Pace - Octavian Goga

Eu port adesea-n mine-o închisoare

În care strigă făcători de rele,
Din negura adâncurilor mele
Ei vin flămânzi de aer și de soare...

De câte ori îmi bat după zăbrele

Și-ar vrea să frângă vechile zăvoare...
I-aud cum cer în depărtări să zboare
Cu glas dogit, cu urlete rebele...

Dar totdeauna, pocăita minte,

Temutul paznic, fără de iertare,
Nemilostiv le iese înainte.

Închide porți cu mâna-i pricepută

Și-n urma ei în suflet reapare
Aceeași pace veștedă și mută.

din volumul Din larg