Sunteți pe pagina 1din 18

1.1.

CLASIFICAREA INFORMAŢIEI ECONOMICE


Dupa cum stim prelucrarea automatizata a informaţiei economice se împarte în următoarele categorii
­ primară
­ intermediară;
­ rezultativă
Datele primare apar mereu în procesul funcţionării diferitelor obiecte (organizaţii, întreprinderi,
gospodării colective şi private etc.).
. Datele primare se instaleaza pe blanchete speciale, formând documente primare, sau direct pe
suporturi tehnice de informaţii şi se transmit la centrul de calcul pentru prelucrare.
Informaţia constantă – datele ce nu se schimbă în timp (dări de seamă anuale, etc.).
Informaţia condiţional-constantă – normative, indici de planificare etc., elaboraţi pentru o perioadă
mare de timp şi se schimbă relativ rareori.
Informaţia intermediară se obţine ca rezultat al prelucrării datelor primare împreună cu informaţia
condiţional-constantă. Ea se stochează pe suporturi tehnice de informaţii (bandă magnetică, discuri
magnetice, dischete flexibile etc.).
Informaţia rezultativă reprezintă rezultatul prelucrării datelor primare, intermediare şi condiţional-
constante. Rezultatele se fixează pe suporturi tehnice informaţionale şi pe hârtie.. De asemenea, poate fi
afişată pe ecranul monitorului.
În schemă (figura 1), e reflectată interdependenţa dintre tipurile de informaţii din clasificarea de mai
sus.
Deseneaza figura 1

1.2. PROCESUL TEHNOLOGIC DE PROCESARE A INFORMAŢIEI ECONOMICE ÎN


SISTEME INFORMATICE. NOŢIUNI DE BAZĂ
Aproape cea mai mare parte a informaţiei, care intră în sistem din afară sau se formează în el, trebuie
să fie supusă prelucrării, transmiterii şi pusă la dispoziţia utilizatorului.
Procesul tehnologic de prelucrare automatizată a informaţiei economice (PTPAIE) reprezintă un
ansamblu de operaţii realizate într-o continuitate strict determinată din clipa apariţiei datelor până la
obţinerea definitivă a rezultatelor finale.
Tehnologia informaţională (TI) este o noţiune mai mai noua si ea, are ca scop un nivel superior de
organizare a PTPAIE.
Principala particularitate a TI este orientarea ei la la minimizarea utilizării hârtiei în calitate de suport
de informaţie intermediar. TI reprezintă, mai intii un ansamblu al proceselor de circulaţie şi prelucrare a
informaţiei şi, apoi – descrierea acestor procese.
TI poate fi prezentată ca un ansamblu de procese tehnologice informaţionale (PTI).
PTI, necesar pentru rezolvarea oricărei probleme de dirijare, poate fi subdivizat în patru etape:
primară, pregătitoare, de bază şi finală (figura 1.2).
În etapa primară, se îndeplineşte colectarea datelor iniţiale, înregistrarea lor, formarea documentelor
primare şi transmiterea la centrul de calcul.
Etapa pregătitoare cuprinde operaţiile de primire, control şi înregistrare a informaţiei de intrare şi de
transfer al ei pe suporturi tehnice de informaţii.
Etapa de bază asigură crearea bazei de date, a fişierelor de lucru, procesarea nemijlocită a informaţiei
la computer, obţinerea informaţiei rezultative.
În etapa finală, se realizează emiterea informaţiei rezultative sub formă de documente finale,
controlul şi transmiterea lor utilizatorului.
Astfel, pentru rezolvarea automatizată a problemelor de procesare a informaţiei economice, informaţia
poate fi transmisă la centrul de calcul pe suporturi tehnice, pregătite pentru introducerea în calculatorul
electronic, sau transmisă nemijlocit prin canale de legătură de la locul apariţiei ei.

1.3.Aspectul intern şi extern al PTI, faţă de sistemul informatic


Aspectul intern: independent de orientarea funcţională a SIE concret, informaţia în el trece printr-un
şir de operaţii de transformare şi prelucrare - de la colectarea datelor, până la obţinerea informaţiilor
rezultative şi livrarea lor utilizatorilor finali.
Aspectul extern: Orice organizaţie (instituţie, întreprindere economică etc.) poate utiliza în paralel nu
una, ci mai multe SIE, atât proprii, cât şi aparţinând altor unităţi economice. În condiţiile dezvoltării reţelelor
de calculatoare se observă tendinţa de creare a unui spaţiu informaţional unic cu diferite niveluri de integrare
În acest process utilizatorul trebuie să-şi formeze o tehnologie concretă de lucru cu datele, care i-ar
asigura rezultatul necesar informaţional în conformitate cu problemele ce stau în faţa lui, independent de
faptul cu câte SIE lucrează. Astfel, apare un aspect al lucrului cu informaţia, care depăşeşte limitele noţiunii
de SIE. Prin urmare, noţiunile de SIE, PTPI şi TI, în general, nu pot fi considerate sinonime, cum deseori se
confundă.
Deseneaza figura 2
Este evident, că în aceste condiţii între diferite SIE apar fluxuri de informaţii de intrare-ieşire (fig.1.3).
Astfel, diferite SIE, implicate în process, joacă rolul de noduri tehnologice, în care ieşirea informaţională
dintr-un sistem poate fi intrarea în alt sistem informatic.

1.4. Clasificarea PTI


Tehnologia informaţională desfasoara o mulţime de particularităţi specifice. Diversitatea PTI e
reflectată în tabelul 1.1.
Indicii de clasificare ale PTI prezintă concomitent principalele aspecte şi direcţii de dezvoltare a PTI,
care sunt desfăşurate într-o măsură sau alta în diferite compartimente ale acestui curs.
Tabelul 1.1.
2.1. Necesitatea unui nivel comun de înţelegere, pentru diferiţi participanţi ai procesului de
creare a SIE concrete
Una din condiţiile de bază ale asigurării integrităţii spaţiului informaţional al societăţii constă în
folosirea unor metodici unice în procesele de elaborare a tehnologiilor informaţionale şi chiar în perfectarea
documentelor respective. Este vorba, în primul rând, despre necesitatea unificării şi standardizării.
Să evidenţiem doar câteva momente, care confirmă necesitatea unificării şi standardizării în domeniul
informaticii economice. Chiar şi sistemul informatic economic al unei întreprinderi mijlocii reprezintă un
sistem complex, multidimensional, din punct de vedere atât al componentelor cât şi al etapelor ciclului de
viaţă al SIE .
E greu de imaginat că o astfel de diversitate de lucrări ar putea fi cuprinsă şi realizată de un singur
specialist „universal” sau chiar şi de mai mulţi astfel complexitatea proceselor de producţie şi dirijare, în
special, pe fondul sporirii esenţiale a volumului de lucrări condiţionează ramificarea funcţiilor În ansamblu,
aceasta se referă şi la procesul de informatizare, care-i unul dintre cele mai complexe domenii de activitate
umană.
Specializarea aici se foloseşte pe larg în conformitate atât cu structura funcţională şi subsistemele de
asigurare, cât şi cu etapele ciclului de viaţă al sistemelor informatice economice.
Deci, în procesul creării unui sistem informatic concret, participă mai mulţi specialişti sau grupe de
specialişti din instituţia dată, cu diferite orientări profesionale, principalele categorii fiind: economişti,
analişti, informaticieni, programatori, ingineri de sistem, operatori etc. Ei comunică între ei direct sau prin
documentele prevăzute de proiect, care sunt transmise dintr-un grup în altul în conformitate atât cu etapele
de proiectare, implementare şi exploatare, cât şi cu structura colectivului de specialişti şi tehnologia
interacţiunii dintre ei pe parcursul ciclului de viaţă al SIE.
Ca o astfel de colaborare să fie posibilă şi să ducă cu succes la realizarea scopului final comun, e
necesar ca toată documentaţia de proiect să fie înţeleasă univoc de către toţi participanţii la process
2.2. Necesitatea compatibilităţii SIE de diferite niveluri ierarhice în vederea integrării lor într-un
spaţiu informaţional comun al societăţii
Economia naţională a ţării reprezintă un sistem complex, multidimensional, în care se observă o
interdependenţă şi interacţiune activă a subsistemelor între ele Această interacţiune e, în primul rând,
informaţională. De aceea, dirijarea eficientă a economiei naţionale, a societăţii în general, necesită un spaţiu
informaţional comun al societăţii, în care toate sistemele informatice sunt compatibile şi fizic, şi formal.
Astfel, la proiectarea oricărui SIE concret, chiar şi la nivelurile inferioare ierarhice, e necesar să se ţină
cont de faptul că acest SIE e o parte componentă a unui sistem superior, în care el trebuie să se integreze
într-un mod cât mai simplu, fără interfeţe costisitoare.
Din cele menţionate, rezultă că crearea spaţiului informaţional unic al societăţii e imposibilă fără
respectarea unor reguli generale comune referitoare la conţinutul şi forma prezentării documentaţiei tehnice
a SIE, înţelese şi acceptate de toţi specialiştii, adică unificarea şi standardizarea în domeniul tehnologiilor
informaţionale sunt condiţii de bază ale integrării sistemelor informatice din punct de vedere atât al structurii
interne a fiecărui SIE în parte, cât şi al contopirii lor într-un spaţiu informaţional al societăţii.
În aceste scopuri, în Republica Moldova, trebuie să fie elaborate şi utilizate diferite documente
metodologice şi normative, menite să formeze baza normativmetodologică a informatizării. În special, e
necesară elaborarea unui set de standarde, care, împreună cu alte documente normative şi metodologice, ar
permite realizarea unui nivel necesar de unificare şi standardizare a tehnologiilor informaţionale.
Interpretarea grafică a diferitelor sisteme, subsisteme, procese tehnologice etc., se foloseşte pe larg în
domeniul tehnologiilor informaţionale, dându-le un caracter mai concret şi evident, ceea ce permite sporirea
nivelului de înţelegere a aspectelor descrise. Unificarea şi standardizarea descrierii grafice a tehnologiilor
informaţionale (adică, formarea unui limbaj unic-grafic, comod pentru specialiştii din domeniu)
suntprobleme foarte actuale alături de cele menţionate anterior.
4.1. Tipuri de suporturi informaţionale şi clasificarea lor
Informaţia economică este obiect de acumulare şi transmitere, care se modifică în procesul de
prelucrare cu ajutorul calculatoarelor electronice, se colectează, se păstrează, sistematic se înnoieşte şi se
corectează. Pentru efectuarea acestor operaţii, informaţia trebuie să fie înscrisă pe suporturi
corespunzătoare . Suporturile de informaţie se împart, în cele manual (tradiţionale) şi tehnice.
Suporturile informaţionale tradiţionale – documentele primare, adică blanchete standarde tipărite, pe
care informaţia se fixează în mod manual
Suporturile tehnice (intermediare între om şi calculator) de informaţii informaţia înscrisă pe ele poate
fi citită în mod automatizat, cu ajutorul dispozitivelor tehnice speciale, De asemenea, ea poate fi transcrisă
de pe un suport de informaţii pe altul.
Suporturi informaţionale tehnice se clasifica in :
tipul de suport: hârtie, plastic, metal, etc.;
modalitatea de înregistrare a informaţiei pe suport: imprimarea pe hârtie, perforarea pe benzi de
hârtie sau cartele, magnetizarea suprafeţei magnetice a suportului, memoria electronică
Deseneaza Figura 3

4.2. Simboluri grafice standardizate ale suporturilor informaţionale


Pentru prezentarea procesului de prelucrare, sunt determinate simbolurile grafice, cu ajutorul cărora se
prezintă operaţiile şi suporturile de informaţii (GOST 19.OO3 – 80). Simbolurile acesteia reprezintă nişte
figuri geometrice sau combinarea lor [2]. În standardul amintit, sunt determinate dimensiunile simbolurilor
care sunt notate cu literele ”a” şi ”b”. Mărimea minimală a = 10 mm. Celelalte mărimi ”a” se împart la 5; iar
b = 1,5a. În figura 4.2, sunt prezentate simbolurile principale, care pot fi folosite pentru prezentarea
suporturilor de informaţii, sunt date denumirile lor, dimensiunile şi funcţiile lor [2]. Aceste simboluri se
folosesc pentru prezentarea în scheme a operaţiilor de introducere şi ieşire a informaţiei cu evidenţierea
suportului respectiv de informaţii.

5.1. Cerinţe generale de realizare a schemelor structurale


Noţiunea de „structură” înseamnă „construcţie”, „aranjament reciproc”. În sensul larg al cuvântului,
structura este sistemul de organizare a părţilor component într-un întreg. Cea mai comodă formă de
prezentare a structurii este cea grafică, sub formă de schemă. Există două variante de prezentare grafică a
schemelor de structură:
1) arbitrară, când se folosesc diferite figuri geometrice la discreţia proiectantului;
2) reglementată de standardele în vigoare în domeniul respectiv, când sunt respectate o serie de cerinţe
standarde, cum ar fi: configuraţia figurilor, dimensiunile lor, aranjamentul reciproc etc.
Varianta arbitrară de efectuare a schemelor admite alegerea figurilor geometrice după placul
proiectantului. Acesta poate să aleagă nu numai configuraţia figurilor dar şi dimensiunile lor, aranjamentul
în schema generală etc.
Varianta de efectuare a schemelor, reglementată de standardele în vigoare
Această variantă de prezentare a schemei este orientată la folosirea figurilor grafice speciale
standardizate, pentru care sunt reglementate configuraţia, dimensiunile lor, aranjamentul reciproc în schemă
etc. Fiecare simbol graphic reprezintă anumite elemente ale sistemului (obiectului) în domeniul dat, adică
forma simbolului grafic este suport de informaţie despre orientarea lui funcţională.

5.2. Prezentarea grafică a mijloacelor tehnice


În calitate de exemplu de prezentare grafică a mijloacelor tehnice utilizate în domeniul tehnologiilor
informaţionale, vom folosi unul din standardele actuale şi commode pentru documentaţia tehnică până în
prezent şi anume GOST 24.303-80.
Simbolurile grafice de bază, necesare pentru prezentarea structurii calculatorului electronic şi
echipamentelor principale periferice, sunt reglementate contururile (formele) şi dimensiunile figurilor
grafice..
Prezentând în schemă structurală dispozitive de păstrare a informaţiei şi dispozitive de intrare-ieşire a
informaţiei în interiorul simbolului corespunzător, se fixează simbolul suportului informaţional (discul
magnetic, banda magnetică, discheta, compact-discul, cartela magnetică etc.), micşorat de trei ori faţă de
dimensiunile simbolului de bază.
Se permite folosirea abrevierilor (discul magnetic – DM, banda magnetică – BM, cartela magnetică –
CM, compact - discul - CD etc.) în loc de simbolurile suporturilor de informaţie, sau a frazelor scurte, care
concretizează tipul de dispozitiv. Analogic, se formează şi alte simboluri complexe din simbolurile
elementare, prezentate în tabelele 5.1 şi 5.2. Rezultatele sunt reflectate în tabelul 5.3. Pentru crearea schemei
structurale a calculatorului şi asigurării tehnice, în general, e necesară determinarea dimensiunii simbolurilor
grafice. Conform standardului, mărimile simbolurilor sunt notate prin ”a” şi ”b”, care reprezintă laturile
dreptunghiului, care serveşte ca orientare pentru construirea simbolului respectiv. Mărimea minimală a lui
”a” este a=10 mm. Celelalte mărimi trebuie să fie divizibile cu ”5”. Mărimea ”b” = 1,5 a. În figura 5.2, este
prezentată o variantă de schemă a structurii generale a calculatorului cu periferia lui, adică a asigurării
tehnice a unui loc de lucru automatizat. Pentru concretizarea schemei, ar putea fi folosite diferite inscripţii în
interiorul fiecărui simbol grafic (sau alături de ele), care ar specifica modelul concret al dispozitivului
respectiv.
Astfel, structura calculatorului în varianta de prezentare grafică cu folosirea simbolurilor speciale e
destul de compactă, informativă şi facilitează esenţial citirea şi înţelegerea schemei.

5.3. Schema generală a fluxurilor informaţionale în sistemul statisticii de stat


La ora actuală, în orice ramură a economiei naţionale, se dezvoltă sisteme informaţionale de diferite
niveluri ierarhice. Unul dintre aceste sisteme este sistemul informaţional al Biroului Naţional de Statistică
(BNS) Sistemul informaţional BNS (SI BNS) reprezintă o reţea ramificată de centre ale direcţiilor
teritoriale de statistică (DTS) în toate raioanele ţării, unde se efectuează acumularea şi prelucrarea
informaţiei statistice, necesare pentru planificare şi dirijare în economia naţională. Ca obiect de studiere de
către organele statistice, servesc atât persoane fizice, cât şi juridice (întreprinderile, organizaţiile,
gospodăriile săteşti, ministerele, districtele economice, ramuri ale economiei naţionale).
Pentru transmiterea datelor, sunt folosite mai multe mijloace: suporturi tradiţionale de hârtie, în formă
electronică pe suporturi magnetice şi prin intermediul reţelelor transport date. În centrul informatic al BNS,
datele acumulate sunt supuse diferitelor variante de procesare, necesare la nivelul macro al societăţii.
Rezultatele prelucrării (informaţie sistematizată) sunt făcute disponibile utilizatorilor în diferite forme
(publicaţii, suporturi tradiţionale, suporturi electronice etc.) şi folosite de organelle republicane de dirijare.
Fluxurile informaţionale şi tehnologia procesării informaţiei în cadrul Biroului Naţional de Statistică sunt
caracteristice tehnologiilor informaţionale prioritar centralizate, deşi posedă şi un anumit nivel de
descentralizare, având în vedere procesarea parţială a datelor statistice la nivelul direcţiilor teritoriale de
statistică.
Chiar şi aceea că informaţia obţinută prin procesarea datelor la nivel teritorial este folosită şi de
organele administraţiei locale, nu schimbă caracterul centralizat al acestor tehnologii. În figura 5.3, e
prezentată schema structurală generalizată a legăturilor informaţionale în SI BNS în condiţiile de prelucrare
atât centralizată, cât şi descentralizată a datelor. Schema nu corespunde întocmai situaţiei actuale din
Republica Moldova, în ea sunt prezentate variantele posibile de realizare a fluxurilor informaţionale.
Schemele structurale se folosesc pe larg în orice ramură în procesul de proiectare a sistemelor, în
special, în informatica economică, care e legată de studierea legăturilor informaţionale în organele de
dirijare şi proiectare a noilor torente de informaţii, mai raţionale în condiţii de automatizare.

6.1. Procese tehnologice de procesare a informaţiei economice după nivelul de centralizare


Construirea proceselor tehnologice de prelucrare automatizată a datelor se află într-o dependenţă
directă de caracterul problemelor care trebuie rezolvate, de cercul utilizatorilor, mijloacele tehnice, de
sistemul de control al datelor etc.
Formele de organizare ale tehnologiei prelucrării automatizate a informaţiei sunt legate nemijlocit de
mijloacele tehnice, utilizate în etapele primară şi pregătitoare şi de repartizarea punctelor de colectare şi
formare a datelor primare.
Componenţa operaţiilor PTI, în mare măsură, depinde de nivelul centralizării exploatării mijloacelor
de automatizare a prelucrării datelor. Acest nivel de centralizare condiţionează, de asemenea, şi volumul
specific al fiecărei operaţii în componenţa PTI.
În funcţie de nivelul de centralizare a mijloacelor de procesare a datelor, pot fi condiţional-evidenţiate
următoarele tipuri de tehnologii informaţionale: centralizate, descentralizate şi mixte.
Procese tehnologice de procesare a informaţiei economice centralizate
.
Această tehnologie prevede furnizarea informaţiei iniţiale sub formă de documente primare în secţia
corespunzătoare a centrului de calcul pentru prelucrarea ei la calculatorul electronic
Un PTI centralizat este bazat pe centralizarea a operaţiilor etapelor primare şi pregătitoare, Astfel, la
fiecare loc de lucru, poate fi colectată şi înregistrată informaţia.
Tehnologii informaţionale descentralizate
Un PTI descentralizat este bazat pe descentralizarea nu numai a operaţiilor etapelor primare şi
pregătitoare, ci şi pe distribuirea operaţiilor de bază. Astfel, la fiecare loc de lucru, poate fi nu numai
colectată şi înregistrată informaţia, dar şi procesată în conformitate cu necesităţile utilizatorului final.
Comunicaţiile dintre utilizatori, în caz de necesitate, sunt realizate prin canalele de legătură.
Tehnologii informaţionale mixte
În practică, nu poate fi realizat un PTI pur centralizat sau pur descentralizat. El întotdeauna o să
posede şi elemente de centralizare şi de descentralizare a unor operaţii. Deci, în cazuri concrete noi, de fapt,
utilizăm PTI mixte. Problema constă doar în alegerea corelării dintre nivelul de centralizare şi cel de
descentralizare a operaţiilor de stocare şi procesare a informaţiei.
Principiul de corelare optimă între nivelurile de centralizare şi descentralizare a proceselor
informaţionale
6.2. Unele tendinţe contemporane în organizarea TI pe baza centralizării unor componente ale
lor
Analiza experienţei acumulate în ţările industrial dezvoltate arată că au apărut nişte tendinţe foarte
interesante de dezvoltare a formelor de organizare a TI.
Firmele mari, care au bani investesc mijloace esentiale în asigurare securitatii datelor. Deoarece
rezolvarea acestei probleme este foarte costisitoare si cere dezvoltarea unei infrastructuri speciale de
protecţie, aceste firme deleghează aceste funcţii de protecţie a datelor unor firme specializate cu o
infrastructura bine gindita, ce garanteaza pastrarea datelor chiar si in cele mai dure confdiţii.
De exemplu, Firma IBM şi inca citeva firme de acest nivel oferă firmelor şi companiilor servicii de
protecţie a datelor, concentrind in aceasta firmă funcţiile de protecţie a datelor penttru mai multe firme în
paralel. Pe baza unor contracte in care sunt prevazute garanţiile respective, ei iau asupra lor păstrarea,
actualizarea periodica si menţinerea în stare de lucru a BD beneficiarilor, precum si restabilirea BD în caz de
accidente, care duc la pierderea informaţiei.
6.2.1. Asigurarea protecţiei şi securităţii resurselor informaţionale
Aspectul protecţiei resurselor informaţionale presupune acţiuni de protejare în caz de distrugere
intenţionată sau în urma calamităţilor naturale. De remarcat că Sistemele Informatice existente sunt foarte
costisitoare şi includ munca a mai multor generaţii. Ele generează baze de date fundamentale, acumulează
informaţii de-a lungul multor ani care trebuie să fie păstrate timp de 75-100 de ani. În acest sens, prin
protecţia datelor trebuie să fie asigurată continuitatea acumulării datelor şi renovarea lor în caz de distrugere.
În acelaşi timp, politica de stat pentru informatizarea societăţii este strâns legată de politica pentru
securitatea statului. De aceea, este foarte importantă asigurarea securităţii componentelor tehnologice ale
spaţiului informaţional care este constituit din:
Resursele informaţionale - baze şi bănci de date, toate tipurile de arhive, sisteme de depozitare a
resurselor informaţionale de stat, biblioteci şi depozitări ale muzeelor etc.;
Infrastructura de informaţii şi telecomunicaţii - reţele de stat şi corporative teritorial distribuite,
reţele de telecomunicaţii şi sisteme specializate, reţele şi canale de transmitere a datelor, mijloace de
comutare şi dirijare a fluxurilor informaţionale;
Cu alte cuvinte, politica securităţii resurselor informaţionale trebuie să aibă în vedere toate categoriile
de resurse informaţionale. În acest sens, aici pot fi incluse următoarele tipuri de date:
Registrul unic al gajului;
Registrul populaţiei;
Registrul cadastral
Baza de date agrometeorologice;
Baza de date privind mediului înconjurător;
Baza de date privind patrimoniul cultural;.
Pentru asigurarea nivelului caracteristicilor calitative ale resurselor informaţionale în conformitate cu
cerinţele utilizatorilor finali, este necesară organizarea unui sistem de management specializat, care ar
prevedea realizarea setului respectiv de funcţii, principalele dintre ele fiind [103]:
planificarea tehnologiei de asigurare a calităţii resurselor informaţionale,
minimizarea erorilor si funcţiile de “backup” (dublare, recuperare):
planificarea acţiunilor în situaţii de dezastru şi recuperarea funcţionalităţii;
controlul sistemului informatic;
auditul sistemului.

6.2.2. Segment de Infrastructură Informaţională orientat la asigurarea securităţii datelor


Analiza condiţiilor tehnologice ale sistemului de management informational arată că funcţiile acestuia,
privind securitatea resurselor informaţionale, pot fi realizate eficient doar în cadrul unei infrastructuri
informaţionale argumentate ştiinţific. Pe baza rezultatelor teoretice, obţinute în urma cercetărilor în acest
domeniu, referitor la practica avansată, acumulată în ţările industrial dezvoltate, au fost elaborate propuneri
concrete de creare a unui segment al Infrastructurii Informaţionale Naţionale, orientat la asigurarea
condiţiilor necesare pentru efectuarea funcţiilor de management informaţional, orientate la menţinerea unui
nivel garantat de securitate a resurselor informaţionale.
7.1. Prezentarea grafică a procesului tehnologic de procesare a informaţiei
Operaţiile de prelucrare a datelor şi suporturile de informaţii sunt prezentate în scheme cu ajutorul
simbolurilor grafice, care sunt nişte figuri geometrice. Majoritatea acestor simboluri, după forma lor, pot fi
înscrise într-un dreptunghi [2] cu laturile "a" şi "b". Mărimea minimală a lui "a" e egală cu 10 mm, b=1,5a.
Aceasta depinde de dimensiunile schemei şi volumul textului în simbolurile grafice. În limita unei scheme,
se recomandă ca toate simbolurile să fie de aceeaşi mărime. Grosimea liniei de contur la simbol S=(0,6 -
1,5) mm.
7.1.1. Prezentarea grafică a operaţiilor tipice ale etapei primare şi pregătitoare a PTI
Automatizarea procesului de acumulare şi înregistrare a datelor se realizează, în primul rând, la
întreprinderi mari, dotate cu tehnică contemporană, unde apar fluxuri intense de informaţie primară. În
majoritatea cazurilor, dar etapa pregătitoare a PTPAIE se reduce la efectuarea operaţiilor manuale
În cazurile când volumul datelor la intrare e foarte mare, pregătirea lor poate fi efectuată în paralel la
mai multe calculatoare, iar pentru procesarea lor în comun datele pe suporturi tehnice sau prin canale de
legătură sunt transmise la centrul de prelucrare.
7.1.2. Prezentarea grafică a operaţiilor etapei de bază şi finale ale PTPAIE
Etapa de bază a PTPAIE reprezintă prelucrarea datelor nemijlocit la calculator. Pentru rezolvarea
problemelor în memoria operativă a calculatorului, se introduce programele şi datele iniţiale necesare.
De exemplu, dacă, pentru înregistrarea informaţiei, controlul ei şi formarea bazei de date, se folosesc
calculatoare personale, unite în reţeaua de calculatoare, atunci, practic, toate operaţiile etapei pregătitoare (în
afară de operaţiile de înregistrare) pot fi trecute în etapa de bază a PTPAIE, care se realizează în mod
automat la calculator.
7.2. Elaborarea schemelor grafice ale PTPAIE în mediul MICROSOFT PowerPoint
7.2.1. Etapa pregătitoare
Pentru a crea la calculator o schemă de proces tehnologic de procesare a informaţiei, este necesar, mai
întâi, să se pregătească schema pe hârtie în mod manual. Scopul constă în reprezentarea grafică
aproximativă (chiar şi la nivel conceptual) a soluţiilor de proiect în elaborarea procesului tehnologic,
aranjarea fluxurilor tehnologice şi repartizarea simbolurilor grafice pe suprafaţa paginii de lucru. Toate
acestea sunt necesare pentru a estima complexitatea schemei şi a facilita construirea ei în varianta finală la
calculator. După ce a fost obţinută schema în varianta ei completă şi verificată veridicitatea ei conceptuală,
ea poate fi transferată la calculator. Această etapă poate fi omisă în cazurile unor scheme simple şi atunci
când proiectantul are, deja, o experienţă bogată în elaborarea lucrărilor grafice la calculator.
Luând în consideraţie complexitatea schemei proiectate, numărul de fluxuri tehnologice şi simboluri
grafice, volumul textului pentru inscripţiile din simbolurile grafice, în reţea se alege dimensiunea celulelor
pentru amplasarea figurilor grafice şi numărul respectiv al coloanelor de celule pe verticală, precum şi
mărimea spaţiului între figuri atât pe verticală, cât şi pe orizontală.
7.2.2. Elaborarea schemei grafice a procesului tehnologic centralizat de procesare a informaţiei
economice
După efectuarea manuală a schemei pe hârtie şi pregătirea paginii de lucru, se începe aranjarea
simbolurilor grafice, care reprezintă operaţiile procesului tehnologic. Se presupune că schema prealabilă a
fost schiţată pe baza unei descrieri textuale a procesului tehnologic de procesare a informaţiei, care este
rezultatul etapei corespunzătoare a proiectării tehnologiei informatice.
Descrierea PTPAIE
La o asociaţie, care uneşte n întreprinderi, se utilizează tehnologie informaţională pentru a rezolva
unele probleme de interes comun. Se folosesc două variante de colectare a informaţiei de la întreprinderi:
a) în formă de documente primare tradiţionale (pe hârtie), care sunt transmise centrului de calcul, prin
poştă sau curier;
b) prin canale de legătură (Internet).
Deseneaza figura 4

Figura 7.4. reprezintă schema grafică a procesului tehnologic de procesare a informaţiei. Însuşi
procesul construirii schemei PTPAIE decurge în felul următor. In sistemele informatice descentralizate
majoritatea operaţiilor proceselor tehnologice de procesare a informaţiei sunt efectuate la locul de lucru al
fiecărui utilizator, care are la dispoziţie calculator electronic. Deci, pentru fiecare loc de lucru automatizat,
este caracteristică efectuarea tuturor operaţiilor tipice ale PTPAIE.. Totodată, a fost menţionat că, în
condiţiile moderne, e greu de imaginat o tehnologie eficientă de procesare a datelor absolut independentă
fără acces la spatial informaţional de diferite niveluri: local, naţional şi internaţional. În figura 7.75, este
prezentată schema generalizată a unei reţele descentralizate de procesare a informaţiei. După cum vedem din
schemă, cheia de bază a prezentării grafice a PTI descentralizat este simbolul grafic „acţiuni paralele”, care
unesc într-un spaţiu informaţional integrat mai multe procese tehnologice informaţionale locale,
caracteristice pentru locurile respective de lucru. Interacţiunea dintre aceste PTI locale este realizată prin
canale de comunicaţii. În exemplul dat, avem situaţia, în care fiecare loc de lucru este relative independent şi
interacţionează cu alte locuri de lucru nemijlocit prin canale de legătură, fără reţele informaţionale
intermediare.
Tema 6.Procese tehnologice informaţionale centralizate şi descentralizate. prezentarea grafică

6.1. Procese tehnologice de procesare a informaţiei economice după nivelul de centralizare


Construirea proceselor tehnologice de prelucrare automatizată a datelor se află într-o dependenţă
directă de caracterul problemelor care trebuie rezolvate, de cercul utilizatorilor, mijloacele tehnice, de
sistemul de control al datelor etc.
Formele de organizare ale tehnologiei prelucrării automatizate a informaţiei sunt legate de mijloacele
tehnice, utilizate în etapele primară şi pregătitoare şi de repartizarea punctelor de colectare şi formare a
datelor primare
Componenţa operaţiilor PTI depinde de nivelul centralizării exploatării mijloacelor de automatizare a
prelucrării datelor, care condiţionează şi volumul specific al fiecărei operaţii în componenţa PTI.
În funcţie de nivelul de centralizare a mijloacelor de procesare a datelor, pot fi condiţional-evidenţiate
următoarele tipuri de tehnologii informaţionale: centralizate, descentralizate şi mixte.
Procese tehnologice de procesare a informaţiei economice centralizate
Prelucrarea centralizată a datelor, care provin din periferiile sistemului de comandă, este caracteristica
principală a unui PTI centralizat, independent de volumul de lucru la realizarea altor operaţii descentralizate
şi nomenclatura acestor operaţii. Chiar şi în condiţiile descentralizării operaţiilor etapei de pregătire a
datelor pe suporturi informaţionale şi efectuării lor cât mai aproape de locurile de colectare a datelor nu
schimbă caracterul centralizat al PTPAIE, dacă operaţiile etapei de bază (procesarea) rămân să fie efectuate
în mod centralizat.
Tehnologii informaţionale descentralizate
Apariţia tehnicii de calcul şi transport date contemporane, dar şi tranziţia la economia de piaţă au creat
condiţii tehnologice şi organizatorice pentru o descentralizare maximală a proceselor tehnologice de
procesare a datelor. Apropiind tehnica de calcul de locurile de lucru ale utilizatorilor finali, au apărut condiţii
de descentralizare totală a proceselor informaţionale. Dar aceste condiţii sunt doar condiţii tehnologice şi
ele sunt realizate doar atunci când mai sunt îndeplinite şi alte condiţii suplimentare.
Un PTI descentralizat este bazat pe descentralizarea nu numai a operaţiilor etapelor primare şi
pregătitoare, ci şi pe distribuirea operaţiilor de bază. Astfel, la fiecare loc de lucru, poate fi nu numai
colectată şi înregistrată informaţia, dar şi procesată în conformitate cu necesităţile utilizatorului final.
Comunicaţiile dintre utilizatori, în caz de necesitate, sunt realizate prin canalele de legătură.
Tehnologii informaţionale mixte
în practică, nu poate fi realizat un PTI pur centralizat sau pur descentralizat. El întotdeauna o să posede
şi elemente de centralizare şi de descentralizare a unor operaţii. Deci, în cazuri concrete noi, de fapt,
utilizăm PTI mixte. Problema constă doar în alegerea corelării dintre nivelul de centralizare şi cel de
descentralizare a operaţiilor de stocare şi procesare a informaţiei.

TEMA 8.TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII INFORMAŢIEI ECONOMICE ÎN REGIM DE DIALOG


CU CALCULATORUL

1. Care-i esenţa regimului de dialog al tehnologiei automatizate de prelucrare a


datelor?
Particularitatea de bază a regimului de dialog constă :interacţiunea dintre utilizator şi computer si are
loc în timpul rezolvării nemijlocite a problemelor prin transmiterea şi recepţia comunicărilor cu ajutorul
terminalelor. Cu ajutorul acestei tehnologii se realizează:

- îmbinarea a acţiunilor omului şi SC prin primirea şi emiterea comunicărilor cu ajutorul


terminalului local sau îndepărtat;
- selectarea datelor şi programelor necesare utilizatorului;
- prelucrarea operativă de către SC a comunicărilor primite şi transmiterea rezultatelor
utilizatorului;
- influenţa activă a utilizatorului asupra ordinii şi cursului executării operaţiilor
tehnologice de prelucrare a datelor.
2. Care sunt regulile de prezentare grafică a dialogului? Cum se elaborează schema
dialogului?
Organizarea dialogului se realizează prin utilizarea modelelor informaţionale ale comunicărilor de la
intrare şi ieşire, prezentate sub formă de listă a întrebărilor şi tabelelor, informaţia de dialog conţine
mulţimea interpelărilor şi a comunicărilor corespunzătoare pentru ele.În procesul proiectării regimul de
dialog poate fi prezentat în următoarele forme:

1) schemă şi tabele de dialog;

2) schema procesului tehnologic de procesare a informaţiei în regim de dialog.

Schema dialogului prezintă o interpretare grafică a construcţiei dialogului, care fixează continuitatea
cerută a schimburilor de informaţie dintre utilizator şi sistem:

-baza schemei - comunicările iniţiale ale utilizatorului, care iniţiază problema

- ramificare succesiva în dependenţă de numărul variantelor de răspuns ale utilizatorului la


interpelarea computerului sau de reacţii posibile ale computerului la comunicările concrete ale
utilizatorului.

Pentru punctele de nod ( problemele funcţionale) ale schemei dialogului, trebuie să fie elaborate
formulările problemelor, algoritmii rezolvării lor, asigurarea informaţională şi de programe. Punctele nod
ale schemei dialogului se descriu cu ajutorul tabelelor dialogului, care prezintă ansambluri de date,
destinate pentru determinarea acţiunilor ulterioare ale utilizatorului şi a funcţiilor sistemului de prelucrare
a datelor.

3. Numiţi funcţiile, conţinutul tabelelor de dialog. Rolul lor în procesul realizării


tehnologiei de prelucrare a informaţiei la computer.
Tabelele dialogului se păstrează în memoria computerului şi în funcţie de cerinţele utilizatorului se
scot pe ecran, oferindu-i posibilitatea selectării variantelor de interacţiune ulterioară cu sistemul.
Selectarea unei funcţii anumite de prelucrare a datelor iniţiază executarea operaţiei tehnologice concrete.
Prelucrarea datelor se efectuează conform algoritmilor elaboraţi anterior. Componenţa tehnologiei
prelucrării în deplină măsură e determinată de utilizator, care alege funcţia necesară de prelucrare dintr-o
mulţime finită de funcţii, determinate în schema de dialog.

La fiecare etapă a dialogului pot fi prevăzute posibilităţi de navigare pe schemă şi întoarcere la


nivelurile superioare.
Structura şi logica dezvoltării dialogului uilizatorului cu sistemul, mai comodă este varianta dialogului:

1) subdivizarea dialogului în două părţi: cea funcţională şi cea tehnologică.


2) dezvoltarea dialogului începând de la domenii generale în direcţia concretizării
domeniului, atât în partea funcţională, cât şi în partea tehnologică.

Deseneza figura 5

4.Descrieţi regulile prezentării grafice a procesului tehnologic de prelucrare a informaţiei în regim


de dialog.

Schema procesului tehnologic de procesare a informaţiei în regim de dialog în proiecte reprezintă


algoritmul concret al realizării acestui dialog în procesul rezolvării problemelor.

Utilizatorul are la fiecare etapă a dialogului cu sistemul posibilitatea de a alege direcţia micării şi
nivelul concretizării în procesul tehnologic de procesare a informaţiei economice.

După obţinerea rezultatelor necesare pe fiecare ramură concretă a dialogului poate fi efectuată
întoarcerea la tabelele dialogului, care au iniţiat emiterea acestor rezultate şi contiuarea proceului pe alte
ramuri fucţionale şi tehnologice a dialogului.

Tehnologia regimului de dialog contribuie la o îmbinare optimală a posibilităţilor omului şi ale


computerului în procesul rezolvării multor probleme.

Astfel, regimul de dialog cu baza de date asigură: ameliorarea caracteristicilor datelor la ieşire ca
rezultat al corectării operative a interpelărilor de la terminal; posibilitatea extinderii, concretizării sau
schimbării direcţiilor de selectare îndată după primirea rezultatelor; analiza operativă a informaţiei
rezultative etc.

Tema 10.TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE NEFORMULARISTE ŞI PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII


SISTEMELOR INFORMATICE

10.1. Esenţa tehnologiilor informaţionale neformulariste

Principiul creării tehnologiilor informatice neformulariste constă în tendinţa de a reduce sau chiar a
exclude utilizarea hîrtiei ca suport informaţional. La primele etape de computerizare era imposibil de
realizat acest principiu din cauza lipsei de asugurare tehnică respectivă pentru etapele primare şi
pregătitoare pentru introducerea informaţiei în computer, introducandu-se doar informaţia care putea fi
structurată strict.
Datorita dezvoltarii mijloacelor tehnice şi de asigurare matematică, care cuprind practic toate etapele
şi operaţiile tehnologiei informaţionale, au aparut noi orizonturi în domeniul informatizării. O piedică în
calea tehnologiilor informaţionale neformulariste poate fi şi lipsa unui nivel suficient de dezvoltare a
reţelelor informaţionale atît locale cît şi globale, care ar forma condiţii pentru formarea unui spaţiu
informaţional unic.

Chiar dacă am admite că un nivel înalt de TI neformularistă ar putea fi realizat în cadrul unei USE
aparte, această TI n-ar putea funcţiona ca TI pur neformularistă din cauza lipsei a unor astfel de TI
neformulariste în mediul exterior, adică în alte USE şi organisme naţionale şi internaţionale, cu care USE
dată interacţionează. Fluxurile de informaţii pe suporţi tradiţionali de hîrtie, care intră din exterior reduc
nivelul de TI neformularistă în sistemul dat, chiar dacă el are posibilităţi tehnologice de a realiza cel mai
înalt nivel de TI neformularistă.

10.2. Perspectivele de bază ale dezvoltării SIE, în contextul temei

Direcţiile principale de investigaţii în domeniul creării sistemelor informatice economice sînt legate în
perspectivă în primul rînd de necesitatea soluţionării următoarelor probleme:

1) elaborarea metodelor eficiente de identificare a informaţiei textuale în limbajul natural şi


elaborarea sistemelor aplicative respective de identificare;

2) accelerarea elaborărilor ce ţin de crearea sistemelor de colectare şi transmitere a informaţiei, a


reţelelor computaţionale cu funcţionare în timp real şi nivel înalt de fiabilitate.

Problema identificării (indexării) automatizate a informaţiei textuale include elaborarea limbajelor


informaţionale cu o capacitate semantică înaltă de descriere a unităţilor informaţionale, care ar putea fi
utilizate pentru indexarea automatizată.

Automatizarea operatiilor depinde în mare măsură de crearea automatelor de introducere a


informaţiei sonore (vocale) în limbajul natural în memoria computerului şi elaborarea mijloacelor de
translare a acestei informaţii în fişier textual.

Condiţiile de bază ale realizării TI neformulariste sunt:

1) dezvoltarea sistemelor informatice mixte, orientate la prelucrarea tuturor tipurilor de


informaţii, atît fomalizate cît şi neformalizate dezvoltarea reţelelor informatice locale;
2) dezvoltarea reţelelor informatice internaţionale şi globale;
3) sporirea nivelului de informatizare al societăţii la toate nivelurile de ierarhie.
CONCLUZII
Orice sistem real conţine concomitent elemente şi proprietăţi proprii pentru câteva varietăţi de
PTPAIE.Atât PTPAIE centralizate, cât şi cele descentralizate pot fi orientate spre utilizarea regimului de
dialog şi regimului de pachete etc.

În timpul proiectării unui nou PTPAIE apare necesitatea îmbinării elementelor caracteristice pentru
diverse clase de procese tehnologice informaţionale în funcţie de situaţia obiectivă în sistemul, pentru care
este destinat PTPAIE, ţinând cont în primul rând de factorii legaţi de:

- funcţiile şi nivelul de pregătire a utilizatorului;


- asigurarea tehnică şi matematică la toate etapele PTPAIE;
- cerinţele faţă de operativitatea prelucrării informaţiei, integritatea sistemului
informatic, formele de prezentare a datelor de intrare şi ieşire etc.
Pentru extinderea şi utilizarea mai completă a posibilităţilor sistemelor informaţionale integrate e
necesară:

- optimizarea fluxurilor informaţionale în sistemul de dirijare şi extinderea maximală a


texnologiei neformulariste;
- crearea teoriei sistemelor integrale de dirijare;
- dezvoltarea continuă a sistemelor de indexare şi identificare automatizată a
documentelor textuale (neformalizate).
- TEMA11:TEHNOLOGIA INFORMAŢONALĂ CA SISTEM.
- INDICII CALITĂŢI TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE [3,p.183]
- 1. Care sunt proprietăţile sistemice de bază ale TI?
- Proprietăţile de bază ale TI sunt următoarele: utilitatea, existenţa componentelor şi
structurii, interacţiunea cu mediul înconjurător, integritatea, dezvoltarea în timp.
- Utilitatea sistemului se determină prin tendinţa de a realiza anumite scopuri şi prin
importanţa acestor scopuri. Scopul principal al realizării TI constă în mărirea eficacităţii
producţiei pe baza utilizării calculatoarelor electronice contemporane
- Componentele şi structura TI ca şi orice structură prezintă un ansamblu de mai
multe componente-părţiale sistemului care se găsesc în anumite relaţii cu alte părţi ale lui. În TI
pot fi evidenţiate componentele: funcţionale (procesele realizate); de conţinut (de bază), care
constituie baza de cunoştinţe; de sprijin (invariante), care permit de a construi TI de sprijin.
- Interacţiunea cu mediul înconjurător Orice sistem este şi o componentă a altui
sistem de un nivel mai superior şi la rândul său, e alcătuit din componente, subsiteme de nivel
mai inferior. TI interacţionează cu alte sisteme organe de dirijare, obiecte de dirijare, cu
întreprinderi şi sisteme, cu ştiinţa, industria de mijloace tehnice şi de programare.
- Integritatea Sistemul este un complex de componente, care interacţionează într-un
anumit mod.Sunt două tipuri de sisteme: integrate şi simple. În sistemele simple în timpul
interacţiunii dintre componente nu apar calităţi noi de integrare. Sistemul integru, însă, posedă
noi calităţi, care nu pot fi reduse la calităţile sau suma calităţilor componentelor lui, fiecare din
ele are anumite aspecte, care nu sunt proprii nici la o componentă a sistemului.
- Dezvoltarea în timp Sistemele nu sunt stabile, ele se schimbă mereu. Posibilitatea
modernizării TI, schimbarea structurii ei, includerea componentelor noi trebuie să fie asigurate în
procesul de exploatare.
- 2. Care sunt bazele conceptuale ale TI?
- TI trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
- - să asigure realizarea proceselor de circulaţie şi prelucrare a informaţiei sistemului de
producţie şi dirijare cu criteriile date de eficacitate, costul şi termeni de elaborare;
- - să conţină asortimentul complet de blocuri de prelucrare a informaţiei şi de procese
tehnologice informaţionale cu legăturile reciproce dintre ele şi cu normativele realizării lor;
- - să conţină mijloace tehnice şi de programare pentru susţinerea proceselor
tehnologice informaţionale;
- - să determine structura organizaţională, care asigură planificarea şi reglementarea
proceselor de circulaţie şi prelucrare a informaţiei;
- - să conţină metode de realizare a proceselor de circulaţie şi prelucrare a informaţiei,
de documentare a lor şi de control;
- - să determine formele de documente tehnologice şi documente cu programe;
- - să arate ordinea însuşirii şi implementării TI, utilizării ei ca bază pentru adaptarea
mijloacelor de automatizare la condiţiile concrete de producere şi dirijare
- - să posede priorităţi incontestabile faţă de tehnologiile existente pentru sisteme de
producţie şi dirijare de clasă analogică;
- - să conţină un complet de documente, care descriu mijloacele pentru realizarea
cerinţelor enumărate.
- Caracteristicile procesului tehnologic informaţional (PTI) sunt condiţionate în mare
măsură de principiile elaborării TI., care sunt: caracterul deschis, caracterul distributiv, integrare,
unificare, personificare.
- 3. În ce constă caracteristica calitativă a TI? Cum se estimează nivelul
tehnicoştiinţific al TI?
- Problema creării TI se referă la problemele slab structurizate sau mixte, care conţin
atât elemente cantitative, cât şi calitative, totodată aspectele calitative, puţin cunoscute şi
nedeterminate ale problemelor au tendinţa de a domina. Cea mai importantă informaţie (în primul
rand cea calitativă) poate fi formată doar prin expertiză. Pentru parametrii cantitativi ai TI există
metode fizice şi matematice de determinare a valorii lor.
- Pentru o estimare calitativă e necesară definiţia noţiunii de nivel tehnico-ştiinţific
(NTŞ), care caracterizează gradul de corespundere al TI principiilor concepţiei.Fiecare indice
particular al structurii NTŞ caracterizează una din deciziile de bază luate în cursul elaborării,
implementării TI. Valoarea indicelui reflectă estimaţia variantei de decizie dată şi trebuie să
stimuleze primirea unor decizii de perspectivă.Ansamblul valorilor de indici particulari
caracterizează NTŞ în întregime.Coeficienţii de importanţă ai indicilor particulari ai NTŞ arată
gradul de influenţă a indicilor particulari concreţi asupra estimaţiei generale a TI în cadrul
expresiei date.
- 4. Care sunt criteriile calităţii TI? Descrieţi esenţa lor.
- Criteriul este caracteristica gradului (calităţii) realizării de către sistem a destinaţiei lui
principale. Orice tip de criteriu de eficacitate concret (Vi) folosit depinde de specificul evaluării
şi scopul efectuării ei. În alte condiţii egale sistemul e cu atât mai convenabil, cu cât e mai mare
(sau maimică) valoarea criteriului. Pentru comoditate o să considerăm că valorile criteriilor de
calitate a sistemului trebuiesc majorate:
- Vi → max.
- Principiul de selecţionare a criteriului constă în stabilirea unei concordanţe stricte între
scopul, realizarea căruia e necesară după crearea sistemului estimate şi criteriul calităţii ales.
- Cerinţele de bază către criteriul de eficacitate Vi sunt: calculabilitatea-posibilitatea de
a primi valorile criteriului de eficacitate în formă de număr; simplitatea - accesibilitatea de a fi
înţeles; evidenţă - caracter concret.
- Ansamblul de criterii de eficacitate trebuie să fie: complet, în stare să cuprindă toate
aspectele importante ale problemei; minimal - care asigură dimensiunea minimală a problemei;
active (eficient) - înlesnind realizarea scopului pus; cu capacitatea de a se dezagrega, ceea ce e
necesar pentru realizarea sistemului complicat prin divizarea lui în părţi componente mai simple.
- Scopul final al creării TI este creşterea eficacităţii producţiei la întreprinderi.
- Pentru atingerea acestor scopuri TI trebuie să asigure:
- - o realizare mai completă a prelucrării informaţiei necesare pentru asigurarea tuturor
etapelor ciclului de producere (plenitudinea funcţională a TI);
- - oportunitatea prelucrării informaţiei (operativitatea);
- - oportunitatea livrării informaţiei.