Ghicitori cu legume

Verde, roşu! Cine-mi eşti?

Lung, subţire, gras ori dulce,
Iute,
Poţi să mi-l ghiceşti?
(Ardeiul)

Când o tai, e cu temei;

De ce plângi de mila ei?
Doar dă gust mâncării!
(Ceapa)

Nu-i ca varza-nfoiată,
Dar e sora ei, gătită
C-o rochiţă încreţită.
(Conopida)

În pământ pui unul, doi,

Şi scoţi toamna muşuroi.
(Cartoful)

După ploaie, nu-i mirare,

Stau umbrele mici la soare.
(Ciupercile)

Nas la omul de zăpadă,

Iepurele vrea să-l roadă!
(Morcovul)

Căţei are, dar nu latră

Şi nu-l ţii legat la poartă!
(Usturoiul)

De-i desfaci cămăşile,

O să-ţi curgă lacrimile.
( ceapa )

Şade moşul în camaşă

Dar mustăţile-s afară.
( morcovul )
Pe obraz şi-n tufa deasă
Se aprinde, că-i sfioasă.
(Floarea de bujor)
Cupe albe, parfumate
Pe un lujer aşezate
Dacă le vei mirosi
Nasul ţi-l vei gălbeni.
(Crinul)
Ziua cât este de mare
Stă tot cu faţa la soare
De la pălăria ei
Poţi s-aduni ulei cât vrei.
(Floarea soarelui)
Clopoţel mititel
Cine sună lin din el?
Nimeni! Nimeni!
Numai vântul,
Clătinându-l, legănându-l,
Dă de veste-n toată ţara
Că soseşte primăvara.
(Ghiocelul)
Voinicel cu haină albă
Iese primul din zăpadă.
(Ghiocelul)
Cupe albe, sângerii,
Stau pe lujere înfipte,
Parc-ar fi nişte făclii!
Hei, ghiceşte-le, de le ştii!
(Lalelele)
Clopoţei mititei,
Albi şi frumuşei,
Pe o rămurică
Foarte subţirică
În rând aşezaţi,
Foarte parfumaţi.
(Lăcrimioarele)
Este-o floare parfumată
Într-un copac cocoţată
Albă, mov sau rozulie
Nume de animal ea poartă
Care-i floarea căutată?
(Liliacul)
E o floare-nmiresmată
Cu-o legendă-ndelungată
De Narcis ne aminteşte
Şi de Paşti ea infloreşte.
(Narcisa)
Zeci de umbreluţe mici,
S-au unit să fac-o floare,
Dar trecu vântul pe-aici
Şi le risipi în zare.
(Păpădia)
Colorat, catifelat,
Parfumat şi înfoiat,
De spini este apărat.
Care floare are gheare
Şi parfumul cel mai tare?
(Trandafirul)