Tratamentul chirurgical conservator in cancerul de san

Sumarizare: In acest studiu ne propunem sa evaluam chirurgia conservatoare ca optiune

terapeutica pentru tratarea pacientelor diagnosticate cu cancer mamar, realizand o corelatie
intre stadializarea clinica si tehnica chirurgicala utilizata, iar in final compararea supravietuirii si
a recidivelor in functie de tratamentul ales.

Background: Cancerul mamar este cea mai comuna forma de malignitate tumorala a genului
feminine, pe plan mondial, depasind cu mult prevalenta cancerului colorectal si a neoplasmului
de col uterin. In Romania, prevalenta cancerului mamar reprezinta 36,5% din totalul cancerelor
in randul femeilor, date declarate in 2012 in cadrul programului Observatorului Global de
Cancer al OMS. In prezent, Romania are valori ale prevalentei, incidentei si mortalitatii prin
cancer de san apropiate de mediana tarilor europene, fara a avea insa un program de screening
national. Tratamentul chirurgical este principala varianta terapeutica pentru cancerele mamare,
fiind completat de metode terapeutice precum radioterapia, chimioterapia, hormonoterapia si
terapia biologica, preoperator si/sau postoperator. Principalele optiuni operatorii sunt chirurgia
conservatoare si mastectomia. Chirurgia conservatoare are ca scop eliminarea tumorii primare
prin excizie locala larga si disectia statiilor ganglionare, fara a extirpa in intregime glanda
mamara sau chiar tegumentul supraiacent [1]. Chirurgia conservatoare este cel mai des folosita
in cazul pacientilor in statii precoce, dar poate fi utilizata si in stadia local avansate dupa terapia
sistemica neoadjuvanta. Pentru a asigura o rata mai mica de recidive, se poate folosi
radioterapia cu doze medii dupa chirurgia conservatoare. Rata de success poate fi crescuta si de
folosirea terapiei neoadjuvante prin metode chimio- si hormonoterapice, preoperator, prin
scaderea dimensiunii tumorale. Ca masuri suplimentare de siguranta, se poate realiza o
radiografie a piesei intraoperator pentru a confirma excizia leziunii tinta sau chiar disectia in
tesut sanatos postexcizie. Multiple studii mari au demonstrat o eficacitate comparabila a
terapiei conservatoare si radioterapiei cu mastectomia [2]. Mastectomia prezinta, pe langa
stratificarea pacientilor si alte criteria de selectie, ca: contraindicatie pentru terapia
conservatoare sau insuccesul acesteia, decizia pacientei atunci cand ambele variante
chirurgicale sunt posibile, profilaxia in cazul sindroamelor mamare si ovariene ereditare si a
pacientelor care prezinta genele de susceptibilitate pentru cancer mamar, BRCA1 si BRCA2, care
pot lua in considerare si mastectomia sanului contralateral. Exista mai multe tipuri de
mastectomie, printre care se numara: mastectomia radicala modificata Madden, mastectomia
simpla, mastectomia cu conservare tegumentara, mastectomia cu conservare a complexului
areolomamelonar si mastectomia radicala Halsted. In functie de scenariul clinic, se poate opta
pentru una din cele 4 principale, dar, in general, se prefera mastectomia radicala modificata
acolo unde nu urmeaza rapid interventia reconstructiva a sanului sau mastectomia simpla cand
exista un rezultat negativa dupa efectuarea testului ganglionului santinela [3].

Obiective:

 Gasirea unei corelatii intre stadializarea clinica a pacientelor si tehnica chirurgicala

folosita.
 Compararea supravietuirii si a aparitiei recidivelor pentru pacientele operate
conservator si cele operate radical.
 Evaluarea indicatiilor de terapie sistemica sau locala in functie de cele doua tipuri de
interventii chirurgicale.

Designul studiului: Pentru a indeplini obiectivele propuse, acest studiu va fi unul retrospectiv,
bazat pe cazurile Spitalului Clinic Filantropia, analizand datele pacientelor urmarite pe o
perioada de cel putin 3 ani, incepand cu anul 2014. Pentru a efectua acest studiu, vom consulta
arhiva sectiei de oncologie a Spitalului Clinic Filantropia, de unde vom extrage datele pentru cel
putin 50 de paciente cu patologie mamara maligna.

Criteriile de includere a pacientelor in studiu sunt prezenta patologiei mamare maligne,

statusul la 3 ani a pacientelor tratate chirurgical pentru aceasta patologie, urmarirea aparitie
recidivelor, precum si indicatiile de terapie sistemica sau locala adjuvanta si prezenta datelor
investigatiilor de rutina pentru pacientele cu cancer mamar. Pacientele care nu se vor prezenta
la controlul oncologic programat de rutina vor fi excluse din acest studiu.

Variabilele pe care le vom masura pentru fiecare pacienta sunt: varsta, mediul (urban sau rural),
antecedente heredocolaterale neoplazice (pozitiv sau negativ), varsta la menarha, numarul de
nasteri, numarul de avorturi, varsta la ultima menstruatie, statusul menopauzei (premenopauza
sau postmenopauza), prezenta comorbiditatilor, inaltime, greutate, suprafata corporeal,
indicele de masa corporala, scorul T, scorul N, scorul M, stadiul bolii, tipul histopatologic,
multicentricitatea, gradingul histologic, invazia ganglionilor, tipul de interventie chirugicala
folosita (conservatoare sau radicala), indicatia de chimioterapie (neoadjuvanta, adjuvanta sau
fara), regimul chimioterapic, doza de radiatii si complicatiile radioterapiei (acolo unde s-a
practicat), indicatia de hormonoterapie (neoadjuvanta, adjuvanta sau fara), prezenta
recidivelor, localizarea acestora si statusul la 3 ani (in viata sau decedat).