UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT
MASTER-ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

PROCEDURI PENALE SPECIALE I

REFERAT

PROCEDURA DE URMĂRIRE ȘI JUDECARE A

INFRACȚIUNILOR DE TRAFIC DE DROGURI

Profesor:
Prof. univ. dr. IOAN GRIGA
Masterand:
PETRIȘOR-MARIUS DURDUN

1
 PROCEDURA DE URMĂRIRE ȘI JUDECARE A INFRACȚIUNILOR
DE TRAFIC DE DROGURI

CADRUL GENERAL AL INFRACŢIUNII REFERITOARE LA

DROGURI

PREZENTAREA GENERALĂ A PRINCIPALELOR INFRACŢIUNI DIN LEGEA NR.

143/2000 PRIVIND PREVENIREA ȘI COMBATARA TRAFICULUI ȘI
CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI.

Fenomenul drogurilor în România a început să dobândeasca în perioada actuala

proporţii deosebit de îngrijoratoare, care ar trebui să pună pe gânduri toti factorii decizionali
din ţara noastra implicaţi în prevenirea și contracararea flagelului morţii albe. Se remarcă o
severă accentuare a problematicii drogurilor traficate în mod ilicit pe teritoriul statului român,
cu precizarea necesară, că numărul constatărilor efectuate, separat ori în comun, de către vameși
și poliţie nu se identifică, niciodată și în nicio ţară de pe mapamond, situaţiilor reale de trafic
ilicit de droguri ce se desfașoară în mod efectiv de către organizaţiile infracţionale, ori de
persoane în interes propriu. Masiva și surprinzătoarea implicare a cetăţenilor români în
comiterea infracţiunii de trafic de stupefiante, în continuă creștere, a făcut necesară o actualizare
și o reglementare juridică mai amănunţită în aceasta materie. Astfel, a fost adoptată de către
Parlamentul României Legea nr.143 din 26 iulie 2000 privind prevenirea și combaterea
traficului și consumului ilicit de droguri, care abrogă dispoziţiile art.312 din Codul Penal în
ceea ce privește produsele sau substanţele stupefiante, precum și alte dispoziţii contrare, acest
cadru dovedindu-se unul modern ce se aliniaza la standardele impuse de comunitatea
internațională.1
Sub umbrela unui număr de 11 infracţiuni pe care le prevede Legea nr. 143/2000 sunt
incriminate practic toate faptele posibile, prin care s-ar putea încălca regimul legal al
substanţelor şi produselor stupefiante, psihotrope cât şi al plantelor ce conţin asemenea
substanţe, cu alte cuvinte, regimul drogurilor.2 Într-adevăr, cele 11 infracţiuni care cuprind 55
de modalităţi normative prin care se poate încălca regimul drogurilor, plus unele forme

1
Macovei Radu Alexandru (coord.), s.a., Elemente de toxicologia dragurilor, Aspecte medicale psihosociale si
juridice, Eitura. Focus, București, 2006, p. 559
2
Pavel Abraham s.a., „Drogurile, reglementari internationale si interne”, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004,
p.78
2
agravate, vin să susţină ideea, că practic este acoperită toată plaja de fapte prin care s-ar putea
încălca regimul drogurilor.3
Potrivit Legii nr.143/2000 constituie infracţiuni:
1) cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea,oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice
titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni
privind circulaţia drogurilor de risc ori a drogurilor de mare risc, fără drept;
Articolul 2
(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,
oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul,
procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără
drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Daca faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de
la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

2) fapta de introducere sau scoatere din ţară, precum şi importul ori exportul de
droguri de risc ori de mare risc, fără drept;
Articolul 3
(1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la
15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
3) cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea,cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc sau a drogurilor de mare risc
pentru consum propriu, fără drept;
Articolul 4
Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,
cumpărarea sau deţinerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare
de la 2 la 5 ani.
4) punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinţe sau
a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri
ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri;
Articolul 5
Punerea la dispozţie, cu știinţă, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinţe sau a oricărui alt loc

3
Pavel Abraham, op.cit, p. 80
3
amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit
în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani și interzicerea unor drepturi
5) prescrierea de droguri de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta
să fie necesară din punct de vedere medical ori fapta de eliberare sau obţinere, cu
intenţie, de droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale fără ca acest lucru să fie
necesar ori reţeta medicală să fie falsă;
Articolul 6
(1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară
din punct de vedere medical, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancţionează și eliberarea sau obţinerea, cu intenţie, de droguri de mare
risc, pe baza unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete
medicale falsificate.
6) administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiţiilor
legale;
Articolul 7
Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiţiilor legale, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 4 ani.
7) furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici unui minor;
Articolul 8
Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici unui minor se pedepsește cu închisoare
de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
8) producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea
cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea de precursori, echipamente ori
materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de
mare risc;
Articolul 9
Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu,
trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul
utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepsesc cu
închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
9) organizarea, conducerea sau finanţarea unor fapte mai sus – menţionate;
Articolul 10
Organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute la art. 2-9 se pedepsește cu pedepsele
prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani.
Pentru conturarea tuturor elementelor care alcătuiesc latura obiectivă a infracţiunii se
vor lua în calcul drogurile şi alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor; acestea se confiscă,
4
iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. De
asemenea, acelaşi regim vor avea şi banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin
valorificarea drogurilor şi altor bunuri.
Dispozitiile Legii nr.143/2000 incrimineaza traficul de stupefiante prin trei categorii de
modalităţi normative:
– traficul propriu-zis : producerea, deţinerea și circulaţia produselor sau subsţantelor toxice ori
stupefiante;
– înlesnirea traficului : cultivarea de plante ce conţin astfel de substanţe și experimentarea
acestora;
– favorizarea traficului : prescripţii medicale fără acoperire, organizarea sau îngăduirea
consumului de droguri, importul sau exportul lor.4

INVESTIGAREA INFRACŢIUNILOR PRIVIND DROGURILE

ELEMENTE GENERALE CE TREBUIE STABILITE ÎN INVESTIGAREA

TRAFICULUI DE STUPEFIANTE.

Din analiză, metodele utilizate cel mai des de traficanţi pentru a intra în posesia
produselor chimice, fie licit, prin achiziţionarea lor de pe piaţa obişnuită, fie în mod ilegal, prin
deturnarea acestora de la destinaţia lor legitimă, rezultă din faptul că ei apelează la falsificarea
etichetelor aplicate pe ambalaje ori la crearea de societăţi sub nume de împrumut.

Dintre metodele de deturnare ale substanţelor chimice esenţiale şi ale precursorilor

enumerăm: furtul, contrabanda, reetichetarea şi etichetarea frauduloasă, înlocuirea unui produs
chimic cu altul, falsificarea documentelor ori utilizarea de documente false, schimbarea
proprietarului mărfii, imediat după expedierea acesteia.5

Cercetarea/investigarea. În urma desfăşurării cercetării trebuie să se stabilească:

– Activitatea ilicită desfăşurată şi dacă prin metodele şi mijloacele de comitere face
parte din cele prevăzute de Legea 143/2000;
– Identitatea făptuitorilor, calitatea şi contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunilor.

4
Potrivit Legii nr. 143 din 26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri
5
Elena-Ana Mihuţ, Universitatea AGORA, Oradea,
http://www.uab.ro/reviste_recunoscute/reviste_drept/annales_10_2007/mihut_ro.pdf, p. 237
5
 Rezultatul investigaţiei. Din cercetare trebuie să reiasă:
– dacă persoana care le-a săvârşit face parte dintr-o organizaţie sau asociaţie ori dintr-
un grup de cel puţin trei persoane, cu structuri determinate şi care sunt constituite în scopul
comiterii acelor fapte şi urmăresc beneficii materiale sau alte foloase ilicite.6
– dacă persoana care a comis o infracţiune îndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţilor publice şi s-a folosit de aceasta;
– dacă fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o altă persoană care a potrivit
legii, are atribuţii în lupta împotriva drogurilor;
– dacă sunt persoane ce au pus la dispoziţie localuri, locuinţe sau alte locuri amenajate
unde
publicul are acces sau tolerează consumul ilicit de droguri.
Individualizarea pedepsei.
Pentru individualizarea pedepsei se va avea în vedere şi consecinţele faptelor (dacă fapta
a avut ca urmare moartea victimei, pagube materiale, dacă a pus în primejdie viaţa, bineînţeles
şi consecinţele imediate, de ordin medical), precum şi cauzele, condiţiile şi împrejurările care
au determinat, favorizat sau înlesnit comiterea acestora.
Locul producerii faptei, intenţia, mobilul şi scopul infracţiunii.
Se va stabili dacă faptele au fost comise într-o instituţie medicală, de învăţământ, loc de
detenţie, centru de reeducare, instituţie medical-educativă ori locuri în care se desfăşoară
activităţi de agrement elevii, studenţii, tinerii. Aceste elemente spațio-temporale ajută la
individulizarea raspunderii faptuitorului în raport direct cu intenția, mobilul și scopul săvârșirii
unei fapte ce aparține sferei penalului.
Existenţa vreunei cauze de exonerare sau diminuare a răspunderii penale
raportându-se la momentul denunţului.7
În acest sens, sunt două situaţii:
a) când denunţul s-a făcut înainte de începerea urmăririi penale. Articolul 12 din Legea
143/2000 prevede că: ”nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi început
urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau
înţelegere în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art.2-10, permiţând
astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi”;
b) când denunţul s-a făcut după începerea urmăririi penale. Articolul 16 din Legea
143/2000 prevede că: „persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la

6
Potrivit articolului 12 din Legea 143/2000
7
T.Dima, M.A. Hotca, T.B. McCann, Aspecte de practică judiciară şi de drept penal comparat referitoare la
deţinerea de droguri pentru consum propriu, Dreptul nr.10/2007, p.193-200

6
 articolul 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi
tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de
droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”.8

Mijloacele materiale de probă necesare documentării cauzei, precum şi ce categorii

de urme sunt la faţa locului.
Cercetarea la faţa locului se va desfăşura după ce au fost luate măsurile de pregătire,
atât la sediul organului judiciar cât şi la faţa locului, urmând ca pe parcursul acesteia să fie
respectate regulile tactice aplicabile în criminalistică.
Pe lângă trusa de criminalistică şi alte mijloace tehnico-ştiinţifice ce intră în dotarea
oricărei echipe de cercetare se menţionează: trusele speciale cu reactivi pentru testarea
stupefiantelor, sondele de control şi aparatură de radiografiere a obiectelor necesare în
descoperirea drogurilor ascunse. De asemenea, este necesar ca din echipa de cercetare să facă
parte şi specialişti din domeniile: chimiei, farmaciei, toxicologiei pentru a se putea pronunţa pe
loc asupra unor împrejurări legate de modul în care sunt comise asemenea fapte. Fixarea
cercetării la faţa locului se face cu ajutorul: procesului-verbal încheiat odată cu desfăşurarea
acesteia, prin executarea fotografiilor operative judiciare, întocmirea schiţelor, înregistrarea pe
bandă magnetică sau video şi prin ridicarea urmelor.9

CATEGORII DE PERSOANE ASCULTATE IN CAZUL INFRACTIUNILOR

PREVAZUTE ÎN LEGEA NR. 143/2000

Ascultarea persoanelor implicate în săvârşirea unor fapte prevăzute de Legea

nr.143/2000 poate clarifica o serie de împrejurări concrete în care s-a desfăşurat fapta
infracţională, de la provenienţa drogurilor, modul de procurare şi manipulare, persoane
implicate, câştigurile obţinute, cum s-au împărţit acestea până la date cu privire la reţeaua de
distribuire, împărţirea sarcinilor în reţea, modul de racolare a noilor consumatori, locurile în
care se săvârşesc asemenea fapte.

În funcţie de specificul infracţiunii se vor asculta persoane în diferite calităţii: inculpat,

victimă, martor. De asemenea, se vor asculta alte categorii de persoane, cum sunt: vecini,
familie, rudenii, colegii de la locul de muncă sau din unităţile de învăţământ, conducerea
unităţilor în care persoanele implicate îşi desfăşoară activitatea şi orice persoană care ar putea

8
Idem
9
Florin Sandu (coordonator), Mihai Gheorghe Stoica, Mihai Anghel, Ilie Perca, Metodica cercetării infracţiunilor
de trafic şi consum ilicit de droguri, Editată de Ministerul de Interne, 2002, p. 51-55
7
deţine date despre desfăşurarea unor asemenea fapte. Ascultarea suspecților sau inculpaţilor
este o permanentă luptă dusă pe plan psihologic între reprezentantul şi apărătorul legii, pe de o
parte, şi traficantul – cel care a încălcat legea – pe de altă parte; cele două părţi se confruntă de
pe poziţii opuse. De aceea, organul de urmărire penală trebuie să aibă o pregătire temeinică a
ascultării, să supravegheze atent reacţiile suspecților sau inculpaţilor, să extragă din
comportamentul acestora informaţiile utile pentru direcţionarea ascultării şi să folosească
procedee tactice eficiente. Astfel, în perioada de tatonare, organul de urmărire penală are
posibilitatea de a verifica pe viu dacă datele ori informaţiile obţinute în etapa de pregătire a
ascultării sunt corecte şi complete. Mimica suspectului sau inculpatului poate trăda stări,
sentimente şi dispoziţii sufleteşti din cele mai diverse, arta celui care anchetează fiind de a le
sesiza şi de a le interpreta corect.
Traficantul de droguri ajuns suspect sau inculpat simulează stăpânirea de sine, calm şi
nedumerire faţă de poziţia în care se află ori simulează suferinţa sau atitudinea de protest.
Teatrul jucat de suspect sau inculpat nu are decât darul de a impresiona ori de a intimida pe cel
care conduce ascultarea, mai ales când protestele sunt asociate cu ameninţări şi aluzii la
protectori bine situaţi în ierarhia socială. Nu trebuie scăpate din vedere reacţiile involuntare ale
învinuitului sau inculpatului, care nu pot fi nici provocate şi nici mascate : paloarea sau înroşirea
feţei, spasmul glotic, tremurul vocii, frământatul mâinilor. Interpretarea acestor reacţii
involuntare trebuie făcută în mod corect, prin raportarea lor la problematica critică a cauzei în
care suspectul sau inculpatul este acuzat.
Din declaraţiile suspectului trebuie să rezulte următoarele:
– de unde venea şi unde se deplasa în momentul depistării;
– provenienţa stupefiantelor, numele şi prenumele persoanei de la care le-a procurat, locul şi
împrejurarile în care a avut loc tranzacţia şi preţul de cumpărare;
– persoanele cărora urma să le predea produsele stupefiante.
Din declaraţiile suspectului provenind din rândurile cetăţenilor străini trebuie să rezulte
următoarele:
– legăturile infracţionale, modul cum este organizat şi funcţionează traficul ilicit;
– sursa de provenienţă a drogurilor şi destinaţia lor;
– locurile unde sunt depozitate stupefiantele;
– modul în care au reuşit să treacă prin punctele vamale;
– alte transporturi de droguri efectuate anterior.

8
 Ascultarea suspectului trebuie să lămurească activităţile concrete desfăşurate de acesta
pentru pregătirea, derularea şi finalizarea activităţii infracţionale.10

Identificarea şi ascultarea martorilor. Ascultarea toxicomanilor.

În cazul traficului de stupefiante martorii joacă un rol deosebit, mai ales dacă faptele ori
împrejurările cu privire la care aceştia fac depoziţii au fost percepute în mod direct. Acest lucru
nu exclude în nici un caz declaraţiile obţinute din surse mediate. Mai mult, ţinând cont de
clandestinitatea acţiunilor desfăşurate de către făptuitori, de măsurile de precauţie pe care le iau
pentru camuflarea activităţilor ilicite şi de profilul lor moral, în foarte multe situaţii, singurele
persoane care pot furniza relaţii utile cauzei sunt acelea care au aflat despre săvârşirea
infracţiunii şi împrejurările comiterii acesteia din surse indirecte.
În raport cu modalităţile normative de săvârşire şi marea diversitate de modalităţi
faptice, martorii pot fi identificaţi din rândul diferitelor categorii de persoane (spre exemplu :
cele care supraveghează activitatea în locurile unde se produc, prelucrează sau condiţionează
produsele sau substanţele stupefiante ori toxice; din rândul persoanelor care lucrează în locurile
unde se cultivă plante ce conţin substanţe stupefiante sau toxice; persoanele trecute fictiv în
reţetele cu timbru sec ori în evidenţele camerelor de gardă ale spitalelor sau staţiilor de salvare;
rude ale persoanelor decedate, care anterior decesului au fost supuse tratamentului medical cu
stupefiante; personalul medical, personalul de bord al navelor, aeronavelor, trenurilor;
personalul hotelurilor, etc.).
Aceasta este o activitate complexă, desfăşurată în strictă conformitate cu dispoziţiile
legii procesuale penale şi regulile tacticii criminalistice. Modul de operare, locul şi timpul
derulării activităţilor infracţionale constituie indicii preţioase pentru identificarea operativă a
martorilor respectivi şi ascultarea acestora la un moment cât mai apropiat de cel al perceperii
împrejurărilor în care s-a comis fapta. În sensul legii penale, toxicomanii nu sunt consideraţi
infractori, dar trebuie ascultaţi pentru a se obţine date cu privire la filierele de traficanţi, sursele
de aprovizionare cu stupefiante, existenţa altor consumatori cunoscuţi de ei, locurile de
comercializare sau de consumare, preţul de vânzare al dozelor precum şi orice alte date ce pot
fi exploatate în activitatea de urmărire penală. În interogarea traficanţilor sau consumatorilor
de stupefiante trebuie să se stabilească legăturile dintre sursele şi destinaţia stupefiantelor,
urmărindu-se evaluarea volumului traficului ilicit de pe raza unei regiuni sau zone geografice.

10
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Editura Actami, Bucureşti, 2001, p. 302

9
 Mişcarea stupefiantelor presupune deplasarea lor de la locul de origine sau de producere
spre consumator. Consumatorii fiind răspândiţi în toată lumea, rezultă că aria de mişcare a
stupefiantelor este imensă.

TIPURI DE CONSTATĂRI ŞI EXPERTIZE ÎN CAZUL INFRACŢIUNILOR

PREVĂZUTE ÎN LEGEA NR. 143/2000

Expertize.
În materia traficului şi consumului ilicit de droguri cele mai frecvente constatări şi
expertize tehnico-ştiinţifice sunt:
a) Expertiza toxicologică a drogului prin care se stabileşte:
– despre ce substanţă este vorba şi dacă face parte din categoria celor supuse controlului
naţional;
– concentraţia în substanţă activă şi puritatea probelor supuse examinării;
– gradul de umiditate al plantelor din care s-au extras stupefiantele;
– greutatea substanţelor;
– dacă se poate preciza sursa de provenienţă în raport cu natura compuşilor substanţei;
– dacă sunt falsificate, alterate, degradate ori în amestec cu alte substanţe ori lichide.
b) Constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza fizico-chimică prin care se urmăreşte să
fie stabilite următoarele probleme:
– compoziţia fizico-chimică a substanţelor, precum şi concentraţia în diferite amestecuri;
– caracteristicile fizico-chimice pe baza examinării comparative cu probele în litigiu;
– existenţa unor substanţe stupefiante pe seringi, ţigări, sticle, pahare , ambalaje, cutii, alte
obiecte descoperite la faţa locului.
c) Constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza criminalistică: dactiloscopică,
traseologică, biocriminalistică (urme de sânge, fire de păr, spermă, salivă, ţesut uman),
grafologică (examinarea diferitelor reţete, semnături, scris de mână, parafe, timbru sec, registre
de evidenţă, liste cu droguri din farmacii, unităţi spitaliceşti, foaie de observaţie clinică, acte de
gestiune, acte de producţie, desfacere şi însoţire a mărfurilor).
d) Constatarea şi expertiza medico-legală dacă persoana examinată este sub influenţa
drogurilor, natura drogurilor consumate, starea psihică a acesteia, urme de înţepături, dacă
decesul s-a datorat consumului de droguri.11

11
Elena-Ana Mihuţ, op.cit, p. 249
10
 Alte activităţi de natură operativă.

Legea nr.143/2000 mai prevede şi alte activităţi de natură operativă: livrarea

supravegheată şi folosirea investigatorilor acoperiţi.
1. Livrarea supravegheată este definită ca fiind metoda folosită de instituţiile sau
organele legal abilitate, cu autorizarea procurorului şi sub controlul procurorului,
care constă în permiterea trecerii sau circulaţiei pe teritoriul ţării de droguri ori
precursori, suspecţi de a fi expediaţi ilegal, sau de substanţe care au înlocuit drogurile
ori precursori, în scopul prevenirii activităţii infracţionale şi al identificării
persoanelor implicate în aceste activităţi.
2. Investigatorii acoperiţi sunt poliţişti desemnaţi să efectueze cu autorizaţia
procurorului, investigaţii în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunii
şi identificarea făptuitorilor şi acte premergătoare, sub o altă identitate decât cea
reală, atribuită pe o perioadă determinată.
„Poliţiştii din formaţiunile de specialitate care lucrează ca investigatori acoperiţi,
precum şi colaboratorii acestora pot procura droguri, substanţe chimice esenţiale şi precursori,
cu autorizaţia prealabilă a procurorului, în vederea descoperirii activităţi infracţionale şi a
identificării persoanelor implicate în astfel de activităţi”12.
Astfel, din definiţie rezultă condiţiile în care se poate autoriza procurarea de droguri,
substanţe chimice esenţiale şi precursori. Acestea trebuie îndeplinite cumulativ şi sunt
următoarele:

a) să existe date şi indicii temeinice că s-au comis sau se pregăteşte comiterea unor

infracţiunii;

b) indiciile temeinice să privească săvârşirea sau pregătirea unei infracţiuni prevăzute

de Legea nr.143/2000;

c) activităţile infracţionale şi persoanele implicate să nu poată fi identificate în alt mod;

d) scopul procurării drogurilor, substanţelor chimice esenţiale şi precursorilor să fie
descoperirea activităţilor infracţionale şi identificarea persoanelor implicate în astfel de
activităţi.

12
Potrivit articolului 22 din Legea 143/2000
11
 Prin cererea de autorizare a investigatorului acoperit se va solicita şi autorizarea ca
acesta să procure droguri, substanţe chimice esenţiale şi precursori, precum şi cantitatea în care
acestea urmează să fie procurate.

EFECTUAREA DE PERCHEZIŢII.
Percheziţia se constituie într-o activitate cu pondere deosebită în instrumentarea
cauzelor penale ce au ca obiect traficul de stupefiante. Aproape că nu există cauză penală în
care să nu se impună efectuarea acestei activităţi de urmărire penală şi de tactică criminalistică
pentru descoperirea produselor sau substanţelor toxice ori stupefiante.
Percheziţia trebuie făcută numai cu autorizaţia procurorului, excepţie făcând cazurile
când ea este urmarea constatării în flagrant a infracţiunii. În al doilea rând, dacă se ajunge la
concluzia că efectuarea percheziţiei este necesară şi oportună, aceasta trebuie făcută cu maximă
operativitate, orice întârziere având drept consecinţă pierderea momentului prielnic, ratarea
elementului surpriză.13
Instituţia percheziţiei este prevăzută în articolul 158 s. a. din Codul de procedură penală
putându-se efectua când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris
tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori pentru descoperirea şi
strângerea de probe este necesar ca organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate
dispune efectuarea unei percheziţii.
La aceste condiţii Legea nr. 143/2000 adaugă şi faptul că percheziţiile se efectuează „în
locurile în care sunt indicii că s-a comis sau se pregăteşte comiterea unor infracţiuni prevăzute
în legea specială”. Astfel, percheziţia se efectuează când există date şi informaţii privind
existenţa drogurilor ascunse în anumite locuri, după regulile tactice criminalistice, cu
respectarea prevederilor legale, urmând a se căuta amănunţit în împrejurimi în funcţie de
specificul locului perchiziţionat şi de indiciile existente în cauză.
Cunoaşterea persoanei ce urmează a fi percheziţionată are o semnificaţie cu totul aparte.
Obţinerea unor date privitoare la modul de viaţă, locurile pe care le frecventează persoanele în
compania cărora este semnalată, pasiuni, vicii, devin obligatorii. În cazul în care cel care va fi
percheziţionat este cetăţean străin, este necesară verificarea faptului dacă acesta este dat în
urmărire, dacă a mai săvârşit fapte de acest gen pe teritoriul altor state, data intrării în ţară şi
punctul de frontieră pe unde a intrat pe teritoriul naţional, mijlocul de transport folosit,

13
Bercheşan V.; Dumitraşcu I.N. Probele şi mijloacele de probă (mic îndrumar de cercetare penală) , Editura
M.I., Bucureşti, 1994, p. 78

12
itinerariul urmat şi persoanele pe care le-a contactat de la intrarea în Romania. Practica judicară
recomandă ca momentul ales pentru declanşarea acţiunii să fie situat în acea fază a cercetărilor
când există certitudinea că se vor obţine maximum de probe.14
Scopul perchezitiei vizează următoarele :
– descoperirea de produse sau substanţe stupefiante;
– descoperirea de instalaţii, aparatură, folosite pentru producerea, condiţionarea,
experimentarea drogurilor;
– descoperirea de materii prime ori produşi intermediari, inclusiv de substanţe folosite la
producerea şi rafinarea stupefiantelor;
– prinderea unor traficanţi care se ascund;
– identificarea unor înscrisuri privitoare la modul de procurare a drogurilor, provenienţa
acestora;
– descoperirea unor bunuri obţinute în urma valorificării produselor sau substanţelor
stupefiante;
– descoperirea altor bunuri deţinute contrar dispoziţiilor legale în vigoare : arme, materii
explozive, monede falsificate.
Cu ocazia desfăşurării percheziţiei şi ridicării de obiecte se întocmeşte un proces-verbal
care trebuie să cuprindă menţiuni cu privire la: locul, timpul şi condiţiile în care înscrisurile şi
obiectele au fost găsite şi ridicate, starea lor, cantitatea, enumerarea şi descrierea lor amănunţită
pentru a putea fi recunoscute.
Astfel, un proces verbal întocmit în urma efectuării unei percheziţii va cuprinde
următoarele:15
– data şi locul întocmirii;
– calitatea, numele, prenumele şi unitatea din care fac parte membrii echipei de cercetare;
– baza legală a percheziţiei, numărul şi data emiterii autorizaţiei şi parchetul care a eliberat-o;
– datele de identificare ale martorilor asistenţi;

 constatările făcute la faţa locului, amplasarea locului unde s-a săvârşit infracţiunea,
identificarea făptuitorilor, activitatea desfăşurată de aceştia, măsurile luate pentru
întreruperea activităţii ilicite:

14
Ion Neagu, Drept procesual penal. Tratat, Ed. Global Lex, Bucureşti, 2002, p. 321
15
Pavel Abraham, Introducere în Probaţiune, Editura Naţional 2001, p. 87 – 89

13
– urmele descoperite, fixate, ridicate şi ambalate;

– persoanele găsite la locul percheziţiei şi calitatea lor faţă de proprietarul imobilului sau cel
care foloseşte locuinţa respectivă;

 menţiunea despre faptul că toate produsele, substanţele şi obiectele descoperite au

fost prezentate percheziţionatului şi persoanelor prezente, primul semnându-le spre
neschimbare după ce au fost etichetate şi sigilate;

– explicaţiile făptuitorului cu privire la natura produselor şi la provenienţa acestora;

– menţiunea despre efectuarea fotografiilor judiciare;
– ora începerii şi a terminării cercetării;
– observaţiile martorilor şi obiecţiile făptuitorilor;
– numărul de exemplare în care s-a întocmit procesul verbal şi destinaţia acestora.
Percheziţia se mai fixează prin realizarea fotografiilor şi înregistrarea acesteia pe bandă
magnetică şi video.
În cazul în care există indicii că o persoană transportă droguri ascunse în corpul său, pe
baza consimţământului scris, organul de urmărire penală dispune efectuarea unor examene
medicale, în vederea depistării acestora.
Actele prin care se consemnează rezultatul investigaţiilor medicale, precum şi cele
privind modul în care acestea s-au efectuat se transmit de îndată procurorului sau organului de
urmărire penală care le-a solicitat. În acest sens, condiţiile trebuie îndeplinite cumulativ şi sunt
următoarele:
a) să existe indicii temeinice că o persoană transportă droguri ascunse;
b) drogurile transportate să fie ascunse în corpul persoanei;
c) persoana care ascunde drogurile în corpul său nu îşi dă consimţământul pentru a se
efectua examenele medicale;
d) scopul examinării medicale să fie depistarea drogurilor ascunse în corpul unei
personae.

14
CONSTATAREA ÎN FLAGRANT A INFRACŢIUNILOR DE TRAFIC ŞI
CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI.

Constatatarea în flagrant a infracţiunilor de trafic și consum illicit de droguri este o

activitate de maximă importantă, complexitate și responsabilitate ce trebuie minuţios organizată
și desfășurată, vizând în principal descoperirea întregii reţele şi nu doar a unui “dealer mărunt”.
De aceea nici nu este recomandată intervenţia, nepregătită, neprofesională, în măsură să „pună
în gardă” banda. De maximă importanţă sunt informaţiile pe care le obţin organele judiciare
(Poliţia Antidrog) inclusiv cele dobândite în cadrul cooperării internaţionale.
Pentru a se putea realiza flagrantul în prealabil trebuie obţinute cât mai multe date despre
persoanele implicate, locurile, tranzacţiile şi împrejurările în care se desfăşoară asemenea fapte.
În pregătirea, organizarea şi desfăşurarea constatării infracţiunilor flagrante, organele de
cercetare pot să ia măsuri pentru a se folosi investigatori acoperiţi ori livrări supravegheate,
interceptări ori supravegheri telefonice.16
De asemenea, momentul intervenţiei este deosebit de important întrucât făptuitorii
trebuie prinşi în momentul desfăşurării uneia din acţiunile ilicite ce constituie infracţiune
prevăzută de Legea nr.143/2000. În asemenea situaţii percheziţia corporală este obligatorie şi
se va desfăşura cu deosebită atenţie ţinându-se seama de caracteristicile drogurilor, a
substanţelor chimice esenţiale şi a precursorilor, de varietatea locurilor în care pot fi ascunse
ori aruncate atunci când echipa de intervenţie soseşte la locul acţiuni. În urma desfăşurării
acţiunilor de constatare a infracţiunilor în flagrant se pot extinde verificările, pot apărea situaţii
noi, persoane implicate în reţea despre care nu se deţineau date utile în continuarea cercetărilor
în cauza respective.

Particularităţile constatării infracţiunii flagrante.

Pentru a se putea realiza flagrantul în prealabil trebuie obţinute cât mai multe date despre
persoanele implicate, locurile, tranzacţiile şi împrejurările în care se desfăşoară asemenea fapte.
În pregătirea, organizarea şi desfăşurarea constatării infracţiunilor flagrante, organele
de cercetare pot să ia măsuri pentru a se folosi investigatori acoperiţi ori livrări supravegheate,
interceptări ori supravegheri telefonice.

16
Traian Liteanu, Teodoru Stefan, Constantin Stoica, Traficul de droguri. Repere, dimensiuni si
perspective, Editura ANI, Bucuresti, 2005, p. 47 și urm.

15
 De asemenea, momentul intervenţiei este deosebit de important întrucât făptuitorii
trebuie prinşi în momentul desfăşurării uneia din acţiunile ilicite ce constituie infracţiune
prevăzută de Legea nr.143/2000.
În asemenea situaţii percheziţia corporală este obligatorie şi se va desfăşura cu deosebită
atenţie ţinându-se seama de caracteristicile drogurilor, a substanţelor chimice esenţiale şi a
precursorilor, de varietatea locurilor în care pot fi ascunse ori aruncate atunci când echipa de
intervenţie soseşte la locul acţiuni. În urma desfăşurării acţiunilor de constatare a infracţiunilor
în flagrant se pot extinde verificările, pot apărea situaţii noi, persoane implicate în reţea despre
care nu se deţineau date utile în continuarea cercetărilor în cauza respectivă.
Importanţa constatării infracţiunii flagrante constă în primul rând în aceea că duce la
implicarea consumării activităţii infracţionale sau la limitarea consecinţelor faptelor comise.
Totodată, prinderea în flagrant are menirea de a asigura tragerea la răspundere penală a
traficanţilor la un moment mult mai apropiat de cel al săvârşirii acţiunilor ce constituie
elementul material al traficului de stupefiante, constituindu-se, în acelaşi timp, şi într-un
important factor de natură preventivă, cu efect direct în sporirea rolului educativ al pedepselor
aplicate. În marea majoritate a cazurilor, cei prinşi în flagrant sunt „dealerii” – vânzătorii de
droguri –, „los apuntatos” – noii iniţiaţi în consumul sau traficul de stupefiante –, „catârii” –
cărăuşii de heroină – şi „shotgunii” – persoanele care însoţesc catârii pentru a supraveghea
predarea drogurilor. În cazul traficului de stupefiante importanţa constatării infracţiunii
flagrante îşi găseşte expresia în însele dispoziţiile derogatorii de la dreptul comun, respective:17
– Posibilitatea efectuării percheziţiei fără autorizarea procurorului;
– Luarea măsurii reţinerii ori, după caz, a arestării preventive fără îndeplinirea altor formalităţi;
– Dreptul oricărei persoane de a prinde pe făptuitor şi a-l conduce în faţa autorităţilor;
În ceea ce priveşte folosirea procedurii speciale de urmărire şi judecată, aceasta este
exclusă. Surprinderea făptuitorului în executarea cel puţin uneia din acţiunile incriminate ca
trafic de stupefiante echivalează cu stabilirea conţinutului constitutiv al infracţiunii şi
consumarea acesteia. Tot atât de adevărat este că unele din aceste fapte se comit în municipii,
oraşe, bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi, gări. Dar condiţia pentru aplicarea acestor proceduri
este ca infracţiunile descoperite în flagrant să fie pedepsite cu închisoarea mai mare de 3 luni şi
de cel mult 5 ani. Cum forma simplă – tipică – a infracţiunii de trafic de stupefiante este
pedepsită cu închisoarea de la 2 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi – pentru săvârşirea faptei

17
Boroi, A.; Norel, N.; Radu-Sultănescu, V. Infracţiuni prevăzute de Legea nr.143/2000 privind combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri –, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2001, p.38.

16
organizate pedeapsa fiind detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi
interzicerea unor drepturi –, rezultă implicit că procedura specială de urmărire şi judecată nu
poate fi aplicată pentru nici una din modalităţile normative de comitere. Dar, chiar în ipoteza în
care ar fi îndeplinită şi condiţia privitoare la minimul şi maximul pedepsei, din punct de vedere
practic o asemenea procedură ar fi imposibil de aplicat şi aceasta deoarece natura şi volumul
activităţilor desfăşurate pentru administrarea probelor – dispunerea unor constatări tehnico-
ştiinţifice sau expertize, stabilirea tuturor participanţilor şi a gradului de participaţie,
identificarea şi ascultarea martorilor, stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat – oricum nu
permit executarea în termenul stabilit de lege.

Jurisprudenţă.Concurs de infracţiuni.

Cu caracter de exemplu din practica judecătorească, faptele inculpatului de a deţine

pentru consum propriu, fără prescripţie medicală, un medicament care conţine Midazolam, drog
de risc prevăzut în Anexa nr. III la Legea nr. 143/2000 şi de a conduce pe drumurile publice,
sub influenţa acestui medicament, un autovehicul întrunesc atât elementele constitutive ale
infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută în art. 4
alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe
drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care se află sub influenţa unor
substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, prevăzută în
articolul 87 alin. (2) din O. U. G. nr. 195/2002, aflate în concurs real.18

18
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1151 din 30 martie 2009.
17
 STUDIU DE CAZ

ROMÂNIA
TRIBUNALUL COVASNA
SENTINŢA PENALĂ NR. 45
Şedinţa publică din 31 octombrie 2017
Pe rol pronunţarea asupra judecarea procesului penal privind pe inculpatul H. R., trimis
în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- „ trafic de droguri de mare risc, fără drept”, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr.
143/2000;
- „introducerea în țară de droguri de mare risc, fără drept”, în forma tentativei, prev. de
art. 32 alin. 1 C.pen., rap. la art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 şi
- „deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept”, prev. de art. 4 alin. 1
din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.
Fără citarea părţilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 11 octombrie 2017, când
părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă, iar
instanţa, în vederea deliberării, a amânat pronunţarea pentru 25 octombrie 2017, iar ulterior
pentru data de 31 octombrie 2017.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:
Prin rechizitoriul nr. …… al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – Biroul
Teritorial Covasna, înregistrat la această instanţă în data de 13.02.2017 sub nr. ………., a fost
trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul H. R., fiul lui A. şi G., născut la data
de ………. în Mun. ………., Jud. ………. cu acelaşi domiciliu str. …………….CI seria …..
nr. ………., CNP ……………., pentru comiterea infracțiunilor de:
- trafic de droguri de mare risc, fără drept, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea
nr. 143/2000,
- introducerea în țară de droguri de mare risc, fără drept, în forma tentativei, faptă prev.
și ped. de art. 32 alin. 1 C.pen. raportat la art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000,
- deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. 1
din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.
18
 PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
1. În temeiul art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 republicată, condamnă pe inculpatul H.
R., fiul lui A. şi G. născut la data de ….. în mun. …., jud. …., domiciliat în …………….,
identificat cu CI seria … nr. …., CNP ……., necăsătorit, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru
săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc, fără drept” şi 3 ani pedeapsa
complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii
publice şi a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute
de art. 66 alin 1 lit a,b C.p.
2. În temeiul art. 32 alin. 1 C.pen. raportat la art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000
republicată, condamnă pe inculpatul H. R., fiul lui A. şi G. născut la data de ….. în mun. …..,
jud. ….., domiciliat în ……….., identificat cu CI seria …. nr. ….., CNP ……., necăsătorit, la
pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „tentativă la introducerea
în țară de droguri de mare risc, fără drept” şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii
dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a
ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin 1 lit a,b C.p.
3. În temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 republicată, condamnă pe inculpatul
H. R., fiul lui A.şi G., născut la data de ………… în mun. ……., jud. ………, domiciliat în str.
……………… identificat cu CI seria … nr. …….., CNP …………., necăsătorit, la pedeapsa
de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de “deținere de droguri de risc pentru consum
propriu, fără drept”.
În baza art. 38 al. 1 C.p., art. 39 al. 1 lit. b C.p., art. 45 al. 3 lit. a C.p., contopeşte pedepsele
de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, la care se adaugă 1/3
din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, respectiv 1 an şi 3 luni închisoare, inculpatul
urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 3 luni închisoare și 3 ani pedeapsa
complementară prevăzută de art. 66 al. 1 lit. a, b C.p., executabilă cf. art. 68 al. 1 lit. c C.pen.
În temeiul art. 96 al. 4 C.p. revocă suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an
închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 11/01.02.2016 pronunțată de Judecătoria Sfântu
Gheorghe în dosarul nr…………, definitivă prin decizia penală nr. 275/Ap/07.04.2016 a Curții
de Apel Brașov şi dispune executarea pedepsei.
În temeiul art. 96 al. 5 C.p. raportat la art. 44 al 1,2 C.p., art. 45 al. 1 C.p., contopeşte
pedeapsa de mai sus cu cea de 6 ani și 3 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final

19
6 ani şi 7 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 al. 1 lit. a, b
C.p., executabilă cf. art. 68 al. 1 lit. c C.pen.
În temeiul art. 65 al. 1 C.p. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie
exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin 1 lit a, b C.p.
În baza art. 72 C.p., art. 399 al. 9 C.p.p. deduce reţinerea, arestarea preventivă şi arestul
la domiciliu de la 21.12.2016 la 22.09.2017.
În baza art. 404 al. 4 lit. b C.p.p. raportat la art. 399 al. 1 C.p.p. menţine măsura
preventivă a controlului judiciar dispusă cu privire la inculpat în dosarul ………….. în data de
11.10.2017, definitivă prin necontestare.
În temeiul art.112 lit. b, f C.p., art. 16 din Legea nr. 143/2000 dispune confiscarea
specială de la inculpat a următoarelor bunuri, rămase după efectuarea analizelor de laborator și
prelevarea contraprobei, predată la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al
Poliţiei Române – Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă, cu dovada seria H
nr. 0216007/07.02.2017:
13.46,38 grame pulbere conţinând Amfetamină (proba 1);
14.142,04 grame Cannabis (proba 22);
15.1,72 grame Cannabis (proba 9);
16.0,5 grame Cannabis (proba 14);
17.4,89 grame Cannabis (proba 19);
18.1,18 grame Cannabis (proba 20);
19.5,78 grame pulbere conţinând Amfetamină (contraproba probei nr. 1);
20.8,13 grame Cannabis (contraproba probei nr. 22);
21.Grinder din plastic verde cu urme THC (proba 11);
22.Grinder din plastic alb/roşu cu urme THC (proba 12);
23.Grinder metalic (arămiu) cu urme THC (proba 15);
24.Pipă metalică cu urme THC şi nicotină (proba 13)
În baza art. 274 al. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare
avansate, în sumă de 3.000 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 octombrie 2017.
PREŞEDINTE, GREFIER19

19
https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-12hhleom/
20
 CONCLUZII

Consumul de droguri este în mod evident o atitudine autolezantă, dar raportat la

cantitate, tip de droguri şi circumstanţe poate fi considerat un comportament social normal (vezi
tradiţia din America latină, exemplu Olandei etc).
Pentru România consumul de droguri este în mod evident un comportament social
anormal şi de aceea discuţia este mutată în planul mecanismelor de intervenţie deoarece dreptul
penal trebuie să protejeze o anumită valoare socială ori în cazul consumul de droguri suntem în
ipoteza unei autolezări a individului. Din acest motiv legiuitorul român a preferat să nu
incrimineze strict consumul de droguri, dar prin incriminarea comportamentelor prin care se
poate obţine un drog pentru consumul propriu (cumpărare, producere, deţinere) practic taie
punţile licite prin care autorul ar putea să ajungă să consume droguri. Din acest motiv încă mai
există autori care susţin că în Romania consumul este incriminat. Publicul larg sau chiar unii
specialişti nu fac această diferenţă extrem de fină dintre consum şi deţinere sau obţinere în
vederea consumului propriu. Acest mecanism juridic satisface atât un interes pur politic şi de
imagine al politicienilor, deoarece se dă impresia că astfel este foarte preocupat de rezolvarea
problemei din moment ce chiar „incriminează” consumul, iar, pe de altă parte, pentru jurişti se
oferă un răspuns problemei dacă se poate sau nu incrimina autolezarea prin consum de droguri.
Răspunsul este că nu se incriminează autolezarea şi aceasta indiferent de tipul drogului
consumat. Se poate afirma că nu se poate consuma un drog, fără ca el în prealabil să fie obţinut
sau deţinut, împrejurare ceea atrage răspunderea penală. Din acest motiv sistemul românesc
este mai represiv penal decât unul clasic în care consumul nu interesează sistemul punitiv penal,
dar mai puţin represiv decât sisteme penale care incriminează expres consumul de droguri. Prin
incriminarea faptei de deţinere de droguri pentru consum propriu, stipulată de art.4 din Legea
nr. 143/2000, legiuitorul a avut în vedere, pe de o parte, descurajarea consumatorilor de droguri
să mai consume astfel de substanţe, iar, pe de altă parte, descurajarea persoanelor care au sau
aveau intenţia de a consuma droguri.
În România, la ora actuală, consumul de droguri nu constituie infracţiune distinctă, însă
este sancţionată deţinerea de droguri indiferent de cantitatea şi scopul deţinerii, chiar şi pentru
consum propriu. Art. 4 din Legea nr. 143/2000 face referire la două infracţiuni distincte, şi nu
la o singură infracţiune ce conţine şi o agravantă:

21
  deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu (art.4 alin (1)); :

 deţinerea de droguri de mare risc pentru consum propriu (art.4 alin (2));

În mod logic, încadrarea juridică în cazul săvârşirii infracţiunii de deţinere de droguri

de mare risc în vederea consumului propriu de droguri este cea prevăzută de art.4 alin (2) din
Legea nr. 143/2000, nefiind vorba de o agravantă a infracţiunii prevăzute de art.4 alin (1) din
acelaşi act normativ.
În condiţiile în care, în practica juridică există soluţii divergente, apreciem ca oportună
promovarea unui recurs în interesul legii de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul interpretării şi aplicării unitare a textului de lege
mai sus menţionat, de către toate instanţele de judecată din ţară.

22
 BIBLIOGRAFIE

Legislaţie:

– Constituţia României;

– Codul de procedură penală al României;

– Codul penal al României;

– Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului şi consumului ilicit de

droguri;

Literatură de specialitate:

– Abraham Pavel, “Introducere în Probaţiune”, Editura Naţional, București, 2001;

– Pavel Abraham s.a., „Drogurile, reglementari internationale si interne”, Editura Dacia,

Cluj Napoca, 2004;

– Boroi A.; Norel N.; Radu-Sultănescu V. „Infracţiuni prevăzute de Legea nr.143/2000

privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri”, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2001;

– Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Actami, Bucureşti, 2001;

– Ion Neagu, Drept procesual penal. Tratat, Ed. Global Lex, Bucureşti, 2002;

– Mitrache Constantin, Drept penal român. Partea generală, Ediţia a IV-a revizuită şi
adăugită, Casa de Editură şi Presă „Şansa”, București, 2001;

– T.Dima, M.A. Hotca, T.B. McCann, „Aspecte de practică judiciară şi de drept penal
comparat referitoare la deţinerea de droguri pentru consum propriu”, Revista Dreptul
nr.10/2007;

– Florin Sandu (coordonator), Mihai Gheorghe Stoica, Mihai Anghel, Ilie Perca, „Metodica
cercetării infracţiunilor de trafic şi consum ilicit de droguri”, Editată de Ministerul de
Interne, 2002;

– Bercheşan V.; Dumitraşcu I.N. – „Probele şi mijloacele de probă (mic îndrumar de

cercetare penală)” –, Ed. M.I., Bucureşti, 1994;
23
– Macovei Radu Alexandru (coord.), s.a., Elemente de toxicologia dragurilor, Aspecte
medicale psihosociale si juridice, Eitura. Focus, București, 2006;

– Traian Liteanu, Teodoru Stefan, Constantin Stoica, „Traficul de droguri. Repere,

dimensiuni si perspective”, Editura ANI, Bucuresti, 2005;

Surse disponibile online:

– Conf.univ.dr. Elena-Ana Mihuţ, Universitatea AGORA,

Oradea, http://www.uab.ro/reviste_recunoscute/reviste_drept/annales_10_2007/mihut_ro.pdf

– Sentinţă penală 45 din 31.10.2017 https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-

12hhleom/

– I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1151 din 30 martie 2009.

24