ÎNGRIJIREA HOLISTICĂ A PACIENTULUI CU CANCER

(ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CA UN ”ÎNTREG”)

În fiecare an, în lume, 65 milioane de oameni mor de cancer. Peste 40% din decesele
prin cancer la nivel mondial se datorează celor 11 factori de risc:
1. subalimentaţia, în special la femei şi copii
2. comportamentul sexual necorespunzător
3. hipotensiunea
4. tabagismul
5. alcoolismul
6. lipsa igienei minime
7. poluarea surselor de apă
8. hipercolesterolemia
9. anemia feriprivă
10. obezitatea
11. poluarea
Majoritatea pacienţilor nu beneficiază de îngrijirile suportive şi paliative. Acordarea
acestor îngrijiri este focalizată pe rolul asistentei medicale în cadrul procesului complex de
nursing.
Conceptele cheie privind îngrijirea:„cunoaşterea pacientului” completă, din toate punctele de
vedere (simptome clinice, psihologice, sociale, spirituale); munca în echipă; demnitate;
confort; îngrijire suportivă; speranţă; suferinţă; ameliorarea calităţii vieţii

1. Prevenţia (trebuie să fie prioritară!):

• fumatul – este responsabil de aproximativ 30% din decesele prin cancer
• alimentaţia cu evitarea excesului de grăsimi şi aport crescut de fibre
• evitarea expunerii la: azbest, coloranţi de anilină, benzen, etc.
• reducerea consumului de alcool
• evitarea expunerii excesive la ultraviolete şi alte radiaţii

2. Diagnosticarea precoce a cancerului

Permite vindecarea în majoritatea localizărilor printr-o strategie terapeutică corectă.
Aceasta impune, însă, educarea populaţiei pentru cunoaşterea semnelor precoce ale bolii, o
instruire oncologică corespunzătoare a medicului de familie şi o pregătire oncologică optimă a
specialistului de organ, precum şi acţiuni de screening pentru anumite localizări neoplazice şi
categorii de pacienţi.
 3. Tratamentul – are ca principale obiective:
• vindecarea;
• prelungirea vieţii;
• asigurarea calităţii vieţii.
Asigurarea asistenţei oncologice se face prin reţeaua oncologică, structurată pe 3 nivele
1. Asistenţa primară – prin medicul de familie, care are obligaţia de a efectua o consultaţie
gratuită cu scop profilactic. Rezultatele acesteia sunt confirmate în reţeaua de asistenţă
oncologică prin examene histopatologice.
2. Asistenţa de specialitate – realizată de specialistul de organ, chirurgul general şi oncologul
din spitalul judeţean, în conformitate cu recomandarea Comisiei de diagnostic şi tratament.
3. Asistenţa oncologică în centre înalt specializate (institute, centre interjudeţene).

Ce este îngrijirea paliativă?

Îngrijirea paliativă are următoarele caracteristici:
• Ameliorează durerea şi alte simptome.
• Afirmă viaţa şi priveşte moartea ca pe un proces normal.
• Integrează aspectele psihologice şi spirituale.
• Oferă un suport vieţii pacientului până la moarte.
• Utilizează munca în echipă pentru asigurarea nevoilor pacientului.
• Creşte calitatea vieţii, având o influenţă asupra evoluţiei bolii.
• Este aplicabilă precoce în evoluţia bolii în asociere cu alte terapii care au ca scop prelungirea
vieţii şi include investigaţiile necesare pentru o mai bună înţelegere a complicaţiilor clinice
stresante.
În cadrul oncologiei clinice există o largă arie a interesului diferitelor discipline
medicale, dar şi crearea în cadrul lor a unor competenţe speciale oncologice. Apare
necesitatea, neglijată de multe ori în România, a conexiunii interdisciplinare. Aceasta este
problema esenţială care, în final, dacă va fi rezolvată, va duce la obţinerea unui, control
eficient asupra unui bolnav individualizat. integrează, în afara asistenţei medicale propriu-
zise, asistenţa psihologică şi socială. Aceasta se adresează pacientului cu scopul de a creşte
calitatea vieţii în general.
De ce sunt necesare intervenţiile psiho-sociale?
1. Efectele psihice în etapa diagnosticului generează emoţii negative, datorită percepţiei
cancerului ca boală incurabilă.
2. În etapa tratamentului (operaţie, radioterapie, chimioterapie) apar solicitări noi datorită
efectelor secundare nocive ale acestuia.
3. Etapa de remisiune este dominată de frica de recidivă (sindromul Damocles) iar eventuala
recidivă este cea mai stresantă situaţie posibilă.
4. Etapa bolii avansate şi terminale este dominată de frica de moarte, de durere, ce impune –
alături de controlul curent al simptomatologiei chinuitoare – şi o asistenţă spirituală
corespunzătoare. O necesitate absolută o reprezintă identificarea, evaluarea şi controlul
suferinţelor psihice precum şi a tulburărilor afective severe de către psihologul specializat, dar
şi de cei care asigură îngrijirile concrete, inclusiv asistenta medicală.

Rolul asistentei medicale în îngrijirile bolnavului cu cancer

Fără educaţie nu este posibilă îngrijirea pacientului dar nu trebuie exclusă nici grija
personală pentru propria sănătate. Educaţia (OMS 1988) are ca scop de a ajuta pacientul şi
familia să înţeleagă boala şi tratamentul însuşi, şi să menţină capacităţile necesare pentru a-şi
ajusta (coping) modul de viaţă la constrângerile inerente bolii. Pacientului cu cancer trebuie să
i se ofere înţelegere, sugestie şi asistenţă practică.
Trebuie trecut de la atitudinea paternalistă medicală de tip „părinte-copil” la cea de
asumare individuală autonomă a diagnosticului şi tratamentului, relaţie de tip „adult-adult”
între medic şi pacient. Degeaba explică medicul dacă nu este înţeles de către pacient, dacă
acesta înţelege dar nu acceptă, acceptă dar nu pune în practică sau pune în practică dar nu tot
timpul necesar (K. Lorenz).
Asistenta medicală trebuie să redea bolnavului încrederea în propriul organism, dorinţă
de însănătoşire, să se aproprie afectiv de el şi să-i anticipeze nevoile când vine în secţie
descurajat şi speriat.
Asistenta medicală este pregătită pentru îngrijirea bolnavului. Alături de medic,
aceasta efectuează recoltări, pregăteşte bolnavii pentru examenele paraclinice, ţine la zi
evidenţele administrative şi medicale, făcând adnotările necesare în foaia de observaţie. De
asemeni asistenta medicală supraveghează regimul dietetic, administrează medicaţia,
supraveghează efectele acesteia şi anunţă efectele adverse medicului. Printr-un comportament
adecvat asistenta poate câştiga încrederea pacientului şi să le insufle speranţă în tratamentul
primit, să le asigure un confort vital în tratamentul paliativ.