DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI – GALAŢI

LOCUINŢA PROTEJATĂ NR.1 CĂTĂLINA

PLAN DE ÎMBUNǍTǍŢIRE ŞI ADAPTARE A MEDIULUI AMBIANT

Îmbunătăţirea, ca şi termen general, comportă două aspecte din punctul de vedere al

Locuinţei Protejate Nr.1 Cătălina. Astfel, din punct de vedere al îmbunătăţirii spaţiului de locuit
ne propunem ca în următorii 5 ani să realizăm următoarele lucrări:
 Igienizarea terasei de la parter (loc unde tinerii îşi desfăşoară diverse activităţi atât
didactice, cât şi de petrecere a timpului liber), în momentul de faţă aceasta reprezentând
un adevărat pericol iminent datorită infiltraţiilor şi a căderii tencuielii. Termen de
realizare: 15.09.2015
 Igienizarea spaţiilor interioare (dormitoare, living). Acestea au fost reparate şi văruite în
urmă cu 2, respectiv 3 ani, dar datorită diagnosticelor tinerilor asistaţi în cadrul
Locuinţei, aceştia au un grad de înţelegere redus şi implicit conştientizarea protejării
mediului de viaţă este aproape nulă. Termen 30.09.2016.
 Pavarea/repararea aleii din curte – prezintă denivelări şi adânciri. Acestea sunt cauzate
de eroziunea realizată de fenomenele naturale. Prezintă risc de accidentare pentru
tinerii care se deplasează cu fotoliul rulant şi pentru cei cu dificultăţi de echilibru.
Termen: 30.09.2016.
 Condiţionarea camerelor proprii şi a livingului. Inexistenţa oricărui mijloc de climatizare
la nivelul parterului, pereţii construiţi din materiale uşoare, expunerea permanentă la
soare pe parcursul zilei, spaţiul deschis bucătărie/living face ca pe perioada verii
temperaturile din incintă să depăşească un normal climateric pentru tinerii asistaţi.
Starea de sănătate a acestora nu permite crearea unui curent de aer permanent (uşi şi
geamuri deschise). De asemenea, lipsa ventilaţiei duce la scăderea concentraţiei de
oxigen, creându-se stări de hipoxie atât pentru beneficiari, cât şi pentru personal, ceea
ce conduce la stări de agitaţie, nervozitate, agresivitate, cefalee, stări de vomă.

„Simptomele medicale pentru hipoxie sunt numeroase, la fel ca si complicaţiile privării

organismului de oxigen:

 Aciditate gastrică;
 Infecţii virale, bacteriene sau parazitare;
 Probleme bronşice;
 Ostilitate cronică;
 Probleme de circulaţie;
 Depresii;
 Ameţeli;
 Oboseală;
 Comportament iraţional;
 Imunitate scăzută la răceli, gripe şi infecţii;
 Pierderi de memorie;
 Dureri musculare;
 Slabirea generală a organismului;
 Digestie defectuoasă;
 Tumori…

90% din energia noastră ne este dată de oxigen şi doar 10% provine din mâncare şi apă.
Oxigenul îl folosim pentru a scăpa de toxinele din organism. Fără energie şi plini de toxine, aşa
ne lasă deficienţa de oxigen”1.

1
http://en.puremed.ro/hipoxie/
Termen : 31.12.2015

Al doilea aspect al îmbunătăţirii constă în diversificarea şi creşterea calităţii activităţilor

tinerilor asistaţi. Astfel:

 Foişor – realizarea unui foişor din lemn dotat cu masă şi scaune, unde tinerii să poată
realiza activităţi pe parcursul sezonului estival, precum şi petrecerea timpului liber în
aer liber, indiferent de condiţiile atmosferice (soare arzător, ploaie torenţială etc.);
Termen 31.12.2018
 Realizarea unui colţ de joacă – dotat cu un balansoar, un leagăn şi un carusel, loc unde
tinerii să se recreeze şi să îşi consume energia într-un mediu plăcut şi pozitiv.
31.12.2017

 Dotarea cu aparatură de kinetoterapie – luând în considerare afecţiunile tinerilor,

precum şi evoluţia în vârstă, activităţile de kinetoterapie devin indispensabile, astfel
încât se impune de asemenea dotarea cu aparatură care să facă posibilă recuperarea şi
evitarea imobilizării. Exemple de aparatură utilă: pedalier de recuperare, masă de
kinetoterapie, roată antrenoare, placă balans, kit pentru exerciţii (cuburi de lemn,
cercuri de diferite mărimi, mingi pentru exerciţii, săculeţi de nisip, beţe, bastoane pentru
exerciţii)Termen 31.12.2018.

 Realizare cameră multisenzorială – Camera multisenzorială stimulează dezvoltarea

senzorială (auz, văz, gust, miros şi atingere), coordonarea oculo-motorie, cauză-efect,
dezvoltarea limbajului, controlul asupra mediului şi relaxarea, fiind un mediu în care
activităţile stimulative şi experientele sunt utilizate pentru a creşte conştienţa şi
comportamentele pozitive ale beneficiarilor.

Experienţele oferite de camera de stimulare multisenzorială sunt de două tipuri:

- relaxare şi explorare sub conducerea unui terapeut. Rolul terapeutului este de a urma şi a
susţine activitatea fără a influenţa alegerea beneficiarului. Acest lucru permite fiecărei
persoane un grad de autonomie şi control;

- un alt scop al acestei camere este de a fi folosită ca unealtă pentru obţinerea unor
obiective educaţionale măsurabile şi specifice. Această utilizare este cel mai des folosită de
către terapeuţi. S-a demonstrat că timpul petrecut într-o cameră multisenzorială creşte
concentrarea, vigilenţa, liniştea şi constienţa generală asupra lumii înconjurătoare. Copiii par
mai fericiţi în timp ce sunt în camera multisenzorială şi au tendinţa să vocalizeze mai mult şi să
crească perioada de concentrare asupra unei sarcini. Pentru persoanele cu comportamente
autoagresive sau comportamente autiste, stimularea uşoară are un efect liniştitor şi îi ajută să
scadă agitaţia promovând relaxarea.
Se decorează camera cu diferite lumini, se pictează geamurile, se pune muzică în
cameră, se prezintă imagini relaxante. Pe podea se utilizează perne cu bile, perne de diferite
texturi, covoare din piese sau spumă, blană de oaie, perne, scaune cu bile. Se folosesc efecte
de lumini cum sunt proiectoarele care dispersează lumina în toată camera, lămpi, spoturi
luminoase, panouri cu steluţe, figuri fosforescente (luminoase), lumini de Crăciun (instalaţii)
lampă care face bule, lumini negre, proiector, lumini din fibre optică, disco ball, lumini cu
aprindere intermitentă (decoraţiuni pom de Craciun), jucării care se aprind sau fac zgomot,
stralucesc în întuneric, sunt calde sau reci, acvariu, oglinzi care nu se sparg, Forme care
reflectă lumina, hârtie staniol, televizor cu DVD şi video, mingi şi jucării care se aprind, jucării
din fibră optică, morişti şi jucării care se învârt, coardă elastică, lipici strălucitor, baloane de
săpun, pictatul cu degetele, folosirea plastelinei, atingerea şi simţirea mingiilor de bumbac,
acoperirea cu diverse materiale textile de contexturi diferite, pene şi hârtie satinată.
Se preferă jucării care oferă efecte vizuale care vibrează, fac zgomot sau pot fi simţite
tactil: placuţe tactile, tiglă, pensule, pămătuf, perie de masaj, pensula de unghii, pensula
vegetală, pensula de pictat, lufe şi bureti, kush ball, mănuşă de masaj, rocă vulcanică, inele,
jucării cu vârfuri ascuţite, bile tactile colorate, minge mică agăţată de un elastic, jucării
vibratoare, scaun de masaj, blană de oaie, sac de dormit, rolă de pictat, bucată de material
încălzit, pungă de gheaţă, mască de faţă, saltea cu apă, pernă vibratoare, aparat de masaj,
mingi care se pot strânge, plastelină, rolă din material pufos, bandaje diferite, pămătuf de
curăţat praf, perne cu bile, veste cu greutate, ladă cu nisip, Vopsele de pictat cu degete, Mingi
de bumbac, pene, cutii cu orez. Jucăriile folosite trebuie să se poata spăla. Se utilizează, de
asemenea, efecte sonore cum ar fi muzica pentru copii, sunete din natură sau cum ar fi ale
unor animale, ex: sunetele scoase de delfini, clopoţei, muzica de relaxare, xilofon, pernă cu
radio, triunghi, tamburină, tobă, boxe, sunete din natură, mingi care ţipă, jucării muzicale,
clopoţei de uşă, aromoterapie, uleiuri şi substanţe răcoritoare (folosirea unor esenţe care
calmează şi stimulează)

Termen 31.07.2018

În ce priveşte adaptarea mediului ambiant la nevoile tinerilor asistaţi în cadrul Locuinţei

protejate Nr.1 Cătălina, acestea se rezumă la:
 Acoperirea rampelor de acces cu material antiderapant. Această necesitate este
justificată prin faptul că gresia existentă atunci când prezintă o peliculă de apă devine
un real pericol, nu numai pentru cei care se deplasează în fotoliu rulant, dar şi pe cei
care au deplasare bipedă. Necesitatea este impusă şi de Anexa la Ordinul viceprim-
ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, nr. 189/2013 pentru
aprobarea reglementărilor tehnice „Normativ privind adaptarea clădirilor civile şi a
spaţiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap indicativ NP 051-2012
– Revizuire NP 051/2000, în care la Capitolul V Spaţiul construit accesibil, Secţiunea 5
Intrări în clădiri la punctul V.5.3. Lungimi de rampe pentru diferenţe de nivel diferite,
aliniatul (5) se specifică: „Rampele vor avea suprafaţa realizată din materiale
antiderapante”.
 Adaptarea camerelor de baie/ grup sanitar în conformitate cu nevoile existente ale
tinerilor, dar şi cu o privire de ansamblu pe viitor a evoluţiei afecţiunilor, precum şi
riscul complicaţiilor sau a asocierii altor boli. Astfel în ce priveşte vasul de WC acesta
trebuie prevăzut cu bare de susţinere, din care una mobilă, duşul trebuie prevăzut cu
scaun pliabil şi bară de susţinere.
Aceste adaptări sunt prevăzute de Anexa la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul
dezvoltării regionale şi administraţiei publice, nr. 189/2013 pentru aprobarea reglementărilor
tehnice „Normativ privind adaptarea clădirilor civile şi a spaţiului urban la nevoile individuale
ale persoanelor cu handicap indicativ NP 051-2012 – Revizuire NP 051/2000:
 Capitolul 5 Spaţiul construit accesibil, Secţiunea 6 Configurarea şi echiparea spaţiilor
pentru igiena personală – camere de baie şi grupuri sanitare Punctul V.6.2 Obiecte şi
echipamente sanitare Subpunctul V.6.2.1. Vasul WC alin. (4): „Pe ambele laturi ale
vasului WC-ului trebuie prevăzute bare de sprijin la o distanţă cuprinsă între 30-35 cm
din axul longitudinal al vasului”; alin. (55) „Pe partea pe care este posibil transferul din
şi în fotoliul rulant trebuie prevăzută o bară de sprijin mobilă la o înălţime de 25-35 cm
peste înălţimea vasului WC-ului. Aceasta trebuie fixată ferm în perete şi trebuie să
suporte încărcări de 1,7 kN din orice direcţie. Lungimea barei de sprijin mobile trebuie
să depăşească marginea frontală a vasului wc cu 10-25 m.; alin (8) Suportul pentru
hârtia de toaletă trebuie amplasat lângă scaunul WC-ului astfel încât să fie accesibil,
sub bara de sprijin amplasată pe peretele adiacent sau pe bara de sprijin mobilă, la o
înălţime între 60-70 cm de la pardoseala finită”.
 Capitolul 5 Spaţiul construit accesibil, Secţiunea 6 Configurarea şi echiparea spaţiilor
pentru igiena personală – camere de baie şi grupuri sanitare Punctul V.6.2 Obiecte şi
echipamente sanitare Subpunctul V.6.2.5. Duşul alin. (5) Zona duşului poate fi echipată
cu un scaun pliabil, uşor de manevrat, cu dimensiuni minime de 45x45 cm poziţionat la
o înălţime cuprinsă între 40-48 cm faţă de pardoseala finită şi la maxim 4 cm faţă de
peretele posterior. Prinderile scaunului pliabil să poată suporta o solicitare de 1,1 kN
 aplicată în orice poziţie şi orice direcţie”; alin (6) Scaunul pliabil va avea următoarele
caracteristici:
a. conformarea şezutului astfel încât să permită scurgerea apei;
b. alcătuire din materiale care să nu permită alunecarea;
c. colţuri rotunjite;
d. poziţionare astfel încât să se afle în apropierea barei de sprijin şi să permită utilizarea
acesteia;
e. în poziţie pliată să nu constituie pericol de accidentare.
Alin (7). Zona pentru duş trebuie echipată cu cel puţin o bară de sprijin verticală.
În ce priveşte tinerii care nu pot verbaliza nevoile şi dorinţele pe care le au vizăm ca în
viitor să realizăm un set de simboluri, cât mai complet care să acopere o arie mare de activităţi
şi acţiuni, pe care tinerii noştri le-ar putea utiliza. Aceasta se poate realiza fie prin
achiziţionarea seturilor de simboluri, fie prin dotarea cu imprimantă color, aparat de laminat şi
magneţi autoadezivi.
Termen de realizare: progresiv până la data de 31.07.2018.

ŞEF CENTRU,
Oana-Angelica Pohrib-Moraru