sirepe herghelii,

Razlete pe �ntinsul c�mpiilor pustii.

Pe vremea lui, sub ochii lui Stefan, domn cel mare,

Intr�nd �n dusmani singur ca vieru-n stuhul tare,

A prins pe hanul M�rza din fuga cu arcanul;

Iar Stefan, de la d�nsul �n schimb lu�nd pe hanul,

I-a zis: Ursane frate! sa-ti faci ochirea roata,

Si c�t �i vedea zare, a ta sa fie toata!

De-atunci el sta de paza �n mijlocul c�mpiei

Si nime nu s-atinge de zmeii hergheliei.

IV

Si-n zbor plec�nd deodata, nebun de groaza, murgul

S-afunda-n largul spatiu si spinteca amurgul�

Dar c�nd steluta lunii apare viu la lume,

Copila se �ntoarce cu murgul alb de spume

Si zice: Iata calul! El stie-acum de fr�u

Ca palosul de mijloc si mijlocul de br�u.

Ursan cu drag raspunde: Aibi parte de noroc!

Apoi cu Dan batr�nul, arz�nd de mare foc,

�ncaleca si-n umbra dispar ca �ntr-un nor�

Iar Fulga-i urmareste cu sufletul �n dor.

V
De mult e cu tatarii �n lupta de omor.

O tinta de lumina prin umbra viu �noata.

Dan zice: Mai Ursane! acolo e de noi!

Acolo r�de moartea �n cr�ncenul razboi.

Acolo sa dam proasca, sub ochiul cel de sus,

Tu dinspre faptul zilei, si eu dinspre apus,

Si cale sa deschidem prin aprigul dusman�

La lucru-acum, f�rtate! la lucru, mai Ursan!

Amin si Doamne-ajuta! Ursan voios raspunde,

Si-n gloata fiecare ca viforul patrunde.

VI

Ursan naval s-arunca �n neagra tatarime,

Croind o p�rte larga prin deasa ei multime.

Sub m�na-i buzduganul, unealta de pieire,

Ca un balaur face �n juru-i o rotire,

Un cerc de moarte-n care amar de cine-i prins

Sarmanu-nchide ochii si soarele-i s-a stins!

�n laturi, �nainte, �n urma-i totul moare!

Zbor creierii din tidve sub ghioaga zdrobitoare,

Si-n urma, si-mpregiuru-i, si-n laturi semanate

Zac sute de cadavre cu capete sfarmate.

Si astfel ne-mpacatul Ursan mereu lucreaza,

Si spre apus prin s�nge mereu �nainteaza.

Ca d�nsul, Dan batr�nul, erou �ntinerit,

Tot vine dupa palos spre m�ndrul rasarit.

El intra si se-ndeasa �n gloata tremur�nda

Ca junghiul cel de moarte �n inima plap�nda,

Si palosu-i ce luce ca fulger de urgie

Tot cade-n dreapta,-n st�nga si taie-n carne vie�

Fug toti si pier din cale-i!� El striga: Steie fata

Cui place vitejia, cui s-a ur�t de viata!

Dar nime nu-ndrazneste la glasu-i sa apara,

Caci el se-nainteaza precum un st�lp de para,

Si cine-l vede falnic, aprins, cu fruntea sus,

�i pare ca alt soare se-nalta din apus.

Si astfel ambii oaspeti ai mortii ne-mpacate

Cosesc la vieti �n floare pe straturi s�ngerate

S-ajung ei fata-n fata prin apriga furtuna,

Si armele lor ude crucis le �mpreuna.

Noroc tie, Ursane!

Si tie, tot noroc!

Dar n-a sf�rsit cuv�ntul Ursan si cade-n loc,

Strapuns de o sageata ce-i intra-n piept ad�nc.

El scapa buzduganul, se pleaca pe obl�nc

Si greu se prabuseste c-un geamat de pe cal.

Tatarii ca zavozii pe d�nsul dau naval!

�n laturi, litfe! striga la ei viteazul Dan,

Pun�ndu-se de paza la capul lui Ursan.

Cu calu-n m�na st�nga, cu pala-n m�na dreapta,

Amenint�nd cu ochii tatarii, mi-i asteapta

Precum asteapta zimbrul de lupi �nconjurat

Sa-i zv�rle cu-a lui coarne pe c�mpul spaim�ntat.

Dar nici g�ndesc pag�nii sa deie piept cu el,

Caci palosu-i naprasnic e vultur de otel.

Retrasi �n jur deoparte, nemernici, sperieti,

Ei scot din a lor arcuri un vifor de sageti,

Si Dan, lovit �n coaste, sopteste cu oftare:

Ursane, pentru tine de-acum nu e scapare!

Zic�nd, el cade-aproape, se sprijina-ntr-o m�na

Si palosul lui tine �n loc ceata pag�na.

O! Dane capitane! puterile-ti slabesc

Si norii pe deasupra-ti trec�nd se �nv�rtesc.

Tu mori! si tatarimea s-apropie de tine!

Dar iata din pustiuri un alb v�rtej ca vine

Si trece prin urdie ca printr-un lan de gr�u.

E un voinic calare pe-un cal ce n-are fr�u,

Voinic, �n br�u cu palos si pe grumaz cu salba.

E Fulga, ce apare ca o fantasma alba

Si grabnic pe-al ei tata rapeste din gramada,

Apoi cu el dispare ca soimul cu-a sa prada.

Alah! racnesc tatarii cat�nd cu groaza-n urma�

Dar ce vad ei deodata, caci glasul lor se curma?

Ei vad curg�nd pe dealuri arcasii din Orhei

Ce vin cu-o falca-n ceruri, aprinsi ca niste zmei!

Un lung fior de spaima patrunde �ntr-o clipa

Prin deasa tatarime ce-i gata de risipa,

Si toti pe loc la fuga plec iute, se duc orbi,

Cum pleaca din c�mpie un nor �ntins de corbi.

Amar e de razletul ce-n urma lor ram�ne!

Si cade, mic sau mare, pe m�inile rom�ne!

�n fata cu rom�nul nu-i mila, nu-i iertare,

Nici chiar �n s�n de mama nu poate-avea scapare.

O stiu de mult tatarii, o stiu de la batr�ni

Si fug, nevr�nd s-asculte de sefi, de-ai lor stap�ni.

Tot omul vede moartea s-alearga-nspaim�ntat.

Cel viu uita si lasa pe mortul ne-ngropat

Si far-a-ntoarce capul se duce-orice pag�n,

Ca-n umbra fiecarui s-av�nta un rom�n!

Iar hanu-si smulge barba, �si rupe salul verde

Privind urdia-ntreaga �n clipa cum se pierde.

Sub ochii lui �n lacrimi, pe c�mpul cel de lupte

Apar gramezi de lesuri, gramezi de arme rupte,

De cai ucisi, de care, de corturi risipite,

Si tuiurile oastei de oaste parasite

O! pas cumplit al soartei! Tot ce-i era de fala,

Cai, steaguri, cete m�ndre, stralucitoare arme,

Cladiri de visuri nalte, magie triumfala,

A fost de-ajuns o clipa ca totul sa se darme!

VII

Ghirai

Ghirai cade pe g�nduri, las�ndu-si capu-n piept,

Si, �mbl�nzindu-si glasul: O! Dan, om �ntelept!

Te stiu de mult pe tine, cunosc al tau renume

Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume.

Pe multi tatari cuprins-ai de-ai mortii reci fiori!

Acum �ti veni r�ndul si tie ca sa mori.

Priveste! l�nga usa calaul te p�ndeste

Cu streangul si cu pala ce-n m�na-i z�nganeste.

Un semn, si capu-ti zboara la c�ini si la vult�ri,

Si sufletu-ti se pierde �n lumea de ghiauri.

Dar �nsa �mi fac mila de ani si de-a ta minte,

G�ndind la batr�netea ce-apasa-al meu parinte,

Si vreau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta

De vrei tu sa te lepezi acum de legea ta!

Crestinul Dan, batr�nul cu suflet luminos,

�nalta-a lui statura si zice maiestos:

Ceahlaul sub furtuna nu scade musuroi!

Eu, Dan, sub v�ntul soartei sa scad pag�n nu voi.

Deci, nu-mi convine viata miselnic c�stigata,

Nici pata fardelegii �n fruntea mea sapata.

Rusinea-i o rugina pe-o arma de viteaz,

Un vierme ce man�nca albeata din obraz.

Cui place sa roseasca, roseasca� eu nu vreu

Nici pata pe-a mea arma, nici pe obrazul meu.

Alb am trait un secol pe plaiul stramosesc

Si vreau cu fata alba senin sa ma sf�rsesc,

Ca dupa-o viata lunga, ferita de rusine,

Morm�ntul meu sa fie curat si alb ca mine!

Asa m-a deprins Stefan, usoara tarna-i fie!

La trai fara mustrare si fara prihanie.

Nu-mi trebuie-a ta mila, nu vreau a tale daruri.

Tu �mi �ntinzi o cupa mult plina de amaruri,

Departe ea de mine!� mai drept e ca sa mor!�

Iar daca ai tu cuget si-ti pasa de-al meu dor,

Ghirai, ma lasa, lasa �n ora mortii grele

Sa mai sarut o data pam�ntul tarii mele!

Uimit, Ghirai se scoala, cu m�na lui desface

Unealta de robie sub care leul zace,

Cumplitul lant ce-l leaga cu str�nse noduri sute,

Si zice grabnic: Tata, ia calul meu si du-te!

 Batr�nul Dan ferice se duce, Nistrul trece,

Si-n aerul Moldovei se umfla pieptu-i rece,

Si inima lui creste, si ochii-i plini de jale

Cu drag privesc prin lacrimi podoaba tarii sale.

Sarmanu-ngenuncheaza pe iarba ce straluce,

�si pleaca fruntea alba, smerit �si face cruce

Si pentru totdeauna saruta ca pe-o moaste

Pam�ntul ce tresare si care-l recunoaste�

Apoi el se �ntoarce la hanul, intra-n cort,

Suspina, sovaieste si, palid, cade mort!

Iar hanul, lung privindu-l, rosteste cu durere:

O! Dan viteaz, ferice ca tine care piere,

Av�nd o viata verde �n timpul tineretii

Si alba ca zapada �n iarna batr�netii!�

Frunza verde de malai;

Cine merge sus la rai?

Merge Dan, soiman de plai,

C-a ucis el multi dusmani,

Un vizir si patru hani.

Dar iata din pustiuri un alb v�rtej ca vine

Si trece prin urdie ca printr-un lan de gr�u.

E un voinic calare pe-un cal ce n-are fr�u,

Voinic, �n br�u cu palos si pe grumaz cu salba.

E Fulga, ce apare ca o fantasma alba

Si grabnic pe-al ei tata rapeste din gramada,

Apoi cu el dispare ca soimul cu-a sa prada.

Alah! racnesc tatarii cat�nd cu groaza-n urma�

Dar ce vad ei deodata, caci glasul lor se curma?

Ei vad curg�nd pe dealuri arcasii din Orhei

Ce vin cu-o falca-n ceruri, aprinsi ca niste zmei!

Un lung fior de spaima patrunde �ntr-o clipa

Prin deasa tatarime ce-i gata de risipa,

Si toti pe loc la fuga plec iute, se duc orbi,

Cum pleaca din c�mpie un nor �ntins de corbi.

Amar e de razletul ce-n urma lor ram�ne!

Si cade, mic sau mare, pe m�inile rom�ne!

�n fata cu rom�nul nu-i mila, nu-i iertare,

Nici chiar �n s�n de mama nu poate-avea scapare.

Iar muntii, albi ca d�nsul, se-nclina-n departare.

Ai timpilor eroici imagine augusta,

Pe c�nd era el t�nar, lumea-i parea �ngusta

Pentru bine, si larga, prea larga pentru rau!

El ar fi vrut-o buna ca bunul Dumnezeu.

Deci �i placea sa-nfrunte cu dalba-i vitejie

Pe cei care prin lume purtau bici de urgie,

Si mult iubea c�nd tara striga: La lupta, Dane!

Batr�nul Dan pe s�nu-i apasa a lui m�na

Si simte ca tot bate o inima rom�na.

El zice cu m�ndrie, nalt�nd privirea-n sus:

Pe inima si palos rugina nu s-a pus.

O! Doamne, Doamne sfinte, mai da-mi zile de trai

P�n ce-oi strivi toti lupii, toti serpii de pe plai!

Fa tu sa-mi par� numai atunci palosul greu,

C�nd inima-nceta-va sa bata-n pieptul meu,

S-atunci inima numai de-a bate sa �ncete

C�nd voi culca sub tarna a dusmanilor cete!

Apoi el str�nge chinga pe zdravenele-i sale,

�si face-o cruce, pleaca si se coboara-n vale.

III

�n scurtele rastimpuri c�nd soarele declina

Si noaptea-si pune stema feerica, stelina,

E un moment de pace �n care, neoprit,

Se pierde doru-n umbra amurgului m�hnit.

Atunci zareste ochiul minunile din basme,

Acele legioane de tainice fantasme

Care-ntre zi si noapte apar �n loc oprite

Cu mantii lungi si albe de-a lungul �nvelite.

Asa apare-n sesuri maretul om de munte,

Calc�nd cu pasi gigantici pe urme mai marunte!

Nu stiu de el copacii tineri, crescuti pe maluri,

Dar r�ul �l cunoaste si scade-a sale valuri,

Sa treaca �nainte viteazul Dan la lupta.

Si astfel tot el pasa pe cale ne-ntrerupta

P�n ce soseste-n seara la casa lui Ursan.

Om aspru care doarme culcat pe-un buzdugan,

Ursan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros si lat,

Cu bratul de barbat, cu pumnul apasat,

E scurt la grai, naprasnic, la chip �ntunecos.

El e de peste Milcov pribeag misterios.

Toti care stiu de d�nsul spun multe, dar soptind,

Si cale de o zare �l ocolesc grabind,

Desi-i place sa creasca sirepe herghelii,

Razlete pe �ntinsul c�mpiilor pustii.

Pe vremea lui, sub ochii lui Stefan, domn cel mare,

Intr�nd �n dusmani singur ca vieru-n stuhul tare,

A prins pe hanul M�rza din fuga cu arcanul;

Iar Stefan, de la d�nsul �n schimb lu�nd pe hanul,

I-a zis: Ursane frate! sa-ti faci ochirea roata,

Si c�t �i vedea zare, a ta sa fie toata!

De-atunci el sta de paza �n mijlocul c�mpiei

Si nime nu s-atinge de zmeii hergheliei.

Drumetul intra, zice: Bine-am gasit, Ursane!�

Un aspru glas raspunde: Bine-ai venit, mos Dane!

Ce v�nt te-aduse-aice?

V�nt rau si de jelire!

Ne calc pag�nii, frate, si tara-i la pieire!

Ursan tresare, geme, s-aprinde-n g�ndul sau.

Dan zice:

Un voinicel �n floare, pe-un alb fugar calare,

�i m�na c-un harapnic ce-n urma lor pocneste

Si ca un sarpe negru prin aer se-nv�rteste.

Ursan le-atine calea si caii stau �n loc.

Apoi catre voinicul ce poarta busuioc

El zice: Fulgo! prinde-mi pe murgul cel tintat,

Mos Dan si eu la Nistru ne ducem pe luptat!

Dar eu, �ntreaba Fulga, eu sa nu-mi cerc puterea?

Tu sa ram�i aice ca sa-mi pazesti averea.

Frumos odor e Fulga! si nalta-i e faptura!

Sub genele-i umbroase doi ochi lucesc ca mura,

Si parul sau de aur �n creturi lungi se lasa

Ca pe strujanul verde un caier de matase.

El are glas puternic �n gura rumeoara

Si mers cu leganare de gingasa fecioara.

Oricine-l vede-n soare cu pelita lui alba,

Purt�nd la br�u un palos si pe grumaji o salba,

Se-ntreaba: ce sa fie, fecior de zmeu, ori fata?

Iar c�nd pe sub altita camasii �nfirata

Zareste la lumina doi crini iesiti �n unda,

Doi pui �n neast�mpar de lebada rotunda,

Rapit de dor, el cade pe g�nduri c�te-un an!�

Voinicul e viteaza copila-a lui Ursan.

Ea intra-n herghelie cu pasul �ndraznet

Si merge drept la murgul salbatic si razlet,

Zic�nd lui Dan ce-n treacat �i da povatuiele:

Mos Dane! tu cu-a tale si eu cu ale mele!

Sirepul o zareste, ridica narea-n v�nt,

�ncrunta ochiul, bate copita de pam�nt,

Zburleste coama, salta, �n laturi se izbeste;

Dar Fulga zv�rle latul, de g�t �l arcaneste

Si repede ca g�ndul, s-arunca usurel,

�i pune m�na-n coama si-ncaleca pe el.

Gem�nd, el sare-n aer pe patru-a lui picioare,

Azv�rle, se fram�nta, se spumega-n sudoare

Si-n zbor plec�nd deodata, nebun de groaza, murgul

S-afunda-n largul spatiu si spinteca amurgul�

Dar c�nd steluta lunii apare viu la lume,

Copila se �ntoarce cu murgul alb de spume

Si zice: Iata calul! El stie-acum de fr�u

Ca palosul de mijloc si mijlocul de br�u.

Ursan cu drag raspunde: Aibi parte de noroc!

Apoi cu Dan batr�nul, arz�nd de mare foc,

�ncaleca si-n umbra dispar ca �ntr-un nor�

Iar Fulga-i urmareste cu sufletul �n dor.

E noaptea �nstelata, e calda, linistita!

Se pare ca din ceruri pe lumea adormita

Pluteste-o lina, dulce, divina �ndurare,

Dar ea nu poate stinge av�ntul de turbare

Ce duce calaretii pe-ntinderea pustie,

Precum doi spectri gemeni m�nati de-o vijelie.

Ei zbor tacuti sub ochii stelutelor trezite

�n orizontul negru ce-i soarbe si-i �nghite.

S-afund mereu �n taina noptii; dar g�ndul lor

De mult e cu tatarii �n lupta de omor.

O tinta de lumina prin umbra viu �noata.

Ea creste, se �nalta pe zare ca o roata

Si umple de vapaie cerestile abisuri.

Paduri, movile, r�uri apar cazute-n visuri,

Dar leul de la munte si vierul de pe vale

Nu vad prin vis de s�nge dec�t Moldova-n jale.

E rosie luna! zice din doi cel mai batr�n.

E luna �nsetata de s�nge de pag�n!

Raspunde cel mai aspru� Si puii lor de zmei

Se duc trag�nd doi spectri de umbra dupa ei.

Se duc v�rtej ca g�ndul plecat �n pribegie,

Se duc p�n ce-a lor umbra �ntinsa pe c�mpie

Le trece �nainte si p�n ce se lovesc

�n ochi cu faptul zilei� Atunce se opresc.

Si iata-i pe o culme nocturnii calatori,

Lucind sub cerul palid �n mantie de zori!

Ei lasa jos pe coasta sa pasca armasarii

Si stau privind �n vale cum fac p�rjol tatarii.

Cinci sate ard �n flacari pe c�mp, si fumul lor

Se-ntinde ca o apa, pluteste ca un nor

De-a lung pe sesul umed, si zboara sus �n aer,

Duc�nd cu el un vuiet de larma si de vaier.

Se-mprastie cu graba, las�nd cadavre-n soare!

Iar l�nga Nistru, multa urdie tatareasca

Naprasnic se ucide cu gloata rom�neasca.

Dar nime nu-ndrazneste la glasu-i sa apara,

Caci el se-nainteaza precum un st�lp de para,

Si cine-l vede falnic, aprins, cu fruntea sus,

�i pare ca alt soare se-nalta din apus.

Si astfel ambii oaspeti ai mortii ne-mpacate

Cosesc la vieti �n floare pe straturi s�ngerate

S-ajung ei fata-n fata prin apriga furtuna,

Si armele lor ude crucis le �mpreuna.

Noroc tie, Ursane!

Si tie, tot noroc!

Dar n-a sf�rsit cuv�ntul Ursan si cade-n loc,

Strapuns de o sageata ce-i intra-n piept ad�nc.

El scapa buzduganul, se pleaca pe obl�nc

Si greu se prabuseste c-un geamat de pe cal.

Tatarii ca zavozii pe d�nsul dau naval!

�n laturi, litfe! striga la ei viteazul Dan,

Pun�ndu-se de paza la capul lui Ursan.

Cu calu-n m�na st�nga, cu pala-n m�na dreapta,

Amenint�nd cu ochii tatarii, mi-i asteapta

Precum asteapta zimbrul de lupi �nconjurat

Sa-i zv�rle cu-a lui coarne pe c�mpul spaim�ntat.

Dar nici g�ndesc pag�nii sa deie piept cu el,

Caci palosu-i naprasnic e vultur de otel.

Retrasi �n jur deoparte, nemernici, sperieti,

Ei scot din a lor arcuri un vifor de sageti,

Si Dan, lovit �n coaste, sopteste cu oftare:

Ursane, pentru tine de-acum nu e scapare!

Zic�nd, el cade-aproape, se sprijina-ntr-o m�na

Si palosul lui tine �n loc ceata pag�na.

O! Dane capitane! puterile-ti slabesc

Si norii pe deasupra-ti trec�nd se �nv�rtesc.

Tu mori! si tatarimea s-apropie de tine!

Dar iata din pustiuri un alb v�rtej ca vine

Si trece prin urdie ca printr-un lan de gr�u.

E un voinic calare pe-un cal ce n-are fr�u,

Voinic, �n br�u cu palos si pe grumaz cu salba.

E Fulga, ce apare ca o fantasma alba

Si grabnic pe-al ei tata rapeste din gramada,

Apoi cu el dispare ca soimul cu-a sa prada.

Alah! racnesc tatarii cat�nd cu groaza-n urma�

Dar ce vad ei deodata, caci glasul lor se curma?

Ei vad curg�nd pe dealuri arcasii din Orhei

Ce vin cu-o falca-n ceruri, aprinsi ca niste zmei!

Un lung fior de spaima patrunde �ntr-o clipa

Prin deasa tatarime ce-i gata de risipa,

Si toti pe loc la fuga plec iute, se duc orbi,

Cum pleaca din c�mpie un nor �ntins de corbi.

Amar e de razletul ce-n urma lor ram�ne!

Si cade, mic sau mare, pe m�inile rom�ne!

�n fata cu rom�nul nu-i mila, nu-i iertare,

Nici chiar �n s�n de mama nu poate-avea scapare.

O stiu de mult tatarii, o stiu de la batr�ni

Si fug, nevr�nd s-asculte de sefi, de-ai lor stap�ni.

Tot omul vede moartea s-alearga-nspaim�ntat.

Cel viu uita si lasa pe mortul ne-ngropat

Si far-a-ntoarce capul se duce-orice pag�n,

Ca-n umbra fiecarui s-av�nta un rom�n!

VII

Ghirai a trecut Nistrul �not pe calul sau,

Lu�nd pe Dan ranitul ca prada si trofeu.

El merge de se-nchide �n cortu-i, umilit,

Precum un lup din codri ce-a fost de c�ini gonit.

Trei zile, trei nopti hanul nu gusta-n suflet pace.

�ntins ca un cadavru jos pe covor el zace,

Dar c�nd revine, palid, din lunga-i desperare,

�n ochii lui trec fulgeri de cruda razbunare.

El striga sa-i aduca sub cort pe Dan batr�nul.

Desi cuprins de lanturi, maret intra rom�nul!

Ghiaur! zice tatarul cu inima haina,

Ce simte firul ierbii c�nd coasa e vecina?

Ea pleaca fruntea-n pace, raspunde capitanul,

Caci are sa renasca mai frageda la anul!

Ghirai cade pe g�nduri, las�ndu-si capu-n piept,

Si, �mbl�nzindu-si glasul: O! Dan, om �ntelept!

Te stiu de mult pe tine, cunosc al tau renume

Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume.

Pe multi tatari cuprins-ai de-ai mortii reci fiori!

Acum �ti veni r�ndul si tie ca sa mori.

Priveste! l�nga usa calaul te p�ndeste

Cu streangul si cu pala ce-n m�na-i z�nganeste.

Un semn, si capu-ti zboara la c�ini si la vult�ri,

Si sufletu-ti se pierde �n lumea de ghiauri.

Dar �nsa �mi fac mila de ani si de-a ta minte,

G�ndind la batr�netea ce-apasa-al meu parinte,

Si vreau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta

De vrei tu sa te lepezi acum de legea ta!

Crestinul Dan, batr�nul cu suflet luminos,

�nalta-a lui statura si zice maiestos:

Ceahlaul sub furtuna nu scade musuroi!

Eu, Dan, sub v�ntul soartei sa scad pag�n nu voi.

Deci, nu-mi convine viata miselnic c�stigata,

Nici pata fardelegii �n fruntea mea sapata.

Rusinea-i o rugina pe-o arma de viteaz,

Un vierme ce man�nca albeata din obraz.

Cui place sa roseasca, roseasca� eu nu vreu

Nici pata pe-a mea arma, nici pe obrazul meu.

Alb am trait un secol pe plaiul stramosesc

Si vreau cu fata alba senin sa ma sf�rsesc,

Ca dupa-o viata lunga, ferita de rusine,

Morm�ntul meu sa fie curat si alb ca mine!

Asa si el apus-a din zile mari si bune!

Vechi pustnic, ramas singur din timpul sau afara,

Ca pe un gol de munte o st�nca solitara,

Dincolo din morminte el trist acum priveste

O tainica fantasma ce-n zare s-ad�nceste,

Fantasma dragalasa a verdei tinereti

Sunteti boieri, ori martafoi?

Spatare, hai odata!

Si voda sare jos din sea,

De fr�u, fugaru-si tine.

Spataru-ngalbenit privea,

Vedea ce e, si nu vedea,

Spatarul asta n-o credea

Spataru-n urma vine.

Eu am sa-i dau un cal de soi,

Ca-n grajd mai am o suta!

Atrasi �n orizonturi de-a mortii rece prada.

Un fulger se aprinde �n ochii lui pe loc.

La lupta, Dane! tara-i �n jac, tara-i �n foc!

Batr�nul Dan desprinde un palos vechi din cui,

Si palosul luceste voios �n m�na lui.

Batr�nul Dan pe s�nu-i apasa a lui m�na

Si simte ca tot bate o inima rom�na.

El zice cu m�ndrie, nalt�nd privirea-n sus:

Pe inima
Dar! sa mergem! adauga Ursan

Si mult cu drag priveste grozavu-i buzdugan.

Apoi un corn apuca si buciuma �n v�nt.

IV

Ursan le-atine calea si caii stau �n loc.

Apoi catre voinicul ce poarta busuioc

El zice: Fulgo! prinde-mi pe murgul cel tintat,

Mos Dan si eu la Nistru ne ducem pe luptat!

Dar eu, �ntreaba Fulga, eu sa nu-mi cerc puterea?

Tu sa ram�i aice ca sa-mi pazesti averea.

Frumos odor e Fulga! si nalta-i e faptura!

Sub genele-i umbroase doi ochi lucesc ca mura,

Si parul sau de aur �n creturi lungi se lasa

Ca pe strujanul verde un caier de matase.

El are glas puternic �n gura rumeoara

Si mers cu leganare de gingasa fecioara.

Oricine-l vede-n soare cu pelita lui alba,

Purt�nd la br�u un palos si pe grumaji o salba,

Se-ntreaba: ce sa fie, fecior de zmeu, ori fata?

Iar c�nd pe sub altita camasii �nfirata

Zareste la lumina doi crini iesiti �n unda,

Doi pui �n neast�mpar de lebada rotunda,

Rapit de dor, el cade pe g�nduri c�te-un an!�

Voinicul e viteaza copila-a lui Ursan.

Ea intra-n herghelie cu pasul �ndraznet

Si merge drept la murgul salbatic si razlet,

Zic�nd lui Dan ce-n treacat �i da povatuiele:

Mos Dane! tu cu-a tale si eu cu ale mele!

Sirepul o zareste, ridica narea-n v�nt,

�ncrunta ochiul, bate copita de pam�nt,

Zburleste coama, salta, �n laturi se izbeste;

Dar Fulga zv�rle latul, de g�t �l arcaneste

Si repede ca g�ndul, s-arunca usurel,

�i pune m�na-n coama si-ncaleca pe el.

Gem�nd, el sare-n aer pe patru-a lui picioare,

Azv�rle, se fram�nta, se spumega-n sudoare

Si-n zbor plec�nd deodata, nebun de groaza, murgul

S-afunda-n largul spatiu si spinteca amurgul�

Dar c�nd steluta lunii apare viu la lume,

Copila se �ntoarce cu murgul alb de spume

Si zice: Iata calul! El stie-acum de fr�u

Ca palosul de mijloc si mijlocul de br�u.

Ursan cu drag raspunde: Aibi parte de noroc!

 Apoi cu Dan batr�nul, arz�nd de mare foc,

�ncaleca si-n umbra dispar ca �ntr-un nor�

Iar F

Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasa!

Azi �n piept inima-mi creste! azi e viata mea frumoasa,

Caci la glasul libertatii vad Moldova desteptata

Si la glasul Omenirii o simt �nduiosata.

Fala-n lume si marire pentru tine-n veci sa fie,

O! Moldovo, tara m�ndra! tu, ce dai sf�nta dreptate!

Bratul tau ce sfarma astazi un jug aspru de robie,

Tie �nsasi pregateste viitor de libertate!

Conta

E noaptea �nstelata, e calda, linistita!

Se pare ca din ceruri pe lumea adormita

Pluteste-o lina, dulce, divina �ndurare,

Dar ea nu poate stinge av�ntul de turbare

Ce duce calare
E rosie luna! zice din doi cel mai batr�n.

E luna �nsetata de s�nge de pag�n!

Raspunde cel mai aspru� Si puii lor de zmei

Se duc trag�nd doi spectri de umbra dupa ei.

Se duc v�rtej ca g�ndul plecat �n pribegie,

Se duc p�n ce-a lor umbra �ntinsa pe c�mpie

Le trece �nainte si p�n ce se lovesc

�n ochi cu faptul zilei� Atunce se opresc.

Si iata-i pe o culme nocturnii calatori,

Lucind sub cerul palid �n mantie de zori!

Ei lasa jos pe coasta sa pasca armasarii

Si stau privind �n vale cum fac p�rjol tatarii.

Cinci sate ard �n flacari pe c�mp, si fumul lor

Se-ntinde ca o apa, pluteste ca un nor

De-a lung pe sesul umed, si zboara sus �n aer,

Duc�nd cu el un vuiet de larma si de vaier.

Prin fum se zaresc umbre fuginde, ratacite,

Copii marunti, si mame, si fete despletite,

Si cai scapati �n fuga, si c�ini, si boi �n turme,

Goniti de tatarimea ce calca pe-a lor urme.

Ici, colo, se vad cete �n lupta �nclestate,

Miscari de brate goale �n aer ridicate,

Luciri de arme crunte patate ros cu s�nge

Pe care-o raza vie din soare se rasfr�nge.

Apoi din vreme-n vreme o ceata luptatoare

Se-mprastie cu graba, las�nd cadavre-n soare!

Iar l�nga Nistru, multa urdie tatareasca

Naprasnic se ucide cu gloata rom�neasca.

Dan zice: Mai Ursane! acolo e de noi!

Acolo r�de moartea �n cr�ncenul razboi.

Acolo sa dam proasca, sub ochiul cel de sus,

Tu dinspre faptul zilei, si eu dinspre apus,

Si cale sa deschidem prin aprigul dusman�

La lucru-acum, f�rtate! la lucru, mai Ursan!

Amin si Doamne-ajuta! Ursan voios raspunde,

Si-n gloata fiecare ca viforul patrunde.

VI

Ursan naval s-arunca �n neagra tatarime,

Croind o p�rte larga prin deasa ei multime.

Sub m�na-i buzduganul, unealta de pieire,

Ca un balaur face �n juru-i o rotire,

Un cerc de moarte-n care amar de cine-i prins

Sarmanu-nchide ochii si soarele-i s-a stins!

�n laturi, �nainte, �n urma-i totul moare!

Zbor creierii din tidve sub ghioaga zdrobitoare,

Si-n urma, si-mpregiuru-i, si-n laturi semanate

Zac sute de cadavre cu capete sfarmate.

Si astfel ne-mpacatul Ursan mereu lucreaza,

Si spre apus prin s�nge mereu �nainteaza.

Ca d�nsul, Dan batr�nul, erou �ntinerit,

Tot vine dupa palos spre m�ndrul rasarit.

El intra si se-ndeasa �n gloata tremur�nda

Ca junghiul cel de moarte �n inima plap�nda,

Si palosu-i ce luce ca fulger de urgie

Tot cade-n dreapta,-n st�nga si taie-n carne vie�

Fug toti si pier din cale-i!� El striga: Steie fata

Cui place vitejia, cui s-a ur�t de viata!

Dar nime nu-ndrazneste la glasu-i sa apara,

Caci el se-nainteaza precum un st�lp de para,

Si cine-l vede falnic, aprins, cu fruntea sus,

�i pare ca alt soare se-nalta din apus.

Si astfel ambii oaspeti ai mortii ne-mpacate

Cosesc la vieti �n floare pe straturi s�ngerate

S-ajung ei fata-n fata prin apriga furtuna,

Si armele lor ude crucis le �mpreuna.

Noroc tie, Ursane!

Si tie, tot noroc!

Dar n-a sf�rsit cuv�ntul Ursan si cade-n loc,

Strapuns de o sageata ce-i intra-n piept ad�nc.

El scapa buzduganul, se pleaca pe obl�nc

Si greu se prabuseste c-un geamat de pe cal.

Tatarii ca zavozii pe d�nsul dau naval!

�n laturi, litfe! striga la ei viteazul Dan,

Pun�ndu-se de paza la capul lui Ursan.

Cu calu-n m�na st�nga, cu pala-n m�na dreapta,

Amenint�nd cu ochii tatarii, mi-i asteapta

Precum asteapta zimbrul de lupi �nconjurat

Sa-i zv�rle cu-a lui coarne pe c�mpul spaim�ntat.

Dar nici g�ndesc pag�nii sa deie piept cu el,

Caci palosu-i naprasnic e vultur de otel.

Retrasi �n jur deoparte, nemernici, sperieti,

Ei scot din a lor arcuri un vifor de sageti,

Alah! racnesc tatarii cat�nd cu groaza-n urma�

Dar ce vad ei deodata, caci glasul lor se curma?

Ei vad curg�nd pe dealuri arcasii din Orhei

Ce vin cu-o falca-n ceruri, aprinsi ca niste zmei!

Un lung fior de spaima patrunde �ntr-o clipa

Prin deasa tatarime ce-i gata de risipa,

Si toti pe loc la fuga plec iute, se duc orbi,

Cum pleaca din c�mpie un nor �ntins de corbi.

Amar e de razletul ce-n urma lor ram�ne!

Si cade, mic sau mare, pe m�inile rom�ne!

�n fata cu rom�nul nu-i mila, nu-i iertare,

Nici chiar �n s�n de mama nu poate-avea scapare.

O stiu de mult tatarii, o stiu de la batr�ni

Si fug, nevr�nd s-asculte de sefi, de-ai lor stap�ni.

Tot omul vede moartea s-alearga-nspaim�ntat.

Cel viu uita si lasa pe mortul ne-ngropat

Si far-a-ntoarce capul se duce-orice pag�n,

Ca-n umbra fiecarui s-av�nta un rom�n!

Iar hanu-si smulge barba, �si rupe salul verde

Privind urdia-ntreaga �n clipa cum se pierde.

Sub ochii lui �n lacrimi, pe c�mpul cel de lupte

Apar gramezi de lesuri, gramezi de arme rupte,

De cai ucisi, de care, de corturi risipite,

Si tuiurile oastei de oaste parasite

O! pas cumplit al soartei! Tot ce-i era de fala,

Cai, steaguri, cete m�ndre, stralucitoare arme,

Cladiri de visuri nalte, magie triumfala,

A fost de-ajuns o clipa ca totul sa se darme!

VII

Ghirai a trecut Nistrul �not pe calul sau,

Lu�nd pe Dan ranitul ca prada si trofeu.

El merge de se-nchide �n cortu-i, umilit,

Precum un lup din codri ce-a fost de c�ini gonit.

Trei zile, trei nopti hanul nu gusta-n suflet pace.

�ntins ca un cadavru jos pe covor el zace,

Dar c�nd revine, palid, din lunga-i desperare,

�n ochii lui trec fulgeri de cruda razbunare.

El striga sa-i aduca sub cort pe Dan batr�nul.

Desi cuprins de lanturi, maret intra rom�nul!

Ghiaur! zice tatarul cu inima haina,

Ce simte firul ierbii c�nd coasa e vecina?

Ea pleaca fruntea-n pace, raspunde capitanul,

Caci are sa renasca mai frageda la anul!

Ghirai cade pe g�nduri, las�ndu-si capu-n piept,

Si, �mbl�nzindu-si glasul: O! Dan, om �ntelept!

Te stiu de mult pe tine, cunosc al tau renume

Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume.

Pe multi tatari cuprins-ai de-ai mortii reci fiori!

Acum �ti veni r�ndul si tie ca sa mori.

Priveste! l�nga usa calaul te p�ndeste

Cu streangul si cu pala ce-n m�na-i z�nganeste.

Un semn, si capu-ti zboara la c�ini si la vult�ri,

Si sufletu-ti se pierde �n lumea de ghiauri.

Dar �nsa �mi fac mila de ani si de-a ta minte,

G�ndind la batr�netea ce-apasa-al meu parinte,

Si vreau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta

De vrei tu sa te lepezi acum de legea ta!

Crestinul Dan, batr�nul cu suflet luminos,

�nalta-a lui statura si zice maiestos:

Ceahlaul sub furtuna nu scade musuroi!

Eu, Dan, sub v�ntul soartei sa scad pag�n nu voi.

Deci, nu-mi convine viata miselnic c�stigata,

Nici pata fardelegii �n fruntea mea sapata.

Rusinea-i o rugina pe-o arma de viteaz,

Un vierme ce man�nca albeata din obraz.

Cui place sa roseasca, roseasca� eu nu vreu

Nici pata pe-a mea arma, nici pe obrazul meu.

Alb am trait un secol pe plaiul stramosesc

Si vreau cu fata alba senin sa ma sf�rsesc,

Ca dupa-o viata lunga, ferita de rusine,

Morm�ntul meu sa fie curat si alb ca mine!

Asa m-a deprins Stefan, usoara tarna-i fie!

La trai fara mustrare si fara prihanie.

Nu-mi trebuie-a ta mila, nu vreau a tale daruri.

Tu �mi �ntinzi o cupa mult plina de amaruri,

Departe ea de mine!� mai drept e ca sa mor!�

Iar daca ai tu cuget si-ti pasa de-al meu dor,

Ghirai, ma lasa, lasa �n ora mortii grele

Sa mai sarut o data pam�ntul tarii mele!

Uimit, Ghirai se scoala, cu m�na lui desface

Unealta de robie sub care leul zace,

Cumplitul lant ce-l leaga cu str�nse noduri sute,

Si zice grabnic: Tata, ia calul meu si du-te!

B
 O! Dan viteaz, ferice ca tine care piere,

Sunt imperfect dar pot ciopli imperfec?iunea mea cu iubire.

25 iunie 2018

Am aruncat cu anii mei �n soare

Si apoi a plouat cu pasiune

Topindu-mi trupul ca pe o ?arja de otel

Strigatul pasarii Phoenix �n noapte

Am sa-?i fac din cioburi,

O pictura ca o melodie

Fiecare ciob va spune povestea lui

Iar pictura va c�nta pe o mie de voci

Iubito vreau sa-?i at�rn de picior

Un munte plin de zapada

Care sa-?i vorbeasca pe limba mea

Sa te �mpietreasca �n bratele mele

N-a fost dec�t un searbad �nceput
De simplu "fapt divers", ce nu se stie
�n care timp si-n care loc s-a petrecut!...

Destinul
Destinul mi-e sa n-am nici un destin.
Destinul mi-e sa port alte destine.
Un geam sa fiu, stralimpede, strain,
sa va vedeti pe voi, privind prin mine.
Sa nu va abureasca suflul meu
�n nici un fel fereastra catre lume.
Sa nu exist - si-aceasta-i cel mai greu;
si ce e mai usor - sa n-am un nume.
Familia o am si nu o am.
Gradina verii �n zadar ma-mbata,
iubirea mea e floarea de pe ram
ce fara fructe piere scuturata.
Iubirea mea ti-i poate anotimp.
Eu totu-i dau si nu-mi pastrez nimica.
Doar amintirea murmura prin timp:
Frumoasa-i bucuria, Veronica...
Si as fi vrut, at�ta as fi vrut
�ntr-un urmas sa-mi recunosc iubitul.
Dar nu mi-e dat firescul �nceput
pe care-l naste de-obicei sf�rsitul.

Din somn se scoala �ntregul sat

II

�ncrederea-nfloreste �n inimile mari!

Batr�nul Dan asculta graind doi vechi stejari

Crescuti dintr-o tulpina pe culmea cea de munte

S-av�nd ca o coroana un secol pe-a lor frunte.

O! frate, zice unul, un v�nt �n miez de noapte

Adusu-mi-a din vale lung vaiet, triste soapte!�

E sabie �n tara! au navalit tatarii!

S-acum �n balti de s�nge �si joaca armasarii!

Asa! raspunde altul, colo �n departare

Zarit-am asta-noapte pe cer lumina mare!

Ard satele rom�ne! ard holdele-n c�mpii!

Ard codrii!� Sub robie cad fete si copii.

Si-n fumul ce se nalta cu larme zgomotoase

Zbor suflete gonite din trupuri s�ngeroase!

Batr�nul Dan aude, suspina si nu crede!

Dar iata ca pe ceruri din patru parti el vede

Trec�nd un stol de vulturi urmati de uli gramada,

Atrasi �n orizonturi de-a mortii rece prada.

Un fulger se aprinde �n ochii lui pe loc.

La lupta, Dane! tara-i �n jac, tara-i �n foc!

Batr�nul Dan desprinde un palos vechi din cui,

Si palosul luceste voios �n m�na lui.

Batr�nul Dan pe s�nu-i apasa a lui m�na

Si simte ca tot bate o inima rom�na.

El zice cu m�ndrie, nalt�nd privirea-n sus:

Pe inima si palos rugina nu s-a pus.

O! Doamne, Doamne sfinte, mai da-mi zile de trai

P�n ce-oi strivi toti lupii, toti serpii de pe plai!

Fa tu sa-mi par� numai atunci palosul greu,

C�nd inima-nceta-va sa bata-n pieptul meu,

S-atunci inima numai de-a bate sa �ncete

C�nd voi culca sub tarna a dusmanilor cete!

Apoi el str�nge chinga pe zdravenele-i sale,

�si face-o cruce, pleaca si se coboara-n vale.

III

�n scurtele rastimpuri c�nd soarele declina

Si noaptea-si pune stema feerica, stelina,

E un moment de pace �n care, neoprit,

Se pierde doru-n umbra amurgului m�hnit.

Atunci zareste ochiul minunile din basme,

Acele legioane de tainice fantasme

Care-ntre zi si noapte apar �n loc oprite

Toti care stiu de d�nsul spun multe, dar soptind,

Si cale de o zare �l ocolesc grabind,

Desi-i place sa creasca sirepe herghelii,

Razlete pe �ntinsul c�mpiilor pustii.

Pe vremea lui, sub ochii lui Stefan, domn cel mare,

Intr�nd �n dusmani singur ca vieru-n stuhul tare,

A prins pe hanul M�rza din fuga cu arcanul;

Iar Stefan, de la d�nsul �n schimb lu�nd pe hanul,

I-a zis: Ursane frate! sa-ti faci ochirea roata,

Si c�t �i vedea zare, a ta sa fie toata!

De-atunci el sta de paza �n mijlocul c�mpiei

Si nime nu s-atinge de zmeii hergheliei.

Drumetul intra, zice: Bine-am gasit, Ursane!�

Un aspru glas raspunde: Bine-ai venit, mos Dane!

Ce v�nt te-aduse-aice?

V�nt rau si de jelire!

Ne calc pag�nii, frate, si tara-i la pieire!

Ursan tresare, geme, s-aprinde-n g�ndul sau.

Dan zice: De pe munte venit-am sa te ieu,

Sa mergem.

Dar! sa mergem! a
VI