Unirea Principatelor Române reprezintă un moment important în istoria românilor reprezentând

actul unirii dintre Moldova şi Ţara Românească (24 ianuarie 1859), sub numele Principatele Unite
ale Moldovei și Țării Românești, in frunte cu domnitorul moldovean Alexandru Ioan Cuza. Acesta
a pus bazele statului naţional român, a deschis drum larg dobândirii independenţei de stat şi
desăvârşirii unităţii naţionale, progresului multilateral al României moderne.
Unirea Principatelor este rezultatul luptei îndelungate a poporului român, impulsionată în sec. XIX
de creşterea conştiinţei naţionale, ca urmare a Revoluţiei de la 1848, cerută de dezvoltarea
social- economică şi politică a celor două ţări pe calea capitalismului şi favorizată de situaţia
politică europeană creată în urma Războiului Crimeii (1853-1856) şi a Congresului (Tratatului) de
la Paris (1856).
Ea este expresia voinţei poporului român concretizată în votul Adunărilor ad-hoc din 1857.
Prin dubla alegere a lui A. I. Cuza a fost facuta cel mai important pas si a fost create o conditie
esentiala pentru capatarea independentei nationale.A fost deschisa calea reformelor care
aveau sa inlature relatiile semifeudale si sa creeze institutii moderne burgheze,impuse de
dezvoltarea capitalismului. A fost infaptuita prima etapa a deplinei unitati politice a poporului
roman, fapt ce a avut un larg rasunet in rindurile romanilor aflati sub stapanirea straina.
Reformele principale intreprinse de Cuza sunt:
Secularizarea averilor manastiresti ;reforma agrara;reforma invatamantului;unficarea serviciilor
de vama,telegraf si cursul monetar,capitala este stabilita la Bucuresti,noua stema (vulturul si
zimbrul) semnifica unirea,etc.
Cuza reprezintă simbolul unei generaţii care cu mult curaj şi dăruire a pus bazele statului român
modern.