Sunteți pe pagina 1din 2

Participarea asistentului medical la puncţia osoasă (puncţia sternală)

Definiție : Puncția osoasă reprezintă crearea unei comunicări prin intermediul unui ac, între mediul extern
și zona spongioasă a osului, străbătând stratul sau corticala.
Scop
 Explorator – stabilirea structurii compoziţiei măduvei, precum şi studierii elementelor figurate ale
sângelui în diferite faze ale dezvoltării lor, în cazul îmbolnăvirii organelor hematopoietice.
 Terapeutic - se face în vederea administrării unor medicamente, transfuzii de sânge intraosoase
(când celelalte cai de administrare nu sunt posibile, din cauza arsurilor, obezităţii, aparate ghipsate.
Puncţia osoasă se poate executa şi la oamenii sănătoşi, pentru recoltarea de măduvă în vederea transfuzării
ei la bolnavi cu patologii ale organelor hematopoetice.
Indicatii – boli hematologice
Pregătirea materiale necesare:
 trocar Malarme

 seringă de 10-20 ml pentru aspirarea ţesutului medular,


 o sticlă de ceasornic.
 seringă de 2-5 ml cu ace sterile pentru anestezie,
 novocaină,
 lame sau lamele pentru examenul microscopic
 materiale pentru dezinfectarea regiunii puncţionate
 mănuși sterile
 comprese sterile, leucoplast
 camp steril cu deschidere central
 recipient pentru materiale utilizate
Dacă puncţia se face cu scop terapeutic, în loc de instrumente de laborator(sau pe lângă acestea) se vor
pregăti soluțiile medicamentoase ce trebuie administrate. Instrumentele se pregătesc pe o măsuţă acoperita
cu un câmp steril, în condiţiile de asepsie perfectă, întrucât măduva osoasă este foarte susceptibilă la
infecţie.
Pregătirea bolnavului
 psihică se informeaza pacientul asupra necesităţii intervenţiei, obținandu-se consimtamantul
 fizică – se controleaza în preziua punctiei timpul de sangerare, timp de coagulare si timpul Quick.
 pentru puncţia sternală bolnavul este asezat
- în decubit dorsal, cu trunchiul uşor ridicat.
- decubit ventral pe un plan dur sau
- decubit lateral cu genunchii flectati pentru punctia în creasta iliacă
 Locul ales pentru puncţie va fi spălat, la nevoie ras, apoi dezinfectat cu alcool şi badijonat cu
tinctură de iod.
Locul de elecție al puncției – este de obicei la nivelul oaselor superficiale, ușor accesibil
 sternul poate fi puncţionat: manubriului sau corpul sternului, sau la înălţimea coastei a-IV
sau V, sau în spaţiul al 2-lea sau al 3-lea intercostal, puţin în afară de linia mediană
 spina iliacă posterosuperioară
 creasta iliacă a maleolele tibiale
 calcaneu
participarea asstentului medical la puncție - efectuarea procedurii:
 puncţia se execută în sala de tratament
 se identifică pacientul și se verfică indicația
 se spală mâinile (asistenta și medicul)
 se dezbracă regiunea și se așază pacientul în pozitia corespunzatoare
 se badijonează locul puncției cu tinctură de iod, se izolează regiunea dezinfectată cu câmpuri
sterile
 asistenta medicală prezintă medicului soluţia de novocaină aspirată în seringă pentru anestezia
ţesuturilor moi de deasupra osului, inclusiv periostul, se badijoneaza din nou locul anesteziat şi
după 15-20 min, necesare pentru instalarea anesteziei, se poate executa puncţia
 asistenta medicală prezintă medicului instrumentele în timpul puncţiei.
 medicul va alege acul și va executa puncția, după pătrunderea acului în cavitatea medulară al
sternului medicul extrage mandrenul din ac şi-l da în mâna asistentei medicale, care îl păstrează
steril.
 asistenta medicală predă medicului seringa de 10 sau 20 ml pregătită pentru aspiraţie şi pe care
medicul o adaptează la ac şi aspiră cu ea conţinutul medular. Măduva roşie hematogenă are
aspectul sângelui, însă întinsă pe lamă e vâscoasă, cu multe sfacele de ţesut grăsos.
 dacă puncţia sternală s-a făcut cu scop terapeutic sau dacă o puncţie exploratorie e continuată cu
administrarea substanţelor medicamentoase pe cale intramedulară, se va pregăti din timp aparatul
de perfuzie sau transfuzie cu soluția respectivă, care se va racorda la acul fixat în os. Pe cale
intramedulară se pot administra numai soluţii izotone picătură cu picătură. Ritmul de administrare
nu trebuie să depăşească 15-20 pic pe minut. Cu acest ritm se pot administra până la 1500-2000 ml
de sol. în 24 ore, într-un singur loc.
 după terminarea operaţiei de recoltare sau administrare se îndepărtează acul de puncţie. Locul
puncţie se badijonează şi se aplică un plasture
 se colectează materialele utilizate, se îndepărtează mănușile și se spală mâinile
 produsul aspirat se trimite la laborator imediat în condițiile cerute de medic.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
 se asigura repausul la pat și se supraveghează starea generală și semnele vitale
 se observa pansamentul daca se imbiba cu sange
Accidente posibile:
 imediate
 punctia alba -nu se poate extrage nimic din cavitatea medulară din cauza unei poziţii greşite
a acului-înfundarea acului(care e desfundat cu mandrenul steril).
 perforatie ale organelor interne – inima, plămâni; perforarea lamei posterioare a sternului
 pneumotorax
 tardive
 hematoame
 infecţie a cavitatății medulare – osteomielita
 tulburări de crestere la copii dupa punctia tibiala