Universitatea „Ovidius” Constanța

Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole

Specializarea Geografia Turismului
Anul III

GHIDUL TURISTIC AL VĂII PRAHOVEI ÎNTRE AZUGA ȘI

SINAIA

STUDENTE STAMATE ANA-MARIA

TUDOSE ELENA

2
CUPRINS

ARGUMENTUL
CAPITOLUL : I PREZENTAREA ZONEI: VALEA PRAHOVEI....................................................5
1.1. SCURT ISTORIC: LEAGĂN AL TURISMULUI ROMÂNESC........................................5
1.2. POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL.............................................................................6
1.2.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ..........................................................................................6
1.2.2. CĂI DE ACCES............................................................................................................8
1.2.3. RELIEFUL....................................................................................................................9
1.2.4. REŢEAUA HIDROGRAFICĂ.....................................................................................13
1.2.5. CLIMA........................................................................................................................15
1.2.6. VEGETAŢIA................................................................................................................17
1.2.7. FAUNA........................................................................................................................19
1.2.8. REZERVAŢII NATURALE..........................................................................................20
1.3. POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC..........................................................................21
Valea Prahovei – Cea mai importanta destinaţie turistică din România........................................21
Sinaia..........................................................................................................................................21
Buşteni.......................................................................................................................................24
Azuga.........................................................................................................................................26
1.3. 2 SOCIO – DEMOGRAFIC............................................................................................27
1.3.1.1. VALEA PRAHOVEI ÎN PREZENT...........................................................................27
1.3.2. TEHNICO - ECONOMIC..........................................................................................28
1.3.2.1 INDUSTRIA...............................................................................................................28
1.3.3. CULTURAL – ISTORIC.............................................................................................30
1.3.3.1 MONUMENTE ISTORICE DE ARTĂ ŞI ARHITECTURĂ........................................30
1.3.3.2. EDIFICII CULTURALE..........................................................................................30
1.3.3.3. EDIFICII RELIGIOASE..........................................................................................30
1.3.3.4. OBIECTIVELE ETNOCULTURALE ŞI ETNOFOLCLORICE...............................31
1.4. BAZA TEHNICO - MATERIALĂ....................................................................................37
CAPITOLUL II
2.1 POSIBILITĂŢI DE PETRECERE A TIMPULUI LIBER…………………………………….38
2.2 POSIBILITĂŢI ŞI RESURSE DE VALORIFICARE A POTENŢIALULUI TURISTIC DIN VALEA
PRAHOVEI……………………………………………………………………… ………………………………….. 38
CAPITOLUL: III EXCURSIE 1 ZI CU AUTOCAR – SINAIA………………………………………………41
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

3
 ARGUMENTUL

Ţinutul cu cea mai mare afluenţă turistică şi, respectiv, cel mai mare renume
este ofertantă în toate anotimpurile şi are puncte de interes pentru toată lumea.
Pitorescul zonei a făcut-o celebră încă de acum două sute de ani.
Regiune sinonimă cu turismul în România, Valea Prahovei concentrează într-o
suprafaţă de doar 60 km o sumedenie de obiective turistice, culturale, staţiuni,
pârtii, peşteri, cascade, monumente naturale care au adus faimă României în afară.
Descoperirea României începe aici. Deşi este totalmente modernizată, zona
dispune şi de porţiuni de aşa-zisa sălbăticie pentru hoinari înrăiţi. Sporturile de iarnă
şi drumeţiile montane sunt atracţiile din programul de vizitare al regiunii atât de
aproape de civilizaţia prăfuită.
Având un imens potenţial turistic, pe Valea Prahovei s-au conturat încă de
acum două secole, un lanţ de staţiuni turistice care în ultimul timp au cunoscut o
dezvoltare deosebită. Progresul s-a făcut simţit şi în capacitatea de cazare, de
distracţie şi nu în ultimul rând în amenajările pentru sporturile de iarnă.
Zona turistică practicabilă atât vara, cât şi iarna, Valea Prahovei oferă tonusul
montan căutat şi de drumeţii cei mai împătimiţi, peisaje şi panorame pitoreşti,
specifice, trasee de nivele de dificultate variate, gamă largă de obiective
reprezentative turismului montan precum şi suportul practicării sporturilor de iarnă
în cele mai bune condiţii.
Deşi cutreierată în lung şi lat, deşi intrată mult în tradiţia turistică, Valea
Prahovei, cu pitorescul şi cu istoria ei seculară, atrage în mrejele sale noi şi noi
generaţii de turişti. Şi orice nouă excursie pe VALEA PRAHOVEI smulge
călătorului mereu aceeaşi promisiune: „VOI MAI VENI PE AICI”!

4
 CAPITOLUL : I PREZENTAREA ZONEI:
VALEA PRAHOVEI

1.1. SCURT ISTORIC: LEAGĂN AL TURISMULUI ROMÂNESC

Apărut timid chiar la sfârşitul veacului trecut, dar luând amploare chiar după
primul război mondial, turismul s-a manifestat mai întâi prin drumeţii în masivele
muntoase cu peisaj deosebit, între care Bucegii, Postăvaru şi Piatra Mare.
Valea Prahovei, cu munţii din stânga şi din dreapta, cu frumuseţile naturale şi
antropice, nu este numai o grădină a bucuriilor turiştilor. Ea are o semnificaţie
aparte şi din perspectivă istorică, deoarece în localitaţile ei şi în munţii din preajmă
s-a scris una dintre cele mai glorioase pagini ale turismului românesc, gândindu-ne
că istoria turismului în Valea Prahovei e mult mai bogată, mai densă în fapte, în
evenimente.
Când s-au consemnat primele fapte ce cad sub incidenţa turismului în valea şi
în munţii Prahovei, nu se va ştii niciodată cu exactitate. ( Cercetătorii consideră că
una din primele excursii pe platoul Bucegilor s-a făcut cu urcare dinspre Valea
Prahovei şi a fost efectuată în anul 1849).
Valea Prahovei a devenit mai târziu, în anul 1865 un adevărat „ bulevard al
Capitalei” când a fost terminat tronsonul de drum Câmpina-Predeal.
Despre Valea Prahovei ca „leagăn al turismului românesc” am putea glosa încă
profitabil. Aici şi-au avut centrul activităţilor primele societaţi şi asociaţii turistice
cum ar fi: Societatea Carpatină „Sinaia”, Societatea Turiştilor din România, „Hanul
Drumeţilor”, A.D.M.I.R., Clubul Carpatin, etc.
Acţiunile de adevărat pionierat întreprinse de societăţile turistice, care ş-au
avut sediul în aşezări prahovene sau în alte localităţi, ca marcarea potecilor,
5
construcţia cabanelor, editarea hărţilor turistice şi apariţia unei literaturi de
popularizare a frumuseţilor regiunii au stat la baza înfiripării turismului şi a
dezvoltării lui.
Valea Prahovei, vechi leagăn al turismului românesc, iniţial simplă arteră de
pătrundere în frumoasele masive de la obârşia ei, constituie astăzi un obiectiv
turistic în sine o citadelă a turismului montan, oferind, înafară de peisajul
fermecător, nenumărate locuri de agrement, muzee, case memoriale, staţiuni cu
întreaga lor bază materială de odihnă şi tratament, vile, pensiuni, monumente
istorice, de arhitectură şi de artă reprezentative pentru trecutul şi prezentul ţării
noastre.
Leagănul de ieri al turismului românesc a devenit, în zilele noastre, o grădină a
turismului. Printre aceste flori multicolore ale acestei grădini nepereche se află
căteva strălucind într-o lumină aparte: ele spun că visul precursorilor s-a
metamorfozat în realitate palpabilă.

1.2. POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL

1.2.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ

Fiind numit după cea mai frumoasă regiune a Carpaţilor, Valea Prahovei este
aşezată în partea de sud est a României, în mijlocul Munteniei, în bazinul superior şi
mijlociu al râului cu acelaşi nume şi o parte a bazinului Ialomiţei. Ea se învecinează
la sud cu Ilfov, Ialomiţa; la vest cu Dâmboviţa; la nord cu Braşov şi la est cu Buzău
(Muntii Bucegi). Are o suprafaţă de 4.716 km2 (respectiv 2 % din teritoriul ţării).
Populaţia este de 868.000 locuitori-densitatea este aproape dublă faţă de media pe
ţară, judeţul cu populaţia cea mai numeroasă din ţară.
Prin poziţia ei geografică, Valea Prahovei a fost dintotdeauna o poartă largă
deschisă între Transilvania şi Ţara Românească, o cale prin care s-au asigurat o
6
 circulaţie densă şi permanente legături între
oamenii de dincolo şi de dincoace de munţi.
Râul cu acelaşi nume desparte masivul Bucegi
de masivul Gârbova, valea fiind una din cele
mai fermecătoare din România. Vale şi vatră a
zămâslirii prahovenilor, arie de dezvoltare
neîntreruptă, Valea Prahovei şi-a conturat o
adevărată personalitate: a fost cetate de stâncă şi
de ape, iar culmile dealurilor înfrăţite cu şesul
dinspre Ploieşti şi Gherghiţa, zăvoaiele şi lunca
râului, păienjenişul potecilor ce străbăteau
desişul codrilor peste munţi s-au constituit într-o
unitate geografică organică. Pentru mulţi dintre
turişti, Valea Prahovei, aşa cum apare în anunţul
agenţiilor de turism şi cum este folosită în mod
curent în vorbire, înseamnă Sinaia, Buşteni,
Azuga, desemnând locuri de înnoptare şi
drumeţie. În sens geografic, şi nu numai
geografic, conţinutul noţiunii, greşit restrâns
doar la sectorul de munte, trebuie întregit,
pentru a desemna întreaga vale de la izvor la
vărsare.
De la izvor şi până la vărsare Prahova îşi
schimbă succesiv direcţia, rotindu-se treptat
către est. Valea prahovei este marcată la nord,
est şi vest de o cumpănă de ape. Numai în extremitatea sudică, hotarul ei este mai
puţin evident. În nord, cumpăna apelor desparte bazinul prahovean de cel al Ţării
Bârsei. În est curge Doftana, afluent al Prahovei, de care aceasta-i despărţită prin
culmile domoale ale Munţilor Gârbovei şi ale dealurilor Cucuiatu şi Muscel. În
vest, bazinul hidrografic al râului se întinde spre Ialomiţa, de care e separat de podul
7
uşor ondulat al Bucegilor. Cumpăna apelor de aici atinge altitudini ce depăşesc
2000m.
În partea superioară sunt staţiunile balneoclimaterice, oaze de linişte şi izvoare
de sănătate:Bușteni, Azuga, Sinaia- oraşe ce se mândresc şi cu industriile lor aflate
în dezvoltare. La ieşirea dintre munţi - Comarnicul şi Breaza; prima localitate
industrială, a doua, staţiune de odihnă cu un climat benefic, dar şi cu importante
unităţi ale muncii. Mai jos, Câmpina, cu arhitectură originală şi cu distincţii turistice
unice; nu în ultimul rând Băicoi şi Ploieşti, acesta din urmă fiind capitală de judeţ,
cetate a industriei, culturii şi turismului.
Sub raportul coordonatelor geografice, sudul Prahovei, mai precis municipiul
Ploieşti este străbătut de paralela de 45 grade, care marchează riguros jumătatea
distanţei dintre Polul Nord şi Ecuator.

1.2.2. CĂI DE ACCES

Accesul auto pe Valea Prahovei se face rapid pe drumul modernizat ce duce

la Braşov. Dacă începând din 1847, când s-a şoseluit sectorul cel mai dificil între
Comarnic şi Timiş, s-a asigurat pentru prima oară circulaţia directă între Ploieşti şi
Braşov, în prezent şoseaua de pe Valea Prahovei a devenit cea mai circulată şosea
din ţara noastră. Traficul intens a determinat lărgirea sa, rectificări locale şi lucrări
de artă, precum şi asfaltarea (în cel de-al treilea deceniu al secolului nostru), fapt
care i-a conferit calitatea de şosea naţională, DN 1, şi totodată şi internaţionlă, E 15,
legând centrul şi sud-estul Europei. Ultimile îmbunătăţiri i s-au adus de curând,
când a fost lărgită pe unele porţiuni şi când, pentru o mai mare fluenţă a traficului,
între Băneşti şi Comarnic s-a construit o nouă var iantă pe firul văii, evitând oraşele
Câmpina şi Breaza.
Între Ploieşti şi Predeal şoseaua de desfăşoară pe o diferenţă de nivel de 882 m
(150 m Ploieşti şi 1032 m Pasul Predeal), din care 430 m în regiunea de munte.
Declivităţi mari de întâlnesc pe mici porţiuni, în locurile unde drumul trece de pe
8
terase în luncă şi invers, angajându-se în serpentine, ca la nord de Câmpina şi la
nord de Breaza.
Şoselele secundare (judeţene sau comunale), ce permit atingerea unor puncte
de interes turistic, sunt asfaltate aproape în întregime şi uşurează parcurgerea lor în
cele mai bune condiţii.
Accesul feroviar pe Valea Prahovei se poate face şi pe cale ferată pe ruta
feroviară Bucureşti – Ploieşti - Braşov, în fiecare localitate a văii existând staţii
feroviare moderne prevăzute cu tot ce-i trebuie unei construcţii similare pentru buna
desfăşurare a circulaţiei trenurilor. Tot pe Valea Prahovei ( în Predeal) se găseşte
cea mai mare staţie feroviară de munte din ţară, ea fiind un punct de oprire şi de
tranzit extrem de important.

1.2.3. RELIEFUL

Relieful Văii Prahovei este într-o desfăşurare armonioasă ce coboară în trepte

de la nord la sud, dispuse în formă de amfiteatru cu faţa spre sud. În ciuda trecutului
zbuciumat, Prahova a ajuns să străbată zone cu înălţimi dispuse în trepte, cu
înfăţişări diferite - munţi, dealuri şi câmpii - iar valea prin care şerpuieşte către
vărsare parcă îşi schimbă necontenit aspectul.
Din cei 185 km, Prahova străbate 40 km în zona muntoasă, 20 km în regiunea
dealurilor subcarpatice şi 125 km în cea de câmpie.
A. Munţii – până la Comarnic, pe primii 40 km, Prahova străbate regiunea
muntoasă, cu cel mai variat peisaj geografic şi cu cel mai mare grad de atractivitate
turistică. Înălţimile reliefului cuprinse între 800 - 900 m şi 2500 m se asociază în
diverse chipuri, alcătuind masive bine conturate, despărţite de văi adânci sau
depresiuni. Munţii de la obârşia Prahovei formează o mică regiune montană cu
înălţime mijlocie, înconjurată pe trei laturi de masive mai înalte: Postăvaru şi Piatra
Mare la N, Munţii Gârbova la E, cu înălţimi maxime de peste 1800 m, care se întind
pe o lungime de mai bine de 30 km şi Bucegii la SV cu altitudini de peste 2400 m
(Vf. Jepii de 2.195 m, Piatra Arsă de 2.075 m, Omu de 2.505 m ), cu elemente
9
extrem de spectaculoase, cu geneză şi evoluţie interesantă. Culmile lor teşite şi
prelungi ca şi cele câteva vârfuri rotunjite, ceva mai înalte, au primit denumirea de
„clăbucete”: Clăbucetul Taurului (1451 şi 1520 m), Clăbucetul Azugii (1586 m)
la est de Prahova, Clăbucetul Baiului (1432 m în Vf. Grecu) la vest de râu.

Munții Baiului
De pe culmea principală a Munţilor Baiului îi este oferită turistului o imagine
spectaculoasă a Abruptului prahovean al Munţilor Bucegi. Realizarea de marcaje pe
principalele poteci turistice a contribuit la dezvoltarea turismului de drumeţie
montană.
Formele de relief ce alcătuiesc aceşti munţi sunt relativ monotone, deoarece sunt
clădiţi pe o structură petrografică şi structurală de asemenea monotonă, ceea ce
determină lipsa abrupturilor, a vârfurilor sau crestelor ascuţite, atât de comune în
munţii Bucegi.
Valoarea turistică este dată de elemente de potenţial natural care se constituie în
resurse turistice, precum sunt:
– culmile domoale, rotunjite, masive, favorabile practicării drumeţiei montane;
– potecile turistice, marcate sau nemarcate (circa 20 trasee turistice, din care două
omologate), ale căror trasee oferă iubitorilor de drumeţie montană peisaje pitoreşti
asupra masivelor montane din jur

10
– numeroase puncte de belvedere, situate pe creasta principală orientată N-S a
Baiului Mare
– existenţa unui domeniu schiabil, aferent staţiunilor Azuga şi Predeal, pe seama
căruia şi-au căpătat notorietate ca staţiuni pentru sporturile de iarnă.
Covorul vegetal din Munţii Baiului excelează prin prezenţa pădurilor, de foioase
(versanţii sudici şi sud-estici) şi conifere (versantul prahovean şi cel nordic)
Golul alpin, instalat de la circa 1.600 m altitudine, are o vegetaţie alpină diversă, cu
specii de plante cu flori frumos colorate, a căror cromatică încântă ochiul încă de la
topirea zăpezii şi până toamna târziu (păiuşul roşu, brânduşi de primăvară şi
toamnă, ţăpoşica, trifoiul, păruşca, cimbrişor de munte), cu tufişuri (de ienupăr pitic,
afin, merişor) sau cu plaje întinse de muşchi şi licheni. Lumea animală este la fel de
diversă, specifică tipului de vegetaţie. Speciile cu valoare cinegetică ce alcătuiesc
fondurile de vânătoare (urs, lup, mistreţ, cerb, căprioară, vulpe) constituie puncte de
atracţie pentru amatorii de vânătoare sportivă.
Munţii Baiului au un loc aparte în ansamblul turistic al Văii Prahovei în primul rând
prin poziţia geografică faţă de cele două artere rutiere de circulaţie turistică – E 60 /
Valea Prahovei şi DJ 102L / Valea Doftanei, dar şi prin vecinătatea cu abruptul estic
al Bucegilor.

11
Masivul Bucegi
Cuprins în mare parte în teritoriul judetului Prahova, între Valea Prahovei la est, pe
care o domina printr-un abrupt de peste 1.000 m, si Muntii Leaota, la vest. Prin
înaltimea si masivitatea lui alcatuieste cel mai grandios edificiu muntos din aceasta
parte a tarii. Prin elementele de relief, extrem de spectaculoase si de variate (pe o
suprafata relativ mica), alcatuieste una din regiunile de mare atractie turistica din
Romania. Are frecvente înaltimi ce depasesc 2.000 m: Vf. Omu (2.505 m), Vf.
Costila (2.498 m), Vf. Caraiman (2.326 m).
Splendoarea peisajului Bucegilor este completata de bogatia vegetatiei alpine
(care le imprima nuante extrem de variate de la un sezon la altul), de multe
specii de plante declarate monumente ale naturii: floarea de colt, garofita,
orhideea. Numeroase poteci turistice trec prin aceste rezervatii, prilej de a
admira cadrul natural, vegetatia si uneori fauna acestor locuri (capra neagra,
ursul brun, cocosul de munte).
Toate aceste frumuseti captivante ale Bucegilor explica, în mare parte, de ce
aici circulatia turistilor atinge frecventa maxima. În plus, masivul beneficiaza
de cabane primitoare, de numeroase poteci marcate, de partii de schi cu
diferite grade de dificultate. Pe platoul sau se poate urca atat cu automobilul
cat si cu telecabina (din Sinaia si Busteni).

12
 1.2.4. REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

Abia ieşită din izvor, Prahova aleargă cristalină pe un pat dur de piatră, făcând
salturi peste bolovănişurile şi blocurile de piatră pe care cu vremea le va mărunţi şi
le va purta în lunga ei cărăuşie spre câmpie.

PRAHOVA
Lungime 193 km
Izvor Munţii Piatra Mare
Vărsare la Adâncata în
Prahova Ialomiţa este cel mai mare
colector al apelor Bazin hidrografic 3783 km² din judeţul cu
Lăţime 10 km
acelaşi nume, are lungimea de 185
km, din care primii 6 si ultimii 16 km se află pe teritoriul judeţelor Braşov şi Ilfov.
În bazinul superior Prahova trece printr-un defileu atât de îngust încât trimite
şoseaua să urce în serpetine pe culmi legate între ele de arcurile viaductelor.
Prahova este cel mai mare colector al apelor din judeţul cu acelaşi nume, are

13
lungimea de 185 km, din care primii 6 si ultimii 16 km se află pe teritoriul judeţelor
Braşov şi Ilfov.
Azuga este cel mai mare afluent al Prahovei din regiunea ei de obârşie. Având
o lungime de 19,8 km şi un debit de 1,88 m 3/s, mult faţă de lungimea şi debitul
Prahovei la confluenţă (10,8 km şi,
respectiv, 0,59m3/s), ar fi normal să
considerăm că Prahova este afluent al
Azugăi şi nu invers.
De la Azuga în jos, Prahova îşi
continuă drumul spre sud şi între
Buşteni şi Sinaia adună numeroşi
afluenţi ce vin din Bucegi şi din munţii
Gârbova: Valea Albă, Valea Jepilor, Peleşul, Urlătoarea, Zgarbura, cu obârşia în
Bucegi şi Valea Fetei, Zamora, Şipa, Valea Rea şi Pârâul Câinelui, cu izvoarele în
Munţii Gârbova. Contribuţia acestora este esenţială, aşa încât înainte de confluenţa
cu Izvorul Dorului, debitul este de 5,15 m3/s faţă de 2,47 m3/s căt avea în aval de
Azuga. Izvorul Dorului oferă Prahovei un surplus de apă de numai 0,67 m 3/s. După
ce trece prin faţa Câmpinei, la 60 km de drum, Prahova primeşte ca afluent Doftana.

1.2.5. CLIMA

14
 Diferenţa de nivel de peste 2400 m între vârful Omu, cel mai înalt punct din
Prahova, şi cel mai coborât punct din câmpie, ca şi dispunerea reliefului în
amfiteatru fac ca elementele climei să difere destul de mult pe verticală şi de la
regiune la regiune.
Temperatura medie anuală a aerului variază între mai puţin de -2ºC în
regiunea celor mai mari înălţimi în Bucegi şi peste 10ºC în regiunea de câmpie, de
unde rezultă o amplitudine de circa 13º. Între aceste extreme , temperatura medie
anuală are valori intermediare, în funcţie de altitudinea reliefului. Astfel în munţii cu
înălţime mijlocie ea este de 2-4ºC . Trebuie menţionat însa , că pe văi temperaturile
sunt mai ridicate cu 1-2º faţa de cele de pe culmi, consemnate mai sus.
În luna ianuarie temperatura aerului
din Bucegi, la vârful Omu, este mai
scăzută de -10º, iar în munţii cu altitudine
mijlocie ea urcă la –5 sau la -8ºC. În
regiunea subcarpatică, temperatura lunii
ianuarie este de -3ºC şi chiar -2ºC, iar în
câmpie ea coboară din nou la sub -3ºC.
În iulie temperatura aerului este de 21-22ºC în regiunea de câmpie, 16-20ºC în
regiunea de deal, 12-14ºC în zona munţilor mijlocii şi sub 8ºC în Masivul Bucegi.
Cea mai ridicată temperatură (39,4ºC) s-a înregistrat la Ploieşti şi Valea
Călugărească la 10 august 1945 şi, respectiv, la 7 septembrie 1946. Cea mai scazută
temperatură s-a înregistrat la vârful Omu, la 10 februarie 1929 (-38ºC).
Precipitaţiile atmosferice medii anuale sunt distribuite în mod variat pe
teritoriul judeţului, în funcţie de circulaţia generală a aerului şi de conformaţia şi
altitudinea reliefului. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii se localizează în
regiunea de munte, unde totalizează 1200 - 1300 mm anual , iar în Bucegi, la peste
2000 m altitudine, ajung şi depăşesc 1400 mm. Mai jos, în regiunea de deal,
precipitaţiile totalizează un număr de 700 - 900 mm anual, iar în regiunea de câmpie
acestea se reduc la 550 - 600 mm. O serie de condiţii locale introduc variaţie în
distribuţia de detaliu a precipitaţiilor, în sensul că mai ales masivele proeminente,
15
pantele cu expunere vestică şi nordică primesc cantităţi sporite de precipitaţii, în
comparaţie cu cele expuse spre sud şi est.
Cele mai abundente precipitaţii se produc în luna iunie, când aerul umed de
provenienţă oceanică pătrunde în ţara noastră şi este însoţit şi de puternice procese
de convecţie ale căror consecinţe sunt ploile torenţiale. Şi în acest caz, valorile cresc
de la câmpie spre munte : Sinaia-126,2 mm, vârful Omu-173 mm.
Circulaţia aerului se face în mod diferit la înălţime şi la sol, unde relieful
constituie un obstacol în calea vânturilor. Se observă diferenţieri nete între frecvenţa
vântului la vârful Omu - unde predomină vântul din sectorul vestic faţă de vânturile
din sectorul estic, iar la Ploieşti predomină vânturile de nord - est şi de sud-vest.
Variaţia pe verticală a tuturor elementelor climei permite şi impune chiar
desprinderea unor tipuri de climă cu aspecte particulare şi anume :
clima de munte care se desfăşoară în zona reliefului înalt cu altitudini de
peste 1000 - 1200 m şi se caracterizează prin temperaturi medii anuale mai mici de
5 - 6ºC şi prin amplitudini termice sezoniere, în general reduse.
clima de deal care ocupă treapta intermediară a reliefului cu înălţimi de
400 -1000 m şi se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 6 - 9ºC şi prin
precipitaţii de 600 - 800mm anual.
clima de câmpie care este localizată în partea sudică Prahovei şi se
caracterizează prin temperaturi medii anuale de peste 10º C şi prin precipitaţii de
550 - 600 mm.
Verile sunt răcoroase, toamnele lungi şi blânde, iar iarna sunt vânturi
puternice. Iarna stratul de zăpadă poate atinge chiar grosimea de 130 cm, la fel de
bine cum poate exista lipsa totală a stratului de zăpadă.

1.2.6. VEGETAŢIA

Urmărind repartiţia vegetaţiei în funcţie de altitudine, se remarcă existenţa

celor trei zone: zona alpină, zona pădurilor şi zona de silvo - stepă.
16
 La peste 2200 - 2300 m altitudine se întind pajiştile alpine formate din
asociaţii de graminee: Carex curvula, Carex sempervirens, Festuca supina, Agrostis
rupestris, Juncus trifidus, tufărişuri: bujorul de
munte (Rhododendron kotschyi), Salix herbacea,
Salix reticulata şi alte plante cum sunt : Potentilla
ternata, Geum montanum, Minuartia sedoidea,
Silene acaulis, Primula minima, Campanula lapina
etc.
Sub 2200 - 2300 m şi până la limita superioară a pădurii se întinde peisajul
subalpin cu pâlcuri de : Pinus montana, Juniperus sibirica, Alnus viridis, bujorul
de munte şi merişorul (Vaccinium), graminee precum:Festuca supina, Poa media,
Nardus stricta şi alte plante ierboase ca : Achillea stricta, Gentiana kochiana,
Scorzonera rosea, Veratrum album, Hieracium alpinum, etc.
Speciile ierboase întâlnite în lungul drumurilor, saturilor şi păşunilor sunt
reprezentate prin: pir (agropyrum repens), palamide (cirssium arvense), troscotul
(poligonum aviculare), rapiţa sălbatică (sinapsis arvensis), laptele cucului
(euphorbia cyparissias), româniţa (matricaria camomilla), neghina (agrostemma
githago). În luncă se adaugă mohorul (setaria viridis), pătlăgina (plantago
lanciolata).
Păşunile sunt alcătuite din specii ierboase puţin valoroase din punct de vedere
nutrific, reprezentate de laptele cucului, coada şoricelului (achillea millefolium),
ghizdeiul (lotus corniculatus), păiuşul de livada (festuca sulcata).
Ca specii de cultură, ţinând seama de condţtiile
pedo-climatice, cel mai bine se cultivă: grâul,
porumbul, secara, mazărea, fasolea, sorgul, lucerna,
zarzavatul. Satisfăcător floarea soarelui, trifoiul, viţa
de vie, inul, cânepa.
Tot în etajul subalpin se mai întâlnesc
molidişuri în amestec cu zada în abruptul Bucegilor şi
în Ciucaş şi cu bradul sau fagul la latitudini mai joase.
17
 În zona subcarpatică, pădurile ocupă teritorii discontinue, alternând cu livezi
sau cu culturi agricole, în componenţa lor întâlnindu-se exemplare de fag în amestec
cu gorunul.
Teritoriul situat la altitudini cuprinse între 650 şi 200 m este ocupat de
pădurile de gorun.
Pădurile de stejar ocupă şi o parte din teritoriul
de pe suprafaţa conului de dejecţie al Prahovei.
Întâlnim astfel exemplare rare de stejar în această
regiune: stejar brumariu si stejar pedunculat precum şi
alte plante ierboase xerofite cum sunt: Artemisia
austriaca, Poa bulbosa, Agropyron cristatum,
Cynodon dactylon, Verbascum.

18
 1.2.7. FAUNA

Privită în ansamblul, fauna prezintă o mare bogăţie de forme, adesea cu

populaţii bogate de animale. Acestea constituie nu numai podoaba munţilor , dar şi a
dealurilor şi câmpiei.
Stâncile abrupte ale Bucegilor sunt populate de caprele negre, în zonele
înalte trăiesc păsări precum : vulturul pleşuv, vulturul cafeniu, acvila de munte,
fluturaşul purpuriu. Pe stâncile golaşe ale Bucegilor şi Ciucaşului întâlnim
“covoarele” cenuşii de Alopia, insecte, şopârle, batracieni, mierla gulerata,
potârnichea de stâncă, cioara alpină. În zona
alpină întâlnim cocoşul alpin, lupul, vulpea,
ursul brun, jderul,râsul, pisica sălbatică, buha,
corbul, dintre rozătoare amintim şoarecii ,
veveriţele, pârşii.
Atât în zonele montane cât şi în cele de
deal şi de câmpie dintre ierbivore întâlnim : căprioara, cerbul, dar şi mistreţul.
Arealul silvo-stepic este comun rozătoarelor: popândăi, hârciogi, iepuri.
În pădurile de câmpie întâlnim fazanul şi căprioara .
Fauna piscicolă este reprezenată de : păstrav, zglavoaca, liban, mreana, şalău,
crap, lin, caracuda, ştiuca, boarta şi diverse nevertebrate precum : scoici, melci,
buhai de baltă, raci etc.
Pe malul apelor cuibăresc adesea păsări caracteristice de baltă: stârci, berze
etc.
Cerbul carpatin, căprioara, capra neagră, râsul, mistreţul, ursul, lupul, vulpea,
jderul, nevastuica, pisica sălbatică , iepurele, dintre
mamifere, cocoşul de munte, potârnichea şi fazanul,
dintre păsări, sunt specii faunistice din Valea
Prahovei, care au o deosebită valoare cinegetică.

19
 1.2.8. REZERVAŢII NATURALE

Ca şi în alte zone şi în judeţul Prahova sunt consemnate rezervaţii şi

monumente ale naturii care aparţin domeniului geobotanic, geologic, floristic,
faunistic, forestier, cu mare valoare ştiinţifică, peisagistică şi turistică, care au fost
puse sub ocrotirea legii.
Dintre rezervaţiile judeţului Prahova menţionăm: Rezervaţia naturală din
Masivul Bucegi, unde pe numai 300 km2 au
fost identificate circa 1200 de specii de
plante fanerogame si criptogame vasculare
şi au fost semnalate numeroase endemisme;
plante declarate monumente ale naturii
precum: floarea de colţ, ghintura galbenă,
sângele voinicului, bulbucii de munte,
smardarul, zambrul, tisa şi zada; o rezervaţie forestieră la vest de Poiana Ţapului;
pădurea Glodeasa de pe valea Doftanei; staţiuni de plante termofile; Rezervaţia
geobotanică Arinişul de la Cumpatu; Muntele de sare de la Slănic; Plaiul
Hoţilor; monumente ale naturii precum stejarii seculari ;alte rezervaţii precum:
Rezervaţia Lacul Scropoasa , Lacul Bolboci, Cheile Zănoagei, Cheile Tătarului,
Păstrăvăria Padina, Monumentul Natural "Omul", Dobreşti, Plaiul Lupului, Râul
Ialomiţa, Pârâul Rusetu, Baia Baciului.

20
 1.3. POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC

Valea Prahovei – Cea mai importanta destinaţie turistică din România

Valea Prahovei este una dintre cele mai căutate destinaţii turistice din
România. Uşor accesibilă, atât cu trenul, cât si rutier, la o distanţă relativ mică de
capitala ţării, este deosebit de frumoasă şi dispune de numeroase amenajări turistice.
Situată în partea superioară a judeţului Prahova, este dominată de abruptul
versanţilor de est ai munţilor Bucegi şi este compusă dintr-un şirag de staţiuni
climaterice (Sinaia, Buşteni, Azuga – judeţul Prahova şi Predeal – judeţul Braşov).

1.3.1 Scurtă prezentare a principalelor localităţi din Valea Prahovei

Sinaia – „Perla Carpaţilor“

Amplasare: Sinaia este situată pe cursul superior al râului Prahova, la poalele
de sud-est ale munţilor Bucegi şi cele de sud-vest ale munţilor Baiului, la 62 km
nord-vest de municipiul Ploieşti si 102 km de capitală.
Populaţia este formată din 15.063 locuitori.
Scurt istoric: Localitatea Sinaia apare menţionată documentar prima oară în
1690, când în preajma Mănăstirii Sinaia (1690-1695), pentru paza sa au fost
întemeiate locuinţe pentru scutelnici. A fost declarat oraş în 1880, când localitatea a
devenit locuinţa de vară a regelui Carol I.
Altitudine: 798-971 m
Climat: Este specific zonelor alpine, cu aer puternic ozonat, cu veri răcoroase
şi ierni puţin friguroase. Temperatura medie anuală este de 6°C.
Căi de acces: Rutiere – Bucureşti-Braşov pe DN1 (E60); feroviare – Gara
Sinaia pe ruta Bucureşti-Braşov.
Atracţii turistice
Castelul Pelişor. Construit între anii 1899-1902 de arhitectul ceh Karel
Liman şi decorat de vienezul Bernhard Ludwig, Pelişorul a fost locuit de perechea
princiară, Ferdinand şi Maria, din 1903. Castelul Pelişor deţine o valoroasă colecţie
de artă decorativă aparţinând Art-Nouveau-ului, printre care lucrări ale unor artişti
ca E. Galle, fraţii Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany, Gurschner etc. O menţiune
specială merită manuscrisul-pergament realizat de Maria şi dăruit lui Ferdinand în
1906. Regina artistă a impus un stil personal, ecletic, elementele Art-Nouveau
adoptând trăsături bizantine şi îndeosebi celtice. Astfel au luat naştere interioare ca
„Dormitorul de Aur“, „Capela“ şi „Camera de Aur“ care, indubitabil, au valoare de
unicat.
Punctul Fosilifer Plaiul hoţilor. Rezervaţie naturală (paleontologică).
Succesiune de formaţiuni de fliş cretacic. În formaţiuni se găsesc olistolite de
calcare bogate în faună: gasteropode, crustacee, cefalopode etc. Rezervaţia are 6 ha.

21
 Rezervaţia naturală Aninişul de la Sinaia. Rezervaţie naturală-botanică.
Rezervaţia are o suprafaţă de 1,4 ha în care este ocrotit pâlcul de pădure de foioase,
în acesta predominând aninul (almus incana). Se mai întâlnesc paltini, carpeni şi
mai rar pinul, zada, bradul, molidul. Stratul de arbuşti cuprinde: păducel, măceş,
soc, şi vegetaţia ierboasă: piciorul cocoşului, floarea paştelui, vioreaua, crinul de
pădure, sânziana. Adăposteşte o faună bogată de mamifere mici, păsări, batracieni.
Muzeul Naţional Peleş. Este un monument istoric şi de arhitectură. Profilul
constă în artă plastică şi decorativă. Funcţionează în incinta Castelului Peleş,
construit la iniţiativa regelui Carol I, în două etape (1873-1883 şi 1896-1914), în
stilul renaşterii germane, după planurile arhitectului vienez von Doderer şi ale celui
german Schultz din Lemberg, cu transformări gotice ale arhitectului ceh Liman.
Castelul a fost reşedinţă regală de vară. Dintre lucrările de artă din muzeu care au o
valoare deosebită, se remarcă decoraţia în lemn care îmbracă pereţii şi plafoanele în
majoritatea încăperilor. Peleşul are 160 de camere şi săli în care pot fi văzute
diferite obiecte ornamentale, covoare orientale, sculpturi fine din fildeş, tapiserii,
mobilier, colecţii de arme (sec. XV-XIX), tablouri. Printre cele mai impresionante
săli sunt: marea sală de arme (cu obiecte din India, Persia, Turcia, Arabia), sala de
consiliu (vitralii elveţiene, sec. XVI-XVII), sala de muzică, sala florentină, sala
oglinzilor, sala maură (cu o colecţie inspirată de Palatul Alhambra din Spania),
salonul turcesc, sala de teatru. În parcul înconjurător se află şi Foişorul, fostă casă
de vânătoare, refăcut de Carol II. Programul de vizitare este: zilnic între 9-15; marţi
închis.
Mănăstirea Sinaia. Monument istoric şi de arhitectură religioasă. Mănăstirea
a fost înfiinţată în 1695 şi cuprinde: Biserica Veche Adormirea Maicii Domnului
(construită în 1690-1695 la iniţiativa spătarului Mihai Cantacuzino după modelul
mănăstirii Sf. Elena, de pe muntele Sinai. Este realizată în stil brâncovenesc.
Devastată în 1784, a fost repictată în 1795 sub domnia lui Al. Moruzzi); Biserica
Paraclis (construită în 1690-1695); Biserica Nouă Sf. Treime (construită în 1843;
chiliile construite în 1690-1695 au fost restaurate de arhitectul francez Amile Andre
Lecomte du Noily cu cheltuiala Eforiei spitalelor civile din Bucureşti. În pronaosul
bisericii se află portretele regelui Carol I, ale reginei Elisabeta şi ale fiicei lor,
Maria).
Clădirea cazinoului. Monument de arhitectură laică. Construcţie din 1912,
după planurile arhitectului Petru Antonescu după modelul cazinoului din Monte
Carlo. Aici se desfăşoară întâlniri naţionale şi internaţionale. În faţa edificiului se
află bustul artistului I. Brezeanu opera sculptorului D. Paciurea. Programul de
vizitare este: orele 9-15, luni şi marţi închis.
Festivalul toamnei. Creaţie artistică. Festival de muzică şi divertisment
organizat în lunile septembrie-octombrie în parcul orăşenesc.
Casa memorială Nicolae Iorga. Casă memorială. Casa în care a locuit
Nicolae Iorga, construită în 1918 de către arhitectul Bornovschi, în stilul arhitecturii
româneşti specifice zonei montane.
Casa memorială George Enescu. Casă memorială. Casa în care a locuit
George Enescu, cu arhitectură specifică zonei montane. În 1927, aici şi-a

22
perfecţionat talentul de violonist Yehudi Menuhin. Programul de vizitare este: zilnic
10-18, luni închis.
Casa memorială Anastasie Panu. Casă memorială. Casa în care a locuit
Anastasie Panu.
Colecţia muzeală Rezervaţia Bucegilor. Muzeu orăşenesc. Profil: ştiinţele
naturii – fauna şi flora din zona munţilor Bucegi cu prezentare dioramică, hărţi
turistice. Program de vizitare: vara: orele 9-19; iarna: orele 9-17.
Hotelul „Cota 1400“. Situat pe Platoul Bucegi la altitudinea de 1400 m într-
un cadru natural deosebit de pitoresc, aproape de pârtiile de schi de la Cota 2000,
Cabana Mioriţa şi la 15 minute pe drum asfaltat din Sinaia. Se poate ajunge cu
maşina sau cu telecabina.
Cabana Cuibul Dorului. Situată la aproximativ 10 km de Sinaia, oferă
turiştilor condiţii bune de cazare într-o locaţie pitorească.
Mijloace de transport pe cablu – instalaţiile de urcat pe cablu sunt
diversificate, astfel:
 2 telecabine între cota 1400-cota 2000;
 1 telescaun Valea Dorului-Furnica;
 4 teleschiuri Valea Dorului-Vârful cu Dor, Furnica-Vârful cu Dor, Cota
1400-Cota 1500, Vârful cu Dor-Cabana Vârful cu Dor;
 5 baby ski-lifturi.
Pârtii de schi: Sinaia oferă turiştilor numeroase posibilităţi de practicare a
sporturilor de iarnă având pârtii de bob, schi fond, schi alpin.

Caracteristici tehnice ale pârtiilor de schi

Denumire Lungime Dificultate
CARP 2500 m Dificil
VÂNTURIŞ 2350 m Intermediar
VALEA DORULUI 1180 m Intermediar
TURISTICĂ 2800 m Intermediar
DORULUI 600 m Intermediar
Sursa: www.infotravelromania.ro
În prezent, Sinaia este un important centru turistic şi de desfăşurare a unor
conferinţe internaţionale şi naţionale. Există amenajări speciale destinate sporturilor
de iarnă:
 Pista de bob cu o lungime de 1500 m (13 viraje şi 132 m diferenţă de
nivel);
 Pârtii de schi de diferite grade de dificultate;
 Pârtii pentru săniuş.
23
 Există numeroase poteci marcate, şosea auto cu acces până la cota 1400,
precum şi două teleferice (Sinaia-Cota 1400 şi Cota 1400-Cabana Vârful cu Dor
2000 m) şi un telescaun.
Amatorii sporturilor de iarna au la dispozitie: partii de schi de diferite grade
de dificultate, partii de sanius, pista de bob, scoala de schi (pentru copii, începatori
si avansati), centre de închiriere a materialelor si echipamentului pentru schi,
mijloace de transport pe cablu (telecabina, telescaun, teleski, babyski). Instalatiile
tehnice de urcat pe cablu sunt destul de diversificate: doua telecabine între Sinaia si
Cota 1400 cu o lungime de 2328 m si Cota 1400-Cota 2000 cu o lungime de 1945
m, doua telescaune între Cota 1400 - Cota 1950 cu lungime de 1940 m, patru
teleschiuri: Valea Dorului - Vârful cu Dor, Furnica - Vârful cu Dor, Cota 1400 -
Cota 1500, Vârful cu Dor - Cabana Vârful cu Dor cu o lungime totala de 1484 m si
cinci baby ski-lifturi: Poiana Florilor - 250 m, Scândurari - 200 m, Valea Dorului -
200 m, Telecabina 1400 - 250 m si Furnica - 250m. Performantele tehnice ale
instalatiilor de transport pe cablu sunt de 3345 persoane/ora, iar lungimea totala a
traseului este de 9827 m.

Buşteni – „Poartă a Bucegilor“

Amplasare: Este situat la 135 km de Bucureşti şi 37 km de Braşov.
Descriere geografică: Străjuit de munţii Caraiman (2384 m) şi Coştila (2489
m), străbătut de apele râului Prahova, Buşteni – vechi centru al turismului şi al
alpinismului românesc – cunoscut ca „Poartă a Bucegilor“ – reprezintă în acelaşi
timp cel mai important punct de plecare în drumeţiile şi ascensiunile alpine în
Bucegi.
Altitudine: 800-950 m
Populaţie: formată din 10.463 locuitori
Climat: Este specific zonelor alpine, cu aer puternic ozonat. Temperatura
medie anuală este de 5°C.
Căi de acces: Rutiere – Bucureşti-Braşov DN1 (E60); feroviare – Gara
Buşteni pe ruta Bucureşti-Braşov.
Obiective turistice
Babele. Monument al naturii, format de-a lungul timpului datorită ploilor şi
eroziunii vântului. Culme muntoasă în partea central-nordică a masivului Bucegi
(Carpaţii Meridionali), cu direcţie nord-sud între Valea Jepilor, la est, şi Valea
Sugarilor, la vest, constituită din conglomerate şi gresii. Altitudinea maximă atinge
2.292 m (vârful Baba Mare). Important obiectiv turistic de la care se poate pleca
spre Vârful Omu (2.505 m), spre izvorul şi peştera Ialomiţei, spre Crucea de pe
masivul Caraiman, spre cabanele Piatra Arsă şi Vârful cu Dor.
Sfinxul. Monument al naturii, format de-a lungul timpului datorită ploilor şi
eroziunii vântului. Stâncă uriaşă, singuratică, în Munţii Bucegi, alcătuită din
conglomerate. Acţiunea îndelungată şi combinată a agenţilor modelatori (vânturi,
ploi, zăpezi, îngheţ, dezgheţ etc.) a determinat o puternică erodare a acestuia, în
urma căreia a rezultat aspectul actual (privită dinspre lateral) stânca are înfăţişarea
24
unui cap uriaş de om). Există şi unele ipoteze conform cărora Sfinxul ar fi o stâncă
megalictică.
Biserica Naşterea Maicii Domnului. Este un monument de arhitectură
religioasă. Ctitorie din 1889 a regelui Carol I şi a reginei Elisabeta, după planurile
arhitectului I. N. Socolescu, cu sprijinul unor constructori italieni. În altar se
păstrează pictura murală originală. Biserica a fost deteriorată după luptele din
primul război mondial, fiind reparată şi pictată ulterior.
Castelul Cantacuzino. Este un monument de arhitectură laică. Edificiul a
fost construit în 1911, în stil neoclasic.
Casa memorială Cezar Petrescu este muzeu memorial. Conţine biroul de
lemn, biblioteca, obiecte personale, colecţii de ziare şi reviste aparţinând
scriitorului. Aici scriitorul a trăit ultimii 25 de ani ai vieţii. Programul de vizitare
este zilnic între orele 9-17, luni închis.
Monumentul comemorativ Crucea Eroilor din Caraiman. A fost înălţat
între anii 1926-1928 la iniţiativa reginei Maria şi închinat eroilor români căzuţi în
luptele primului război mondial. Crucea este construită din oţel şi are o înălţime de
33 m. Este luminată noaptea.
Monumentul comemorativ Ultima grenadă. Este o operă în bronz a
sculptorului Dimitriu-Bârlad din 1928, reprezentându-l pe caporalul Muşat, erou din
primul război mondial.
Festivalul internaţional al tinerilor dirijori – manifestare artistică.
Cascada Urlătoarea. Este situată pe versantul de est al Munţilor Bucegi, pe
pârâul Urlătoarea, care izvorăşte de la poalele Munţilor Jepi şi se varsă în Prahova.
Numele ei este legat nu numai de zgomotul apelor de la cascadă, ci şi de vuietul
celor intermitente care pornesc năvalnice după ploile repezi. Apele cascadei au
parcurs în adâncuri un drum lung şi, după ce stiva de conglomerate s-au terminat, au
ieşit la lumină.

Mijloace de transport pe cablu:

 1 telescaun – lungime 1830 m, capacitate 400 persoane\oră, scaune de 2
persoane, durata de parcurs: 15 minute;
 telecabina Buşteni-Babele – cu lungimea traseului de 4.350 m, diferenţă
de nivel 1.237 m, timp de parcurgere 13 minute, capacitate 25 persoane. A
fost dată în folosinţă la 11 august 1978. Tarif: 140.000 lei/persoană urcare şi
250.000 lei/persoană urcare-coborâre [10 ianuarie 2005];
 telecabina Babele-Peştera – cu lungimea traseului de 2.611 m, diferenţă
de nivel 560 m, timp de parcurgere 10 minute, capacitate 35 de persoane.

Pârtii de schi:
 Pârtia Kalinderu. Lungimea pârtiei, destinată agrementului,
concursurilor şi competiţiilor sportive, este de 1.500 m, cu o pantă medie de
37% şi o lăţime de 40 de metri. Pârtia este prevăzută cu două variante de

25
 sosire, una pentru începători, iar cealaltă pentru avansaţi. Investiţia de la
pârtia Kalinderu este realizată în parteneriat public privat, prin programul
PHARE, cu o contribuţie de 88% din partea Comisiei Europene şi 12% din
partea Guvernului României, autorităţilor locale şi judeţene.

Azuga
Amplasare: Este situată pe valea superioară a Prahovei, la poalele munţilor
Bucegi, la 60 km nord-vest de Ploieşti şi 136 km de Bucureşti.
Istoric: Localitatea a fost întemeiată în anul 1830 şi a fost declarată oraş în
1948.
Altitudine: 850-950 m.
Climat: Specific zonelor alpine. Temperatura medie anuală este de 7°C.
Populaţie: 5213 locuitori.
Atracţii turistice: pârtia de schi; târgul de paie.
Mijloace de transport pe cablu:
 1 telescaun Sorica – 1830 m lungime;
 1 teleschi – 166 m lungime.
Pârtii de schi

Potentialul turistic aferent teritoriului administrativ al orasului Azuga este în

exclusivitate natural, formele de turism favorizate fiind: odihna totala sau activa,
drumetie 9 trasee turistice montane de la foarte usoare la foarte dificile, în Muntii
Bucegi si Muntii Baiului, trasee de alpinism, în Muntii Bucegi, cu grad de
dificultate de la I - VI), sporturi de iarna (schi alpin, fond, randonee, snowboard,
sanius) sporturi de vara (exista 2 terenuri de handbal - volei, 1 teren de fotbal, 2
terenuri de tenis, 1 teren de baschet, o sala de sport), picnic, vânatoare si pescuit
sportiv, agrement nautic, cunoastere - instruire .

Caracteristici tehnice ale pârtiilor de schi

Denumire Lungime Dificultate
SLALOM SORICA 2100 m Dificil
OLIMPICĂ 3042 m Dificil
Sursa: www.infotravelromania.ro

26
 1.3. 2 SOCIO – DEMOGRAFIC
Oraşele regiunii fac parte din categoria oraşelor mici (sub 25000 locuitori), cum
sunt: Buşteni, Sinaia, Azuga.
Din punct de vedere social se constată în ultimii ani migraţia demografică, în special
a populaţiei tinere şi mature (19-49 ani), din mediul rural în mediul urban, motivaţi
de condiţiile de viaţă şi muncă oferite de centrele urbane, fapt ce conduce la
îmbătrânirea populaţiei în mediul rural. Cu toate acestea, regiunea are un potenţial
turistic foarte important, prezentând interes atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.
Spiritul creator popular a rămas în unele zone rurale nealterat, cu toate influenţele
tehnologiilor moderne. Practic, în unele zone ale regiunii, maeştrii populari continuă
să ţeasă, să brodeze, să facă oale din lut, să picteze pe lemn sau pe sticlă sau să
cioplească şi să dăltuiască în lemn.
1.3.1.1. VALEA PRAHOVEI ÎN PREZENT

Masivitatea, altitudinile mari, fragmentarea redusă au influenţat instalarea

aşezărilor stabile în culoarele de vale şi în zonele depresionare. Fenomenele
demografice influenţează evoluţia demografică a populaţiei. Astfel natalitatea
înregistrează valori mijlocii, mortalitatea are valoarea medie pe ţară, iar sporul
natural este de –0,6% . Densitatea populaţiei are valori mari în zonele depresionare
şi în culoarele de vale (peste 100 locuitori pe km 2) şi sub 25 locuitori pe km în
celelalte zone. Populaţia Prahovei este de 868.000 locuitori din care 51% trăiesc în
mediul urban, iar 49% în mediul rural, densitatea populaţiei fiind de 176
locuitori/km2.
Aşezările urbane: Oraşele regiunii fac parte din categoria oraşelor mici (sub
25000 locuitori), cum sunt: Buşteni, Sinaia, Azuga.
Populaţia pe sexe: - Populaţia masculină: 48,6%
- Populaţia feminină: 51,4%

27
 1.3.2. TEHNICO - ECONOMIC

1.3.2.1 INDUSTRIA

Azuga
Primele începuturi din industrie în Azuga datează din 1830 prin înființarea de către
Aslan, venit de la Rucăr, a unei fabrici de sticlă: Glăjeria lui Aslan. Acesta a lucrat 2
ani la montarea acesteia, aducând sticlari din Boemia, astăzi Cehia, oferindu-le
locuințe. Acesta firma, producea sticlă suflată, colorată și geamuri. A fost închisă la
scurt timp, din motive necunoscute.
În 1879 s-a construit o nouă fabrică de sticlă, după modelul celei dintâi. A urmat
fabrica de cașcaval ( 1882), fabrica de var hidraulic (1885), fabrica de ciment
(1885), fabrica de postav (1887), fabrica de salam (1877), fabrica de cherestea
(1888), fabrica de șampanie (1892) și fabrica de șamotă (1908).
Cea mai importnată fabrică însă, a fost fabrica de bere, construită între anii 1898-
1900 de către berarul Grundt, Rădulescu & Co.

SINAIA
În Sinaia industria a început cu fabrica de cherestea, aparținând industriașilor
Popovici și Costinescu . Apoi a apărut o fabrică de var hidraulic. În 1892 a fost
înființată o fabrică de cuie de fier, cu angajați români și germani.

28
 SILVICULTURA

Vegetaţia forestieră acoperă 32,3% (152.000 ha) din suprafaţa judeţului şi se

situează printre resursele naturale importante. Printre unităţile administrativ-
teritoriale care beneficiază de un important potenţial forestier sunt: Azuga (76% din
suprafaţa totală), Buşteni (64,5%), Sinaia (68,2%).
Compoziţia pădurilor: foioase – 76% şi răşinoase 24%.
Suprafaţa de fond forestier care revine la 100 ha este de 29,5 ha, valoare
superioară mediei pe ţară (28,0 ha).
Posibilitatea anuală de exploatare a pădurilor stabilită prin amenajamente
silvice este de aproximativ 387.000 m3 volum brut, din care 10.000 m3 posibilitate
inaccesibilă.
Accesibilitatea fondului forestier este bună, fiind asigurată de o reţea de
drumuri forestiere în lungime de 977,1 km revenind în medie o densitate de 7,0
m/ha, având o valoare superioară mediei pe ţară (5,4 m/ha).
Pădurile din judeţ sunt bogate în resurse de vânat, şi de variate produse
secundare (fructe, ciuperci, plante medicinale etc.), ceea ce oferă potenţial de
dezvoltare a unor activităţi cum ar fi de exemplu vânătoarea, colectarea şi
prelucrarea fructelor de pădure, a ciupercilor şi plantelor medicinale.

29
 1.3.3. CULTURAL – ISTORIC

1.3.3.1 MONUMENTE ISTORICE DE ARTĂ ŞI ARHITECTURĂ

Castelul Peleş - construit între anii 1875 - 1883 la Sinaia de Regele Carol I;
Muzeul George Enescu - construit în 1921 la Sinaia;
Mănăstirea Sinaia - ridicată între anii 1695 - 1795 de către Spătarul Mihai
Cantacuzino după calatoria acestuia la Muntele Sinai;
Biserica Sfântul Nicolae - construită în secolul XVIII;
Casa Memorială Nicolae Grigorescu - construită în 1904;
Biserica Domnească - ctitorie a regelui Carol I şi a reginei Elisabeta, ridicată în
1889;
Muzeul Cezar Petrescu - construit în anul 1918;
Crucea de pe Muntele Caraiman - construită între anii 1926 - 1928 în memoria
eroilor căzuţi în timpul primului război mondial în luptele de pe Valea Prahovei.

1.3.3.2. EDIFICII CULTURALE

Muzeul memorial "Cezar Petrescu" de la Buşteni – prezintă aspecte din viaţa

marelui prozator;

1.3.3.3. EDIFICII RELIGIOASE

Mănăstirea Sinaia - (1690-1695) este clădită de spătarul Mihai Cantacuzino, în

urma unui pelerinaj la muntele Sinai, de unde şi denumirea lăcaşului de cult;

30
 1.3.3.4. OBIECTIVELE ETNOCULTURALE ŞI ETNOFOLCLORICE

Arhitectura tradiţională s-a conturat în timp, specificul ei fiind dat de

structura materială a construcţiilor, de proporţii, de volume, decor şi ornamente.
Condiţiile naturale, împrejurările sociale, istorice, îndemânarea tehnică şi
opţiunea estetică a locuinţelor şi-au pus amprenta asupra diferitelor edificii ale
satului. Elementele care definesc orice construcţie tradiţională, laică sau religioasă
sunt dimensiunile, materialele folosite, temelia, dispunerea elementelor de
construcţie, formele de acoperiş, ornamentele exterioare şi interioare. Cele mai
atractive din punct de vedere arhitectural sunt bisericile care se impun prin modul
de fasonare şi îmbinare a bârnelor, prin împărţirea interioarelor şi elevaţia turnului
care în zona Văii Prahova este mic de înălţime.
Organizarea interiorului constituie cea mai concludentă expresie a modului
de viaţă şi a formelor de manifestare a ideilor
despre familie, frumos şi funcţionalitate.
Interiorul locuinţelor ţărăneşti este condiţionat
de mediul natural, ocupaţii, nivelul de
dezvoltare şi schimburile culturale. Locuinţele
se identifică prin planul şi funcţiile
încăperilor.
Obiectele tradiţionale sunt legate de ocupaţiile agricole, silvice şi transport.
Ele s-au dezvoltat şi diversificat o dată cu circulaţia produselor meşteşugăreşti prin
târguri, oboare, bâlciuri, iarmaroace. Astăzi puţine gospodării mai folosesc astfel de
obiecte, ele fiind păstrate în muzee şi colecţii etnografice pentru a putea fi cunoscute
de turiştii interesaţi.
Portul popular - reprezintă o carte de vizită a locuitorilor din Valea Prahovei.
Este un ansamblu vestimentar cu piese de îmbrăcăminte şi podoabe distincte de
mare valoare artistică.
Femeile ţeseau la războaie cânepa cultivată de ei, făcând diferite pânzeturi.
Lâna de la oi o foloseau la ţesutul dimiilor (stofa pentru haine). Cusăturile erau o
31
preocupare primordială a femeilor şi fetelor din mâinile cărora ieşeau frumuseţi
incontestabile. Ele erau ambiţioase, pentru a scoate modele inedite, punându-şi la
contribuţie imaginaţia, originalitatea, atât în crearea de modele, cât şi în aplicarea
lor pe ştergare şi îmbrăcămintea de pânză a copiilor, femeilor ăi bărbaţilor: bete,
costume naţionale întregi, ce se mai găsesc şi azi în casele oamenilor, păstrate cu
multă grijă de la înaintaşi.
LA FEMEI - costumul popular este alcătuit din ie, cusută cu arnici, fluturi,
mărgele pânzică la gât şi ciupage( burta vacii). Ia este crăpată la piept la femeile
care alaptează şi necrăpată la fete tinere. Fusta este din pânză de casă, cusută la
poale cu râuri. Peste ea , hatracul, pus în aşa fel încât să se vadă numai râurile de la
fustă, hatrac făcut din lână neagră. Fata are două poale cusute în râuri. Peste hatrac
se pune şorţul din pânză ţesută în casă, fiecare având cusute motive unice, făcute,
născocite, unele mai frumoase decât altele cu care femeile din acest sat se mândresc
şi se fălesc. La brâu, femeile îşi pun bete ţesute în potcoave.
În picioare ciorapi de lână de oaie împletiţi şi opinci făcute din piele de vacă
cu nojiţe din par de capră ce se leagă în cruciş. Pe cap basmale din lână cu motive
florale.
LA BĂRBAŢI – costumul popular se compune din : cămaşă ţesută cu
chiotori, alticioară, ciucuri şi şnururi, cusută cu râuri, fustă cu ajur şi flori, cioareci
(pantaloni) făcuţi din 4 părţi cusute dintr-o singură bucată din zeghe de lână.
În picioare poartă opinci, acum mai nou bocanci, şosete de lână şi brâu ţesut în
furculiţă, tot de mână. Pe cap poarta căciulă din lână.

32
Tradiţii şi obiceiuri prahovene

Pusul Cănilor - se face de Anul Nou pentru pretendenţii la însuratoare sau la

măritiş. Femeile vârstnice pun sub cănile de pământ, cărbune, bani, un pieptene, o
floare etc. Când tânărul sau tânăra nimereşte sub cana ridicată cărbune sau floare
însemna că viitoarea pereche era neagră sau frumoasă ca o floare.
Iordanitul - este urarea de bine pentru noul an în care se intră. Pentru iordănit,
de la Bobotează la Sf. loan, grupuri de flăcăi (care intrau şi în curţile caselor), pe
cine întâlnesc în cale, în special pe bărbaţi, îi ridică în poziţie verticală de la pământ,
făcându-le în mare zgomot, urarea de bine pentru Anul Nou. Flăcăii erau dăruiţi cu
bani, cozonaci ca şi în zilele noastre la colindat sau pluguşor.
Strigatul - se practică la lăsatul secului de Paşti, când flăcăii se urcă pe
înălţimile apropiate de sat, pe deal, în pomi, şi cu voce tare, pentru a fi mai bine
auziţi de tot satul, strig sub formă dialogată în liniştea serii când sătenii ies din casă
curioşi să audă informaţiile ce se dadeau, dezvăluind mai puţin calitatea, dar mai
mult defectele unor fete de măritat. Exemplu, despre unele fete vârstnice, despre
altele urâcioase, puturoase, altele cuminţi, bune, blânde etc.
Şezătorile - sunt obiceiuri transmise peste veacuri urmaşilor, dovadă că ele au
fost îndrăgite de copiii şcolilor din comune, care îşi încheie anul scolar prin
obişnuitele lor şezători planificate din vreme şi bine pregătite. Copiii se străduiesc
să creeze aspectul şezătorilor de altădată, fapt pentru care aduc covoare, prosoape,
ştergare, preşuri, străchini, linguri de lemn, bardace. La aceste activităţi vin
îmbrăcaţi în costum naţional, îşi aduc de lucru (împletesc din lână sau răchită,
croşetează). Din foi de porumb se împletesc ştergători, coşulete etc. În timpul
lucrului, copiii servesc din cele aduse de ei: pasat sărat, cu untură sau dulce, cu
nucă, boabe de porumb fierte, sărate sau dulci, floricele de porumb, seminţe de
dovleac coapte, sirop în bardace. Se cântă cântece populare, se spun ghicitori s.a.
La horă se jucau dansuri populare ("ciobănaşul", "ca la Breaza") sau
numeroase hore, sârbe. Muzica era interpretată de lăutari de seamă care veneau de
la Diteşti.
33
 Bâlciurile şi târgurile
Prin târg se înţelege un loc mai întins spre care există posibilitatea oamenilor
din localităţile apropiate de a se deplasa mai uşor şi în timp mai scurt şi unde se
vindeau vite, alimente etc.
Balciul era un târg mare, ţinut la anumite date ale anului, însoţit de spectacole
şi petreceri populare, cu multă gălăgie şi agitaţie.
În bâlciul de la "Ali două cârciumi", căci aşa se obişnuia să i se zică, copiii se
îngrămădeau care mai de care să-şi prindă locul cel mai bun în faţa teatrului de
păpuşi pentru a vedea jocul vestitelor marionete, care le umpleau sufletul de
bucurie.
Mare aglomeraţie era şi în faţa dulapurilor (scrâncioburilor), a căluşeilor, în
care se urca nerăbdătoare lumea copiilor. Dulapurile, căluşeii, scaunele în lanţuri
erau puse în mişcare de mâinile oamenilor. Seara, copiii se cunoşteau că vin de la
bâlci, fiind împodobiţi cu pălării, coifuri, şepcuţe de un colorit strident. Printre ei se
aflau şi cei maturi, împinşi fiind de consumul unui pahar în plus, care se
împodobeau ca şi cei mici.
La întoarcere, animalele care trăgeau greutatea căruţelor, cu toate că erau
împodobite de la plecarea de acasă cu ciucuri prinşi în coame împletite sau în cozi
sucite, după plăcerea stăpânului, cu clopoţei, cu hamuri strălucitoare ca de
sărbătoare.

Tradiţii de iarnă

Două mari posturi au loc în timpul iernii, timp în care femeile ţes pânză şi
covoare, pentru că atunci au mai mult timp.
În timpul postului Crăciunului copiii pregătesc stele din carton acoperit cu
hârtii colorate. În centru este icoana Naşterii Domnului şi în colţuri atârnă cinci
clopoţei. Cei trei copii care vor purta câte o stea preinchipuie pe cei trei Magi, iar
''Cântecul de Stea'' este un rezumat al Evangheliei ce se citeşte în ziua praznicului la
biserică. În prima zi de Crăciun (25 decembrie) toţi stelarii sunt în biserică, pentru
34
că stelele trebuiesc binecuvântate de preot. De aici vor porni colindând, din casă în
casă, până în ziua de Sfântul Ioan (7 Ianuarie).
Ajunul de Crăciun este o zi de post. Preotul umblă din casă în casă cu icoana
Naşterii Domnului. Oamenii nu mănâncă până când preotul nu ajunge la casa lor să
binecuvinteze mâncarea, chiar dacă asta se întamplă să fie noaptea târziu. După ce
casa este sfinţită şi preotul a plecat toţi se aşează la masă şi mănâncă turte de grâu
numite ''pelincile Domnului.'' Ele preînchipuie scutecele în care a fost înfăşat
pruncul Iisus în ieslea Betleemului.
Se aprinde în colţul de la icoane o candelă cu untdelemn şi nimeni nu doarme în
noaptea aceasta, aşteptând colindătorii. Porţile sunt în lături, uşile descuiate şi câinii
legaţi. Satul răsună de melodia Lerului Domnului.
Boboteaza (6 Ianuarie) şi cu Sfântul Ioan (7 Ianuarie) aproape că formează
una şi aceeaşi sărbătoare.În ajun, preotul sfinţeşte casele cu apa care a fost sfinţită în
dimineaţa aceea după Sfânta Liturghie. Oamenii ţin post negru până ce vine preotul
şi beau întâi din această apă sfinţită. Preotul este precedat de copii îmbrăcaţi în
cămăşi albe, sunând din clopoţei şi deschizând calea preotului. În ziua aceasta, în
afară de preot, nimeni nu se duce colindând din casă în casă.
In ziua de Bobotează, după Sfânta Liturghie, preotul împreună cu enoriaşii fac
o procesiune la un lac, râu sau vreun izvor, pentru slujba Sfinţirii Apelor. Când
troparul praznicului începe, vânătorii şi pădurarii satului împuşcă peste ape ca să
alunge duhurile necurate.
Dacă este destul de frig se pregăteşte o cruce de ghiaţă pentru a marca locul
slujbei şi la sfârsit preotul aruncă în apă o cruce de lemn, iar feciorii satului se
aruncă să o scoată, chiar dacă este ger de crapă pietrele. Se crede ca în ziua aceasta
toate apele pământului sunt sfinţite, de aceea femeile nu spală rufe pentru
următoarele opt zile până la sfârşitul praznicului.

35
Ocupaţii
Sculptura populară în piatră s-a dezvoltat mai ales pentru caracterul ei
ornamental. Meşterii populari realizează multe elemente de construcţie: stâlpi de
pridvor, de poartă, scări, balustrade, mese de piatră, pietre funerare.
Arta populară a prelucrării pieilor este prezentă acolo unde există meşteri
care se ocupă cu tăbăcăria, cojocăria şi cizmăria. Elementul dominant este
confecţionarea pieselor de iarnă: cojoace, căciuli. Ele au tehnici de decorare
deosebite în funcţie de ocaziile la care sunt folosite. Alături de acestea se mai
confecţionează: curele, opinci, tobe de vânătoare, traiste, hamuri şi alte elemente de
marochinărie.
Instrumentele populare tradiţionale sunt aparate de producere a sunetelor
realizate prin tehnici speciale şi din materiale deosebite. Unele dintre acestea sunt
foarte vechi precum buhaiul, buciumul, fluierul,
iar altele au fost asimilate în decursul timpului:
vioara, chitara, clarinetul. Alături de acestea mai
sunt folosite, în completarea liniei melodice,
frunza şi coaja de mesteacăn, solzul de peşte.
Arta împletiturilor are o veche tradiţie la
sate. Cele mai răspândite sunt împletiturile din nuiele care au o largă întrebuinţare.
Aria de răspândire a acestui meşteşug s-a restrâns foarte mult în ultimele decenii din
cauza modernizării elementelor de interior şi a ustensilelor casnice.
Arta picturii pe sticlă - alenţele artistice şi turistice ale acestui meşteşug sunt
date de tematica iconografică ortodoxă, de armonizarea şi alternanţa tonurilor, de
culoarea şi fineţea desenului, de prezenţa foiţelor de aur şi argint. Toate acestea
amplifică valoarea şi dau originalitate picturilor
realizate de meşterii populari.
Meşteşugul încondeierii ouălor este practicat
la sate.

36
 Confecţionarea măştilor sunt folosite în dansuri şi la sărbătorile laice legate
de Crăciun şi Anul Nou.
Cărămidăritul şi vărăritul - cu timpul, prahovenii au început să-şi
construiască casele folosindu-se de aceste materiale. Numeroase documente vechi
ne vorbesc despre locuitorii Prahovei că se ocupau cu cărămidăritul şi vărăritul. Dar
ocupaţia locuitorilor în vechiul sat a fost mai întâi agricultura, în special
pomicultura, creşterea vitelor şi a viermilor de mătase.
Astăzi încă se mai practică cărămidăritul în special de către locuitorii satului
Lunca Prahovei şi vărăritul de către locuitorii satului Măgureni. Cele două
meşteşuguri au fost copiate de la înaintaşi şi practicate şi astăzi într-un mod aproape
neschimbat. Astăzi însă, spre deosebire de trecut, se folosesc în arderea cuptoarelor
de cărămidă.
Creştera albinelor - de-a lungul timpului, şi creşterea albinelor a fost una din
activităţile pline de pasiune ale cetăţenilor. Şi în ziua de astăzi există câteva
persoane care încă mai produc miere şi alte produse apicole pentru folosinţă proprie,
precum şi spre vânzare.

1.4. BAZA TEHNICO - MATERIALĂ

Hoteluri în Valea Prahovei :

Hotel New Montana , Sinaia
Hotel Silva , Buşteni
Cabane:
Babele (2200m)
Bolboci (1460m),
Caraiman (2035m),
Cota 1500 (1510m),
Zanoaga(1400m),
Varful Omu (2505m),
37
 Piatra Mare (1630 m),
CAPITOLUL II

2.1 POSIBILITĂȚI DE PETRECERE A TIMPULUI LIBER

Datorita diversitatii reliefului, obiectivelor turistice care pot fi vizitate și
infrastructurii turistice, aici pot fi practicate drumetiile in zone montane sau de deal,
mountainbike-ul sau cicloturism, turele ecvestre, turele off road, sporturile
aeronautice, alpinismul și escalada. Pentru cei care doresc să se distreze și să facă
mișcare dar neparcurgand distante mari pot alege parcurile de distracții, piscinele și
băile/strandurile, sălile de bowling sau biliard ( Hotel International Sinaia),
terenurile de fotbal și de tenis.
Pentru drumeții sunt recomandate traseele care pornesc din Sinaia, Bușteni și Azuga
pentru Valea Prahovei.
Recomandate sunt si plimbările cu ajutorul mașinilor de teren. Deplasarea se face cu
auto 4x4 până la Complexul Turistic Piatra Arsă, iar de acolo pe jos spre
monumentele naturale Babele și Sfinxul, având Crucea Eroilor de pe Caraiman în
partea dreaptă. Off road puteți practica și din Bușteni, astfel Escapade Adventure
Park- Cantacuzino vă propune Jeep safari în Munții Baiului și în Munții Bucegi. Tot
aici turiștii pot gasi un parc de aventură, teren de paintball, traseu militar, trasee de
orientare cu busolă, tir cu arcul și pușcă în curtea castelului.
2.2 POSIBILITĂŢI ŞI RESURSE DE VALORIFICARE A POTENŢIALULUI
TURISTIC
DIN VALEA PRAHOVEI

Omul modern a început să-şi dorească din ce în ce mai mult să-şi petreacă timpul
liber pentru a se relaxa, pentru a practica diferite sporturi, pentru a cunoaşte
destinaţii, obiceiuri şi tradiţii noi. Astfel a apărut cererea de turism materializată prin
consumul de turism.
Pentru a exista cerere, ofertanţii trebuie să identifice noi şi noi motivaţii
şi căi de stimulare a călătoriilor oamenilor.
38
 Oferta turistică din Valea Prahovei este alcătuită din potenţialul turistic
natural şi antropic, echipamentul de „producţie“ a serviciilor turistice, bunurile
materiale destinate consumului turistic, resursa umană, infrastructura turistică şi
condiţiile de comercializare.
Cele mai importante zone turistice sunt: Sinaia, Buşteni, Azuga
Valorificarea potenţialului turistic natural şi antropic al judeţului Prahova a început
să se facă din ce în ce mai mult. Consiliul Judeţean Prahova a promovat imaginea
judeţului prin intermediul proiectelor şi programelor destinate dezvoltării turismului
în general şi a agroturismului în special. Astfel, au fost lansate pe piaţă o serie de
pachete turistice, dintre care, cele de pe Valea Prahovei sunt:
 „Anul Internaţional al Muntelui – 2002“. Odată cu manifestările care au avut
loc cu acest prilej s-a acţionat pentru mărirea gradului de conştientizare şi de
cunoaştere a ecosistemelor montane prahovene, pentru funcţionarea şi
importanţa acestora şi pentru bunăstarea populaţiei montane prahovene.
 Instituţiile publice de cultură s-au implicat în procesul de diversificare a
ofertei culturale. Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii a fost reamenajat. El
are şapte secţii, fiecare cu o identitate bine conturată din punct de vedere al
tematicei ştiinţifice şi al funcţionalităţii cultural-educative. Ele sunt
amplasate atât în reşedinţa judeţului, cât şi în zone geografice cu o deosebită
semnificaţie culturală şi turistică, dintre care, pe Valea Prahovei, se află
Muzeul Rezervaţiei Naturale Bucegi – Sinaia.
 A fost pusă în funcţiune o instalaţie de produs zăpadă artificială în decembrie
2002 pe Pârtia Sorica – Azuga. Realizarea acestui proiect a determinat
atragerea unui număr mare de turişti pe pârtia din Azuga pentru că domeniul
schiabil este elementul indispensabil practicării sporturilor de iarnă şi are un
rol hotărâtor în definirea ofertelor şi produselor turistice de iarnă şi, prin
extensie, a calităţii şi mărcii oricărei staţiuni turistice montane. Astfel, Azuga
a obţinut statutul de staţiune turistică de interes naţional.
Baza tehnico-materială a zonei Valea Prahovei a intrat în perioada
2001-2004 într-un proces de renovare şi modernizare. Exemple:
39
- Vila Flavia din Sinaia construită în 1906 a fost modernizată între anii
2002-2003;
- Hotel Palace – Sinaia, în urma renovării are camere de 3 şi 4 stele;
- Hotel Internaţional Sinaia – în urma modernizării are camere de 4 stele;
- Hotel Irish House Sinaia – nou construit;
- Hotel Marami Sinaia – în urma renovării are camere de 4 stele;
- Hotel Sinaia – în urma renovării are camere de 3 stele;
- Hotel Anda Sinaia – nou construit;
- Pensiunea Florina Buşteni – renovată;
- Hotel Rozmarin şi Alexandros Buşteni – în urma modernizării au
camere de 3 stele;
- Hotel Silva şi Mărgăritar Buşteni – în urma renovării au camere de 2
stele;
- Hotel New Montana Sinaia – în urma renovării are camere de 4 stele.
Modernizarea structurilor de primire din Valea Prahovei a determinat
turiştii să opteze pentru această destinaţie turistică în ultimii ani.
Infrastructura generală s-a reamenajat:
- s-au refăcut drumurile urbane din Buşteni;
- s-a realizat punerea în funcţiune a unei instalaţii de produs zăpadă
artificială pe pârtia Sorica – Azuga în decembrie 2002;
- s-a dat în folosinţă pârtia de schi Kalinderu la 18 decembrie 2004 care
are ca dotări un sistem de transport pe cablu ultramodern, instalaţie de zăpadă
artificială şi utilaje pentru întreţinerea pârtiei;
- s-a amenajat zona platou Izvor – Sinaia;
- s-au reabilitat pârtiile de schi şi instalaţiile de transport pe cablu din
Sinaia

Valea Prahovei dispune de un potenţial turistic valoros, de o ofertă

turistică atractivă pentru turiştii dornici să practice aproape orice formă de turism. În
40
ultimii ani, Consiliul Judeţean Prahova alături de Consiliile Locale şi câţiva
investitori au făcut eforturi pentru reconsiderarea locului turismului. Atingerea
acestui obiectiv trebuie să conducă la:
Creşterea numărului de turişti români şi străini;
Satisfacerea cererii turistice potenţiale şi atragerea unui număr sporit de
turişti pentru petrecerea sejururilor;
Sporirea contribuţiei turismului la veniturile comunităţilor locale prin
susţinerea dezvoltării turismului rural;
Crearea de noi locuri de muncă în domeniul turismului.

CAPITOLUL III
Excursie Sinaia 1 zi Autocar
Itinerariu
Cazinou Sinaia- Mânăstirea Sinaia- Cota 1400- Castelul Peles- Gara Sinaia

SERVICII INCLUSE
 transport autocar din fata Sinaia Mansion Boutique 3 stele
 ghid de turism insotitor
 vizitele incluse in program
 intrarile la obiectivele turistice (Casino Sinaia – 15 lei, Gondola Sinaia – 35
lei, Castelul Peleș– 15 lei, Expoziție de trenulețe – 7 lei), masa de pranz

Program
Plecare de la Sinaia Mansion Boutique 3 stele la ora 9:40 dupa micul dejun al
turistilor. Ne deplasam catre Sinaia – ,,Perla Carpaților,, cum este renumită, unde ne
asteapta vizite deosebite.
Prima oprire este Cazino Sinaia si Parcul Dimitrie Ghica, parc amenajat de un
peisagist elvetian. Timp liber pentru plimbare si fotografii in Parcul Dimitri Ghica.
Vizitam Cazinoul din Sinaia cu Sali precum Foaierul, Sala de Teatru, Sala
41
Oglinzilor, Cabinetul Verde, Sala Baccara, Sala “Printul Dimitrie Ghica”, precum si
Galeria Regala. Ne deplasam in continuare catre Manastirea Sinaia, vizitam locul
care da si numele acestei frumoase statiuni de munte, si urcam apoi pana la Cota
1400 pentru o priveliste de vis a intregului oras-statiune Sinaia.
Timp liber pentru masa de pranz la Restaurant Popas Alpin Cota 1400.
Dupa-amiază vizităm Castelul Peleș, Gara Sinaia și Expoziția de trenulețe Sinaia
În cursul serii ne intoarcem la Hotel. Sosire aproximativa la ora 18 00.

9 40 – 10 10 Plecare spre Casino Sinaia cu autocarul

10 10 – 10 30 Vizitare Parc Dimitrie Ghica + poze
10 30 – 11 50 Vizitare Casino
12 00 – 12 30 Vizitare Manastirea Sinaia
13 10 Urcare Gondola Sinaia spre cota 1400
13 30 – 14 30 Masa de pranz
15 00 – 16 15 Vizitare Castelul Peles
16 15 – 16 45 Plecare spre Gara din Sinaia
17 00 Vizitare Expoziția de trenulete Sinaia
17 30 Plecare spre hotel
Transport + obiective turistice 137 lei
Masa de pranz 25 lei
Grup de 40 de persoane total 6840 lei
Preț individual 162 lei

CONCLUZII

42
Cu toate acestea, regiunea are un potenţial turistic foarte important, prezentând
interes atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.
Patrimoniul cultural-istoric al regiunii este o valoare componentă a
patrimoniului cultural-european şi internaţional, rezultat dintr-o evoluţie istorică
bine cunoscută.
Spiritul creator popular a rămas în unele zone rurale nealterat, cu toate
influenţele tehnologiilor moderne. Practic, în unele zone ale regiunii, maeştrii
populari continuă să ţeasă, să brodeze, să facă oale din lut, să picteze pe lemn sau pe
sticlă sau să cioplească şi să dăltuiască în lemn.
Varietatea stilistică a portului popular este foarte mare, alta de la o zonă
la alta, dar păstrând în ea o trăsătură care îi dă notă de autenticitate specifică.
Valoarea deosebită a zestrei patrimoniale este conferită mai ales de
componentele arheologice şi etnografice, ea fiind completată de ansambluri rurale şi
urbane.
Dimensiunea culturală a turismului rural asigură valorificarea integrală
a resurselor turistice antropice şi, în primul rând, a patrimoniului cultural-istoric.
În acest context favorabil valorificării puternicului potenţial turistic al
zonei, unităţile turistice nu sunt însă aliniate la standarde moderne (din punct de
vedere al calităţii serviciilor, capabilităţii organizaţionale, dotarea cu resurse).

BIBLIOGRAFIE
43
• PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL PATZ
INTERORĂŞENESC – SINAIA – BUŞTENI – AZUGA – PREDEAL–
RÂŞNOV – BRAŞOV (POIANA BRAŞOV)
• Turismul României 2017
• Ghidul regiunilor turistice din România
• Managementul calității activităților turistice
• Prahova. Locul ideal pentru turism activ
• www.eu-romania.org
• https://www.valea-prahovei-ghid-turistic
• https://biblioteca.regielive.ro/referate/geografie/statiunile-din-valea-
prahovei-290552.html
• https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/marketing/valea-prahovei-cea-
mai-importanta-destinatie-turistica-din-romania-308234.html
• https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/studiu-de-caz-valea-
prahovei-262864.html
• https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/valea-prahovei-85664.html
• http://www.montexpert.ro/istoric-valea-prahovei.php?localitate=busteni
• http://www.montexpert.ro/istoric-valea-prahovei.php?localitate=sinaia
• https://adevarul.ro/locale/ploiesti/istoria-orasului-azuga-han-statiune-
locuitor-pustietatii-montane-fost-cioban-500-oi-
1_5651d2e87d919ed50e7674a5/index.html
• https://cciph.ro/judetul-prahova/profilul-economic-al-judetului-prahova/
• https://www.wikizero.com/ro/Sinaia#Demografie
• https://www.wikizero.com/ro/Bu%C8%99teni#Demografie
• https://www.wikizero.com/ro/Azuga#Demografie

44
45