Sunteți pe pagina 1din 75

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREŞTI

Facultatea de Energetica

PROIECT
STAŢII ŞI POSTURI DE TRANSFORMARE

Conducător temă: Student:


Conf. Dr. Ing. SAVA Gabriela Grupa
Specializarea: Ingineria
Sistemelor Electroenergetice
Cuprins

Capitolul 1. Alegerea schemei de principiu a staţiei electrice, a numărului şi a


caracteristicilor tehnice ale transformatoarelor care alimentează staţia de tensiune U2

Capitolul 2. Calculul curenţilor de scurtcircuit și stabilirea plafoanelor de scurtcircuit


pentru definitivarea schemelor electrice ale stațiilor de tensiune și și alegerea
aparatajului de comutație

Capitolul 3. Alegerea schemelor electrice de conexiuni pentru staţiile electrice

Capitolul 4.Alegerea şi verificarea aparatelor electrice

Capitolul 5. Elaborarea schemei electrice monofilare

Capitolul 6. Dispozitii constructive şi amplasarea in teren a statiilor electrice

Capitolul 7. Dimensionarea prizei de legare la pământ

1
1. Alegerea schemei de principiu a statiei electrice , a numarului si a
caracteristicilor tehnice ale transformatoarelor care alimenteaza statia
de tensiune 𝑈2

Considerand cunoscute o serie de informatii de bazã, cum ar fi: profilul si amplasamentul obiectivului, nivelul de
poluare, datele climaterice, precum si date referitoare la planificarea investitiilor, elaborarea proiectelor presupune
parcurgerea unui sir de decizii privind alegerea unei solutii pentru:
– schema de principiu a instalatiei;
– schema de conexiuni a statiilor electrice;
– aparatele electrice;
– dispozitiile constructive etc.

In cadrul acestui capitol, pe baza valorii sarcinii maxime de durata, am prezentat solutiile tehnice posibile pentru
echiparea legaturii dintre U1=220 kV si U2=110 kV, lista cu solutii tinand seama de oferta producatorilor de
transformatoare.
Pentru inceput, schema de principiu a statiei electrice este urmatoarea:

Fig.1.1. Schema de principiu a statiei electrice


Variantelor posibile de transformatoare care sa realizeze legatura intre cele doua statii de
tensiuni diferite :
– tensiunea superioara 𝑈1 =220 kV
2
– tensiunea superioara 𝑈2 =110 kV
Se considera cunoscute: sarcina maxima de durata SM2 si durata anuala de utilizare a sarcinii maxime T SM2.
Scopul calculului este alimentarea consumatorilor cu energie electrica in conditii de securitate, calitate si eficienta
economica.
Utilizand tabelele A2.6.; A2.7; din Anexa 1(2 din indrumar); unde sunt prezentate tipurile de transformatoare
corespunzatoare tensiunii superioare de 220 kV au rezultat urmatoarele variante tehnic posibile pentru S M2=240 MVA.
1. Varianta 1x100%
Autotransformatoare trifazate cu trei infasurari:
 1x400 MVA (incarcare 60%)
2. Varianta 2x50%
Autotransformatoare trifazate cu trei infasurari:
 2x200 MVA(incarcare 60%)
 2x160MVA(incarcare 75%)
3. Varianta 2x100%
Transformatoare de putere trifazate cu doua infasurari:
 2x400 MVA

Deoarece decizia de investire poate fi consideratã ca fiind luatã, se poate folosi criteriul minimului cheltuielilor
actualizate (min. CTA), care se aplicã în mod uzual pentru cazul instalațiilor electrice.
Considerând cunoscuta tehnica actualizarii și tinând seama de principalele categorii de costuri care pot interveni în
cazul instalațiilor electrice, expresia de calcul a CTA este:

CTA  CI  C  CPW D [mii€] (1.1)


exact act act

unde,
CI -valoarea actualizata a investitiei, pe durata de viata a proiectului
C - valoarea actualizata a costurilor anuale de exploatare, exclusiv amortismentele
exact
CPW - valoarea actualizata a costului pierderilor de putere si energie
act
D - valoarea actualizata a costului daunelor de nealimentare cu energie
act

Ipoteze privind valorile de calcul:

a) Investitia in transformatoarele de pe legatura se considera inglobata la nivelul de tensiune superior (deoarece


tensiunea superioara determina in mod esential costul unui transformator).
b) Durata de studiu: tst = 20 ani
c) Durata normala de utilizare (de amortizare):
– 20 ani pentru transformatoare
– 14 ani pentru aparatajul electric
d) Rata de actualizare: a=12%
e) Costul pentru 1kW instalat cp=8501500 €/kW
f) Costul pentru 1kWh, in functie de tensiune :

Un, kV cW, €/kWh

110 0,05

Tinand seama de toate aceste ipoteze, relatia de calcul pentru CTA se poate exprima in functie de valorile anuale
ale costurilor si daca consideram ca actualizarea se face la anul 0 (de PIF), relatia (1.1) devine:

3
tst i tst i
CTA  CI  Cexan   1  a   CPWan   1  a  
i 1 i 1 (1.2)

D
an
tst
  1  a  i  CI  C
exan

 CPW  D  T
an an tst

i 1
in care Ttst este o marime pentru calculul costurilor in sistem actualizat si se determina cu relatia:

tst
T   1  a  i   1  1  a  tst  
1 1
 [1  (1  0.12)  20 ]  7.469 [ani] (1.3)
tst a  
 0.12
i 1

Calculul fiecarei categorii de costuri din expresia CTA


a) Costurile de investitii (CI)
Pentru fiecare varianta, se determina separat (pentru cele doua niveluri de tensiune) costurile pentru
transformatoare si fiecare celula electrica de racordare, pe baza tabelului 1.1:

CI  CI  CI [mii €] (1.4)
U1 U2
unde,

CI CI
U 1 si U 2 reprezinta cheltuielile de investitii pe fiecare nivel de tensiune si au urmatoarele forme:

CI220 = nT (CIcel220 ∗ 1.15 + CIT ) [mii €] (1.5)


CI110 = nT ∗ CIcel110 ∗ 1.15 [mii €] (1.6)

La calculul investiţiilor aferente celulelor, se considera un multiplicator determinat astfel:

1 T  1 4,35 
I   6 I  I 1     1,15  I (1.7)
cel
1  a 15 T
14
cel cel 
 1,1
15 7,36  cel

Exemplul de calcul pentru toate categoriile de costuri va fi facut pentru doua


AT de 160 MVA:

CI220 = 2(250 ∗ 1.15 + 530) = 1635 [mii €]


CI110 = 2 ∗ 100 ∗ 1.15 = 230 [mii €]

CI  2695  230  2925 [mii €]

4
Tabelul 1.1. Costuri informative pentru transformatoare şi autotransformatoare,
cu tensiunea superioară de 220 kV, în mii lei (în anul 1990)

Putere Transformatoare cu Auto-


nomi- 2 înfăşurări transformatoare

nală
fără RSS cu înfăşurare divizată şi RSS cu RSS

MVA trafo total trafo total trafo total

160 - - 9500 12000 7950 10600

200 7700 10000 - - 8400 11100

400 11800 14700 - - 13900 18000

Tabelul 1.2. Cheltuieli de investitii


Varianta Transformatoare CIT CIcel220 CIcel110 CI220 CI110 CI
[MVA] [mii€] [mii€] [mii€] [mii€] [mii€] [mii€]
1x400 (AT) 900 250 100 1187 115 1303
1x100%
2x100% 2x400 1470 250 100 2045 230 2275

2x50% 2x200 (AT) 1110 250 100 1685 230 1915

2x50% 2x160 (AT) 1060 250 100 1635 230 1865

b) Costurile anuale de exploatare, exclusiv amortismentele (Cexan)

In principiu, acestea sunt costuri pentru lucrarile de intretinere si reparatii, pentru salarii etc. Pentru instalatiile
electrice, acestea depind foarte mult de nivelul de tensiune si se pot aproxima cu relatia:

C p  CI [mii€] (1.8)
exan ex

Coeficientul pex pentru costurile de exploatare, exclusiv amortismentele depinde de nivelul de tensiune al instalatiei
si are urmatoarele valori aproximative:

Un, kV 110 220


pex, [%/an] 3,3 2,0

5
C C C [mii€/an] (1.9)
exan exan,U1 exan,U 2
unde,

C C
exan,U1 si exan,U 2 reprezinta cheltuielile de exploatare anuale pe fiecare nivel de tensiune.

2 3.3
C  *1865  * 230  45 [mii€/an]
exan 100 100

Cu ajutorul lui Ttst se vor calcula cheltuielile de exploatare actualizate:

C C * [mii€] (1.10)
exact exan T tst

Pentru rata de actualizare aleasa a=12 [% /an] si valoarea lui T tst=7.46 vom avea:
C  45 * 7.46  336 [mii€]
exact

Tabelul 1.3. Cheltuieli de exploatare


Varianta Transformatoare Cexan Cexact
[MVA] [mii€/an] [mii€]
1x100% 1x400 (AT) 31 234
2x100% 2x400 48 358
2x50% 2x200 (AT) 41 308
2x50% 2x160 (AT) 45 336

c) Costul anual al pierderilor de putere si energie (CPWan)

Deoarece calculul se face in ipotezele mentionate anterior, este vorba numai de pierderi in transformatoarele
electrice (de bloc si de legatura).

Expresia generala pentru CPWan pentru un transformator parcurs de sarcina maxima este:

CPW  CPW  CPW


an anFe anB [mii€/an] (1.11)

unde,
CPWanFe - valoarea actualizata a costului annual al pierderilor de putere si energie in fierul transformatoarelor;
CPWanB - valoarea actualizata a costului annual al pierderilor de putere si energie in infasurarile (bobinajul)
transformaroarelor
Pentru calculul efectiv se tine seama de expresia pierderilor in fierul si in infasurarile unui transformator:
 cp 
CPW  P    c  8760  [mii€/an] (1.12)
anFe o T w 
 tst 
 cp  S 
2

CPW 
 P    c      M 2  [mii€/an] (1.13)
anB k T w B   S nT 
 tst 

6
unde,
P0 - pierderile la mersul in gol al transformatorului
Pk - pierderile la mersul in scurtcircuit al transformatorului
B - durata pentru calculul pierderilor in bobinaje (infasurari)

Pentru estimarea duratei de calcul al pierderilor, se poate utiliza relatia de calcul:

10000  T
B T  SM h/an (1.14)
SM 27500  T
SM
10000  4500
 B  4500   2837 h/an
27500  4500

Relatiile (1.12) si (1.13) se mai pot exprima intr-o forma mai scurta, tinand seama si de notatiile:
cp
c pwFe   cw  8760
Ttst (1.15)
c
p
c   c 
pwB T w
tst (1.16)

unde cpwFe si cpwB se numesc costul specific actualizat al pierderii de putere si energie corespunzatoare pierderii maxime
de putere de 1 kW, in fierul, respectiv, in bobinajele transformatorului, pe timp de un an.

Costul pentru 1kW instalat este cp=1250 €/kW, iar costul pentru 1kWh pentru tensiunea superioara de 220 kW este
cw=0.05 €/kWh.

1250
c  0.05 * 8760  605 [€/kWan]
pwFe7.46
1250
c   0.05 * 2837  309 [€/kWan]
pwB 7.46

Pentru cazul a două transformatoare funcţionând în paralel avem:

CPWan,
2T

 2  CPW
anFe
 CPWan
B

1T

 S
2 
 2 
 2  P  c  P   MTL  c
pwB 
(1.17)
o pwFe k  S 
  nTL  
 
CPWanFE 
nT  Po  c pwFe = 2  100  605 = 121 [mii€/an] (1.18)

2
2  240 
S 2  
CPW  nT  P   M 2  c = 2  140  309   2  = 49 [mii€/an] (1.19)
anB k  S  pwB  160 
 nT   
 

7
CPW  49  121  170 [mii€/an]
an

Se va actualiza , cu ajutorul lui T tst, costul anual al pierderilor de putere si energie cu formula:
CPWact  CPWan  T [mii€] (1.20)
tst
CPWact  170 * 7.46  1266 [mii€]

Tabelul 1.4 Parametrii transformatoarelor


Sn uk Pk P0 i0 Dimensiuni de gabarit
Simbol mm

MVA % kW kW % H l L

T 400 11 880 330 0,40 8070 8490 14600

AT 160 11 380 100 0,5 8.4 5,5 13.7

AT 200 10 430 70 0,8 7.3 5,4 10.8

AT 400 11 750 185 0,5 - - -

Tabelul 1.5. Costul pierderilor de putere si energie

Transformatoare P P c c CPWanFE CPW


pwB anB CPW CPWact
o k pwFe [mii€/ [mii€/
an
[mii€/an] [mii€]
[MVA] [kW] [kW] [€/kWan] [€/kWan] an] an]

2x160 (AT) 100 140 605 309 121 48.6 170 1266

1x400 (AT) 185 280 605 309 112 31 143 1067

2x200 (AT) 70 160 605 309 85 36 103 897

2x400 330 880 605 309 399 24.5 425 2225

8
d) Costul daunelor de nelivrare a energiei (Dan)

Se iau in considerare daunele datorate intreruperilor in alimentarea cu energie electrica. Pentru estimare, se tine
seama de cateva ipoteze:
- se considera prioritara alimentarea consumatorilor (in caz de intrerupere, se vor alimenta intai consumatorii si apoi,
ceea ce ramane se livreaza in sistem);
- nu se iau in considerare doua intreruperi simultane, deoarece probabilitatea de aparitie a unui asemenea eveniment
este redusa.

Rezulta ca singurul element care difera intre solutii in calculul daunelor este legatura dintre cele doua statii
electrice, aceasta fiind formata dintr-un transformator si cele doua celule de racordare la statiile electrice U1 si U2.
Estimarea daunelor de nealimentare se face pe baza unui calcul fiabilistic. Din punct de vedere fiabilistic, legatura
este formata din trei elemente conectate in serie:

celula la U1 + trafo de legatura + celula la U2

Relatia generala pentru calculul daunelor este:

D S t d [mii€/an] (1.21)
an med nelivr int r sp

unde,
Smed nelivr - puterea medie nelivrata in cursul unui an, [MVA]
tintr - durata medie a intreruperii anuale, [h/an]
dsp - dauna specifica sau costul energiei nelivrata in [€/kVAh]

Exista doua categorii de intreruperi care pot interveni pe durata de viata a instalatiilor:
- intreruperi planificate (datorate reviziilor si reparatiilor);
- intreruperi neplanificate (datorate avariilor).

Pentru intreruperile planificate, se poate tine seama se urmatoarele observatii:


1. lucrarile de revizie tehnica (RT), precum si reparatiile curente (RC) ale instalatiilor electrice sunt planificate anual,
urmarindu-se ca in perioada respectiva daunele de continuitate si pierderile suplimentare de energie datorate
inrautatirii temporare a circulatiei de puteri in retea sa rezulte minime;
2. in cadrul retragerii din exploatare a unor echipamente (transformatoare), se considera ca se executa si lucrarile in
celulele aferente.

Corespunzator acestor categorii de intreruperi, se calculeaza D anpl si Dannepl astfel incat:

D D D [mii€/an] (1.22)
an anpl annpl
D S t d [mii€/an] (1.23)
annpl med nelivr int rnepl sp
D  0,1  S t d [mii€/an]
anpl med nelivr int rpl sp
(1.24)

9
Puterea medie nelivrata (Smed nelivr)

Aceasta depinde de modul de echipare a legaturii si intervine in calcule ca valoare medie deoarece momentul
indisponibilitatii este, de regula, necunoscut. Puterea maxima nelivrata este:

- pentru un transformator pe legatura 1100%: SM nelivr = SM2;


- pentru doua transformatoare pe legatura 2100%: SM nelivr = 0;
- pentru doua transformatoare pe legatura 250%: SM nelivr = SM2-SnT.

Corespunzator sarcinii maxime nelivrate, se calculeaza puterea medie nelivrata in cazul 2x50% (2x160 MVA):
S T
S  M nelivr SM 2 [MVA] (1.25)
med nelivr 8760

SM nelivr = SM2-SnT=240-160=80 [MVA] (1.26)


80  4500
S   41.1 [MVA]
med nelivr 8760

Timpul de intrerupere (tintr)

Se poate determina folosind elementele prevazute in normativul PE 013 care se refera la calculul sigurantei in
functionarea instalatiilor din sistemul energetic. Pentru cele doua categorii de intreruperi, avem:
o timpul pentru intreruperi neplanificate (daca se alege solutia cu repararea transformatorului):

t  t celU 1  t T  t celU 2 (1.27)


int rnepl int rnepl int rnepl int rnepl

o timpul pentru intreruperi planificate (daca se considera revizia simultana a celor trei elemente ale legaturii):

t
int rpl
 max tint 
celU 1 T celU 2
rpl , t int rpl , t int rpl  (1.28)

Timpii de intrerupere pentru diversele elemente se citesc din Anexa 3, care contine un extras de date cu caracter
fiabilistic preluate din normativul PE 013.
 timpul pentru intreruperi neplanificate (daca se alege solutia cu repararea transformatorului):

t celU 1 = 0.35 + 0.1 + 13 + 2.9 = 16.35 [h/an]


int rnepl
t AT = 7.5 [h/an] tT = 10 [h/an]
int rnepl int rnepl
t celU 2  0.02 + 0.25 + 4.20 + 2.9 = 7.37 [h/an]
int rnepl
t  16.35  7.5  7.37  31.22 [h/an]
int rnepl

10
 timpul pentru intreruperi planificate (daca se considera revizia simultana a celor trei elemente ale
legaturii):
celU1
tint rpl =35.5 [h/an]

T
tint rpl =75 [h/an]
celU 2
tint rpl =26 [h/an]

t  max 35.5;75;26 = 75 [h/an]


int rpl

Timpii de întrerupere se citesc din tabelele 1.6 ;1.7 si 1.8.

Tabelul 1.6. Indicatori fiabilistici medii ai transformatoarelor


Indisponibilităţi
Echipamentul Neplanificate Planificate
tn tp
ore/an ore/an
- 4=0x1 5=0x2 6=0x3 7
220 kV T 30 10 0,04 75
AT 7,5
110 kV T 25 7,5 0,04 65
Col. 1 şi 4 - întrerupere medie pentru reparare
Col. 2 şi 5 - restabilire prin înlocuire cu o unitate adusă din rezerva sistemului
Col. 3 şi 6 - restabilire prin înlocuire cu o unitate de rezervă care se găseşte în staţie
Tabelul 1.7. Indicatori fiabilistici medii ai componentelor celulelor de 110 kV

Indisponibilităţi

Componentele Neplanificate Planificate

tn tp

ore/an ore/an

Pas de BC (sau nod) aferent unui racord 0,02 2 Ambele simultan

3 separatoare monopolare 0,25 2 în 2 ore

I0 110 0,30

1 MOP 3,40 24

3 TC 0,50 ore/celulă şi an

I0 110 + 1MOP+ 3 TC 4,20

3 TT 2,90 Împreună cu circuitul

0,06

11
Tabelul 1.8. Indicatori fiabilistici medii ai componentelor celulelor de 220/400
kV
Indisponibilităţi

Componentele Neplanificate Planificate

tn tp
ore/an ore/an

Pas de BC (sau nod) afernt unui racord 0,35/0,5 3,5/5 Ambele în 3,5/5

3 separatoare monopolare 0,1 2,5/4,5 ore/an

I0 220/400 0,9

3 MOP 10,2 32/40

3 TC 1,9 ore/celulă şi an

I0 + 3 MOP+ 3 TC 13,0

3 TT 2,9 Împreună cu circuitul


0,07

D D D [mii€/an] (1.29)
an anpl annpl
D  41.1 * 31.22 * d  64 [mii€/an]
annpl sp
D  0,1* 41.1* 75 * d  15 [mii€/an]
anpl sp
D D D  159 [mii€/an]
an anpl annpl

Daunele actualizate vor fi:

D  D  T tst [mii€/an] (1.30)


act an
D  159 * 7.46 * 0.05  1187 [mii€/an]
act
dsp(in cazul Danpl) = cw = 0.05 euro/kWh
dsp(in cazul Dannpl) = (1÷5)*cw. Voi considera 1*cw.

12
Tabelul 1.9. Costul daunelor de nelivrare a energiei

Transformatoare SM Smed t t D D D D
[MVA] nelivr nelivr int rnepl int rpl annpl anpl an act
[MVA] [MVA] [h/an] [h/an] [mii€/an] [mii€/an] [mii€/an] [mii€]
2x160(AT) 80 41.1 31.22 75 64 15 159 1187
1x400(AT) 240 123.28 7 22 43 14 56.7 423
2x200(AT) 40 20.5 31.22 75 32 8 79 593
2x400 0 0 33.72 75 0 0 0 0

e) Calculul CTA

Dupa calculul fiecarei componente a CTA putem ierarhiza variantele din punct de vedere economic, astfel CTA va
fi:

CTA  CI  C  CPW D  1865  336  1266  1187  4654 [mii€/an] (1.31)


exact act act

Tabelul 1.10. Cheltuielile totale actualizate


Transformatoare CI Cexact CPWact Dact CTA
[MVA] [mii€] [mii€] [mii€] [mii€] [mii€]
2x160 (AT) 1865 336 1266 1187 4654
2x200 (AT) 1915 308 897 593 3121
1x400 (AT) 1137 234 1067 423 3027
2x400 2275 358 2225 0 4858

CTA[€] Determinarea variantei optime


8000000

7000000

6000000

5000000

4000000
CTA2ATx160 MVA
3000000
CTA2ATx200 MVA
2000000 CTA2TX400 MVA
CTA 1ATx400 MVA
1000000

0
0.05 0.06 0.07 0.08 0.09 0.1 0.11 0.12 0.13 0.14 0.15 0.16 0.17 0.18 0.19 0.2 dsp[€/kWh]

13
Fig. 1.2. Alegerea variantei optime

Concluzii:
 Urmarind graficul CTA in functie de dsp putem observa ca indiferent de dauna specifica, varianta printr-un
transformator de 400 MVA, pentru SM2=240MVA, duce la cheltuieli actualizate minime.Astfel proiectantul va da
aceeasi solutie mentionata anterior indiferent de tipul consumatorilor si de dauna specifica pentru care se incheie
contractul.

 Varianta optimă economic est varianta 1x100% fiind echipată cu un transformator pe legatură. Din statia U 2 se va
alimenta o fabrică de procesare a mierii care va avea necesar de energie preponderant vara în procesul de filtrare si
ambalare a mierii.

14
2. Calculul curentilor de scurtcircuit si stabilirea plafoanelor de
scurtcircuit pentru definitivarea schemelor electrice ale statiilor de
tensiune 𝑈1 si 𝑈2 si alegerea aparatajului de comutatie

In principal, acest calcul se face in urmatoarele scopuri:


 dimensionarea/verificarea aparatelor de comutatie si a conductoarelor utilizate in instalatiile electrice din centrale si
statii;

 calculul curentiilor pentru reglajul protectiilor;

 verificarea conditiilor de compatibilitate elctromagnetica in diferite noduri ale sistemului energetic national.

2.1 Calculul parametrilor ce intervin in aflarea curentilor de scurtcircuit


Schema initiala cuprinde mai multe niveluri de tensiune, ceea ce implica dificultati pentru determinarea curentilor de
scurtcircuit. Metoda unitatilor relative elimina diversele trepte de tensiune ale unei scheme, prin introducerea schemei
echivalente de calcul.

Fig. 2.1. Schema electrica de principiu

2.2. Calculul curenţilor de scurtcircuit trifazat


Se consideră următoarele date ca fiind cunoscute:
- puterea de bază: S b  10MVA ;
- factorul de tensiune: Cu  1,1 ;

15
- tensiunea de bază U b = tensiunea nominală a locului de defect;
- pentru ramura sistemului energetic, se consideră S n ca fiind puterea în funcţiune estimată pentru o
perspectivă de circa cinci ani (de exemplu: ținând seama de evoluția consumului în viitor în SEN, se poate alege 8000 -
12000 MVA). O alegem 10000 MVA;
- coeficientul care ţine seama de influenţa componentei aperiodice asupra curentului
de scurtcircuit: m = 0,05 ;
- coeficientul care ţine seama de influenţa componentei periodice asupra curentului de scurtcircuit: n = 1 ;
- timpul de deconectare a defectului: td  1 s ;
- coeficientul de şoc: k soc  1,8

S sc1  3  I sc1 U b  3  27  220  10288.38MVA


(2.1)

S sc2  3  I sc 2 U b  3  29  220  11050,48MVA (2.2)

În zona în care se considerã scurtcircuitul, tensiunea în momentul anterior defectului poate fi diferitã de Un, acest
aspect luându-se în considerare prin factorul de tensiune CU; de exemplu, pentru calculul curentului maxim de scurtcircuit
CU =1,1 pentru instalațiile cu Un 220 kV.

S C
X  b u  1,1 10  1.069
(2.3)
S1 S 10288.38
sc1
S C
X  b u  1,1 10  0.995
(2.4)
S2 S 11050,48
sc 2
Se va alege Xsp = 0,334 Ω/km.
S
X X b  0,334  150  10  10.351
L 
L1 sp 1 2
U2 220
nf (2.5)
S 0,334 100 10
X  X  L2 b   6.901
L2 sp 2
U2 220
nf (2.6)
u [%] S 11  10
X  k  b   2.75 (2.7)
T 100 S 100  400
nT
X X X  1.069  10.351  11.42
ech1 S1 L1 (2.8)

X X X  0.995  6.901  7.896 (2.9)


ech 2 S2 L2

16
Fig.2.2. Schema echivalentă pentru calculul curenților de scurtcircuit

Schema echivalentă pentru calculul curenților de scurtcircuit


Primele două etape sunt comune tuturor punctelor de defect; mai departe, calculul este distinct pentru fiecare punct de
defect în parte.

Reducerea schemei echivalente în raport cu punctul de defect


Se face conform regulilor uzuale de transfigurare a schemelor electrice:
• reactanțele se conecteazã în serie, în paralel etc.;
• se fac transfigurãri stea-triunghi;
• reactanțele aflate între douã puncte de potențial egal nu intervin în calcul, deoarece nu sunt parcurse de curentul de
defect (de exemplu, latura dintr-un triunghi situatã între douã surse, în cazul transfigurãrii stea-triunghi; liniile radiale de
consumatori sau de servicii proprii, atunci când se calculeazã scurtcircuitul pe barele stațiilor de conexiuni);
• pentru cazul în care n surse de tensiune debiteazã printr-o reactanțã comunã Xc, se poate aplica metoda
coeficienților P pentru reducerea schemei.
 Pentru punctul de defect K1

Fig. 2.3. Schema echivalentă pentru punctul de defect K1


Metoda coeficienților P

 Pentru punctul de defect K2

17
Pentru n surse de tensiune (având fiecare reactanța Xi) care debiteazã printr-o reactanțã comunã Xc, schema se poate
transfigura astfel încât sursele sã debiteze direct la locul de defect, valorile noilor reactanțe Xi' fiind calculate cu relațiile
(2.1) și (2.2):
X i,  P  X i (2.10)
n 1
P  1 X   (2.11)
c i1 X
i
S
I  b [kA] (2.12)
b U  3
b
1 1
P  1  2,75  (  )  1,0304
11.42 7.896
X '  1,0304  (1.069  10.351)  11.767 mΩ
1
X '  1.0304  (0.995  6.901)  8.136 mΩ
2
10
I   0,026kA
b1 220  3
10
I   0,0525kA
b2 110  3
În final, ca urmare a reducerilor succesive, schema echivalentã trebuie adusã sub forma din figura 2.3, în care existã
mai multe ramuri generatoare:
• ramura tip sistem (care conține reactanța sistemului și este determinatã de date inițiale de proiectare referitoare la
contribuția sistemului în caz de scurtcircuit.

Fig. 2.4. Transfigurarea unei scheme prin metoda coeficienților P

Determinarea valorilor curenților de scurcircuit

18
n
I scc   I scci (2.13)
i1

a) Pentru a putea analiza comportarea la scurtcircuit a fiecãrei ramuri în raport cu punctul de defect, se raporteazã
reactanțele la mãrimile nominale ale locului de defect considerat, aplicându-se pentru fiecare ramurã relația:
S
Xn  X  n (2.14)
ech ech S
b

în care:
Xech - reactanța echivalentã (rezultantã) în unitãți relative de bazã;
Xnech - reactanța echivalentã (rezultantã) în unitãți relative nominale;
Sn - puterea rezultantã care debiteazã la locul de defect prin ramurã;
Sb - puterea de bazã.
Observație. Perntru ramura sistemului energetic, Sn se poate considera ca fiind puterea în funcțiune estimatã pentru o
perspectivã de circa cinci ani (de exemplu: ținând seama de evoluția consumului în viitor în SEN, se poate alege 8000 -
12000 MVA).
S
n =1 rezultă n
Deoarece X X .
S ech ech
b
b) Pentru fiecare ramurã în parte, se determinã dacã aceasta se comportã ca o sursã de putere infinitã (depãrtatã) sau o
sursã de putere finitã (apropiatã) în raport cu punctul de defect, pe baza comparației:

X n  sau  3 (2.15)
ech

c) Se determinã valorile curenților de scurcircuit pentru fiecare în ramurã în parte, ținând seama de precizãrile de mai
jos.
• Dacã X n  3 , atunci sursa respectivã este de putere infinitã (depãrtatã) în raport cu punctul de defect și curenții
ech
de scurtcircuit sunt egali pentru diverse momente de timp la care se calculeazã:

I In
I p 0  I p  CU  b
 CU  ech [kA] (2.16)
X
ech Xn
ech

X X 1  11.42
ech1n ech1
X X  1  7.896
ech2n ech2
 Pentru punctul de defect k1
1,11  26,24
I p 0 K 1_1   2.55kA
11.42
1,11  26,24
I p 0 K1_ 2   3.688kA
7.896
 Pentru punctul de defect k2
1,11  52,486
I p 0 K1_ 2   4,989kA
11,676
19
1,11  52,486
I p0 K 2 _ 2   7.161kA
8.136

Curentul total de scurtcircuit rezultă din însumarea curenților dați de sursele fiecărei ramuri din schema echivalentă:
Ip0total   I p0 [kA] (2.17)

Iptotal   Ip [kA] (2.18)

Întreruptoarele rup curentul de scurtcircuit aproximativ la momentul de timp t=0,1 secunde, dar de obicei, acest
curent de scurtcircuit este mai mic decât valoarea corespunzãtoare la momentul t=0. Acoperitor, pentru a ține seama și de
aportul componentei aperiodice, se poate alege plafonul de scurtcircuit (pentru fiecare stație electricã) pe baza curentului
Ip0total.
Dacã curentul de scurcircuit rezultã mai mare decât capacitatea de rupere a întreruptoarelor avute la dispoziție
(prezentate pe scurt în Anexa 10), atunci trebuie aplicate mãsuri de limitare a curenților de scurtcircuit: se secționeazã
barele, se utilizeazã transformatoare cu înfãșurarea secundarã divizatã, se fracționeazã puterea transformatoarelor, se
utilizeazã tranformatoare cu tensiunea de scurtcircuit mãritã etc. Pentru schema echivalentã, acest lucru înseamnã
modificarea unor reactanțe și eventual, a modului de legare al acestora, deci se recalculeazã curentul de scurtcircuit pânã
când acesta este redus sub valoarea capacitãții de rupere a întreruptoarelor.
Curentul de șoc Ișoc (cea mai mare valoare a amplitudinii curentului de scurtcircuit care apare la momentul t=0,01
secunde) se calculeazã pentru a putea determina solicitãrile electrodinamice ale aparatelor:
i ºoc  2  k ºoc  I kAmax (2.19)
p0total
 Pentru punctul de defect k1
isocK1  2  1,8  6.238  15.879kA
max
 Pentru punctul de defect k2
isocK 2  2  1,8  12.15  30.929kA
max
Curentul echivalent termic Iet se calculeazã pentru a determina solicitãrile termice ale aparatelor în caz de scurtcircuit:
I et  I p0 total  (m  n)  t 1 kA (2.20)
d

 Pentru punctul de defect k1


I etK1  6,238  (0,05  1)  1 1  6,392kA
 Pentru punctul de defect k2
I etK 2  12.15  (0,05  1)  1 1  12.45kA

în care:

m - coeficient care ține seama de influența componentei aperiodice asupra


curentului de scurcircuit;(m=0,05)

n - coeficient care ține seama de influența componentei periodice asupra curentului


de scurcircuit;(n=1)

td - durata de deconectare a defectului (care, în abseța altor date mai exacte, se


poate alege 1 secundã).

20
Calculul curenților de scurtcircuit se încheie cu prezentarea sinteticã a rezultatelor obținute sub forma recomandatã în
tabelul 2.1.
Tabelul 2.1. Prezentarea rezultatelor calculului curenților de scurtcircuit
trifazat
Pu U Ip Ip iș Iet Plafon de
nct de ndef 0total total oc scurtcircuit
def k k kA k kA kA
ect V A A
K1 2 6. 6.2 1 6.3
20 238 38 5.879 92 31,5
K2
1 12 12. 3 12.
10 .15 15 0.929 45 31,5

2.2. Calculul curentilor de scurtcircuit monofazat


Scurtcircuitul monofazat este un regim de functionare nesimetric, care apare ca urmare a existentei unei legaturi cu
pamantul in retele electrice cu neutrul legat la pamant sau cu neutrul tratat prin rezistenta. Calculul curentului de scurtcircuit
monofazat se bazeaza pe faptul ca orice sistem nesimetric se poate descompune in trei sisteme simetrice:direct, invers si
homopolar.

Etapele de calcul sunt identice cu cele pentru scurtcircuitul trifazat, cu observatia ca schema echivalenta de calcul se
obtine prin inserierea celor trei scheme echivalente de componente simetrice.

Cele trei scheme echivalente de componente simetrice sunt (figura 2.5):


 schema de secvenţă directă, identică cu schema echivalentă rezultantă de la scurtcircuitul trifazat;

 schema de secvenţă inversă, asemănătoare cu cea de secvenţă directă (în ipoteza simplificatoare d X X
i pentru
toate elementele din schemă), dar din care lipsesc sursele;
 schema de secvenţăhomopolară, carese obţine transfigurând schema iniţială şi ţinând cont că în schema transfigurată nu
avem surse, dar avem legături la pământ, iar pentru valorile reactanţelor homopolare se ţine seama de observaţiile
făcute anterior.
Pentru scurtcircuitul monofazat, schema rezultanta se obtine din inserierea celor trei scheme simetrice. Relatia de calcul
a reactantei echivalente este :
X X X X [] (2.21)
e ed ei eh

SG SS (SG) (SS) (SG) (SS)

Xed,G Xed,S Xei,G Xei,S Xeh,G Xeh,S

K(1) K(1) K(1)


schema directã schema inversã schema homopolarã
Fig. 2.5.Schemele echivalente de componente simetrice pentru calculul curenților de scurtcircuit
Tabelul 2.2. Schemele echivalente de componente simetrice pentru calculul
curenților de scurtcircuit trifazat

Echipamentul Schema echivalentã Reactanța homopolarã ( sau u.r.)

21
1 2 3
XhT
X hT  X dT

Linii fără conductor de protecţie:


X h  3,5  X d
Linii cu conductor de protecţie Ol:
Xh Xh  3  Xd
Linii cu conductor de protecţie OlAl:
Xh  2  Xd

Linii fără conductor de protecţie:


X h  5,5  X d
Linii cu conductor de protecţie Ol:
Xh X h  4 ,7  X d
Linii cu conductor de protecţie OlAl:
Xh  3  Xd

Se vor folosi linii electrice electrice fără conductor de protecție pentru care reactanța homopolară se va calcula cu
relația:

Xh=3,5×Xd (2.22)

Reactanța sursei :
XS1,ed = XS1 = 1.069
XS2,ed = XS2 = 0.995
XS1,ei = 0
XS2,ei = 0
XS2,eh = 0
XS2,eh = 0

XS1,total = XS1,ed + XS1,ei + XS1,eh = 1.069 (2.23)

XS2,total = XS2,ed + XS2,ei + XS2,eh = 0.995 (2.24)

Reactanța liniei:
XL1,ed = XL1 = 10.351mΩ
XL2,ed = XL2 = 6.901mΩ
XL1,ei = XL1,ed = 10.351mΩ
XL2,ei = XL2,ed = 6.901mΩ

XL1,eh = 3,5 × XL1,ed = 3,5 × 10.351 = 36.229mΩ (2.25)


XL2,eh = 3,5 × XL2,ed = 3,5 × 6.901 = 24.154mΩ (2.26)
XL1,total = XL1,ed + XL1,ei + XL1,eh = 56.931mΩ (2.27)
XL2,total = XL2,ed + XL2,ei + XL2,eh = 37.956mΩ (2.28)

Reactanța transformatoarelor:
XT,ed = XT = 2,75mΩ
XT,ei = XT,ed = 2,75mΩ
22
XT,eh = XT,ei = 2,75mΩ
XT,total = XT,ed + XT,ei + XT,eh = 8,25mΩ (2.29)
Tabelul 2.3. Calculul reactantelor
k1 k2
SURSA LINIE TRANSFORMATOR SURSA LINIE TRANSFORMATOR
X1,d mΩ 1,069 10.351 2,75 1,069 10.351 2,75
X2,d mΩ 0,995 6.901 0,995 6.901
X1,i mΩ 0 10.351 2,75 0 10.351 2,75
X2,i mΩ 0 6.901 0 6.901
X1,h mΩ 0 36.229 2,75 0 36.229 2,75
X2,h mΩ 0 24.154 0 24.154
X1,total mΩ 1,069 56.931 8,25 1,069 56.931 8,25
X2,total mΩ 0,995 37.956 0,995 37.956

În tabelul 2.3. sunt prezentate valorile reactantelor directe,indirecte, homopolare ale sursei, liniei și
transformatorului.

2.2.1. Calculul curenților de scurtcircuit monofazat în punctul de defect k1 :


Pentru calculul curenților de scurtcircuit în punctul k1 nu se iau în calcul reactanțele transformatoarelor, deoarece
scurtcircuitul se produce pe bara cu tensiune superioară, U1=220kV, reducerea reactanțelor se face prin însumarea
reactanțelor pentru fiecare ramură, acestea fiind dispuse în serie.

Reactanțele echivalente:
𝑛
𝑋𝑒1 = 𝑋𝑆1,𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 + 𝑋𝐿1,𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 = 1,069 + 56.931 = 58𝑚Ω (2.30)

𝑛
𝑋𝑒2 = 𝑋𝑆2,𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 + 𝑋𝐿2,𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 = 0,995 + 37.956 = 38.951𝑚Ω (2.31)

În continuare se va urma același algoritm de calcul folosit pentru calcularea curenților de scurtcircuit trifazat în
punctul de defect k1.

S
Xn  X  n
(2.32)
ech ech S
b în care:
Xech-reactanța echivalentã (rezultantã) în unitãți relative de bazã
Xnech-reactanța echivalentã (rezultantã) în unitãți relative nominale
∑ 𝑆𝑛-puterea rezultantã care debiteazã la locul de defect prin ramurã
Sb-puterea de bazã.

Se alege ΣSn=10000 MVA.

𝑛 ∑ 𝑆𝑛 10000
𝑋𝑒1 = 𝑋𝑒1 × = 0,058 × = 58𝛺 (2.33)
𝑆𝑏 10

𝑛 ∑ 𝑆𝑛 10000
𝑋𝑒2 = 𝑋𝑒2 × = 0,038951 × = 38.951𝛺 (2.34)
𝑆𝑏 10

Dacã X n  3 , cum este in cazul nostru, atunci sursa respectivã este de putere infinitã (depãrtatã) în raport cu
ech
punctul de defect și curenții de scurtcircuit sunt egali pentru diverse momente de timp la care se calculeazã:
23
1 1 I S
I I  3  CU  b  3  CU  n
po p X
e 3 U  X n
n e (2.35)
𝐼𝑏 0,026
𝐼𝑃0,1 = 𝐼∝,1 = 3𝑥𝐶𝑈 × = 3 × 1,1 × = 1.479[𝑘𝐴]
𝑋𝑒1 0,058

𝐼𝑏 0,026
𝐼𝑃0,2 = 𝐼∝,2 = 𝐶𝑈 × = 3 × 1,1 × = 2.203 [𝑘𝐴]
𝑋𝑒2 0,038951
𝑆𝑏 10
𝐼𝑏 = = = 0.026 [𝑘𝐴] (2.36)
√3×𝑈𝑏 √3×220

Curentul total de scurtcircuit rezultă din însumarea curenților dați de sursele fiecărei ramuri din schema
echivalentă :
𝐼𝑃0𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 = 𝐼𝑃0,1 + 𝐼𝑝0,2 = 1.479 + 2.203 = 3,682 [𝑘𝐴] (2.37)
IP∝total = IP∝,1 + Ip∝,2 = 1.479 + 2.203 = 3.682 [kA] (2.38)
ișoc = √2 × 1,8 × 3,682 = 9,373[kAmax] (2.39)
1
𝐼𝑒𝑡 = 3,682 × √(0,05 + 0) × = 0,8233 [𝑘𝐴] (2.40)
1

2.2.2. Calculul curenților de scurtcircuit monofazat în punctul de defect k2


Pentru calculul curenților de scurtcircuit în punctul k1 se iau în calcul reactanțele transformatoarelor, deoarece
scurtcircuitul se produce pe bara cu tensiune inferioară, U2 = 110kV, reducerea reactanțelor se face prin însumarea
reactanțelor pentru fiecare ramură și folosind metoda potențialelor la noduri.

Calculul reactanțelor în punctul de defect K2 se face asemănător cu punctul de defect K1 cu observația că în K2


apare influența transformatoarelor și în consecință vom avea:

𝑋𝐶 = XT,total = XT,d + XT,i + XT,h = 8,25mΩ (2.41)


1 1
P = 1 + 2,75 × ∑ ( + ) = 1.118 (2.42)
58 38.951


Xe1 = Xe1 × P = 58 × 1.118 = 64.844mΩ (2.43)

Xe2 = Xe2 × P = 38.951 × 1.118 = 43.547mΩ (2.44)

În continuare se va urma același algoritm de calcul folosit pentru calcularea curenților de scurtcircuit trifazat în
punctul de defect k2:

Se alege ΣSn=10000 MVA.

n ′ ∑ Sn 10000
Xe1 = Xe1 × = 0,064844 × = 64.844 Ω (2.45)
Sb 10

n ∑ Sn 10000
Xe2 = Xe2 × = 0,043574 × = 43.547 Ω (2.46)
Sb 10

Pentru fiecare ramurã în parte, se determinã dacã aceasta se comportã ca o sursã de putere infinitã (depãrtatã) sau
o sursã de putere finitã (apropiatã) în raport cu punctul de defect, pe baza comparației:

n  sau  3
X ech

Dacã X n  3 , cum este in cazul nostru, atunci sursa respectivã este de putere infinitã (depãrtatã) în raport cu
ech
punctul de defect și curenții de scurtcircuit sunt egali pentru diverse momente de timp la care se calculeazã:

24
1 1 I S
I I  3  CU  b  3  CU  n
po p X
e 3 U  X n
n e (2.47)
Ib 52,486
IP0,1 = I∝,1 = 3 × CU × = 3 × 1,1 × = 2.986 [kA]
X′e1 58
Ib 52,486
IP0,2 = I∝,2 = 3 × CU × = 3 × 1,1 × = 4.4467 [kA]
X′e2 38.951
Sb 10
Ib = = = 0.0525 [kA] (2.48)
√3×Ub √3×110

Curentul total de scurtcircuit rezultă din însumarea curenților dați de sursele fiecărei ramuri din schema
echivalentă :
IP0total = IP0,1 + Ip0,2 = 2.296 + 4.4467 = 7,433 [kA] (2.49)
Ip ͚total = IP0,1 + Ip0,2 = 2.296 + 4.4467 = 7,433 [kA] (2.50)
ișoc = √2 × 1,8 × 7,433 = 18,921[kAmax] (2.51)
1
Iet = 7,433 × √(0,05 + 1) × = 7.617 [kA] (2.52)
1

Tabel 2.4. Rezultate calculul curențior de scurtcircuit monofazat


Punct de Undef Ip0total Iptotal ișoc Iet Irup,n I1d I1t

defect kV kA kA kA kA kA kA kA

K1 220 3.682 3,682 9,373 3.77 31,5 80 63

K2 110 7.433 7,433 18,921 7.617 31,5 80 63

Tabelul 2.5. Prezentarea rezultatelor calculului curenților de scurtcircuit trifazat


Punct de Undef Ip0total Iptotal ișoc Iet Irup,n I1d I1t

Defect kV kA kA kA kA kA kA kA

31.5 80 63
K1 220 6.238 6.238 15.879 6.392

31.5 80 63
K2 110 12.15 12.15 30.929 12.45

25
[kA]
80

70

60

50
K1 220 kV
40
K2 110 Kv
30

20

10

0
Ip0total Ipµtotal ișoc Iet Irup,n I1d I1t

Fig. 2.6. Reprezentare grafica a curentilor de scurtcircuit trifazat

[kA]
80

70

60

50
K1 220 kV
40
K2 110 Kv
30

20

10

0
Ip0total Ipµtotal ișoc Iet Irup,n I1d I1t

Fig. 2.7. Reprezentare grafica a curentilor de scurtcircuit monofazat

26
[kA]
35

30

25

20
K1 220 kV
15 K2 110 kV
10

0
Ip0total Ip0total trifazat Irup,n
monofazat

Fig. 2.8. Reprezentare grafica a curentului de scurtcircuit total monofazat si trifazat in punctele K1
si K2

[kA]
80
70
60
50
40
30 K1
20 K2
10
0

Fig. 2.9. Reprezentare grafica a curentului de soc si echivalent termic monofazat si trifazat in
punctele K1 si K2

Concluzii:
In urma realizarii calculului curentilor de scurtcircuit se poate observa ca acesti curenti sunt relativi scazuti ca
intensitate, intreruptoarele de inalta tensiune 220kV si 110kV putand rupe curenti de scurtcircuit de pana la 31.5 kA.Aceste
intreruptoare sunt de acelasi tip, anume IO (intreruptoare ortojectoare) cu actionare MOP (mecanism oleopneumatica),
foarte des intalnite in gama aceasta de tensiuni inalte.

27
De asemenea comparand curentii de scurtcircuit monofazati cu cei trifazati, in ambele puncte de defect k 1 si k2, curentii
de scurtcircuit monofazati sunt mai redusi decat cei trifazati, fapt ce era necesar deoarece scurtcircuitul monofazat are o
frecventa de aparitie mult mai ridicata decat scurtcircuitul trifazat.

Curentii de scurcircuit in punctul de defect k2 sunt mai mari decat cei in punctul de defect k1 deoarece tensiunea in k2
este mai scazuta(fiind tensiunea inferioara a transformatoarelor).

Deoarece curentul de scurcircuit total Ip0total a rezultat mai mic decât capacitatea de rupere a întreruptoarelor avute
la dispoziție Irup , atunci nu trebuie aplicate mãsuri de limitare a curenților de scurtcircuit.

28
3. Alegerea schemelor electrice de conexiuni pentru statii electrice

Deoarece este vorba de un proces de alegere, vor fi propuse mai multe solutii posibile tehnic pentru schemele de
conexiuni ale statiilor electrice, dintre care se va alege solutia optimã, pe baza criteriului min CTA.
Observatie: Schemele pentru cele douã statii electrice sunt independente între ele, deci alegerea schemei optime se va face
separat, pentru fiecare dintre statiile U1 si U2.

Determinarea numãrului de circuite de linie de 220 kV care sunt racordate într-o statie se face pe baza încãrcãrii în
regim de lungã duratã a acestor linii electrice: se tine seama de sarcina maximã de duratã SM, de numãrul de zone
alimentate si de sarcina admisibilã pe un singur circuit, în functie de sectiunea conductoarelor.

SM
nlinii  (3.1)
Smax adm/ circuit
Pentru linii de distributie a energiei electrice la consumatori (U n  110 kV) se aplicã prevederile PE 135:

 se calculeazã mãrimea

SM
NC  (3.2)
jec  K jnc  smax  3  U n

în care:
jec - densitatea economică de curent [A/mm2] ;
Kjnc - numărul economic de conductoare fazice al unui circuit;
smax - secţiunea constructivă maximă utilizată la tipul respectiv de line;
Un - tensiunea nominală a liniei [kV];
SM - sarcina maximă corespunzătoare regimului normal de funcţionare [kVA].

 se stabileste numãrul de circuite ale liniei (nC), astfel:


N C  1,4  nC  1

1,4  N C  2,5  nC  2

N C  2,5  nC
 se obţine prin rotunjire la cel mai apropiat număr întreg
 sectiunea conductoare a fiecãrui circuit se stabileste astfel:
SM
nC  1  s  (3.3)
jec  3  U
n

nC  1  s  smax
(3.4)
TSM = 4500 ore/an rezultă (din Tabelul 3.1) că pentru LEA cu conductor din Ol-Al jec = 0,7.

Tabelul 3.1. Densităţile economice de curent normate pentru dimensionarea


numărului de circuite şi a secţiunii liniilor electrice de distribuţie
Tipul liniei TSM, în ore/an

4000 5000
LEA Al 110kV 0.73 0.67

29
𝐾𝑗𝑛𝑐 =1,28 pentru smax= 300 mm2

SM 240𝑥103
NC  = = 4.68 => 5 circuite
jec  K jnc  s max  3  U n 0,7𝑥1,28𝑥300𝑥√3𝑥110

nC 1s smax = 300 mm2


nC 2,5=5 celule de linie => s = smax = 300 [mm2]

3.2. Intocmirea listelor de solutii pentru schemele de conexiuni ale statiilor de 220kV, respectiv
110kV

Tipurile de scheme de conexiuni sunt specifice nivelului de tensiune pentru care se aleg. Se ţine seama de
următoarele :
 la înaltă tensiune , soluţiile foarte simple (1BC) se iau în considerare dacă numărul de circuite este mic, dacă
tranzitele de puteri sunt reduse, dacă consumatorii nu sunt foarte sensibili la întreruperi sau există rezervare pe
altă cale;
 la medie tensiune sau pentru staţiile interioare de 110kV nu se aleg soluţii cu bară de ocolire (deoarece spaţiul
este limitat de amplasarea în clădire).

În cazul propunerii de soluţii de scheme de conexiuni diferite de 1BC, apar în schemă circuite noi: cuple
transversale, longitudinale, de ocolire, cu funcţiuni multiple.

Schemele de conexiuni uzuale pentru statii electrice care se vor lua în considerare pentru întocmirea listelor de solutii sunt:

Pentru U1 = 220 kV se aleg urmatoarele solutii: Pentru U2 = 110 kV se aleg solutiile:


1) 1 BC 1) 1 BC
2) 2 BC 2) 2 BC
3) 1 BC+Oc 3) 1 BC+Oc

3.3. Precizarea criteriului de ierarhizare a listelor de solutii

Ca şi în cazul alegerii puterii nominale şi a numărului transformatoarelor de legătură între staţia de 220 kV şi staţia
de 110 kV, se utilizează criteriul minimului cheltuielilor totale actualizate (min CTA).
Formula de calcul generală a CTA este :

CTA  CI  Cexan  CPWan  Dan   Ttst (3.5)

Criteriul se aplică cu respectarea aceloraşi ipoteze economico-financiare folosite anterior.


Se neglijează însă pierderile de putere şi energie, deoarece acestea au o valoare foarte mică în raport cu celelalte cheltuieli.
Prin urmare se obţine forma simplificată a formulei de calcul:

CTA  CI  ( Cexan  Dan )  Ttst (3.6)

3.3.1. Determinarea costului de investitii

Investițiile reprezintã costuri ale celulelor electrice, care se determină pe baza informațiilor cuprinse în capitolul
1,tabelul 1.2.

30
Costul total al unei celule de înaltă tensiune corespunde unui circuit de linie racordat într-o schemã de conexiuni de
tipul 2 BC + BOC, deci costul pentru alte tipuri de celule și pentru alte tipuri de scheme se obține scăzând din costul total
costul elementelor care le diferențiazã (câmpuri de bare, separatoare etc.).

Ctot = C0 + 3CCB + CI + 4CS + CTC + CTT + CDRV (3.7)

Tabelul 3.2. Costuri orientative, în mii lei, pentru celulele staţiilor exterioare de
110-750 kV
Categorii Un[kV]
costuri 220 110
totale Ctot 5000 2000
constante C0 1250 650
câmp bare CCB 100 50
întreruptor CI 1400 500
separator CS 200 100
trafo curent CTC 750 180
trafo tensiune CTT 250 120

descãrcãtor CDRV 250 100


echipament
telefonic înaltă
frecvenţă la
celule de LEA CTIF 270 250

3.3.2. Calculul costurilor anuale de exploatare, exclusiv amortismentele (Cexan)

Asemănător elementelor precizate în capitolul 2, costurile de exploatare se pot exprima ca procent din cheltuielile
de investiții:

p
Cexan  ex  CI lei/an (3.8)
100
Se mențin ipotezele de calcul din capitolul 2 referitoare la pex.
3.3.3. Calculul costului daunelor de nelivrare a energiei (Dan)
Se calculeazã:

 daune datorate întreruperilor neplanificate (Dannpl);


 daune datorate întreruperilor planificate (Danpl).
Din punctul de vedere al întreruperilor, analiza daunelor de nealimentare se poate împãrti pe douã zone:
 zona barelor colectoare (simbolizatã prin indicele superior BC): orice întrerupere în zona BC conduce la
indisponibilitatea întregului nod (BC); corespunzãtor, vom nota daunele aferente cu DBC;
 zona celulelor (simbolizatã prin indicele superior cel): orice întrerupere în zona unei celule conduce la
indisponibilitatea doar a acelui circuit; corespunzãtor, vom nota daunele aferente cu D cel.
Cele douã zone se delimiteazã conform figurii [9]

31
Fig. 3.1. Delimitarea zonelor unei celule pentru calculul daunelor de nealimentare

Pentru calculul daunelor de nealimentare cu energie, se pot face câteva ipoteze simplificatoare, care sã permitã o
estimare mai rapidã a acestora, fãrã a afecta însã credibilitatea solutiilor obtinute:
- pentru cazul întreruperilor planificate, toate celulele unei statii electrice se vor revizui/repara pe rând (nu se
considerã mai multe echipe la lucru simultan);
- în cazul întreruperilor în statii echipate cu cuple, timpul de manevrã si de separare/eliminare a unui incident se
poate lua de circa 2 ore/întrerupere.
Modificarea daunelor (ca urmare a modificãrii schemei de conexiuni) se produce astfel:
 practicarea ocolirii conduce la daune scãzute în zona celulelor;
 practicarea unui numãr mai mare de bare colectoare sau de sectii de BC conduce la daune scãzute în zona BC.
Expresia generalã de calcul pentru daune de nealimentare este:

Dan  Smed nelivr  t nelivr  d sp [lei/an] (3.9)

Observatie. Calculul se face în mod distinct, pentru zona BC si pentru zona celulelor, astfel cã:

BC  D BC  D cel  D cel
Dan  Dannpl (3.10)
anpl annpl anpl

a) Puterea nelivratã (Smed nelivr)


Puterea medie nelivratã se determinã în functie de tranzitul maxim de duratã:

S T
S  M nelivr SM (3.11)
med nelivr 8760
Mãrimile care intervin în relatiile de calcul au semnificatiile precizate în capitolul 1.Tranzitul este diferit, în functie de
locul unde se calculeazã nelivrarea (zona BC sau zona celulelor). În functie de tipul întreruperii, se pot modifica aceste
valori, astfel:
-pentru întreruperi neplanificate se lucreazã cu Smed nelivr,
-pentru întreruperi planificate, se poate face ipoteza întelegerii cu consumatorii si Smed nelivr se poate considera 40 % din
valoarea anterioarã.

b) Dauna specificã (dsp)


Se poate exprima în raport cu costul energiei (cw):
-pentru întreruperi neplanificate: dsp este multiplu al acestuia (în functie de datele de proiectare);
32
-pentru întreruperi planificate: dsp se poate lua mai micã (de exemplu, în valori procentuale, 25% din valoarea anterioarã).
Valorile daunei specifice de nealimentare sunt diferite pentru:
-nelivrarea în sistem (dsp = cw),
-nelivrarea la consumator (multiplu fatã de costul energiei, în functie de tema de proiectare).

c) Timpul de nelivrare (tnelivr)


În general, timpul de nelivrare se poate estima cu relatia:

t nelivrare    tint r ore/an (3.12)

 - intensitate de avariere sau numãrul mediu de defecte dintr-un an întreruperi/an,


tintr - durata medie pentru o întrerupere ore/întrerupere.
Dacã avem o solutie diferitã de 1BC, tintr poate fi timpul de manevrã. Relatia este identicã pentru întreruperi
planificate si pentru întreruperi neplanificate.
Observatie. Timpii se calculeazã distinct, pentru zona BC si zona celulelor, tinând seama de indicatiile de mai jos.

Zona BC

Se determinã numãrul de pasi de BC (nBC) si de separatoare de BC (nSB), pentru care avem:


nBC  nSB
Oricare dintre pasii de BC si oricare dintre separatoarele de BC poate deveni indisponibil pe parcursul exploatãrii,
deci timpii unitari respectivi trebuie însumati, pentru a determina timpul total de nelivrare la nivelul zonei BC, pentru cele
douã categorii de întreruperi considerate:

BC  ( n
t npl BC  t nplBC  nSB  t nplSB ) ore/an si zonã BC (3.13)

BC  n
t pl BC  SB  t BC  SB ore/an si zonã BC (3.14)

Zona celulelor

Se determinã timpul de întrerupere pentru fiecare celulã în parte, tinând seama de aparatele care compun o celulã:

cel  t
t npl  nplcomponente ore/an si celulã (3.15)

Componentele uzuale pentru o celulã sunt întreruptorul, dispozitivul de actionare, trei transformatoare de curent,
trei separatoare monofazate (pentru Un  110kV , trei transformatoare de tensiune monofazate.

t cel
pl   t plcomponente
ore/an si celulã (3.16)

În ipoteza revizuirii circuitelor simultan cu celula, vom avea t cel  0 .


pl

33
U1 = 220 kV
A. Schema constructiva 1 BC

Fig. 3.2. Schema 1 BC


Calculul costului de investitie

 pentru o celulã de linie - lipsesc 2 câmpuri de bare si 2 separatoare trifazat:


C  Ctot  2  C BC  2  C =250 - 2x5 - 2x10 = 220 mii €
S
celLEA
 pentru o celulã de tranformator - lipsesc 2 câmpuri de bare si 3 separatoare trifazate:
C C tot 2C BC  3  C =250 - 2x5 - 3x10 = 210 mii€
S
celtrafo
Investitiile sunt date de suma costurilor tuturor celulelor care alcãtuiesc o statie electricã:

CI   C = 2x C +1x C =2 x 220+1 x 210 = 650 mii€


cel celLEA celtrafo

Calculul costului de exploatare


p
C exan  ex  CI =100 x 650 =13 mii€
2

100
Calculul daunelor anuale

Zona BC
nBC = nSB= 3

t BC   n t  n t   3  0,01  3  0,01  0.06ore / an


npl  BC nplBC SB nplSB 

t BC  n BC  t BC  SB  3  3.5  10.5 ore/an


pl
S T
S  M nelivr SM  240  4500  123.28MVA
med nelivr 8760 8760

BC
D BC   S t  d  123.28 x 0.06 x 103 𝑥dsp = 7.397 𝑥 103 𝑥 dsp €/an
annpl med nelivr npl sp
D BC   S  t BC  d  123.28x 10.5 x 103 𝑥dsp = 0 €/an
anpl med nelivr pl sp
34
Dauna anualã totalã pentru zona BC este:
BC  D BC  D BC  7.397 x10 3 xdsp €/an
Dan
annpl anpl
Zona celulelor
Se calculeazã timpul de nelivrare pentru o celulã:
-se stabileste componenta unei celule:
(1IO  1MOP  3TC)  3S monop  3TT ;
-se determinã timpii de nelivrare pentru aceste componente:
ncel = 2
t cel.linie = 13+2.9+0.1 = 16 ore/an
npl
t cel = 32+2.5=34.5 ore/an.
pl
Se calculeazã daunele totale pentru zona celulelor:

-celula de linie defecta: S =S / 2=61.64 MVA


med nelivrL med nelivr
-celula de transformator defecta: Smed nelivrAT = 0 MVA
cel
D cel   n  S t  d  2x61.64x16x103 xdsp=1972.5x103 xdsp €/an
annpl cel med nelivr npl sp
cel
cel  n  S cel
Danpl  cel med nelivr  t pl  d sp  2x0.1x34.5x61.64x0.4𝑥10 xdsp=170 mii€/an
3

cel
Dauna anualã totalã pentru zona celulelor este:
cel  D cel  D cel = 2142x103 dsp €/an
Dan
annpl anpl

Calculul daunelor totale anuale

Se însumeazã daunele pentru zona BC si daunele pentru zona celulelor:


BC  D cel =7397x dsp +2142000xdsp= 2149.4xdsp
D  Dan mii€/an
an an

CTA  CI  ( Cexan  Dan )  Ttst = 650+ (13+2149.4xdsp )x7,46 = 746.98+16034 x dsp mii€/an
S-a tinut seama de toate ipotezele fãcute anterior pentru calculul daunelor, pentru întreruperi planificate, acestea se
fac de comun acord cu consumatorul, puterea nelivratã corespunde unor consumuri mai putin importante pentru
consumator, se lucreazã cu 0,4 din puterea nelivratã în regim planificat

Tabelul 3.3. Indicatori fiabilistici medii ai componentelor celulelor de 220/400 kV


Indisponibilităţi
Componentele Neplanificate Planificate
Nd= Td = 1/ tn tp

1/an ore/întrerupere ore/an ore/an

Pas de BC (sau nod) afernt unui racord 0,010 3,5/5 0,35/0,5 3,5/5 Ambele în 3,5/5

3 separatoare monopolare 0,010 10 0,1 2,5/4,5 ore/an

35
I0 220/400 0,038 23,6 0,9

3 MOP 0,183 56 10,2 32/40

3 TC 0,011 170 1,9 ore/celulă şi an

I0 + 3 MOP+ 3 TC 0,232 (56) 13,0

3 TT 145 (reparaţii) 2,9 Împreună cu circuitul

0,020 3,5 (dezlegare) 0,07

B.Schema constructiva 2 BC

Fig. 3.3. Schema 2 BC

Calculul costului de investitie

 pentru o celulã de linie - lipsesc 1 câmp de bare si 1 separator trifazat:


C  Ctot  1 C BC  1  C =250 - 1x5-1x10 = 235 mii€
S
celLEA
 pentru o celulã de transformator - lipsesc 1 câmp de bare si 2 separatoare trifazate:
C C tot  1 C BC  2  C =250- 1x5-2x10 = 225 mii€
S
celtrafo
 pentru o celulã de cuplã transversala - lipsesc 1 câmp de bare, 2 separatoare trifazate, 1 TT si 1 DRV:
Ctransv  Ctot  1  C BC  2  C S  CTT  C DRV =250-1x5-2x10-12.5- 12.5 = 200 mii€

Investitiile sunt date de suma costurilor tuturor celulelor care alcãtuiesc o statie electricã:
CI   Ccel = 2x C
celLEA
+1x C + Ctransv =2x 235+1x225+200 = 895 mii€
celtrafo
Calculul costului de exploatare
p
C exan  ex  CI =100 x 895 =17.9 mii€
2

100
Calculul daunelor anuale
Zona BC
nBC = nSB= 8

36
t BC   n t  n t   8  0,01x2  8  0,01x2  0.32ore / an
npl  BC nplBC SB nplSB 

t BC  n BC  t BC  SB  8  0  0 ore/an
pl
S T
S  M nelivr SM  240  4500  123.28MVA
med nelivr 8760 8760

BC
D BC   S t  d  123.28 x 0.32 x 103 𝑥dsp = 39.45 𝑥 103 𝑥 dsp €/an
annpl med nelivr npl sp
D BC   S  t BC  d  123.28x 0.1 x 0.0125 x 103 𝑥dsp =1.62 x dsp mii€/an
anpl med nelivr pl sp
Dauna anualã totalã pentru zona BC este:
BC  D BC  D BC  41.07 x10 3 xdsp €/an
Dan
annpl anpl
Zona celulelor
ncel = 2
t cel.linie = 13+2.9+0.1 = 16 ore/an
npl
t cel = 32+2.5 = 34.5 ore/an.
pl
Se calculeazã daunele totale pentru zona celulelor:

-celula de linie defecta: S =S / 2=61.64 MVA


med nelivrL med nelivr
-celula de transformator defecta: S =0 MVA
med nelivrAT

cel
D cel   n  S t  d  2x61.64x16x103 xdsp=1972.5x103 xdsp €/an
annpl cel med nelivr npl sp
cel
cel  n  S cel
Danpl  cel med nelivr  t pl  d sp  2x34.5x0.1x0.4x61.64x10 xdsp=170 €/an
3

cel
Dauna anualã totalã pentru zona celulelor este:
cel  D cel  D cel = 2142x103 dsp €/an
Dan
annpl anpl

Calculul daunelor totale anuale

Se însumeazã daunele pentru zona BC si daunele pentru zona celulelor:


BC  D cel =39450x dsp +2142000xdsp= 2181xdsp
D  Dan mii€/an
an an

CTA  CI  (C exan  Dan )  T = 895+ (17.9+2181xdsp )x7,46 = 1028+16270xdsp mii€/an


tst

37
C. Schema constructiva 1 Bc+Oc

Fig. 3.4. Schema 1 BC+Oc

Calculul costului de investitie

 pentru o celulã de linie - lipsesc 1 câmp de bare si 1 separator trifazat:


C  Ctot  1 C BC  1  C =250 - 1x5-1x10 = 235 mii€
S
celLEA
 pentru o celulã de transformator - lipsesc 1 câmp de bare si 2 separatoare trifazate:
C C tot  1 C BC  1 C =250- 1x5-1x10 = 235 mii€
S
celtrafo
 pentru o celulã de cuplã transversala - lipsesc 1 câmp de bare, 2 separatoare trifazate, 1 TT si 1 DRV:
Ctransv  Ctot  1  C BC  2  C S  CTT  C DRV =250-1x5-2x10-12.5- 12.5 = 200 mii€

Investitiile sunt date de suma costurilor tuturor celulelor care alcãtuiesc o statie electricã:
CI   Ccel = 2x C
celLEA
+1x C + Ctransv =2x 235+1x235+200 = 905 mii€
celtrafo
Calculul costului de exploatare
p
C exan  ex  CI =100 x 905 =18.1 mii€
2

100
Calculul daunelor anuale
Zona BC
nBC = nSB= 8

t BC   n t  n t   8  0,35  8  0,1  3.6ore / an


npl  BC nplBC SB nplSB 

t BC  n BC  t BC  SB  8  3.5  28 ore/an
pl
S T
S  M nelivr SM  240  4500  123.28MVA
med nelivr 8760 8760

BC
D BC   S t  d  123.28 x 3.6 x 103 𝑥dsp = 461.8 x dsp mii€/an
annpl med nelivr npl sp

38
D BC   S  t BC  d  123.28x 0.1x 0.0125x28 x 103 𝑥dsp = 4.32 x dsp mii€/an
anpl med nelivr pl sp
Dauna anualã totalã pentru zona BC este:
BC  D BC  D BC  466x10 3 x dsp €/an
Dan
annpl anpl
Zona celulelor
ncel = 2
t cel.linie = 13+2.9 = 15.9 ore/an
npl
t cel = 0 ore/an.
pl
Se calculeazã daunele totale pentru zona celulelor:

-celula de linie defecta: S =S / 2=61.64 MVA


med nelivrL med nelivr
-celula de transformator defecta: S =0 MVA
med nelivrAT

cel
D cel   n  S t  d  2x61.64x15.9x103 xdsp=1960.2x103 xdsp €/an
annpl cel med nelivr npl sp
cel
cel  n  S cel
Danpl  cel med nelivr  t pl  d sp  2x0x0.1x0.4x61.64x10 xdsp=0 €/an
3

cel
Dauna anualã totalã pentru zona celulelor este:
cel  D cel  D cel = 1960.2x103 dsp €/an
Dan
annpl anpl
Calculul daunelor totale anuale

Se însumeazã daunele pentru zona BC si daunele pentru zona celulelor:


BC  D cel =466000x dsp +1960200xdsp= 2426.2xdsp
D  Dan mii€/an
an an

CTA  CI  (C exan  Dan )  T  905+ (18.1+2426.2xdsp )x7,46 = 1040+18099.5xdsp mii€/an


tst
𝑼𝟐 = 110 kV
A. Schema constructiva 1 BC

Fig. 3.4. Schema 1 BC


39
Tabelul 3.4. Costuri informative pentru celulele electrice de 110 kV, pentru stații de
distribuție

Categorii costuri
pentru schema Costuri mii $
2 BC + BOC
Totale Ctot 110
Constante C0 34
Câmp bare CBC 3
Întreruptor CI 27
Separator CS 5
Transf.curent CTC 9
Transf.tensiune CTT 6
Descărcător CDR 5
Echipament TIF CTIF 14
Calculul costului de investitie
 pentru o celulã de linie - lipsesc 2 câmpuri de bare si 2 separatoare trifazat:
C  Ctot  2  C BC  2  C =100 - 2x3 - 2x5 = 84 mii€
S
celLEA
 pentru o celulã de tranformator - lipsesc 2 câmpuri de bare si 3 separatoare trifazate:
C C tot 2C BC  3  C =100 - 2x3 - 3x5 = 79 mii€
S
celtrafo
Investitiile sunt date de suma costurilor tuturor celulelor care alcãtuiesc o statie electricã:
CI   C = 5x C +1x C = 5 x 84+1 x 79 = 499 mii€
cel celLEA celtrafo
Calculul costului de exploatare
p 3.3
C exan  ex  CI =100 x 499 =16.47 mii€
100
Calculul daunelor anuale
Zona BC
nBC = nSB= 6
Tabelul 3.5. Indicatori fiabilistici medii ai componentelor celulelor de 110 kV
Indisponibilităţi

Componentele Neplanificate Planificate

Nd= Td = 1/ tn tp
1/an ore/întrerupere ore/an ore/an

Pas de BC (sau nod) aferent unui racord 0,010 2,0 0,02 2 Ambele simultan

3 separatoare monopolare 0,012 21 0,25 2 în 2 ore

I0 110 0,020 15,0 0,30


1 MOP 0,061 56,0 3,40 24
3 TC 0,008 63,0 0,50 ore/celulă şi an

I0 110 + 1MOP+ 3 TC 0,089 (47) 4,20

3 TT 145 (reparaţii) 2,90 Împreună cu circuitul


0,020 3 (dezlegare) 0,06

40
t BC   n t  n t   6  0,02  6  0,25  1.62ore / an
npl  BC nplBC SB nplSB 

t BC  n BC  t BC  SB  6  2  12 ore/an
pl
S T
S  M nelivr SM  240  4500  123.28MVA
med nelivr 8760 8760

BC
D BC   S t  d  123.28 x 1.62 x 103 𝑥dsp = 199.7 𝑥103 𝑥 dsp €/an
annpl med nelivr npl sp
D BC   S  t BC  d  123.28x0.1x 0.4 x 12 x 103 𝑥dsp = 59.2x dsp mii€/an
anpl med nelivr pl sp
Dauna anualã totalã pentru zona BC este:
BC  D BC  D BC  259  10 3  dsp €/an
Dan
annpl anpl
Zona celulelor
Se calculeazã timpul de nelivrare pentru o celulã:
-se stabileste componenta unei celule:
(1IO  1MOP  3TC)  3S monop  3TT ;
-se determinã timpii de nelivrare pentru aceste componente:
ncel = 5
t cel.linie = 4.2+0.25+0.06 = 4.51 ore/an
npl
t cel = 24 ore/an.
pl
Se calculeazã daunele totale pentru zona celulelor:

-celula de linie defecta: S =S / 5 = 24.656 MVA


med nelivrL med nelivr
-celula de transformator defecta: Smed nelivrAT = 0 MVA
cel
D cel   n  S t  d  5x24.656x4.51x103 xdsp = 556x103 xdsp €/an
annpl cel med nelivr npl sp
cel
cel  n  S cel
Danpl  cel med nelivr  t pl  d sp  5x0.1x24x24.656x0.4𝑥10 xdsp=118.3 x dsp mii€/an
3

cel
Dauna anualã totalã pentru zona celulelor este:
cel  D cel  D cel = 674x103 dsp €/an
Dan
annpl anpl

Calculul daunelor totale anuale

Se însumeazã daunele pentru zona BC si daunele pentru zona celulelor:


BC  D cel =259x dsp +674xdsp= 933xdsp mii€/an
D  Dan
an an

CTA  CI  ( Cexan  Dan )  Ttst = 499+ (16.47+933xdsp )x7,46 = 621.9+6960.2 x dsp mii€/an

41
S-a tinut seama de toate ipotezele fãcute anterior pentru calculul daunelor, pentru întreruperi
planificate, acestea se fac de comun acord cu consumatorul, puterea nelivratã corespunde unor
consumuri mai putin importante pentru consumator, se lucreazã cu 0,4 din puterea nelivratã în regim
planificat

B. Schema constructiva 2 BC

Fig. 3.5. Schema 2 BC


Calculul costului de investitie

 pentru o celulã de linie - lipsesc 1 câmp de bare si 1 separator trifazat:


C  Ctot  1 C BC  1  C =100 - 1x3-1x5 = 92 mii€
S
celLEA
 pentru o celulã de transformator - lipsesc 1 câmp de bare si 2 separatoare trifazate:
C  C  1 C
tot BC  2  C =100- 1x3-2x5 = 87 mii€
S
celtrafo
 pentru o celulã de cuplã transversala - lipsesc 1 câmp de bare, 2 separatoare trifazate, 1 TT si 1 DRV:
Ctransv  Ctot  1  C BC  2  C S  CTT  C DRV =100-1x3-2x5-6- 5 = 76 mii€

Investitiile sunt date de suma costurilor tuturor celulelor care alcãtuiesc o statie electricã:
CI   Ccel = 5x C
celLEA
+1x C + Ctransv =5x 92+1x87+76 = 623 mii€
celtrafo

Calculul costului de exploatare


p
C exan  ex  CI =100 x 623 = 20.56 mii€
3.3

100
Calculul daunelor anuale
Zona BC
nBC = nSB= 14

t BC   n t  n t   14  0,01x2  14  0,012 x2  0.56ore / an


npl  BC nplBC SB nplSB 

t BC  n BC  t BC  SB  14  0  0 ore/an
pl

42
S T
S  M nelivr SM  240  4500  123.28MVA
med nelivr 8760 8760

BC
D BC   S t  d  123.28 x 0.5 x 103 𝑥dsp = 69 𝑥 103 𝑥 dsp €/an
annpl med nelivr npl sp
D BC   S  t BC  d  123.28x 0 x 103 𝑥dsp = 0 €/an
anpl med nelivr pl sp
Dauna anualã totalã pentru zona BC este:
BC  D BC  D BC  69  10 3 xdsp €/an
Dan
annpl anpl
Zona celulelor
ncel = 2
t cel.linie = 4.2+0.25+0.06 = 4.51 ore/an
npl
t cel = 24 ore/an.
pl
Se calculeazã daunele totale pentru zona celulelor:

-celula de linie defecta: S =S / 5 = 24.656 MVA


med nelivrL med nelivr
-celula de transformator defecta: S =0 MVA
med nelivrAT

cel
D cel   n  S t  d  5x24.656x4.51x103 xdsp=556x103 xdsp €/an
annpl cel med nelivr npl sp
cel
cel  n  S cel
Danpl  cel med nelivr  t pl  d sp  5x24x0.1x0.4x24.656x10 xdsp=118.3 €/an
3

cel
Dauna anualã totalã pentru zona celulelor este:
cel  D cel  D cel = 674x103 dsp €/an
Dan
annpl anpl

Calculul daunelor totale anuale

Se însumeazã daunele pentru zona BC si daunele pentru zona celulelor:


BC  D cel =69x dsp +674xdsp= 743xdsp mii€/an
D  Dan
an an

CTA  CI  (C exan  Dan )  T = 623+ (20.56+743xdsp )x7,46 = 776.4+5542xdsp mii€/an


tst

C. Schema constructiva 1BC+Oc


43
Fig. 3.6. Schema 1 BC+Oc

Calculul costului de investitie

 pentru o celulã de linie - lipsesc 1 câmp de bare si 1 separator trifazat:


C  Ctot  1 C BC  1  C =100 - 1x3-1x5 = 92 mii€
S
celLEA
 pentru o celulã de transformator - lipsesc 1 câmp de bare si 1 separator trifazat:
C  C  1 C
tot BC  1 C =100- 1x3-1x5 = 92 mii€
S
celtrafo
 pentru o celulã de cuplã transversala - lipsesc 1 câmp de bare, 2 separatoare trifazate, 1 TT si 1 DRV:
Ctransv  Ctot  1  C BC  2  C S  CTT  C DRV =100-1x3-2x5-6- 5 = 76 mii€

Investitiile sunt date de suma costurilor tuturor celulelor care alcãtuiesc o statie electricã:
CI   Ccel = 5x C
celLEA
+1x C + Ctransv =5x 92+1x92+76 = 628 mii€
celtrafo

Calculul costului de exploatare


p
C exan  ex  CI =100 x 628 = 20.7 mii€
3.3

100
Calculul daunelor anuale

Zona BC
nBC = nSB= 14

t BC   n t  n t   14  0,02  14  0,25  3.78ore / an


npl  BC nplBC SB nplSB 

t BC  n BC  t BC  SB  14  2  28 ore/an
pl
S T
S  M nelivr SM  240  4500  123.28MVA
med nelivr 8760 8760

BC
D BC   S t  d  123.28 x 3.78 x 103 𝑥dsp = 466 𝑥 103 𝑥 dsp €/an
annpl med nelivr npl sp

44
D BC   S  t BC  d  123.28 x 0.1 x 0.4x 28 x 103 𝑥dsp = 6 x dsp mii€/an
anpl med nelivr pl sp
Dauna anualã totalã pentru zona BC este:
BC  D BC  D BC  47210 3 xdsp €/an
Dan
annpl anpl
Zona celulelor
ncel = 2
t cel.linie = 4.45ore/an
npl
t cel = 0 ore/an.
pl
Se calculeazã daunele totale pentru zona celulelor:

-celula de linie defecta: S =S / 5 = 24.656 MVA


med nelivrL med nelivr
-celula de transformator defecta: S =0 MVA
med nelivrAT

cel
D cel   n  S t  d  5x24.656x4.45x103 xdsp=548.6x103 xdsp €/an
annpl cel med nelivr npl sp
cel
cel  n  S cel
Danpl  cel med nelivr  t pl  d sp  5x0x0.1x0.4x24.656x10 xdsp=0 €/an
3

cel
Dauna anualã totalã pentru zona celulelor este:
cel  D cel  D cel = 548.6x103 dsp €/an
Dan
annpl anpl

Calculul daunelor totale anuale

Se însumeazã daunele pentru zona BC si daunele pentru zona celulelor:


BC  D cel =472000x dsp +548600xdsp= 1020.6xdsp mii€/an
D  Dan
an an

CTA  CI  (C exan  Dan )  T = 628+ (20.7+1020.6xdsp )x7,46 = 782.42 +7613.7xdsp mii€/an


tst
dsp = 0.05 €/kWh

Tabelul 3.6. Calculului economic pentru alegerea schemei de conexiuni 220 kV


U1=220 kV Solutia CI Cex Dact CTA
mii€ mii€ mii€ mii€
1 BC 650 96.9 820.3 1567.2
2 BC 895 133.5 908.8 1937.3
1 Bc+Oc 905 135 905 1945

Tabelul 3.7. Calculului daunelor de nealimentare

45
Zona BC Zona celulelor
Daune totale
Soluția Daune
Daune neplanificate Daune planificate Daune neplanificate mii€
Planificate
mii€ mii€ mii€
mii€
20.6 63.4 735.7 820.3
1 BC 0.604
2 BC 0 109.7 63.4 735.7 908.8

1 Bc+Oc 1.61 172.3 0 731.2 905

Tabelul 3.8. Calculului economic pentru alegerea schemei de conexiuni 110kV


U2=110kV Solutia CI Cex Dact CTA
mii€ mii€ mii€ mii€
1 BC 499 122.9 348 970
2 BC 623 153.4 277 1053.5
1 Bc+Oc 628 154.4 380.7 1163

Tabelul 3.9. Calculului daunelor de nealimentare

Zona BC Zona celulelor


Daune totale
Soluția Daune
Daune neplanificate Daune planificate Daune neplanificate mii€
Planificate
mii€ mii€ mii€
mii€
22.1 74.5 44 207.4 348
1 BC
2 BC 0 25.7 44 207.4 277

1 Bc+Oc 2.24 173.8 0 204.6 380.7

2500

2000
CTA [mii€/an]

1500

1000

500

0
1BC 220 kV 2BC 220 kV 1BC+Oc 220kV

Fig. 3.6. Costuri totale actualizate pentru statia de 220 kV

46
1200

1150

1100
CTA [mii€/an] 1050

1000

950

900

850
1BC 110 kV 2BC 110 kV 1BC+Oc 110 kV

Fig. 3.7. Costuri totale actualizate pentru statia de 110 kV

Concluzii:

Pentru echiaparea statiei se va considera solutia optima varianta ce are costurile totale anuale
minime. Astfel, pentru U1=220 kV se observa ca soluatia optima o reprezinta prima varianta si anume
un sistem de bare colectoare 1BC. Asemenea, pentru U2=110 kV solutia optima ce se obtine este
varinata cu un sistem de bare colectoare 1BC.

47
4. ELABORAREA SCHEMEI ELECTRICE MONOFILARE

În cadrul acestui capitol se realizeazã o reprezentare conventionalã a schemelor de conexiuni alese în etapele
precedente ale proiectului, sub forma unei scheme monofilare. Prin urmare, se respectã normativele în vigoare referitoare la
simbolurile conventionale pentru instalatiile electrice.
Aceastã etapã a proiectului se realizeazã în corelatie cu etapa de alegere a aparatelor (prezentatã în Capitolul 6)
deoarece reprezentarea acestora trebuie sã corespundã tipului constructiv (de exemplu, numãrul de înfãsurãri la
tranformatoarele de curent, numãrul de cutite de legare la pâmãnt la separatoare, întreruptor debrosabil etc.).
Principalele elemente care se urmãresc pe parcursul elaborãrii schemei monofilare sunt prezentate în continuare.
 Principalele simboluri standardizate (conform normativelor în vigoare PE 111-7/1985) care se utilizeazã pentru
schemele monofilare sunt prezentate în extrasul din Anexa 8.

 Se încearcã o dispunere aliniatã a diverselor tipuri de aparate în schema monofilarã, pentru ca acestea sã poatã fi
mai usor identificate.

 Se obisnuieste ca organizarea circuitelor sã asigure iesirile liniilor electrice aeriene în partea opusã circuitelor de
generator si/sau transformator.

 Schema monofilarã trebuie sã reflecte asezarea în teren a circuitelor, pentru o mai usoarã orientare (este vorba de
succesiunea circuitelor în cadrul statiei, modul de dispunere a sistemelor de bare colectoare, modul de iesire a
circuitelor de linie sau de transformator etc.).

 Modul de amplasare în teren a sistemelor de bare colectoare depinde de nivelul de tensiune, de numãrul de circuite,
de schema de conexiuni

 Se abordeazã cu atentie problema legãrilor la pãmânt (care sunt obligatorii din motive de protectia muncii pentru
personal, dar si din motive de exploatare):
- cutitele de legare la pãmânt (CLP) sunt obligatorii pe liniile electrice, pe partea de plecare a acestora, indiferent
de tensiunea de functionare a liniilor;
- unul dintre separatoarele de bare din fiecare celulã a unei statii electrice cu Un>110 kV se prevede cu CLP spre
întreruptor;
- la separatoarele de linie cu Un > 110 kV se prevãd câte douã CLP, unul spre linie si unul spre întreruptor;
- sistemele de bare colectoare din statiile electrice cu Un 110 kV se leagã la pãmânt în celulele de cuple
(transversalã, longitudinalã sau de ocolire), în celula de mãsurã sau, în cazuri extreme, într-o celulã oarecare;
- bara de ocolire se leagã la pãmânt în celula de cuplã de ocolire.

48
Fig. 4.1. Schema electrica monofilara a statiei 220/110 kV

49
5. ALEGEREA ŞI VERIFICAREA APARATELOR ELECTRICE

Aceastã etapã se realizeazã simultan cu definitivarea schemei monofilare si rezultatele acesteia se pot centraliza în
tabele specifice fiecãrui tip de aparat.
Aparatele electrice alese trebuie sã satisfacã o serie de grupe de criterii tehnice, indicându-se valorile necesare
determinate de solicitãrile din instalatii si valorile garantate de fabricanti pentru toate aceste criterii. Se va tine seama cã
într-o statie electricã existã mai multe tipuri de circuite, echiparea acestora putând fi diferitã.
Criteriile tehnice de alegere a aparatelor electrice trebuie însotite de criterii economice (investitii, costuri pentru
întretinere si reparatii etc.), precum si de criterii privind încadrarea în mediul ambiant (masã, gabarit, aspect estetic, poluare
etc.).
Principalele grupe de criterii tehnice pentru alegerea aparatelor electrice sunt:
 conditii ambientale,
 caracteristici constructive,
 caracteristici de izolatie,
 curent nominal,
 frecventã nominalã,
 comportarea în regim de scurtcircuit,
 criterii specifice.
În cele ce urmeazã, se vor detalia aceste criterii, recomandându-se în final modele de tabele care se pot utiliza
pentru sistematizarea informatiilor.

5.1. Conditii ambientale


Acestea corespund indicatiilor din normativul PE 101 si se referã la mai multe aspecte.

a) Tipul constructiv al instalatiei


Poate fi interior sau exterior (si se indicã prin tema de proiectare). Instalatiile de tip interior sunt protejate
împotriva intemperiilor. În statiile interioare nu se recomandã alegerea unor aparate cu volum mare de ulei, având în vedere
riscul unor explozii si incendii care se pot produce în asemenea situatii.

b) Altitudinea
De regulã, fabricantii de aparate garanteazã performantele de catalog pentru înãltimi de functionare a instalatiilor
sub 1000 m. Pentru altitudini mai mari (de peste 1000 m), unele performante electrice si eventual, conditiile de stingere a
arcului electric se înrãutãtesc, constructorii de aparate indicând coeficienti pentru corectia acestora.

c) Conditiile climatice
Se referã la principalii factori meteo prevãzuti de normativul PE 101 care sunt sintetizati în tabelul 5.1.
Temperatura influenteazã conditiile de rãcire si încãrcãrile admisibile ale circuitelor; umiditatea si precipitatiile influenteazã
comportarea izolatiei si stingerea arcului electric.

50
Tabelul 5.1. Principalii factori pentru aprecierea conditiilor climatice la
amplasarea instalatiilor electrice
Factor meteo UM Tip instalatie

interior exterior

temperatura maximã C +40 +40

temperatura medie maximã C +35 +35

temperatura minimã C -5 -30

umiditatea relativã a aerului % 70 100

presiunea vântului N/m2 - 700

viteza vântului m/s - 32-36

grosimea stratului de chiciurã mm - *

Grosimea stratului de chiciurã diferã în functie de zona meteo în care se amplaseazã instalatia.

d) Gradul de poluare
Acest element se referã la poluarea atmosferei (produsã de fum, praf, vapori ai unor substante chimice etc.) în zona
în care se amplaseazã aparatele si este necesar a se cunoaste pentru a evita conturnãrile care pot solicita în mod periculos
instalatiile electrice. Din punctul de vedere al gradului de poluare, voi allege din PE 109 nivelul slab de poluare (tabelul
5.2), pentru care se recomandã lungimea liniei de fugã necesarã alegerii izolatiei externe a instalatiilor electrice.

Tabelul 5.2. Zone de poluare


Nivel (grad) de poluare a zonei Lungimea specificã a liniei de fugã, cm/kV
II- mediu 2

Pentru instalatiile electrice uzuale de tip exterior, nivelul de izolatie corespunde unui grad mai redus de poluare (I sau II).

5.2. Caracteristici constructive


a) Tipul constructiv al aparatului
Este determinat de tipul instalatiei în care se monteazã aparatul si se indicã prin principiul de functionare (de
regulã, pentru completarea tabelului, se poate trece numele de catalog al aparatului respectiv; de exemplu, pentru
întreruptoare IO - 110 - 1600 înseamnã întreruptor ortojector cu ulei putin).

b) Numãrul .de poli sau unitãti constructive componente


În cazul aparatelor de comutatie, numãrul de poli se alege în concordantã cu numãrul de faze ale circuitului si
specificul legãturii respective.
Observatii.

 Întreruptoarele de MT se construiesc în variantã debrosabilã pentru curenti mai mici de 2500 A si acest lucru se va
specifica în tabelulul de alegere.

51
 Pentru legarea la pãmânt a neutrului transformatoarelor de putere se alege un separator care este monofazat si este cu
destinatie specialã (SMNPT).
 Se va preciza, prin simbolul separatorului, dacã acesta este cu sau fãrã cutite de legare la pãmânt (unul sau douã).
 Transformatoarele de curent (TC) si transformatoarele de tensiune (TT) sunt de constructie monofazatã, deci în
majoritatea cazurilor, se vor utiliza trei unitãti monofazate.
c) Destinatia (clasa) aparatului
Acest criteriu se aplicã la putine aparate. Spre exemplu, sigurantele fuzibile se aleg pentru uz general sau pentru
însotirea unor alte aparate (de exemplu, transformatoare de tensiune).

5.3. Caracteristici ale izolatiei


Se referã la solicitãrile la tensiune ale aparatelor în instalatiile electrice. De regulã, se utilizeazã indicatorii
precizaþi în continuare.

a) Tensiunea nominalã a instalatiei (Un)


Valorile normalizate la noi în tarã pentru instalatiile de fortã din centrale si statii electrice sunt sintetizate în tabelul
5.3.

Tabelul 5.3 Tensiuni nominale si tensiunile cele mai ridicate pentru echipamente
Un, kV 110 220
UMe, kV 123 245

b) Tensiunea cea mai ridicatã pentru echipament (UMe)


Este cea mai mare valoare a tensiunii între faze pentru care este proiectat un echipament si se indicã de cãtre
furnizorul de aparate, conform valorilor din tabelul 5.3. De regulã, aceasta coincide cu tensiunea cea mai ridicatã a retelei.
Valorile mai ridicate ale UMe se pot adopta pentru altitudini mai mari de 1000 m sau în cazul în care treapta de tensiune
necesarã nu face parte din nomenclatorul fabricilor constructoare

c) Nivelul de izolatie
Se defineste prin:
 tensiunea nominalã de tinere la frecventã industrialã (Utf) pentru instalatii cu tensiuni UMe  300 kV sau tensiunea de
tinere la impuls de comutatie pentru instalatii cu UMe  300 kV;
 tensiunea nominalã de tinere la undã de trãsnet (Uti);
 lungimea specificã a liniei de fugã (care este determinatã de zona de poluare în care se amplaseazã instalatia si deci se
alege în corelatie cu conditiile ambientale-> tabelul 5.2).

Tabelul 5.4 Niveluri de izolatie asociate celor mai ridicate tensiuni pentru
echipament din domeniul "inalta tensiune"
Tensiunea cea mai ridicatã a Tensiuni nominale de tinere
echipamentului la impuls de trãsnet, la impuls de comutatie, la frecventã industrialã,
kVmax kVmax kV
kV
A B A B A B
123 550 450 (440) (360) 230 185
245 1050 950 (750) (650) 460 395

52
5.4. Comportarea în regim de lungã duratã (curentul nominal)

Se calculeazã curentul maxim de durată pe fiecare tip reprezentativ de circuit (generator, transformator de legãturã,
linii de consumator, linii de sistem etc.) si se aleg aparate care au curentul nominal garantat imediat superior.
Curentul maxim de duratã (Imd) se stabileste în functie de tipul circuitului
Pentru transformatoarele de curent se admite o supraîncãrcare în regim de lungã duratã de pânã la 20% din valoarea
curentului nominal.
Valorile uzuale ale curentilor garantati de fabricile constructoare se aleg, de regulã, din scara R 10 (1-1,25-1,6-2-
2,5-3,15-4-5-6,3-8). Cea mai mare diversitate se întâlneste la transformatoarele de curent, care se construiesc într-o gamã
mai largã de curenti nominali.

5.5. Comportarea în regim de scurtcircuit

Se analizeazã prin douã mãrimi reprezentative.

a) Stabilitatea electrodinamicã (Id)


Indicã solicitãrile electrodinamice ale aparatelor, în regim de scurtcircuit. Valoarea necesarã este reprezentatã de
curentul de soc isoc calculat la capitolul de scurtcircuit si se exprimã în kAmax.

i ş oc  2  k ş oc  I p0total kAmax (5.1)

Valoarea garantatã de fabricant Id (care se citeste pentru fiecare aparat din Anexele 10-13) trebuie sã fie mai mare
decât curentul de soc, pentru a asigura functionarea fãrã deteriorãri ale aparatelor:

i ş oc  I d kAmax (5.2)

b) Stabillitatea termicã (Iet)


Indicã solicitãrile termice în regim de scurtcircuit ale aparatelor. Valoarea necesarã este curentul echivalent termic
Iet calculat la capitolul de scurtcircuit..

I et  I p0  ( m  n )  t d 1 kA (5.3)

în care:

m - coeficient care tine seama de influenta componentei aperiodice asupra curentului de scurcircuit (Anexa 6);

n - coeficient care tine seama de variaţia în timp a componentei periodice a curentului de scurtcircuit (Anexa
6);

td - durata de deconectare a defectului (care, în absenta altor date mai exacte, se poate alege de 1 secundã)

Valoarea garantatã de fabricant Ilimitã 1 pentru o solicitare cu durata de 1 secundã trebuie sã fie mai mare decât
curentul echivalent termic, pentru a asigura functionarea fãrã deteriorãri ale aparatelor:

I et  I limită 1 kA (5.4)

5.6. Frecventa nominalã


Aparatele trebuie folosite în domeniul de frecvente indicat de fabrica constructoare. Valoarea necesarã este egalã
cu valoarea garantatã si cu valoarea nominalã si este de 50 Hz, pentru tara noastrã.

5.7. Criterii specifice


53
Pentru fiecare tip de aparat sunt valabile anumite criterii specifice, care vor fi tratate în mod distinct.

5.7.1. Criterii specifice pentru întreruptoare


a) Capacitatea de rupere la scurtcircuit
Este cel mai important criteriu pentru întreruptoare si reprezintã cel mai mare curent de scurtcircuit pe care
întreruptorul trebuie sã-l întrerupã în conditiile de utilizare si functionare prescrise.

Valoarea necesarã se poate aproxima ca fiind valoarea curentului de scurtcircuit trifazat calculat anterior
(acoperitor, se poate lua valoarea totalã, desi nu toate întreruptoarele sunt parcurse de curentul total de scurtcircuit).

I p0  I r [kA] (5.5).

b) Sistemul de actionare
De regulã, dispozitivele de actionare ale întreruptoarelor sunt de tip mecanic (cu resort, cu aer comprimat,
oleopneumatice etc.). Pentru tensiunea de 110 kV existã posibilitatea optãrii pentru actionare monofazatã sau trifazatã, în
functie de tipul reanclansãrii automate rapide.

c) Capacitatea de închidere pe scurtcircuit


Se verificã prin conditia:

işoc 2,5I r kAmax (5.6)

De regulã, aceastã conditie coincide cu verificarea stabilitãtii electrodinamice a întreruptorului.

d) Alte criterii pentru alegerea întreruptoarelor


Pentru anumite cazuri particulare de comutatie, sunt necesare verificãri suplimentare referitoare la performantele
întreruptoarelor. Exemple în acest sens sunt: deconectarea scurtcircuitului apropiat de linie (defectul kilometric),
întreruperea curentilor mici inductivi, întreruperea curentilor capacitivi, deconectarea defectului consecutiv, declansarea si
anclansarea în opozitie de fazã, deconectarea scurtcircuitului prin dublã punere la pãmânt.

5.7.2. Criterii specifice pentru separatoare

a) Capacitatea de închidere si de conectare


Garantii cu privire la capacitatea de rupere si de închidere a separatoarelor trebuie cerute constructorului în
urmãtoarele cazuri:
 pentru separatoarele care în lipsa unui întreruptor sunt folosite la comutarea curentilor de mers în gol al
transformatoarelor de fortã;
 pentru separatoarele care trebuie sã comute curentii de mers în gol ai unor LEA sau LEC;
 pentru separatoarele care trebuie sã comute curentul de magnetizare al transformatoarelor de tensiune.

b) Sistemul de actionare
Se pot alege sisteme de actionare manuale sau mecanice (pneumatice, hidraulice, cu motor electric). Pentru
separatoarele care pot îndeplini numai functia de separare electricã, de regulã se alege actionarea manualã. La separatoarele
care sunt folosite si în cadrul manevrelor de comutatie, datoritã rapiditãtii care poate fi necesarã, se preferã actionarea
mecanicã. Pentru tensiuni înalte, actionarea este monofazatã sau trifazatã (la 110 kV existã ambele solutii).Cutitele de legare
la pãmânt se prevãd cu dispozitive de actionare distincte.

5.7.3. Criterii specifice pentru transformatoare de curent


a) Curentul secundar nominal
54
Valoarea necesarã se calculeazã în functie de valoarea primarã necesarã (calculatã la criteriul 5.4) si de raportul
nominal de transformare al transformatorului de curent (TC).

b) Numãrul de înfãsurãri secundare


Acesta este dependent de numãrul de aparate pe care TC urmeazã sã le alimenteze, precum si de valoarea încãrcãrii
circuitului pe care acesta se amplaseazã. Acest numãr de înfãsurãri este indicat în tabelele date de fabricant.
De obicei, se prevede alimentare separatã, de la înfãsurãri secundare distincte, pentru urmãtoarele categorii de
receptoare:
 aparate de mãsurare,
 aparate de protectie si automatizare (exclusiv protectiile diferentiale),
 aparatele aferente fiecãrei protectii diferentiale în parte,
 dispozitivele de actionare (în cazul în care sunt alimentate de la TC).
Spre exemplu, în mod uzual, la 110 kV sunt 3 înfãsurãri/fazã,la medie tensiune se utilizeazã 2 înfãsurãri/fazã
pentru liniile electrice, iar în zona generatorului sunt montate transformatoare de curent tip trecere, cu 4-6 înfãsurãri/fazã.

c) Clasa de precizie
Dintre aparatele care se conecteazã la o înfãsurare secundarã a TC, cel care admite erori minime în alimentare
determinã alegerea clasei de precizie a înfãsurãrii respective a TC. Clasa de precizie este caracteristicã fiecãrei înfãsurãri si
se alege din oferta fabricantilor de aparate. Prescriptiile de proiectare prevãd, pentru cazurile uzuale:

 clasa 0,2 pentru alimentarea aparatelor de laborator, a contoarelor de interconexiune cu alte tãri;
 clasa 0,5 pentru alimentarea celorlalte contoare;
 clasa 1 pentru alimentarea aparatelor indicatoare si înregistratoare utilizate pentru evidente tehnice,
 clasa P pentru alimentarea majoritãtii tipurilor de relee.
d) Puterea secundarã
Pentru fiecare înfãsurare secundarã, puterea secundarã necesarã se calculeazã în functie de aparatele racordate în
secundarul TC respectiv. Deoarece caculul este laborios, pentru orele de proiect se pot alege direct valorile uzuale garantate
de fabricanti.

e) Alte caracteristici ale TC


Alegerea riguroasã a transformatoarelor de curent presupune considerarea si a altor caracteristici, cum ar fi
coeficientul de saturatie, conexiunea înfãsurãrilor secundare, sectiunea circuitului secundar etc.
Observatii.

 La TC se admit supraîncãrcãri de maxim 20% pe durata normalã de functionare.


 Existã TC cu destinatie specialã. De exemplu, se poate alege TC montat pe nulul dintre stelele înfãsurãrilor
generatorului, care are 2 înfãsurãri pe fazã (generatorare cu puteri peste 50 MW) si este de tipul CIRHe.

5.7.4. Criterii specifice pentru transformatoare de tensiune


a) Numãrul de unitãti componente si schema lor de conexiuni
În principal, alegerea se face în functie de aparatele de mãsurare si de protectie care trebuie alimentate. Circuitele
secundare sunt prevãzute cu o legãturã la pãmânt pentru securitatea personalului si cu sigurante fuzibile pentru protectia
transformatorului de tensiune (TT) si a conductoarelor în caz de scurtcircuit.

Cele mai uzuale solutii sunt:


 un transformator bipolar pentru mãsurarea tensiunii între faze;
 douã transformatoare bipolare conectate în V, care pot mãsura toate cele trei tensiuni dintre faze;
 un transformator monopolar (cu o singurã bornã de înaltã tensiune) care se foloseste pentru mãsurarea tensiunii între o
fazã si pãmânt;
55
 trei transformatoare monopolare prevãzute fiecare cu câte o înfãsurare de bazã si una auxiliarã.
b) Tensiunea secundarã nominalã
De regulã, valoarea necesarã este egalã cu valoarea garantatã de fabricant; se va acorda atentie valorilor diferite
pentru înfãsurãri secundare diferite, astfel:

 pentru înfãsurarea de bazã:


100 V - pentru transformatoare bipolare,
100 / 3 V - pentru transformatoare monopolare;
 pentru înfãsurarea auxiliarã:
100/3 V - pentru cazul instalatiilor în care neutrul nu este efectiv legat la pãmânt (Un  110 kV)
100 V - pentru instalatii în care neutrul este efectiv legat la pãmânt.
c) Clasa de precizie
Alegerea acesteia se face în functie de conditiile pe care le impun aparatele racordate în secundarul TT. Clasa de
precizie este caracteristicã fiecãrei înfãsurãri si se alege din oferta fabricantilor de aparate. Prescriptiile de proiectare prevãd,
pentru cazurile uzuale:

 clasa 0,2 pentru alimentarea aparatelor de laborator, a contoarelor de interconexiune cu alte tãri;
 clasa 0,5 pentru alimentarea celorlalte contoare;
 clasa 1 pentru alimentarea aparatelor indicatoare si înregistratoare utilizate pentru evidente tehnice,
 clasa 0,5 pentru regulatoare de tensiune,
 clasa 1 pentru protectiile care necesitã o precizie mai mare în alimentare,
 clasa 3P (sau 6P) pentru releele de tip voltmetric.
d) Puterea secundarã
În mod normal, puterea secundarã necesarã se calculeazã în functie de aparatele de mãsurare, protectiile,
automatizãrile racordate în secundarul TT respectiv. Deoarece calculul este laborios, studentii pot prelua direct valorile pe
care le oferã fabricantul.
Observatie. Neutrele stelelor TT se leagã obligatoriu la pãmânt, din motive de protectia muncii pentru personalul care
lucreazã, citeste, verificã aparatele de mãsurare, protectiile si automatizãrile alimentate de acestea.

U1=220 kV
In cadrul proiectului statia electrica este de tip exterior. Considerand ca statia este localizata in zona Bucurestiului,
altitudinea la care se afla este de 400 m. Gradul de poluare se considera de ordinal II- mediu, iar din tabelul 5.2 se citeste
lungimea specifica a liniei de fuga corespunzatoare fiind de 2 cm/ kV.
Tensiunile nominale ale instalatiei este de 220 kV iar tensiunea cea mai ridicata a echipamentelor este de 245 kV.
In functie de aceasta valoare din tabelul 5.5 se citesc valorile pentru tensiunea nominale de tinere la impuls de trasnet de
1050 kVmax, tensiunea nominala de tinere la frecventa industriala de 460 kV.
Comportarea in regim de lunga durata( curentul nominal)

Circuit de transformator
𝑆𝑛𝑇 400∗ 106
𝐼𝑚𝑑𝑇 = = =1049.73 A
√3 𝑈𝑛 √3∗220∗103
Circuit de linie
𝑆𝑀2 240∗ 106
𝐼𝑚𝑑𝑈1 = = =314.92 A
2√3 𝑈𝑛 2√3∗220∗103

56
U2=110 kV

In cadrul proiectului statia electrica este de tip exterior. Considerand ca statia este localizata in zona Bucurestiului,
altitudinea la care se afla este de 400 m. Gradul de poluare se considera de ordinal II-mediu , iar din tabelul 5.2 se citeste
lungimea specifica a liniei de fuga corespunzatoare fiind de 2 cm/ kV.
Tensiunile nominale ale instalatiei este de 110 kV iar tensiunea cea mai ridicata a echipamentelor este de 123 kV.
In functie de aceasta valoare din tabelul 5.5 se citesc valorile pentru tensiunea nominale de tinere la impuls de trasnet de 550
kVmax, tensiunea nominala de tinere la frecventa industriala de 230 kV.

Comportarea in regim de lunga durata( curentul nominal)

Circuit de transformator
𝑆𝑛𝑇 400∗ 106
𝐼𝑚𝑑𝑇 = = =2099.46 A
√3 𝑈𝑛 √3∗110∗103
Circuit de linie
𝑆𝑀2 240∗ 106
𝐼𝑚𝑑𝑈1 = = =251.93 A
5√3 𝑈𝑛 5√3∗110∗103

57
5.5. Alegerea întreruptoarelor
Staţie 220 kV Staţie 110 kV

Grupe de criterii Criterii de alegere UM Tip mărime


Celulă
Celulă linie Celulă transf. Celulă linie
transf.

- N ext. ext. ext. ext.


tip constructiv inst.
- G ext. ext. ext. ext.

m N 500 500 500 500


altitudine
m G 1000 1000 1000 1000
1. Condiţii
ambientale
°C N 40 40 40 40
temperatură
°C G 40 40 40 40

- N II II II II
grad de poluare
- G II II II II

tip constr. aparat - - IO IO H14 H14


2. Caract.
constructive
număr de poli - - 3 3 3 3

kV N 220 220 110 110


tensiunea cea mai ridicată a
echipam.
kV G 245 245 123 123

kV N 395 395 185 185


tens. ţinere la f
industr.
kV G 395 395 185 185
3. Caract. ale nivel de
izolaţiei izolaţie
kVmax N 1050 1050 550 550
tens. ţinere la
impuls
kVmax G 1050 1050 550 550

cm/kV N 2 2 2 2
lungimea specifică a liniei de fugă
cm/kV G 2 2 2 2

A N 314.92 1049.73 251.93 2099.46


4. Curent nominal curent nominal
A G 1600 1600 2500 2500

kAmax N 9,373 9.373 15.879 15.879


Stabilitate electrodinamică
kAmax G 80 80 100 100
5. Comp. la
scurtcircuit
kA N 0,8233 0,8233 12.45 12.45
Stabilitate termică
kA G 63 63 40 40

Hz N 50 50 50 50
6. Frecvenţa
Frecvenţa nominală
nominală
Hz G 50 50 50 50

kA N 3.682 3.682 12.15 12.15


capacitate de rupere la scurtcircuit
7. Criterii specifice
kA G 31,5 31,5 40 40
pt. întreruptor

dispozitiv acţionare - - 3 MOP 3 MOP MOP-2A/2B MOP-2A/2B

58
5.6. Alegerea separatoarelor
Staţie 220 kV Staţie 110 kV

Criterii de alegere UM Tip mărime


Grupe de criterii Celulă Celulă
Celulă linie Celulă linie
transf. transf.

- N ext. ext. ext. ext.


tip constructiv inst.
- G ext. ext. ext. ext.

m N 500 500 500 500


altitudine
m G 1000 1000 1000 1000
1. Condiţii
ambientale
°C N 40 40 40 40
temperatură
°C G 40 40 40 40

- N II II II II
grad de poluare
- G II II II II

tip constr. aparat - - SME(P1,2) SME (P1,2) SME (P1,2) SME (P1,2)
2. Caract.
constructive
număr de poli - - 3 3 3 3

kV N 220 220 110 110


tensiunea cea mai ridicată a
echipam.
kV G 245 245 123 123

kV N 395 395 185 185


tens. ţinere la f
industr.
kV G 395 395 185 185
3. Caract. ale nivel de
izolaţiei izolaţie
kVmax N 1050 1050 550 550
tens. ţinere la
impuls
kVmax G 1050 1050 550 550

cm/kV N 2 2 2 2
lungimea specifică a liniei de
fugă
cm/kV G 2 2 2 2

A N
314.92 1049.73 251.93 2099.46
4. Curent nominal curent nominal
A G
1600 1600 2500 2500

kAmax N
9,373 9.373 15.879 15.879
Stabilitate electrodinamică
kAmax G
5. Comp. la 80 80 100 100
scurtcircuit
kA N
0,8233 0,8233 12.45 12.45
Stabilitate termică
kA G 31,5 31,5 40 40

Hz N 50 50 50 50
6. Frecvenţa
Frecvenţa nominală
nominală
Hz G 50 50 50 50

kA N - - - -
capacitate închidere
7. Criterii specifice kA G - - - -
pt. separator
AP, AME, AP, AME,
dispozitiv acţionare - - AP, ASE AP, ASE
ASE ASE

59
5.7. Alegerea transformatoarelor de măsură de curent
Staţie 220 kV Staţie 110 kV

Criterii de alegere UM Tip mărime


Grupe de criterii Celulă Celulă
Celulă linie Celulă linie
transf. transf.

- N ext. ext. ext. ext.


tip constructiv inst.
- G ext. ext. ext. ext.

m N 400 400 400 400


altitudine
m G 1000 1000 1000 1000
1. Condiţii
ambientale
°C N 40 40 40 40
temperatură
°C G 40 40 40 40

- N II II II II
grad de poluare
- G II II II II

tip constr. aparat - - CEH(SF6) CEH(SF6) CESU CESU


2. Caract.
constructive
număr de poli - - 1 1 1 1

kV N 220 220 110 110


tensiunea cea mai ridicată a
echipam.
kV G 245 245 123 123

kV N 395 395 185 185


tens. ţinere la f
industr.
kV G 395 395 185 185
3. Caract. ale nivel de
izolaţiei izolaţie
kVmax N 1050 1050 550 550
tens. ţinere la
impuls
kVmax G 1050 1050 550 550

cm/kV N 2 2 2 2
lungimea specifică a liniei de fugă
cm/kV G 2 2 2 2

A N
314.92 1049.73 251.93 2099.46
4. Curent nominal curent nominal (primar)
A G 1000 1000 2500 2500

kAmax N
9,373 9.373 15.879 15.879
Stabilitate electrodinamică
kAmax G 100 100 100 100
5. Comp. la
scurtcircuit
kA N
0,8233 0,8233 12.45 12.45
Stabilitate termică
kA G 40 40 40 40

Hz N 50 50 50 50
6. Frecvenţa
Frecvenţa nominală
nominală
Hz G 50 50 50 50

A N 5 5 5 5
curent secundar nominal
A G 5 5 5 5

7. Criterii specifice
nr. înfăşurări secund. - N=G 3 3 3 3
pt. TC

putere secundară VA N=G 30 30 30 30

clasă de precizie N=G 0,5 0,5 0,5 0,5

60
4.5. Alegerea transformatoarelor de măsură de tensiune
Staţie 220 kV Staţie 110 kV
Grupe de Tip
Criterii de alegere UM
criterii mărime Celulă Celulă Celulă Celulă
linie transf. linie transf.

- N ext. ext. ext. ext.


tip constructiv inst.
- G ext. ext. ext. ext.

m N 500 500 500 500


altitudine
m G 1000 1000 1000 1000
1. Condiţii
ambientale
°C N 40 40 40 40
temperatură
°C G 40 40 40 40

- N II II II II
grad de poluare
- G II II II II

tip constr. aparat - - TECU TECU TECU TECU


2. Caract.
constructive
număr de poli - - 1 1 1 1

kV N 220 220 110 110


tensiunea cea mai ridicată a
echipam.
kV G 245/ 3 245/ 3 123/ 3 123/ 3
kV N 395 395 185 185
tens. ţinere la f
industr.
3. Caract. ale kV G 395 395 185 185
nivel de
izolaţiei
izolaţie
(primară) kVmax N 1050 1050 550 550
tens. ţinere la
impuls
kVmax G 1050 1050 550 550

cm/kV N 2 2 2 2
lungimea specifică a liniei
de fugă
cm/kV G 2 2 2 2

Hz N 50 50 50 50
6. Frecvenţa
Frecvenţa nminală
nominală
Hz G 50 50 50 50

tensiune secundară
V N 100/ 3 100/ 3 100/ 3 100/ 3
nominală
V G 100/ 3 100/ 3 100/ 3 100/ 3
7. Criterii
nr. înfăşurări secund. - N=G 3 3 2 2
specifice pt. TT

putere secundară VA N=G 100 100 100 100

clasă de precizie N=G 0,5 0,5 0,5 0,5

61
6. DISPOZITII CONSTRUCTIVE ŞI AMPLASAREA IN TEREN A
STATIILOR ELECTRICE
Se recomandă adoptarea, pentru fiecare staţie electrică sau post de transformare, a unor dispoziţii constructive
uzuale (tipizate). Fiecare tip de circuit din staţia respectivă (de linie, de transformator, de cuplă etc.) se reprezintă la scară.
După întocmirea acestor desene se poate elabora planul de amplasare în teren a principalelor instalaţii: centrala electrică
(pentru proiectele ce conţin şi această parte) şi staţiile electrice.
Este vorba de un desen care reprezintă o vedere de sus realizată la scară. Pentru simplitate, se figurează numai
legăturile superioare (care se văd din avion). De asemenea, se reprezintă toate drumurile, inclusiv drumul (drumurile) de
transformator, care se racordează între ele, astfel încât să fie posibilă circulaţia prin staţie şi transportul aparatelor sau
pieselor de schimb.
Dimensiunile unei celule sunt pasul şi lungimea acesteia şi se citesc, pentru fiecare tensiune în parte, din secţiunile
prin celule desenate în cadrul proiectului; din însumarea acestor cote rezultă dimensiunile staţiilor proiectate. Se va acorda
atenţie modului de dispunere a circuitelor (faţă în faţă sau pe un singur şir), deoarece acest lucru influenţează mărimea
dreptunghiului de încadrare pentru fiecare staţie electrică.
Staţiile de tip exterior se reprezintă ca nişte dreptunghiuri imaginare ale căror cote sunt determinate de numărul şi
dimensiunile celulelor. În cazul întocmirii unui plan de amplasare de principiu, în cadrul acestor dreptunghiuri se reprezintă
numai legăturile superioare şi cadrele de susţinere ale acestora: barele colectoare, plecările aeriene ale liniilor, eventualele
racorduri către transformatoare, supratraversările de la cuple, legăturile în U sau H ale barelor.
Pasul uzual al celulelor din staþiile exterioare este:
110 kV 8 - 9 m
220 kV 14 -17 m

Principalele dimensiuni pentru elementele de constructii utilizate în statiile electrice exterioare din tara noastrã sunt
sintetizate în tabelele 6.1, 6.2 si 6.3.

Tabelul 6.1. Elemente de construcţii tipizate pentru portali din staţii electrice
Tensiu- Stâlpi Rigle
nea Indicativ Tip con-structiv Dimensiuni Înălţimea Adâncimea în Indicativ Tip con-structiv Dimensiuni Lungime
staţiei la vârf/la deasupra sol la capete/
bază solului la mijloc
kV - - cm m m - - cm m
110 S8007 beton armat centrifugat  41/  56 8,0 1,70 R8006 beton armat centrifugat  36/  36 8,0
S8008  47/  62
110 S11603 beton armat centrifugat  38/  58,4 11,6 1,70 R9004 beton armat centrifugat  36/  36 9,0
S11605  44/  64,4 R9005  36/  36
S11606  41,6/  62
220 S11605 beton armat centrifugat  44/  64,4 11,6 1,90 RM grindă cu ză-brele din 25x25/ 14,0
+1,4* 14001 OL 70x70
220 SM17505 grindă cu ză-brele din 46x46/ 17,5 1,85 RM grindă cu ză-brele din 25x25/ 14,0
SM17506 OL 260x160 14002 OL 70x70

Tabelul 6.2. Suporţi din beton pentru supraînălţarea aparatelor


Tensiunea staţiei Indicativ Înălţime deasu-pra solului Adâncime Diametru Aparate care se pot monta pe suport
în sol
kV - m m cm -
110 SCA31 1,9 1,0 30 Întreruptor
110 SCA42 2,3 1,0 30 Separatoare bare descărcătoare
110 SCA43m 3,2 1,0 30 Separatoare linie ; TT
110 SCA44m 3,5 1,0 30 Izolatoare suport;TT;TC
110 SCA45m 4,0 1,0 30 Izolatoare suport
220 SCA31 1,9 1,0 30 Intreruptor
220 SCA42 2,3 1,0 30 Separatoare bare descărcătoare
220 SCA44m 3,5 1,0 30 Izolator tratare neutru transformator

62
220 SCA45m 4,0 1,0 30 Separator linie; Izolator suport ;TC
220 SCA46m 5,2 1,0 36 Pod de bare de medie tensiune
Tabelul 6.3. Dimensiunile principale ale fundatiilor pentru transformatoare
cu tensiuni nominale superioare de 110, 220, 400 kV

Tip fundaþie Putere nominalã a Tensiune Lungime Lãþime


transformatorului superioarã
- MVA kV m m
- 400 (AT) 400 16,2 7,9

Tabelul 6.4. Distante orientative între transformatoare de forþã alãturate si fatã de zidul clãdirii
Putere nominalã a Distantã, m
transformatorului, între douã transformatoare alãturate faþã de
MVA fãrã zid ignifug cu zid ignifug zidul clãdirii
SnT  10 3
10  SnT  40 5  1,25 0,8.......10
40  SnT  200 10
SnT  200 15

Tabelul 6.5. Dimensiuni orientative pentru cãile de rulare ale transformatoarelor ºi


autotransformatoarelor
Puterea nominalã a Ecartament, m
transformatorului, MVA acces frontal acces longitudinal
SnAT = 200 (110/220) 6,0 1,7
SnT = 250 (110/400) 6,0 1,7
SnAT = 400 (400/220) 6,5 1,7

Dimensiunile uzuale pentru drumurile de transformatoare, în corelatie cu dimensiunile cãii de rulare, sunt:
- 3,2 (sau 4) m (pentru 110 kV, transformatoare mici),
- 6,4 m (pentru puteri medii),
- 10 m (pentru transformatoare mari).

Vederea în plan include, de regulã, si camera de comandã electricã ale cãrei dimensiuni uzuale medii sunt determinate de
complexitatea instalatiilor si de nivelul de tensiune, astfel:
- 110 kV: 10 x 18 m,
- 220 kV: 10 x 28 m,

Toate instalaţiile aferente centralei şi staţiilor electrice se împrejmuiesc cu un gard, formând un contur închis.
În cazul posturilor de transformare (prefabricate sau nu) există o mare diversitate de soluţii constructive. Din punct
de vedere al instalării transformatoarelor, posturile de transformare pot fi cu transformatorul amplasat:
în exterior:
- supraînălţat pe stâlpi, pentru puteri sub 250 kVA;
- îngrădit, pentru puteri peste 1000 kVA;
- în interiorul unei clădiri/carcase independente sau înglobate în alte construcţii civile.
Pentru transformarea şi distribuţia energiei electrice, dacă puterea vehiculată nu este prea mare, se pot utiliza
posturi prefabricate, care se livrează de către fabricanţi complet echipate cu transformator şi aparataj electric adecvat (de
medie şă joasă tensiune) pentru comutaţie, protective şi măsură.

63
64
7. DIMENSIONAREA PRIZEI DE LEGARE LA PĂMÂNT

Prizele de pământ se pot clasifica, pe baza anumitor criterii, în mai multe categorii. Astfel, după scopul pentru care
au fost introduşi electrozii în sol prizele, pot fi:
 prize naturale constituite din elemente conductive ale unor construcţii sau instalaţii destinate altor scopuri şi care
sunt în contact permanent cu pământul, putând fi folosite în acelaşi timp şi pentru trecerea curenţilor în pământ;
 prize artificiale constituite din electrozi implantaţi în pământ anume în scopul asigurării trecerii curenţilor spre
pământ.

După numărul şi tipul electrozilor folosiţi, prizele artificiale se pot clasifica în:
 prize simple constituite din câte un singur electrod;
 prize multiple constituite din cel puţin doi electrozi legaţi între ei prin elemente conductoare de legătură;
 prize complexe constituite dintr-un ansamblu de electrozi verticali şi orizontali legaţi între ei.

După adâncimea de îngropare a electrozilor, prizele artificiale pot fi:


 prize de suprafaţă care au electrozii, de regulă, orizontali îngropaţi la o adâncime de cel mult 1,2 m;
 prize de adâncime care au electrozii (predominant verticali) îngropaţi până la 4 m adâncime;
 prize de mare adâncime sunt prize cu electrozi verticali îngropaţi la adâncimi mai mari de 4 m. Ele se execută prin
forare şi, de regulă, ţevile metalice folosite pentru forare rămân în pământ pe post de electrozi ai prizei.

Este evident că, ori de câte ori este posibil, trebuie folosite în primul rând prizele naturale. Acestea pot fi constituite
din:
 stâlpii metalici, stâlpii din beton armat, fundaţiile din beton armat ale construcţiilor; aceste elemente constituie
prize foarte sigure în exploatare deoarece au o durată lungă de funcţionare, rezistenţe de dispersie reduse, nu
necesită verificări periodice, nu se corodează, betonul din jurul armăturilor are o rezistivitate chiar mai mică decât
a solului (din cauza capilarităţii); este necesară însă realizarea continuităţii electrice a armăturilor (se face prin
sudură);
 conductele metalice de apă şi alte fluide necombustibile, armaturile metalice exterioare ale cablurilor electrice,
ţevile metalice pentru forare; la toate acestea trebuie să se ia măsuri pentru asigurarea continuităţii lor electrice.

Dacă nu dispunem de priză naturală sau dacă rezistenţa de dispersie a acesteia este insuficientă pentru asigurarea
condiţiilor cerute, trebuie realizată priza artificială, ale cărei elemente componente sunt prevăzute special pentru trecerea
curenţilor spre pământ, fiind interzisă folosirea lor în alte scopuri.
Pentru executarea acestor prize se folosesc electrozi din oţel şi, numai în cazuri speciale, electrozi din cupru. Nu se
folosesc funii de oţel şi nici electrozi de aluminiu. Primele se corodează foarte repede, iar electrozii de aluminiu au
rezistenţă mecanică redusă şi, în plus, se acoperă cu un strat superificial de oxid care este izolant.

Priza artificială pentru staţii exterioare. Se realizeză dintr-o priză formată din electrozi verticali (priza verticală),
o priză din electrozi orizontali (priza orizontală) şi o priză de dirijare a potenţialelor.
Prizele verticală şi orizontală se realizează prin amplasarea electrozilor verticali şi orizontali pe un contur situat pe
teritoriul staţiei la circa 1,5 m de gard în interior. Electrozii verticali sunt, de regulă, din ţeavă de oţel cu diametrul de 2" - 2
12" (50 - 65 mm), cu lungimea lv = 3 m. Adâncimea de îngropare a capătului superior al electrozilor este cuprinsă între 0,8
- 1,0 m.
Electrozii orizontali sunt, de regulă, realizaţi din oţel lat sau rotund şi prin intermediul lor se realizează legătura
între electrozii verticali, la capătul superior al acestora. Rezultă că adâncimea de îngropare a electrozilor orizontali este tot
h = 0,8 - 1,0 m. Lungimea unui electrod orizontal lo constituie totodată şi distanţa dintre doi electrozi verticali. În mod
frecvent, lo = (2 sau 3) x lv, respectiv lo= 6 sau 9 m; mult mai rar se foloseşte lo = 1 x lv = 3 m. Secţiunea acestor electrozi
trebuie să asigure, în caz de defect, trecerea unui curent egal cu jumătate (conductoarele formează un contur închis) din
curentul maxim de scurtcircuit care poate să parcurgă părţile metalice ale instalaţiei de legare la pământ (Isc).
t defect  s
I sc  A 
1 s mm 2 
(7.1)
s
 A   
2  70  
 mm 2 

65
Priza de dirijare a potenţialelor se execută din electrozi orizontali îngropaţi la adâcimi de ordinul h = 0,4 - 0,6 m.
Electrozii se dispun sub formă de benzi paralele cu latura mai lungă a staţiei şi vor trece prin zonele de deservire a
echipamentelor din staţie la o distanţă de circa 0,6 m de acestea. Distanţa medie între două benzi poate fi de ordinul 5 -10 m.
De la conturul pe care sunt amplasate prizele verticală şi orizontală până la prima bandă a prizei de dirijare se lasă o distanţă
de circa 3,5 m. Priza de dirijare a potenţialelor se leagă la conturul prizelor verticală şi orizontală în mai multe puncte.
Secţiunea minimă a acestor electrozi orizontali, din oţel lat sau rotund, trebuie să respecte, de asemenea, condiţia (7.1).
În jurul clădirilor aflate în incinta staţiei, în jurul fundaţiilor pentru transformatoare, se prevede un contur de
dirijare aflat la circa 0,8 m de fundaţii. În anumite situaţii, poate fi necesară executarea unui contur de dirijare şi în jurul
împrejmuirii staţiei, în exterior, contur care însă se leagă numai la împrejmuire (gard). De regulă, gardul nu se va lega la
prize de pământ.

Se vor prezenta pe scurt principalele etape care trebuie parcurse pentru dimensionarea unei prize de pământ.

Date iniţiale necesare:


 Tipul instalaţiei, tensiunea nominală, zona de amplasare a echipamentelor
Presupunem ca staţiile exterioare fac parte dintr-o reţea tip T din punctul de vedere al tratării neutrului. Deci, echipamentele
sunt amplasate într-o zonă cu circulaţie redusă. De asemenea, se considera că instalaţia este echipată cu un singur sistem de
protecţie pentru scurtcircuitele monofazate (protecţie homopolară).

 Curentul de defect maxim Ip care va parcurge priza şi care va fi folosit pentru calculul
tensiunilor de atingere şi de pas
Pentru reţelele de tip T este curentul debitat de sursa cu cea mai mare contribuţie la defect; curent de ordinul zecilor de
amperi, dar nu mai mic de 10A.
Consideram Ip = 5,5 kA.

 Curentul de defect maxim care va fi folosit pentru verificarea stabilităţii termice a prizei şi a reţelei de
legare la priză Isc
Pentru reţele de tip T acest curent se va considera curentul total de scurcircuit monofazat.
Isc monofazat = 7.433kA

 Timpii de calcul pentru stabilirea valorilor admisibile ale tensiunilor de atingere şi de pas
Vom lua tb=0,5 secunde.

 Timpii de calcul pentru verificarea stabilităţii termice a prizei şi a reţelei de legare la priză
Vom lua trez = 1,5 secunde.

 Rezistivitatea solului sol


Rezistivitatea solului trebuie măsurată; totuşi, să reţinem că solurile argiloase au o rezistivitate de ordinul 80 - 120 m
Vom considera sol = 100 m.

 Dimensiunile geometrice ale suprafeţei utile ale instalaţiei electrice


Se va lua în considerare conturul pe care se află împrejmuirea.
Vom avea urmatoarele dimensiuni: 142 m x 98 m.

Stabilirea valorilor admisibile pentru tensiunile de atingere şi de pas


Aceste valori se obţin, având în vedere datele iniţiale ale proiectului. Pentru staţii din reţele tip T1, zone cu
circulaţie redusă, fără mijloace de protecţie individuale izolante şi tb=0,5 secunde, rezultă:
Ua,adm = Upas,adm = 150 V.

7.1. Stabilirea modului de realizare a prizei


Trebuie stabilit initial dacă este sau nu nevoie de o priză artificială. Pentru aceasta este necesară identificarea
elementelor de priză naturală, calcularea rezistenţei de dispersie pe care o au acestea şi verificarea îndeplinirii condiţiilor
cerute de funcţia de protecţie a instalaţiei de legare la pământ. De regulă, în majoritatea instalaţiilor electrice sunt necesare
şi prize artificial.

66
Considerăm că în urma calculelor am stabilit o rezistenţă totală a prizelor naturale Rpn = 4 , insuficientă pentru
ca tensiunile de atingere şi de pas să fie sub limitele admise. Aşadar, urmează să realizăm o priză artificială complexă pentru
staţii exterioare.

7.1.1. Calculul rezistenţei de dispersie a prizei

De la etapa precedentă se cunoaşte rezistenţa de dispersie a prizei naturale Rpn = 4 . În continuare, în funcţie de
soluţia aleasă, se calculează pe rând:

 rezistenţa de dispersie a unui electrod vertical relv ;

Alegem un electrod vertical tip ţeavă de oţel cu lv = 3 m şi d =0,05 m, îngropat la h=0,8 m, deci:
t = h+0,5xlv= =0,8+0,5x3=2,3 m

  2l 4t  lv  100  2  3 4  2,3  3 
r  0,366 sol  lg v  0,5 lg   0,366  lg  0,5 lg   27,2
elv lv  d 4t  lv  3  0,05 4  2,3  3 
(7.2)
 rezistenţa de dispersie echivalentă Rpv a prizei verticale, cu relaţia:
relv = 27.2 = 0.667
R pv   (7.3)
nelv  uv 80×0.51
în care:
nelv - numărul de electrozi verticali care se amplasează pe conturul prizei;
uv - coeficientul de utilizare al prizei verticale

Numărul de electrozi verticali se stabileşte prin raportarea perimetrului conturului prizei verticale la distanţa lo
dintre doi electrozi verticali.
Pentru staţia din exemplu alegem lo=2*lv = 2 x 3 = 6 m. Rezultă:
nelv = 2x(142+98)/6 = 80 electrozi; din tabelul pentru priza verticală pe contur închis, aflăm coeficientul de utilizare al
prizei uv =0,51.

 rezistenţa de dispersie a unui electrod orizontal relo, cu relaţiile din tabelul 7.4. Pentru aceasta, trebuie mai întâi
determinată secţiunea minimă admisă de stabilitatea termică la scurtcircuit cu relaţia 7.7.
t defect  s
I sc  A  .
1 s mm 2 
s
 A   
2  70  
 mm 2 
6570 * 2
s  66.37mm2
2  70
Se alege un conductor din oţel lat având dimensiunile 40 x 5 mm2, deci b=0,04 m; mai ştim l0=6 m şi h=0,8 m. Rezultă:

 2l 2 100 266
r  0,366 sol lg o  0.366 lg  20,5
elo lo hb 6 0.8  0.04 (7.4)

 rezistenţa de dispersie echivalentă Rpo a prizei orizontale cu relaţia:


relo (7.5)
R po 
nelo  uo
în care:
nelo - numărul de electrozi orizontali care se amplasează pe conturul prizei, egal cu
numărul de electrozi verticali;
uv - coeficientul de utilizare al prizei orizontale conform tabelului 7.3

Din tabelul 10.3 rezulta pentru nelo = nelv =80 electrozi,pentru prize pe contur inchis un coeficient de utilizare
u0=0.255.

67
r
R po  elo  20,5  1,005
n  uo 80  0.255
elo
 rezistenţa de dispersie a prizei de dirijare a potenţialelor

S=(142-10) x (98 - 10) = 11616 m2 şi deci:


 sol 1  sol
R pd  0,444   0,56
S 0,8 S (7.5)
 sol 100
R  0,56  0.56  0,52
pd S 11616

 rezistenţa de dispersie datorată prizelor stâlpilor LEA racordate la staţie; de la caz la caz, aceste rezistenţe pot fi
luate sau nu în calcul; în general, se pot considera circa 2   LEA şi dacă nLEA este numărul de linii aeriene
racordate la staţie, atunci putem lua în calcul o rezistenţă de dispersie a prizelor stâlpilor:
2 2
R pst    1
nLEA 2

 rezistenţa de dispersie a prizei instalaţiei se obţine prin considerarea tuturor rezistenţelor de dispersie calculate
până acum, ca fiind în paralel:
1 1 1 1 1 1
     (7.6)
R p R pv R po R pd R pst R pn
Pentru statia noastra vom obtine:
1 1 1 1 1 1
    
R p 0.667 1.005 0,52 1 4
Rp=0.209 

7.1.2. Calculul coeficienţilor de atingere şi de pas

Pentru staţiile exterioare, pe suprafaţa prizei de dirijare, coeficienţii de pas nu depăşesc, în general, valorile
coeficienţilor de atingere, astfel încât se poate considera:
0,7 (7.7)
k a  k pas 
 L2 
1  ln  A
2  dh 
 d 
Coeficientul de pas maxim apare în afara prizei, în imediata ei apropiere şi se poate determina cu relaţia:
k skl (7.8)
k pas,max 

1  L2 
ln  A
2  dhd 

În relaţiile de mai sus avem:
1 1 1 1 1 1  (7.9)
ks       ... 
  2h a  h 2a 3a n  1a 

k  0,65  0,172n (7.10)


l
l 2n1 (7.11)
A  ln
2
 n  
a 2n3 L2   1! n  1!
 2  
In care:

l - lungimea unei benzi a prizei de dirijare, în [m];


a - distanţa dintre două benzi paralele vecine, în [m];
68
n - numărul total de benzi paralele ale prizei de dirijare;
L - lungimea totală a benzilor prizei de dirijare;
d - diametrul conductorului din care sunt realizate benzile, dacă conductorul este
dreptunghiular atunci d= b/2, în [m];
h - adâncimea de îngropare a prizelor orizontală şi verticală, în [m];
hd - adâncimea de îngropare a prizei de dirijare a potenţialelor, în [m]
Pentru staţiile interioare, coeficientul de pas la periferia prizei artificiale se poate estima cu relaţia:
S (7.12)
k pas  7,2
D2
în care:
S - suprafaţa cuprinsă în interiorul prizei artificiale (inclusiv clădirea), în [m2];
D - diagonala acestei suprafeţe, în [m]

Pentru statia considerata precizam mai intai numarul de benzi paralele; pentru o distanta medie intre benzi
a=7m,rezulta un numar de benzi n=(98-10)/7+1=14 benzi; sectiunea conductorului o putem alege egala cu cea a
electrozilor prizei orizontale deoarece aceasta sectiune respecta conditia (7.1), deci b =0,05 m; l=142-2x(1,5+3,5)=132 m;
alegem adâcimea de îngropare a benzilor de dirijare hd=0,6 m. Obţinem:
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
ks               1    0.339
  2  0.8 7  0.8 14 21 28 35 42 49 56 63 70 77 84 91 

k  0,65  0,172n  0.65  0.172 x14  3.058


l
1322141
A  ln  25.526
2
   14  
7 2 14 3 (14  132)   1! 14  1!
2
 2 
0,7
ka   0,224
 
1  14  132 
2
ln  25.526 
2  0,04 
  0,5 
 2 

0,339  3.058
k pas,max   0,331
 
1  14  132 
2
ln  25.526 
2  0,04 
  0,5 
 2 

7.1.3. Calculul tensiunilor de atingere şi de pas

Pentru a verifica realizarea condiţiilor de protecţie, trebuie calculate tensiunile de atingere şi de pas pentru priza
propusă şi comparate cu valorile admisibile ale acestora cu relaţiile:
U a  k a  R p  I p  U a ,adm (7.13)
U pas  k pas  R p  I p  U pas,adm (7.14)
Dacă relaţiile de mai sus sunt respectate, înseamnă că priza corespunde din punctul de vedere al protecţiei vieţii
oamenilor. Dacă nu sunt respectate, atunci priza nu corespunde şi dimensionarea trebuie reluată cu alte date. Astfel, se poate
micşora distanţa dintre electrozii verticali la lo = 1 x lv, se poate micşora distanţa dintre benzile de dirijare, se pot modifica
protecţiile şi timpii lor etc. Dacă nici în urma acestor măsuri nu obţinem tensiuni de atingere şi de pas sub limitele
admisibile, atunci se poate trece la izolarea amplasamentelor despre care vom discuta în paragraful următor.

U a  0,224  0,209  5500  257.5V  U a ,adm  150V


U pas  0,331 0.209  5500  380.5V  U pas,adm  150V
Deci, nu am obţinut condiţiile cerute şi ar trebui să reluăm calculul cu alte date. În acest exemplu însă, nu vom mai relua
calculul ci vom trece direct la măsuri suplimentare şi anume, izolarea amplasamentelor
69
7.1.4. Izolarea amplasamentelor
Este o măsură prin care se urmăreşte de fapt creşterea rezistenţei pe care o opune corpul omenesc la trecerea
curentului prin el spre pământ. Amplasamentele se pot izola cu:
 strat de piatră spartă de 15 cm grosime;
 dale de beton;
 asfalt de 2 cm grosime.
În astfel de cazuri se pot obţine tensiuni de atingere mai mici după cum urmează:
ka  R p  I p
Ua  (7.15)
a
k pas  R p  I p
U pas  (7.16)
 pas
În relaţiile de mai sus:
-a = 2 pentru cazul izolării amplasamentelor cu strat de piatră spartă;
-a = 3 pentru cazul izolării amplasamentelor cu dale de beton;
-a = 5 pentru cazul izolării amplasamentelor cu asfalt.

Pentru pas putem folosi relaţia:


 pas  4   a  3

ka  R p  I p 257.5
Ua    128.8V  U pos,adm  150V
a 2
 pas  4  2  3  5

k pas  R p  I p 380.5
U pas    76.1V  U pas, adm  150V
 pas 5
Relaţiile de mai sus sunt respectate, înseamnă că priza corespunde din punctul de vedere al protecţiei vieţii oamenilor.

7.2. Verificarea stabilităţii termice a solului prizei

În calculele de verificare a stabilităţii termice a solului prizei se urmăreşte să se stabilească dacă temperatura
solului la trecerea unui curent de defect depăşeşte sau nu temperatura de 95 C.
Pentru cazul unui regim cu durată scurtă relaţia de verificare este următoarea:
I sc t defect (7.17)
S
 sol
 

în care:
S - suprafaţa laterală a electrozilor verticali şi orizontali, în [m2] cu luarea în considerare a coeficienţilor de utilizarea ai
celor două prize, respectiv:
S  uv  Sv  uo  So ;
Isc - curentul maxim de scurtcircuit care trece prin priză (a se vedea paragraful 7.3.1);
 - căldura specifică medie a solului; în lipsa unor date mai precise se poate considera o valoare medie de 1,7 x 10 6
WsC-1m-3;
 - supratemperatura maxim admisă pentru sol faţă de temperatura maximă a solului în regim normal (de regulă, 35 C);
întrucât temperatura solului nu trebuie să depăşească 95 C rezultă că se poate lucra cu valoarea  = 60 C.
În cazul unui regim cu timp nelimitat (reţele de tip I) relaţia de verificare este următoarea:

U p  R p  I p  2   sol    

70
în care  este conductivitatea termică medie a solului; în lipsa unor date precise se va putea lua  =1,2 WC-1m-1.

Pentru statia considerata putem sa verificam stabilitatea termica a solului in regim de scurta durata ;conform
datelor initiale tdefect = trez =1.5s si Isc =6570A.Suprafata exterioara a electrozilor prizei verticale si orizontale cu luarea in
considerare a coeficientilor de utilizare este:

S=0.52×80×(π×0.05×3)+0.255×80×2×(0.004+0.005)×6=30.62 m2
7433 1.5
 8.92m 2  30.62m 2
6
1,7  10  60
100
In concluzie ,solul va fi stabil termic in timpul scurtcircuitului.

71
Memoriu justificativ

In cadrul temei de proiect am avut de efectuat proiectarea unei statii electrice , al carui scop este
asigurarea continuitatii( prin valorile de scurctcircuit), asigurarea eficientei( la costurile schemelor
propuse), calitatea energiei electrice ( alegerea echipamentelor), alimentarea în condiţii de calitate,
siguranţă şi eficienţă economică cu energie electrică a consumatorilor.

Proiectul este impartit in 7 capitole:

1. Alegerea schemei de principiu a statiei electrice, a numarului si a caracteristicilor tehnice ale


transformatoarelor care alimenteaza statia de tensiune U2

In cadrul acestui capitol, pe baza valorii sarcinii maxime de durata, am prezentat solutiile
tehnice posibile pentru echiparea legaturii dintre U1=220 kV si U2=110 kV, lista cu solutii tinand
seama de oferta producatorilor de transformatoare. Am ales transformatorul ce alimenteaza statia de
220 kV, in ipoteza ca puterea transformatorului sa fie mai mare ca sarcina maxima de durata si de
criteriul de ierarhizare( numarul de transfomatoare <=2). In urma calculelor pentru costuri de investitii,
de exploatare, daune anuale, cheltuieli totale anuale si tinand cont de rata de actualizare si durata medie
de studiu, am ales solutia optima de echipare a legaturii dintre U1 si U2 ca fiind Solutia cu CTA
minim.

2. Calculul curentilor de scurtcircuit si stabilirea plafoanelor de scurtcircuit pentru definitivarea


schemelor electrice ale statiilor de tensiune U1 si U2 si alegerea aparatajului de comutatie

In acest capitol am efectuat calculul de curenti de scurtcircuit si am stabilit plafonul de


scurtcircuit, in urma caruia s-a stabilizat schema de principiu a statiei. Am comparat valoare curentilor
de scurtcircuit cu valoare de plafon, si cum valoarea de plafon nu este depasita nu se impun sectionari
ale schemei.

3. Alegerea schemelor electrice de conexiuni pentru statii electrice

In cadrul acestui capitol, au fost propuse scheme posibile ale celor doua statii electrice si s-au
efectuat pentru fiecare varianta costurile de investitii, costurile de exploatare, daune anuale,cheltuieli
totale anuale. In urma graficelor obtinute pentru fiecare statie, s-a ales solutia optima , solutia cu CTA
minim.
In urma acestor calcule si reprezentarii grafice am obtinut pentru U1=220 kV si U2=110 kV
sistem cu o bara colectoare

4. Elaborarea schemei electrice monofilare

In acest capitol am efectuat schema monofilara a statiei in urma alegerii aparatelor electrice.

5. Alegerea si verificarea aparatelor electrice

In acest capitol am ales aparatele pentru echiparea staţiilor. Aparatele electrice trebuie să
satisfacă o serie de grupe de criterii tehnice, astfel indicându-se valorile necesare determinate de
72
solicitările din instalaţii şi valorile garantate de fabricanţi pentru toate aceste criterii. Criteriile tehnice
de alegere a aparatelor electrice sunt însoţite de caracteristice constructive (destinatia aparatului, tipul
constructiv, numarul de poli sau unitati constructive componente, investiţii, costuri pentru întreţinere şi
reparaţii etc.) şi de criterii privind încadrarea în mediul ambiant (tipul constructiv al instalatiei,
altitudine, conditii climatice, grad de poluare, etc.)

6. Dispozitii constructive si amplasarea in teren a instalatiilor electrice din centrale si statii electrice

In acest capitol am prezentat dispoziţiile constructive şi amplasarea în teren a instalaţiilor


electrice. Am realizat un desen prin care se reprezinta vederea de sus a statiei.

7. Instalatii de legate la pamant

In cadrul acestui capitol am calculat priza de pamant. Rolul acesteia este de protectie a vietii
oamenilor si realizarea conditiilor cerute de exploatare corecta a instalatiilor electrice. In urma unor
date initiale am putut stabilii valorile admisibile pentru tensiunea de atingere si de pas, am calculat
rezistenta de dispersie a prizei,am calculat coeficientul de atingere si de pas si am putut determina
stabilitatea termica a solului prizei.

73
BIBLIOGRAFIE

1. Comănescu, Gh., Costinaş, Sorina, Iordache, M. , Partea electrică a centralelor şi staţiilor. Note de curs. Editura
Proxima, Seria “Cursuri Universitare”, Bucureşti, 2005.

2. Comănescu, Gh., Stații și posturi de transformare. Note de curs.

3. Comănescu, Gh., Iordache, Mihaela., Scripcariu, Daniela, Scripcariu, M., “Proiectarea staţiilor electrice”,
Editura Printech, Bucureşti, 1998

74

S-ar putea să vă placă și