Sunteți pe pagina 1din 3

Reacții de precipitare antigen – anticorp – a) metode de lucru; b) reacții de

precipitare
Reacții de precipitare antigen – anticorp – a) metode de lucru; b) reacții de
aglutinare

REZOLVAREA

Componentele structurale ale virusurilor joacă rol de antigen, provoacă


răspuns imun din partea organismului infectat, ceea ce rezultă în producerea de
anticorpi.
Reacția antigen – anticorp este specifică, antigenul poate fi legat numai
de anticorpul ce s-a produs ca răspuns la stimulul antigenic respectiv.
Aceste reacții pot fi folosite pentru:
- detectarea unui antigen necunoscut cu ajutorul unui anticorp cunoscut
(metode de diagnostic directe)
- detectarea anticorpilor din serul bolnavilor cu antigene cunoscute
(serodiagnostic, metode de diagnostic indirecte)
În cazul în care antigenul corespunde anticorpului, se formează
complexul imun antigen-anticorp. În funcție de cum se vizualizează/
detectează formarea complexului imun există mai multe metode bazate pe
reacții antigen-anticorp:
● reacții de precipitare : complexele imune formează precipitat
● reacții de aglutină : complexele imune formează aglutinat
● RFC – se detectează consumarea complementului (acesta se leagă de
complexele imune)
● reacții în care elementul cunoscut este marcat – se detectează elementul
marcat din complexul imun format

Metode clasice
Reacții de precipitare
Antigenele : de natura colloidală (solubile), precipitinogene
Anticorpii : precipitine
Complexul imun : precipitat
Pot avea loc în medii lichide (metode folosite în bacteriologie) sau în
medii solide.

Reacții de precipitare în mediu solid


Precipitinele, precipitogenele au capacitatea de a difuza în gel de agaroză.
Unde se întâlnesc în cantități echivalente se formează precipitat vizibil cu ochiul
liber.

METODE DE LUCRU
1. Metoda Mancini – imunodifuzia simplă (radicală)
- Elementul cunoscut (ag) se înglobează în gel de agarază.
- Gelul topit se toarnă în plăci, după solidificare se decupează godeuri.
- În godeuri se introduce elementul necunoscut al reacției (serul de
cercetat: ac?).
- Se incubează în camera umedă peste noapte la temperatura camerei.
Anticorpii din serul cercetat difuzează în gel, dacă corespunde
antigenului inglobat, are loc reacția antigen-anticorp.
- În zona echivalenței se formează precipitat circular.
- Se măsoară diametrul precipitatului, se raportează la curbe etalon,
astfel precizându-se cantitatea de anticorpi din ser (metoda
cantitativă).
- În cazul serodiagnosticului este posibilă detectarea seroconversiei: se
recoltează probe de ser duble, la interval de 10 zile.
Godeurile nr. 1,2 conțin serurile pereche ale aceluiași bolnav, recoltate la
interval de 10 zile.

Diametrulprecipitatului format în jurul godeului 2 este mai mare


decât diametrul celui din jurul godeului 1. A avut loc seroconversia,
diagnostic pozitiv pentru boala cercetată. Godeurile nr. 3 și 4 conțin
serurile recoltate de la un alt pacient, la interval de 10 zile. Cercurile de
precipitat în jurul acestora au diametre identice, nu s-a detectat
seroconversia. Deși acest pacient prezintă anticorpi specifici față de
antigenul cunoscut, lipsa seroconversiei indică faptul, că pacientul a venit
în contact cu antigenul respectiv în trecut, prezintă anticorpi față de acesta
la un nivel constant. Diagnosticul este negativ.

2. Metoda Ouchterlony – imunodifuzia dublă


Gelul de agaroză se toarnă în plăci, după solidificare se decupează
godeuri sub formă de reozetă (un godeu central, mai multe periferice).
În godeul central se depune elementul cunoscut al reacției (ag), în
cele periferice se depun probele de cercetat.
După incubare (ca și la metoda Mancini), antigenele, respectiv
anticorpii difuzează în gel, se formează linii de precipitat. Este metoda
calitativă.

Reacții de aglutinare
Antigenele: de natură corpusculară, Anticorpii: aglutinine
Antigenele corespund cu anticorpii + sunt prezente în cantități
echivalente : se formează aglutinatul (rețea tridimensională de complexe
imune), vizibil cu ochiul liber sub formă de grunji.

1. Reacții de hemaglutinare, hemaglutino-inhibare (RHA-HAI)


- se folosește pentru detectareabvirusurilor care prezintă pe suprafață
hemaglutinine (HA)
HA: structura virală antigenică + aglutinează hematiile
Anticorpii formați față de acestea sunt neutralizate (HA neutralizate cu
anticorpi nu produc aglutinarea hematiilor)

Aplicații ale RHA-HAI:


● metoda Hirst: detectarea anticorpilor antihemaglutinină din serul
bolnavilor de gripa convalescenți
● metoda Smorodintev: detectarea antigenelor virusului gripal (HA)
și determinarea serotipului din produsul patologic

2. Reacții de aglutinare pe suport


Elementul cunoscut al reacției imune este atașat de un suport:
● hematie – hemaglutinare pasivă (hematia nu participă direct în reacția
ag-ac)
● particula latex – latexaglutinare
● proteina A extrasă din tulpina de stafilococ Cowan - coaglutinare